Psihologia exercită o anumită fascinaţie şi generează o puternică motivaţie a cunoaşterii dimensiunilor

Bazele fiziologice ale personalităţii 
Teoria lui Eysenck nu oferă date consistente cu privire la bazele 
biologice ale dimensiunii P. Autorul susţine, însă, că diferenţele dintre 
indivizi, în ceea ce priveşte dimensiunile E şi N, depind de tipul de 
sistem nervos al fiecăruia. Prezentăm mai jos, câteva idei care 
ilustrează acest aspect al teoriei lui Eysenck: 
1. Conceptul de excitaţie corticală (sau stare de alertă) se 
asociază dimensiunii E. Se consideră că extravertiţii au un nivel mai 
scăzut decât introvertiţii, ceea ce îi determină să caute permanent 
stimularea (pentru a-şi ridica nivelul de excitaţie corticală). Prin 
comparaţie, introvertiţii sunt, în general, supraexcitaţi cortical şi îşi 
elaborează strategii de evitare a stimulării excesive. 
2. Excitaţia corticală este controlată prin activitatea unei 
anumite părţi a creierului, cunoscută ca sistemul activator reticular 
{reticular activating system — ARAS); acesta este uşor de activat la 
introvertiţi, dar răspunde mai greu la extravertiţi. Eysenck sugerează 
că extravertiţii au un sistem nervos „puternic" - sistemul activator 
reticular tinde să inhibe impulsurile neuronale („mesaje" chimice care 
circulă la nivelul sistemului nervos (v.fig.5.3) pentru o scurtă explicaţie a 
transmiterii neuronale); ceea ce scade efectul stimulării la nivel 
cortical. In schimb, introvetiţii au un sistem nervos „slab" - sistemul 
activator reticular determină o puternică excitaţie, care vine în 

---

Personalitatea 67 
întâmpinarea stimulării, amplifîcându-i efectele. Cu alte cuvinte, o 
stimulare slabă are asupra introvertiţilor un efect relativ puternic, în 
timp ce extravertiţii au nevoie de o stimulare puternică pentru a-i simţi 
efectele (şi, de aici, tendinţa lor de a căuta stimularea). 
3. Eysenck propune, ca bază fiziologică a dimensiunii N,