Psihologie pastorală

10. Incestul – desfrâul indecenţei

Se înţelege prin incest raportul sexual între consângeni. Este întâlnit cel mai adesea între tată şi fiică (tatăl în acest caz prezintă grave dereglări psihice sau intoxicaţii alcoolice) şi creează în fiică grave sentimente de culpă inconştiente şi conştiente, care se manifestă adeseori în tendinţe auto-punitive şi depresive pentru toată viaţa. Din punct de vedere moral este un păcat extrem de grav, care trebuie tratat cu maximă severitate. Grija pastorală constă în ajutarea fiicei să se elibereze de sentimentele de culpă şi depresie cărora le este victimă, iar în cazul tatălui, preotul va acţiona conform contextului concret al evenimentelor.

Canonul 24 (Canoanele Sfântului Ioan Ajunătorul): osânda împreunării între fraţi.

Aceia dintre cei ce au căzut în incest, care a comis necuviinţă cu sora sa proprie, după Vasile cel Mare, se exclude pentru 15 ani de la împărtăşanie. Iar noi rânduim ca acesta să se învrednicească de împărtăşanie, după 3 ani, dacă în fiecare zi va posti până seara şi va mânca mâncare uscată şi va face în fiecare zi 500 de metanii.

Canonul 55 (Canoanele Sfântului Ioan Ajunătorul): păcătuirea cu fiica sa⁸⁶

De va păcătui cineva cu fiica sa o dată se pedepseşte cu 5 ani. Iar dacă de mai multe ori, cu 6-7 ani, mâncând uscat după a noua oră din zi şi făcând în fiecare zi 500 de metanii.