Raportul anual privind starea factorilor de mediu apmb 2007
Tratarea şi valorificarea deşeurilor municipale
Yüklə 2,61 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- 8.2.5. Eliminarea deşeurilor municipale
- 8.3. Deşeuri de producţie 8.3.1. Deşeuri periculoase
- 8.3.2. Gestionarea deşeurilor de producţie
- 8.3.3. Gestionarea şi controlul bifenililor policloruraţi şi ale altor compuşi similari
- 8.4. Deşeuri generate de activităţi medicale
- 8.5. Nămoluri
8.2.4 Tratarea şi valorificarea deşeurilor municipale Tabel 8.2.4.1 – Deşeuri colectate şi recuperate în Municipiul Bucureşti, în anul 2006
Sursa: Ancheta statistică A.N.P.M., societăţi de salubritate din Municipiul Bucureşti 8.2.5. Eliminarea deşeurilor municipale DEPOZITE ECOLOGICE Construcţia, locaţia si cerinţele tehnice pentru construirea de depozite ecologice sunt descrise tehnic de către Directiva privind Depozitele Ecologice. În esenţă, un depozit ecologic este o locaţie care furnizează o protecţie a mediului si a sănătăţii adecvată pentru eliminarea deşeurilor municipale solide. Un depozit ecologic este echipat în mod caracteristic cu: - O zonă intermediară; - Un drum bun şi accesibil pentru camioane; - Un corp de gardă pentru păstrarea evidenţei şi a controlului; - Un cântar; - Un mic laborator pentru controlul deşeurilor; - Straturi intermediare de membrană geo textilă pentru a păstra apa uzată adunată şi pentru a sprijini încărcăturile mecanice; - Un sistem de monitorizare; - Staţie de colectare şi tratare a levigatului (apa uzată din depozitul de deşeuri); - Celule speciale în care sunt depozitate deşeurile (în fiecare zi); - Ventilator pentru gazul metan generat (câteodată colectat pentru generarea de electricitate). Operaţiile speciale desfăşurate la un depozit ecologic includ: - înregistrarea cantităţilor de deşeuri; - controlul strict privind deşeurilor permise şi nepermise; - acoperirea zilnică a deşeurilor; - compactarea suprafeţelor de acoperire; - asigurarea acoperirii şi închiderii; - controlul apei freatice; - monitorizarea regulată în timpul exploatării şi după închidere. Valorificarea energetică: - A decide sau nu pentru recuperarea gazului metan pentru încălzire centrală şi a apei şi pentru producerea de electricitate. Avantajele depozitelor ecologice includ un impact asupra mediului mult mai limitat (fără mirosuri, fără animale, fără incendii), riscuri de îmbolnăvire reduse drastic şi un control mult mai bun asupra deşeurilor decât la depozitele necontrolate de deşeuri. Pe raza Municipiului Bucureşti se află Depozitul Chiajna Rudeni, depozit pentru deşeuri ne-periculoase ”b” administrat de S.C. Iridex Group Import Export S.R.L.
