Psihologia exercită o anumită fascinaţie şi generează o puternică motivaţie a cunoaşterii dimensiunilor

Evaluarea teoriei lui Rogers 
Teoria lui Rogers, alături de cele ale altor teoreticieni de 
orientare umanistă, a contribuit la încurajarea psihologiei pentru a lua 
în considerare experienţa subiectivă a indivizilor şi pentru aprecia 
importanţa aprecierii sinelui pentru funcţionarea umană. Abordarea lui 
a avut un mare impact asupra tehnicilor de psihoterapie şi consiliere, 
propunând o alternativă la aplicarea, în terapeutică, a teoriilor 
psihanalitice şi comportamentale (v.cap.6). 
Ca teorie a personalităţii, abordarea lui Rogers are şi unele 
neajunsuri, precum: 
1. S-a sugerat că referirile subiecţilor la sine nu au un suport 
solid, având în vedere că, în general, oamenii nu sunt pe deplin 
conştienţi de propriile caracteristici şi, în plus, ei pot fi influenţaţi de 
aşteptările examinatorului. 

---

Personalitatea 93 
2. Conceptul de sine, ca şi tendinţa de realizare sunt insuficient 
definite, astfel încât nu pot fi măsurate şi testate într-o manieră 
adecvată. Totuşi, Rogers a înregistrat pe bandă magnetică multe dintre 
şedinţele de terapie, pentru a le putea supune investigaţiei şi alţi 
psihologi. Există şi unele studii empirice, care au utilizat Inventarul de 
orientare personală (Shostrum şi colab. 1976) şi care pretind că oferă 
o măsura a orientării sinelui. 
Teoria constructelor personale a Iui Kelly 
în 1955, Kelly exprima părerea că, în relaţionarea cu lumea, 
persoanele acţionează ca nişte oameni de ştiinţă. Oamenii de ştiinţă, 
afirma el, încep prin a exprima teorii şi ipoteze despre ceea ce este 
lumea şi abia apoi încep să le testeze prin cercetare. Kelly considera 
că orice persoană formulează ipoteze şi predicţii cu privire la lume, le 
pune în practică pentru a le verifica şi, dacă este necesar, le revizuieşte 
conform cu rezultatele „experimentului" (interacţiunile cu ceilalţi şi 
cu lumea). Perspectiva unică asupra lumii, pe care şi-o formează orice 
individ, devine un cadru particular care guvernează comportamentul 
acelui individ şi interpretează experienţele şi evenimentele care 
intervin. 
De aceea, Kelly este de părere că oamenii interpretează sau 
construiesc lumea şi nu doar o observă.