Psihologia exercită o anumită fascinaţie şi generează o puternică motivaţie a cunoaşterii dimensiunilor

Aprecieri asupra terapiilor comportamentului 
Desensibilizarea sistematică este o tehnică relativ benignă; este 
dificil să spunem că tehnicile aversive, implozive sau de inundare pot 
fi privite din aceeaşi perspectivă. Se pun probleme etice legate de 
utilizarea acestor metode, ceva mai stranii mai ales dacă nu sunt mai 
eficiente decât alte metode mai puţin traumatizante. Susţinătorii 
terapiilor implozive şi de inundare afirmă eficienţa acestora (Marks, 
1981; Barratt, 1969). Sunt mai rapide şi mai puţin costisitoare pentru 
client decât alte terapii. Dar, costurile clientului pot fi evaluate şi în 
alţi termeni decât cei băneşti; de aceea, unii terapeuţi recomandă 
aceste tehnici doar dacă altele au dat greş. 
Terapia aversivă nu se mai foloseşte decât rareori pentru 
tratarea problemelor legate de consumul de alcool, deoarece 
asociaţiile negative trebuie repetate pentru a fi eficiente, iar alte 
metode au mai mult succes. Folosirea şocurilor electrice este 
controversată, datorită implicaţiilor etice, cu excepţia cazurilor în care 
este cerută de client. Este posibil ca unele persoane să răspundă mai 
bine la pedeapsă decât la recompensă. într-o perioadă, acest tratament 
a fost utilizat pentru homosexuali: şocurile electrice erau asociate cu 
prezentarea unor bărbaţi atractivi. Eficienţa acestei tehnici nu a fost 
dovedită cu certitudine, iar utilizarea ei a fost sistată din motive etice. 
Investigaţiile nu au reuşit să demonstreze superioritatea terapiei 
aversive în comparaţie cu tratamentul placebo (Diament şi Wilson, 
1975). 

---

216 
Diferenţe interindividuale 
Terapiile comportamentale, bazate pe condiţionarea 
operantă 
a) Modificarea comportamentului porneşte de la premisa că 
acţiunile recompensate (sau întărite) au tendinţa de a se repeta. Acţiunile 
sau comportamentele implicate sunt voluntare, deoarece individul 
recunoaşte asocierea întăririi cu acţiunea asupra căruia el are control. 
Modificarea comportamentului încearcă să inducă comportamentul 
adecvat prin întărirea acţiunilor dorite sau acceptabile. Aceasta se 
obţine mai uşor în situaţiile în care terapeutul oferă o întărire consistentă 
şi sigură (Wilson şi O'Leary, 1980). 
Foarte multe probleme apărute în perioada copilăriei pot fi 
rezolvate prin tehnicile operante, de exemplu: enurezisul, sugerea 
degetelui, hiperactivitatea, performanţa şcolară scăzută, retragerea 
socială. Copiii aflându-se sub controlul adulţilor, sunt uşor influenţabili 
prin condiţionarea operantă. In general, această terapie are o rată de 
succes mai mare decât altele (Franks, 1984; Ross, 1981). 
Tehnica a fost extinsă, cu succes şi la copiii autişti şi retardaţi 
mintal, pentru a le îmbunătăţi abilităţile sociale (Williams şi colab, 
1975) şi deprinderile legate de hrănire (Plummer şi colab, 1977). 
Lovaas (1973) arăta că achiziţiile obţinute de copiii autişti în timpul 
terapiei s-au menţinut doar în cazul în care părinţii au continuat să 
întărească comportamentul dorit. 
întărirea implică laudă, acordarea atenţiei şi recompense 
materiale de tipul alimente preferate, dulciuri, jucării. Aceasta este