Taxele percepute sunt între 5-7 euro/tonă, ceea ce este puţin pentru un depozit ecologic. Investiţia pentru un asemenea depozit este de 2,5 – 5€/t. Trebuie ţinut cont şi de investiţia pentru zona de intrare, incluzând puntea de cântărire, sistemul de tratare şi colectare a apei şi a gazului precum şi costurile de operare. Capacitatea depozitului este suficientă pentru următorii 12-15 ani dacă sunt depozitate anual 250.000 -300.000 t. Din totalul de 27 ha, 12 ha sunt sub operare şi pregătire. Depozitul este operat de 25 de persoane. Drumul de acces este pregătit pentru vreme de iarnă. Vehiculele sunt descărcate lângă rampă de acces şi va rezultă un strat de deşeuri gros de câţiva metri. Acest lucru va cauza o rată de compactare scăzută. Panta depozitului este mai mult de la 1 la 2 decât de la 1 la 3. Depozitul nu este protejat cu un material acoperitor, ce poate cauza puncte fierbinţi în timpul verii, sau pote lua foc. Materialul de acoperire este disponibil din sectorul de construcţie şi demolări. Depozitul are un număr suficient de compactoare şi buldozere. Un turn de colectare de gaz este localizat în partea stângă a zonei de descărcare. Apa uzată este colectată într-un bazin, care este conectat la o staţie pilot de osmoză inversă. Apele meteorice se scurg de pe suprafaţă depozitului într-un canal colector ce înconjoara depozitul, iar apa din canalul colector este combinată cu levigat ca rezultăt al unei neprotejari a depozitului , în special pe versanţi. În partea nouă a depozitului, suprafaţa are o pantă mică, pentru colectarea apei. Pe lângă depozit este organizată activitatea de compactare şi separare a PET-urilor. Este localizată lângă depozit o staţie de incinerare a deşeurilor periculoase, de tip Muffle. În momentul de faţă capacitatea de incinerare a deşeurilor periculoase existentă este de 6000 t/an, inclusiv deşeurilor periculoase din deşeurile municipale la IRIDEX. Se intenţionează ca în viitor această capacitate sa fie crescută până la 12 000 t/an. Incineratorul este echipat cu un compartiment de ardere secundară, dispoziţiv de curăţare a gazelor de ardere printr-un proces umed şi cu un dispoziţiv de analiză a compoziţiei gazelor de ardere, care este important atât pentru controlul procesului de incinerare în sine precum şi controlul indicatorilor de mediu. Tabel 8.2.5.1 - S.C. Iridex Group Import Export S.R.L.
Tabel 8.2.5.2 – Deşeuri colectate şi eliminate în Municipiul Bucureşti, în anul 2006
Sursa: Ancheta statistică A.N.P.M., societăţi de salubritate din Municipiul Bucureşti Deşeurile municipale colectate în Municipiul Bucureşti sunt eliminate în trei depozite ecologice (unul în Bucureşti –Depozitul Chiajna Rudeni/S.C. Iridex Group Import Export S.R.L.) şi două în judeţul Ifov (depozitul ecologic Vidra pentru deşeuri menajere S.C. SYSTEMA ECOLOGIC S.R.L., Glina Ochiul Boului/S.C. ECOREC S.A.) 8.3. Deşeuri de producţie 8.3.1. Deşeuri periculoase Tabel 8.3.1.1 – Deşeuri industriale periculoase din Municipiul Bucureşti în 2006
Sursa: Ancheta statistică A.N.P.M., societăţi de salubritate din Municipiul Bucureşti 8.3.2. Gestionarea deşeurilor de producţie Tabel 8.3.2.1 – Deşeuri industriale nepericuloase din Municipiul Bucureşti în 2006
Sursa: Ancheta statistică A.N.P.M., societăţi de salubritate din Municipiul Bucureşti 8.3.3. Gestionarea şi controlul bifenililor policloruraţi şi ale altor compuşi similari APM Bucureşti pentru implementarea Planului Naţional de eliminare a echipamentelor şi materialelor cu conţinut PCB/PCT în conformitate cu prevederile HG 291/ 2005 privind modificarea HG 173/ 2000, monitorizează stadiul eliminării echipamentelor cu conţinut PCB/PCT deţinute de agenţii economici pe raza municipiului Bucureşti. Termenul final de eliminare a acestor echipamente este sfârşitul anului 2010. Agenţii economici au depus planurile de eliminare a echipamentelor cu PCB deţinute şi se constată dorinţa lor de a le elimina cât mai repede. Tabel 8.3.3.1 - Situaţia condensatorilor în funcţiiune în Municipiul Bucureşti, în perioada iulie – decembrie 2007
Tabel 8.3.3.2 - Situaţia condensatorilor scoşi din uz (care nu mai pot fi folosiţi) în Municipiul Bucureşti, în perioada iulie – decembrie 2007
