Psihologie pastorală

Prin grabă se înţelege comportamentul aceluia care exteriorizează o constantă lipsă de timp, evidenţiind tendinţa să limiteze sau să accelereze schimburile verbale. În fiecare zi este întâlnit acest comportament, mult mai mult ca în epocile trecute. Graba se manifestă atât ca reducere a timpului dedicat relaţiilor cu alţii, cât şi ca accelerare a schimburilor verbale, care devin esenţializate, uneori excesiv de sintetice. Moderna cultură eficientistă a făcut din grabă un mit, o valoare asociată utilizării raţionale şi economice a timpului. Mai mult ca niciodată, expresia americană „The time is money” găseşte astăzi în vieţile oamenilor o împlinire de excepţie, mulţi văzând în economisirea timpului o adevărată economie de bani.

Dacă se examinează însă consecinţele pe care graba le poate avea, se observă că doar în puţine cazuri ea se demonstrează a fi realmente utilă. În cea mai mare parte a contextelor relaţionale, graba limitează cantitatea mesajelor şi informaţiilor pe care indivizii le schimbă. În puţin timp nu se reuşeşte a se comunica tot ceea ce ar trebui să fie comunicat şi foarte uşor unele lucruri sunt pierdute sau uitate, sau în mod intenţionat evitate, din frică că interlocutorul ar putea continua discuţia pe mai departe legându-se de ideea nou menţionată.

În al doilea rând, comunicarea grăbită rezultă a fi marcată negativ şi din punct de vedere „calitativ”: grăbitul tinde adesea a vorbi cu aproximaţie, imprecis, repede, şi toate acestea în dauna inteligibilităţii mesajului său. Drept consecinţă, informaţiile transmise sunt rău înţelese, deformate; cel care ascultă este constrâns a asimila într-un timp extrem de restrâns un număr mare de mesaje, care din cauza modului în care sunt transmise sunt insuficient de clare.

O a treia consecinţă negativă constă în „reducţia emotivă” de care se face vinovată relaţia pastorală în care graba este prezentă: interlocutorul destinatar al unei comunicări grăbite, observă scăzutul interes pe care cel care vorbeşte îl manifestă în raport cu sine. Reducţia cantitativă şi calitativă precum şi detaşarea emotivă reprezintă consecinţele cele mai vizibile ale comunicării realizate în grabă, iar nocivitatea lor în raportul inter-personal este într-un raport direct cu percepţia pe care interlocutorul o are despre motivul grabei. Cu cât mai puţin acesta înţelege şi poate justifica raţional comportamentul grăbitului, cu atât mai mari vor fi efectele negative ale comportamentului acestuia.

Efectele cele mai nefavorabile ale grabei se văd în relaţiile pastorale, adică în acele contexte în care există o persoană într-o situaţie de nevoie fizică, psihică şi emotivă şi un păstor de la care primul aşteaptă o oarecare formă de ajutor şi de susţinere. În aceste cazuri, păstorul care are o atitudine grăbită, comunică implicit un mesaj de tipul: „Nu am vreme să stau să te ascult”. Destinatarul, în mod automat interpretează acest mesaj ca o lipsă de interes în ceea ce-l priveşte şi vede grăbitul ca pe un individ care nu intenţionează să intre într-un raport semnificativ din punct de vedere emoţional. În plus de aceasta, se percepe pe sine însuşi în urma acestei relaţii ca fiind nesemnificativ, neglijabil, privat de importanţă şi de valoare.

Orice individ care intenţionează să se facă util în plan psiho-emotiv şi afectiv prin intermediul comunicării, trebuie să devină conştient de faptul că exteriorizarea grabei este unul dintre erorile cele mai grave pe care le poate comite. Dimpotrivă, a oferi timp celuilalt, conferă destinatarului posibilitatea să experimenteze sentimentul de acceptare şi de calm care favorizează dialogul şi raportul pastoral.

9.