Atitudinea de superioritate demonstrează de obicei o mare sete de dominare, de omnipotenţă, de consideraţie, a cărei substrat pot fi anumite sentimente de inferioritate. Este o experienţă comună aceea a aversiunii pe care o creează individul care cu aroganţă încearcă să-şi pună în evidenţă presupusa superioritate; reacţia imediată pe care o generează este aceea de refuz, iar ambiţia ce se naşte în interlocutor este aceea de a-i demonstra că atitudinea sa este inadecvată. Această atitudine este profund dăunătoare dialogului pastoral, întrucât împiedică naşterea şi instaurarea unei relaţii confidenţiale între păstor şi credincios.
