Numeroase sunt deci cauzele şi numeroase efectele falsităţii. Ea obstacolează comunicarea reală dintre două persoane şi minează la fundament relaţia pastorală.
Îngâmfatul – Atitudinea de superioritate
Prin superioritate se înţelege comportamentul celui care, într-un raport inter-personal, subliniază verbal sau non-verbal propria diferenţă în raport cu altul, încercând să evidenţieze faptul că această diferenţă îl pune pe un nivel social şi cultural superior.Poate mai mult decât celelalte atitudini, superioritatea este manifestată într-o manieră selectivă, adică în anumite contexte relaţionale (de exemplu, un medic de spital poate să-şi manifeste cu insistenţă superioritatea faţă de un infirmier, dar să se comporte ca subaltern directorului spitalului unde lucrează). Superioritatea este deci o atitudine pe care individul o manifestă adeseori în funcţie de contextul în care îşi desfăşoară activitatea. Există indivizi extrem de înclinaţi spre a sublinia propria superioritate de îndată ce au posibilitatea. De obicei, o astfel de atitudine se concretizează prin uzul frecvent al unor „semnale” bine definite, emise atât la nivel verbal cât şi non-verbal, mimic, gestual etc. Aceste semnale sunt rapid decodificate de interlocutori, care deduc tipul de consideraţie pe care superiorul îl are faţă de sine însuşi şi faţă de indivizii cu care intră în relaţie.
