Raport privind starea mediului în judeţul sălaj, În anul 2006

5.1.1.2. Flora şi fauna sălbatică

În cursul anului 2006, în urma studiilor efectuate în teren, a fost inventariat un număr de 286 de specii din flora sălbatică, dintre care 10 specii sunt ocrotite prin lege.

Nr. crt.	Familia	Specia	Denumirea populară	Statut legal	Legea 345/2006	Directiva Habitate
1	Sphagnaceae	Sphagnum subsecundum	muşchi de turbă	management	Anexa 4A	Anexa V
2	Sphagnaceae	Sphagnum magellanicum	muşchi de turbă	management	Anexa 4A	Anexa V
3	Sphagnaceae	Sphagnum amblyphyllum	muşchi de turbă	management	Anexa 4A	Anexa V
4	Lycopodiaceae	Lycopodium clavatum	pedicuţă	management	Anexa 4A	Anexa V
5	Ericaceae	Arctostaphylos uva-ursi	strugurii ursului	protecţie strictă	Anexa 3B
6	Asteraceae	Arnica montana	arnică	management	Anexa 4A	Anexa V
7	Amaryllidaceae	Galanthus nivalis	ghiocel	management	Anexa 4A	Anexa V

Tabel nr. 5.1.2 Speciile de floră ocrotite prin lege ale judeţului

Fig. 5.1.12 Arnica Fig. 5.1.13 Strugurii ursului

Fauna inventariată atât prin evaluări cât şi prin studii de specialitate a totalizat în cursul anului 2006 un număr de 131 de specii, dintre care 126 sunt ocrotite prin lege. (Vezi Anexa 1 ataşată capitolului).

Fig. 5.1.14 Guşter Fig. 5.1.15 Uliu păsărar

5.1.2. Specii din flora şi fauna sălbatică valorificate economic, inclusiv ca resurse genetice

Pentru colectarea florei sălbatice valorificată economic (incluzând speciile de macromicete) s-au eliberat un număr de 37 de autorizaţii, care au însumat în cursul anului 2006 111 specii prezentate în Anexa 2 ataşată capitolului.

Fig. 5.1.16 Lăcrimioara Fig. 5.1.17 Ţintaura

În ceea ce priveşte fauna sălbatică, în anul 2006 s-au eliberat 5 autorizaţii pentru valorificarea unui număr de 31 de specii, prezentate în Anexa 3.

Fig. 5.1.18 Potârniche Fig. 5.1.19 Pisică sălbatică

5.1.3. Starea ariilor naturale protejate
În procesul de implementare a Reţelei Ecologice Europene Natura 2000 în judeţul Sălaj, din cele 15 arii naturale protejate ale judeţului au fost incluse în propunerile de situri un număr de 7 arii: Pădurea Lapiş, Mlaştina de la Iaz, Balta Cehei, Rezervaţia peisagistică Stanii Cliţului, Peştera Măgurici, Pădurea La Castani şi Poiana cu narcise de la Racâş-Hida.

Poziţia cf. Legii 5/2000, H.G.R. 2151/2004	Denumirea ariei protejate	Localizare	Categoria IUCN	Suprafaţa (ha)
2.682	Grădina Zmeilor	Comuna Bălan, sat Gâlgău Almaşului	IV	3,00
2.683	Pietrele Moşu şi Baba	Comuna Năpradea, sat Someş Guruslău	III	0,20
2.684	Poiana cu narcise de la Racâş-Hida	Comuna Hida, sat Racâş	IV	1,50
2.685	Calcarele de Rona	Oraşul Jibou, sat Rona	III	0,50
2.686	Balta Cehei	Oraşul Şimleul Silvaniei, sat Cehei	IV	18,20
2.688	Rezervaţia peisagistică Stanii Cliţului	Comuna Băbeni, sat Cliţ	IV	16,00
2.689	Gresiile de pe Stânca Dracului	Comuna Hida	III	1,00
2.690	Rezervaţia peisagistică Tusa-Barcău	Comuna Sâg, sat Tusa	III	13,43
2.691	Mlaştina de la Iaz	Comuna Plopiş, sat Iaz	IV	10,00
2.692	Pădurea La Castani	Comuna Ileanda, sat Rogna	IV	7,80
2.693	Stejărişul Panic	Comuna Hereclean, sat Panic	IV	2,00
2.694	Stejărişul de baltă Panic	Comuna Hereclean, sat Panic	IV	1,70
2.687	Lunca cu lalea pestriţă – Valea Sălajului	Oraşul Cehu Silvaniei	IV	10,00
III.3.	Peştera Măgurici	Comuna Ileanda	III	1,00
IV.45	Pădurea Lapiş	Comuna Nuşfalău	IV	430,40

Tabel nr. 5.1.3 Ariile naturale protejate ale judeţului Sălaj

Fig. 5.1.20 Stânca Dracului Fig. 5.1.21 Pădurea Lapiş

Pentru cele 7 arii naturale protejate încredinţate în custodie Direcţiei Silvice Zalău în cursul anului 2004 (Pădurea La Castani, Rezervaţia peisagistică Stanii Cliţului, Pietrele Moşu şi Baba, Rezervaţia peisagistică Tusa-Barcău, Stejărişul Panic, Stejărişul de baltă Panic) şi 2005 (Pădurea Lapiş) au fost elaborate atât regulamente cât şi planuri de management, care au fost avizate de către Comisia Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Române, conform legislaţiei în vigoare.

