Psihologia exercită o anumită fascinaţie şi generează o puternică motivaţie a cunoaşterii dimensiunilor

Evaluarea teoriei Iui Freud 
1. Eysenck şi Wilson (1973) au ridicat unele obiecţii în legătură 
cu teoria psihanalitică, argumentând următoarele: 
a) Faptul că Freud a utilizat doar loturi limitate de subiecţi, 
formate, în cea mai mare parte, din adulţi cu tulburări psihice, 
împiedică generalizarea teoriei sale. 
b) Utilizarea exclusivă a studiului de caz clinic este criticabilă 
la Freud. Datele rezultate în timpul şedinţelor de tratament au fost 
înregistrate după un oarecare timp şi, de aceea, pot fi suspectate de 
deformări şi selectivitate. 
c) Pentru a-şi susţine teoria, Freud nu a utilizat date cantitative 
şi nici analize statistice. 
d) Multe din procesele descrise de Freud, precum impulsurile 
instinctuale sau mecanismele de apărare, nu pot fi direct observate, iar 
deducţiile asupra comportamentului uman sunt deschise şi unor 
explicaţii alternative. Acest lucru face dificilă formularea unor ipoteze 
precise şi testabile. Teoria lui Freud nu are suport, dar nici nu poate fi 
infirmată — ceea ce, după Popper (1959), reprezintă o violare serioasă 
a metodelor ştiinţifice. 
e) Teoria freudiană este incapabilă să formuleze predicţii cu 
privire la dezvoltarea unui individ. Ea poare fi folosită doar pentru a 
da explicaţii post-factum. 
2. S-au adus critici şi asupra accentului exagerat pe care Freud 
1-a pus pe rolul factorilor biologici în dezvoltarea personalităţii. 
Afirmaţia sa, conform căruia scopul oricărui comportament constă în 
satisfacerea nevoilor biologice, nu a fost împărtăşită de alţi 
teoreticieni de orientare psihodinamică, precum Jung, Adler sau 
Erikson. Recunoscând importanţa factorilor biologici, aceşti teoreticieni 
susţin, totuşi, natura socială a fiinţelor umane. 
3. Kline (1984), deşi este de acord că unele aspecte ale teoriei, 
precum impulsurile instinctuale, sunt dificil de testat, consideră că alte 
aspecte pot genera ipoteze testabile prin metode ştiinţifice. Aceste 
ipoteze trebuie reformulate şi apoi supuse unei examinări obiective, 

---

120 Diferenţe interindividuale 
i* 
empirice. Kline este de părere că teoria psihanalitică oferă o descriere 
corectă a comportamentului uman, în toată complexitatea sa; el 
pledează, de asemenea, pentru o gândire psihologică originală şi 
creativă, care să poată investiga conceptele freudiene. 
4. Ultimul nostru comentariu atrage atenţia asupra efectelor 
profunde pe care teoria lui Freud le-a avut asupra gândirii psihologice, ca 
şi asupra istoriei, artei şi literaturii: 
„...pare o nebunie să abandonăm nişte idei atât de stimulative, 
ca cele ale lui Freud, doar pentru că nu se conformează metodologiei 
convenţionale, la modă, în prezent, în psihologie. Avem nevoie de o 
psihologie ştiinţifică, care să îmbine rigoarea teoretică cu 
comprehensivitatea plină de bogăţie a psihanalizei". (Kline, 1984, 
p.157). 
Autoevaluare 
1. Explicaţi, pe scurt, natrura şi modul de funcţionare a celor 
trei păili majore ale personalităţii, propuse de Freud: id, ego, superego. 
2. Ce înţelege Freud prin mecanisme de apărare? Descrieţi, pe 
scurt, două dintre ele.. 
3. Explicaţi conceptul de „fixare" în relaţie cu dezvoltarea 
personalităţii. 
4. Comentaţi rezultatele câtorva dintre studiile care au 
investigat: 
a) personalitatea orală; 
b) mecanismele de apărare. 
5. Evaluaţi critic teoria psihanalitică a lui Freud. 

---

Teoriile psihanalitice ale personalităţi 121