Psihologie pastorală

Eu creez

Tu creezi

El, ea creează

Noi creăm

Voi creaţi

Ei, ele creează

La conjunctiv:

Eu să creez; Tu să creezi; el să creeze;

Noi să creăm; voi să creaţi; ei să creeze.

Alte erori curente:

- Văzutu-l-aţi ce mi-a făcut? Nu mi-a plătit contribuţia de 10 ani şi acum sunt obligat să-l îngrop căci au rezemat gardul casei parohiale cu el...

• 
  O aceeaşi greşeală îmi creează mereu probleme!
  

Atenţie:

Corecţi în limba română sunt termenii: „greşeală”, „greşeli”, nicidecum „greşală”, „greşale”, în ciuda faptului că în multe biserici se spune „şi ne iartă nouă greşalele noastre”.
Sufixe (grupuri de cuvinte aşezate la sfârşitul unui cuvânt)

-ean, -eală, - eaţă;

Aceste sufixe se scriu şi se pronunţă cu „ea” după consoane (chiar ş, j: ieşean, clujean, blăjean, mureşean), nicidecum doar cu „a” (clujan); aceste sufixe în schimb după vocale se scriu şi se pronunţă -ian, -ială: buzoian (nu buzoean) croială (nu croeală).
„N” dublat

În anul 35 d. Hr., Irod dispune ca Aristobul să fie înecat în baie, tocmai când era oaspete în palatul său...

Întotdeauna cuvântul „înecat” se scrie cu un singur „n”. Se scriu cu doi „n” acele cuvinte care sunt compuse din prefixul „în” urmat de un alt cuvânt care începe cu litera „n”. Exemplu: înnămolit (în+nămol); înnorat (în+nor); înnoit (în+nou); înnodat (în+nod).

„De la sfânta spovedanie m-am întors înnoită şi simt că am reînnodat firul rupt cu Biserica în tinereţile mele zburdalnice...”
Veni Maria cu copiii ei proprii şi eu îi zâmbii dulce...

Asta-i casa un’ mi-i drag, cu garoafe prinse-n prag!

Dragu-mi-i cu cine joc, că miroase-a busuioc!

Spusu-i-am totul şi-i era ruşine de tot ceea ce-a aflat!
Şi-i – La conjuncţia „şi” este anexat uneori pronumele „lui, îi, -i” şi fiind deci vorba de două părţi de vorbire diferite, se scriu obligatoriu cu liniuţă de despărţire.