Tehnici de decontaminare GENERALITĂŢI ŞI CLASIFICARE Abordarea metodologică generală la care trebuie să facă referire tehnologiile de decontaminare trebuie să îndeplinească următoarele caracteristici: Reducerea riscului pentru muncitori, sănătate publică şi mediu, derivând din defecte ale aparatelor care pot genera incendiu sau pierderi de produse periculoase şi persistente; Aplicarea celor mai bune tehnici şi metodologii de siguranţă disponibile, privilegiind criteriile de proximitate, autosuficienţă şi recuperare funcţională; Fezabilitatea tehnică şi economică a activităţilor sugerate sau impuse de legislaţia în vigoare, în timpul prevăzut. Prima clasificare a tehnologiilor şi proceselor de decontaminare utilizate pentru echipamentele conţinând lichide izolante contaminate de PCB se referă la capacitatea de recuperare funcţională a lichidului izolator şi permite distincţia între: a) substituirea lichidului izolator contaminat (refilling sau retrofilling) cu altele necontaminate, având caracteristici funcţionale şi ambientale echivalente sau superioare, urmatǎ de transportul şi eliminarea PCB; b) decontaminarea prin intermediul dehalogenării chimice vizând detoxificarea compuşilor periculoşi şi persistenţi şi recuperarea funcţională a lichidului izolator şi a aparaturii; O clasificare ulterioară a tehnologiilor de decontaminare poate fi bazată pe modalităţile operative de circulaţie şi/sau producţie din cadrul procesului: a) procese cu ciclu deschis, care prevăd golirea aparatelor, manipularea şi transferul lichidului conţinând PCB în alte containere pentru tratare sau eliminare; b) procese cu ciclu închis, operând fără golirea aparatului, prin intermediul legăturii directe între aparatura utilizată pentru decontaminare şi aparatul conţinând PCB; c) procese discontinui (în loturi), în care volume constante din lichidul conţinând PCB sunt golite din aparat şi supuse unei serii de procese chimice sau fizice în faze succesive, bine delimitate între ele şi nu în mod concomitent; d) procese continui pentru circulare: în care lichidul conţinând PCB este supus unei serii de procese chimice şi fizice concomitente prin intermediul circulaţiei prin aparatul de decontaminare. Această condiţie nu prevede golirea nici măcar parţială a aparatului şi/sau utilizarea de rezervoare externe cu funcţie de compensaţie şi capacităţi suplimentare de lichide izolatoare externe. Este posibilă utilizarea unora dintre tehnologiile menţionate anterior atât pe amplasament cât şi în centre specializate. În acest sens, este posibilă clasificarea tehnologiilor de decontaminare în trei categorii: a. intervenţii în centre specializate (off site) care prevăd demontarea şi transportul aparatului şi a lichidului izolator pe care îl conţine; b. intervenţii pe loc (on site) cu scoaterea temporarǎ din funcţiune a aparatului; c. intervenţii pe loc (on site) cu menţinerea în funcţiune a aparatului. Alegerea celor mai bune tehnologii şi/sau modalităţi operative trebuie să se realizeze în funcţie de caracteristicile aparaturii şi de exigenţele de continuitate a serviciului. În general, sunt de preferat tehnicile în măsură să opereze “on site” cu aparatul în funcţiune (pentru aparatele electrice: sub tensiune şi sarcină). Această tehnică evită, printre altele, riscurile şi costurile referitoare la operaţiile de dezinstalare şi transport a aparatelor şi lichidelor periculoase, în special ridicate şi inacceptabile pentru transformatoarele de putere şi dimensiuni mari. Asemenea tehnici, printre altele, comportă avantaje economice semnificative. Independent de tehnologia utilizată şi de modalităţile operative folosite, realizarea unei intervenţii de decontaminare trebuie să prevadă: - definirea capacităţilor de continuare a funcţionǎrii, a condiţiilor operaţionale, a riscurilor, a condiţiilor de siguranţă şi a competenţelor; - verificări analitice preliminare şi evaluarea degradării funcţionale a lichidului izolator şi aparaturii; - transportul, instalarea şi pregǎtirea instalaţiilor şi a materialelor necesare pentru realizarea intervenţiilor; - operaţiuni de decontaminare după tehnicile şi modalităţile alese, realizate de firme specializate şi personal calificat care dispune de formare specifică şi instruire; - verificări analitice finale şi controale ale rezultatelor intervenţiei, repetate la o distanţă de timp adecvată faţă de data decontaminării; - reclasificarea “NO PCB” a aparatelor în conformitate cu normele şi specificaţiile solicitate; - eliminarea deşeurilor produse pe parcursul ciclului operaţiunilor. Identificarea unor posibile tehnici alternative inovative Atunci când aparatul electric contaminat de PCB rezultă a fi “la sfârşitul ciclului de viaţǎ” şi este necesară eliminarea, în marea parte a cazurilor se apelează la termodistrugere. În acest caz, trebuie adoptate cele mai mari precauţii pentru ca Deţinătorul iniţial să aibă garanţiile necesare privind eliminarea efectivă a deşeului şi, în acest sens, este recomandată solicitarea la operatorii autorizaţi de a elibera fişe individuale privind eliminarea fiecărei unităţi funcţionale. Tot pentru aparatele “la sfârşitul ciclului de viaţǎ”, sunt notate şi/sau disponibile tehnici alternative termodistrugerii care permit decontaminarea fluidului izolator şi o recuperare mai eficientă a materialelor.
