| Comportamentul sau atitudinea aceasta constă în a declara şi susţine idei, opinii, puncte de vedere între ele contrastante sau contradictorii. Incoerent este acela care demonstrează că nu posedă o logică clară în momentul în care dezbate anumite problematici, şi care, în diferite contexte relaţionale, îşi schimbă frecvent opiniile şi atitudinile. Această evazivitate poate privi atât opiniile referitoare la realitate, precum şi pe cele privitoare la relaţiile inter-personale şi deci la persoane. În primul caz, incoerenţa se manifestă în lipsa unui punct de vedere stabil şi sigur privitor la anumite teme de discuţie (religie, politică, cultură etc.).
În al doilea caz, mai dăunător pentru calitatea relaţiei, incoerenţa se manifestă prin schimbarea atitudinii faţă de persoane, oferindu-le aprecieri diferite şi evidenţiind diferite niveluri de consideraţie, în funcţie de indivizii cu care este în relaţie în acel moment (de exemplu: a arăta unui prieten multă consideraţie într-un dialog privat, şi apoi a-l critica aspru când sunt de faţă mai multe persoane). Incoerenţa relevă un caracter instabil şi volubil, tipic persoanelor nesigure şi nesincere. În relaţiile interpersonale incoerenţa acţionează în direcţia reducerii stimei tuturor faţă de acea persoană care o pune în act şi generează în alţii – lucru extrem de grav când în cauză este un preot – o substanţială neîncredere şi „ţinere la distanţă”. Reprezintă, în general, un comportament ce se repercutează negativ asupra calităţii unei relaţii. În contextul relaţiei pastorale, incoerenţa limitează drastic potenţialul duhovnicesc al relaţiei înseşi; se poate crea un raport de încredere numai şi numai dacă cei doi parteneri ai dialogului se consideră reciproc coerenţi şi de încredere.
-
Recitatorul
Recitarea poate fi definită drept comportamentul constând în accentuarea în mod excesiv şi artificial a unor conotaţii para-verbale ale vocii, făcând-o în mod forţat expresivă, bogată în inflexiuni şi coloraturi, în contrast evident cu naturalitatea pe care vocea normală o posedă. Dacă în schimburile verbale dintre adulţi se tinde a se insista prea mult pe anumite inflexiuni para-verbale, cel care ascultă percepe un fel de forţare intenţionată din partea vorbitorului, şi o discrepanţă între ceea ce afirmă şi ceea ce simte şi gândeşte realmente. Urmarea unei astfel de atitudini este scăderea calităţii relaţiei pastorale. Acest comportament obstacolează deci instaurarea unei relaţii autentice şi sincere între două persoane.
-
Dostları ilə paylaş: |
