Psihologie pastorală

Anticipatorul (pripitul)

„Anticiparea” constă în formularea concluziilor sau a conţinutului sintetic al unui discurs mai înainte ca interlocutorul să fi terminat să vorbească. Anticipatorul este deci acela care îl precede pe altul într-o manieră adesea invazivă, încercând să demonstreze că ştie ceea ce acesta vrea să zică (sau cunoaşte concluziile la care ajunge); în acest mod, comunicarea este întreruptă, fiindu-i anticipat momentul ei esenţial, noutatea şi originalitatea ei.

Originile acestui tip de comportament pot fi foarte diferite: cine îl pune în act poate fi determinat de dorinţa de a-şi demonstra propria „abilitate” (comunicând un mesaj de tipul: „mi-am dat eu repede seama de ceea ce tu vrei să spui”). În cele mai multe cazuri, anticiparea are un rol limitativ în comunicare: celălalt tinde să-şi reducă propriile intervenţii verbale, văzând propria comunicare verbală golită de utilitate, de interes şi de noutate de către anticipator. Nu găseşti multă satisfacţie interioară în a zice lucruri şi a comunica experienţe pe care cel căruia îi sunt destinate le cunoaşte deja; doar în cazurile în care anticipatorul este animat de intenţii pozitive în raport cu interlocutorul, comportamentul său poate să aibă efecte pozitive pentru relaţia pastorală, cu condiţia să nu fie o tentativă de exteriorizare a superiorităţii.

Trebuie subliniat faptul că în relaţia pastorală, comportamentul anticipativ poate fi uşor pus în act cu intenţia clară de a-l face pe interlocutor să înţeleagă că ceea ce zice el a fost înţeles, acceptat şi împărtăşit. Dar şi în acest caz este uitat faptul că uzul limbajului, exprimarea, are efecte purificatoare şi eliberatoare, şi deci este bine să-i oferim şansa celui care trăieşte experienţe neplăcute să le exteriorizeze, să le „verbalizeze” aşa „precum” şi „cât” doreşte, chiar dacă ceea ce zice este banal şi previzibil de către păstorul care se află pe poziţia de ascultător. Nu foloseşte deci deloc să-l întrerupem pe interlocutor pentru a-i spune: „Ştiu...”, cu atât mai mult dacă se ia în considerare faptul că a-l întrerupe pe celălalt în timp ce vorbeşte reprezintă întotdeauna un semn de proastă creştere. Indicat este să se acţioneze cu calm, să se aştepte să-şi termine propria intervenţie, pentru a-i zice eventual la sfârşit: „Înţeleg”.

10.