Atitudinea de inferioritate constă în a recunoaşte în continuu superioritatea altuia, în a accepta tot timpul şi fără discernământ cererile altuia, în a te des-personaliza pentru a demonstra cât este el de important şi în a-l pune în mod constant pe interlocutor în centrul atenţiei. Atitudinea de inferioritate are multe puncte în comun cu adularea, cu permisivismul fără limite, cu lipsa de personalitate sau de puncte de vedere individuale. Este tipică persoanelor care au un spirit gregar sau demonstrează incapacitate de a depăşi contrastele, slăbiciune de caracter, deficit de siguranţă şi lipsă de modele de referinţă. Chiar dacă cel care demonstrează o disponibilitate necondiţionată şi o toleranţă deosebită este foarte uşor acceptat, nu este exclus ca, într-un termen de timp mai lung, să devină victima unor profitori care să-l instrumentizeze, considerându-l privat de personalitate şi de caracter.
