În relaţia pastorală este indubitabil că în centrul interesului trebuie pusă persoana celui care primeşte ajutorul. Cu toate acestea, este cert că a demonstra inferioritate în raport cu acesta poate să ducă la un anumit servilism dăunător relaţiei, întrucât preotul nu va mai apărea ca un individ dotat cu idei şi puncte de vedere proprii, cu forţă şi capacitate de a deveni un punct de referinţă puternic: în mod dificil deci în aceste condiţii cel care are o atitudine de inferioritate reuşeşte să comunice siguranţă, fermitate şi decizie.