Conform convenţiilor de custodie, încheiate în baza Ordinului MAPPM nr. 494 din 2005, instituţia custode a înaintat Agenţiei pentru Protecţia Mediului raportul anual privind starea ariilor naturale protejate încredinţate, modul de gestionare a eventualelor probleme apărute şi acţiunile întreprinse în baza planului de management, precum şi stadiul realizării obligaţiilor asumate.

5.1.4. Rezervaţiile Biosferei
Judeţul Sălaj nu are pe teritoriul său rezervaţii ale biosferei.
5.1.5. Situri Ramsar
Judeţul Sălaj nu are pe teritoriul său situri Ramsar.
5.1.6. Presiuni antropice exercitate asupra biodiversităţii
Principala ameninţare asupra diversităţii biologice constă în conştientizarea insuficientă a valorii economice şi patrimoniale pe care o prezintă conservarea speciilor sălbatice şi a habitatelor naturale şi seminaturale. Este necesară instruirea periodică a proprietarilor de terenuri cu componente naturale cu privire la valorificarea durabilă a acestora şi încurajarea folosinţelor lor tradiţionale.

Agricultura extensivă, exploatarea neautorizată a resurselor naturale, poluarea cursurilor de apă şi turismul dezorganizat se numără printre cele mai notabile presiuni antropice asupra biodiversităţii judeţului Sălaj.

Fig. 5.1.22 Rezervaţia peisagistică Tusa-Barcău
5.2. Biosecuritatea
Biosecuritatea este un termen folosit pentru a descrie eforturile depuse în scopul reducerii şi/sau eliminării riscurilor potenţiale ce rezultă din aplicarea biotehnologiilor şi utilizarea produselor lor.

Dacă progresul tehnologic a avut ca efect nedorit, poluarea de natură chimică, fizică, sonoră, chiar şi culturală, noile mijloace ale biotehnologiei moderne au dus la apariţia pericolului indidios al unui nou tip de poluare: poluarea genetică.

Termenul de biotehnologie defineşte orice aplicaţie tehnologică, în care se utilizează sisteme biologice, organisme vii, componentele sau derivatele acestora, pentru realizarea sau modificarea de produse sau procedee cu folosinţă specifică.

Biotehnologia modernă presupune utilizarea „in vitro” a tehnicilor de recombinare a acizilor nucleici şi a tehnicilor de fuziune celulară, altele decât cele specifice selecţiei şi ameliorării tradiţionale, care înlătură barierele fiziologice naturale de reproducere sau de recombinare genetică. În prezent cercetatorii pot să ia o singura genă din genomul unei specii şi să o insereze în genomul altei specii, cu scopul de a introduce un anumit caracter (de ex. obţinerea de plante rezistente la anumite boli sau la anumiţi dăunători).

Un organism modificat genetic este un organism, cu excepţia celui uman, al cărui material genetic a fost modificat printr-o modalitate ce nu se produce natural prin împerechere şi/sau recombinare naturală. Sub denumirea de organisme modificate genetic vii se pot regăsi plantele de cultură care au fost modificate genetic pentru îmbunătăţirea productivităţii sau pentru creşterea rezistenţei la boli şi dăunători. Plantele modificate genetic sunt plante superioare, aparţinând grupelor taxonomice gimnosperme şi angiosperme, cărora, prin tehnici de inginerie genetică, li s-au tranferat anumite gene „de interes”, conferindu-le rezistenţă la anummiţi dăunători sau anumite boli, toleranţă la unele ierbicide ori la factori nefavorabili de mediu, calităţi nutriţionale superioare, etc. . Produsul agricol modificat genetic este orice produs obţinut din plante modificate genetic, care nu au suferit nici o prelucrare, destinat procesării şi/sau utilizării ca aliment ori hrană pentru animale, etc.

Problema utilizării organismelor modificate genetic pe scară largă a suscitat şi încă suscită dezbateri aprinse pe plan mondial. Indiferent de rezultatul acestor dezbateri, populaţia umană are dreptul de a opta în cunoştinţă de cauză pentru produse care să nu impieteze sănătatea publică sau calitatea mediului.