Ministerul Sănătăţii evaluează totodată impactul produs de deşeurile medicale periculoase asupra sănătăţii populaţiei şi elaborează norme de igienă pentru colectarea, îndepărtarea şi neutralizarea deşeurilor solide şi reglemenţări specifice pentru gestionarea deşeurilor provenite de la unităţile sanitare, de asistenţa medicală, de cercetare medicală şi de învăţământ medical, cu avizul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. Din datele colectate în anul 2007 de către reprezentantii Autotităţii de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti de la 35 de unităţi spitaliceşti din Municipiul Bucureşti, reiese următoarea situatie: Total deşeuri spitaliceşti colectate: 7815,030 t din care: - menajere – 5614,038 t; - taietoare-întepatoare –757,018 t; - infecţioase – 2749,982 t. În vederea îndeplinirii angajamentelor asumate de ţara noastră în cadrul negocierilor de aderare la Uniunea Europeană pentru domeniul deşeurilor periculoase se impune implementarea unui sistem modern de management al deşeurilor la nivelul fiecărei unităţi medicale, astfel încât eliminarea finală a deşeurilor medicale periculoase să se realizeze în condiţii corespunzătoare, utilizând metode de eliminare finală cu impact minim asupra mediului. Deşeurile medicale periculoase pot fi neutralizate/eliminate numai în instalalaţii autorizate din punct de vedere al proteciei mediului. Planul de implementare a Directivei 2000/76/CE/ privind incinerarea deşeurilor prevede în cazul deşeurilor medicale periculoase următoarele alternative de eliminare: - neutralizare prin sterilizare termică conform prevederilor Ord. comun nr. 698/940 al ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi al ministrului sănătăţii privind aprobarea Procedurii de evaluare a echipamentelor de neutralizare prin sterilizare termică a deşeurilor rezultate din activitatea medicală, publicat în Monitorul Oficial nr. 858/23.09.2005; - incinerare în unităţi existente pe teritoriul României, care deţin autorizaţie de mediu; - incinerare în instalaţiile noi de incinerare care se vor pune în funcţiune până la data de 31.12.2008. Spitalele din municipiul Bucureşti ale căror crematorii trebuie să înceteze activitatea în anul 2008 sunt: 1. SPITALUL CLINIC DE COPII GRIGORE ALEXANDRESCU 2. INSTITUTUL DE HEMATOLOGIE DR. C.T. NICOLAU 3. INSTITUTUL DE ONCOLOGIE PROF. DR. ALEXANDRU TRESTIOREANU 4. SPITALUL CLINIC DE URGENŢĂ 5. SPITALUL CLINIC DE URGENŢĂ SF. PANTELIMON 6. SPITALUL CLINIC CARITAS 7. SPITALUL DE COPII MARIE CURIE 8. SPITALUL CLINIC DE URGENŢĂ BAGDASAR-ARSENI 9. SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENŢĂ 10. SPITALUL CLINIC DE OBSTRETICĂ GINECOLOGIE PROF. DR. PANAIT SÂRBU
Tabel 8.5.2 - Ţinte
Yüklə 2,61 Mb. Dostları ilə paylaş:
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||