Rapporto finale sulla realizzazione del Progetto IntelJust /2007/jpen202; 30-ce-0178612/00-31

DUBLUL STATUT AL FEMEII ÎN TRAFICUL DE PERSOANE: INFRACTOARE ŞI VICTIMĂ

* Universitatea de Vest din Timişoara

Studiu prezentat la Conferinţa International Training on European Law and Justice (IN.T.E.L.JUST): Dreptul şi procedura penală între recunoaştere reciprocă şi justiţie restaurativă. Probleme actuale în relaţiile italo-române, Arad, 1-2 octombrie 2008


POLITICA PENALĂ ROMÂNĂ PRIVIND PREVENIREA ŞI COMBATEREA TRAFICULUI DE PERSOANE

              

Armonizarea legislaţiei penale române cu cea europeană referitoare la prevenirea şi combaterea fenomenului de criminalitate impune o adecvare a dispoziţiilor prevăzute în reglementările europene la specificul realităţii din câmpul politic, social, economic românesc. Lupta împotriva fenomenului criminalităţii implică elaborarea şi aplicarea unei politici penale coerente, în care măsurile legislative şi judiciare trebuie să fie corelate cu măsuri sociale, economice şi educative.               

Lupta împotriva criminalităţii trebuie să ţină seamă nu numai de infractori, ci şi de victimele infracţiunilor. În cadrul politicii penale actuale, în conformitate cu Recomandările Consiliului Europei, se impune necesitatea protecţiei drepturilor şi intereselor victimelor.   În ceea ce priveşte lupta împotriva criminalităţii transnaţionale, se remarcă importanţa schimbului de informaţii între state, precum şi a iniţierii şi desfăşurării unor programe de cooperare internaţională în materie penală (în special cele legate de crima organizată, criminalitatea informatică, traficul de fiinţe umane), în care ar trebui să fie implicaţi reprezentanţii autorităţilor judiciare şi de poliţie existente la nivel naţional, coordonate şi armonizate cu structurile corespunzătoare la nivel european şi internaţional (Europol, Eurojust, Interpol etc.).

Recomandarea R (2000) 11 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane în scopul exploatării sexuale (trafic ce constituie o încălcare a drepturilor persoanei şi o atingere adusă demnităţii şi integrităţii acesteia), subliniază necesitatea elaborării unei Strategii europene pentru combaterea acestui fenomen în creştere şi pentru protecţia victimelor, asigurând în acelaşi timp armonizarea şi aplicarea uniformă şi eficace a legislaţiilor statelor membre ale Consiliului Europei în această materie. Statele europene trebuie să aibă în vedere:

1. Implementarea măsurilor legislative şi a altor măsuri practice pentru garantarea protecţiei drepturilor şi intereselor victimelor traficului şi în special ale femeilor – victime ale traficului de fiinţe umane.

2. Acordarea unei priorităţi asistenţei victimelor traficului de persoane (prin programe de reinserţie) şi protecţiei victimelor împotriva acţiunilor traficanţilor.

3. Aplicarea măsurilor pentru urmărirea, arestarea şi pedepsirea tuturor persoanelor responsabile de traficul de persoane şi pentru împiedicarea “turismului sexual” şi a altor activităţi care ar putea conduce la diverse forme de trafic de persoane.

4. Considerarea traficului de fiinţe umane în scopul exploatării sexuale ca o formă de crimă organizată transnaţională şi impunerea, în consecinţă, a unei acţiuni coordonate, adecvate realităţii atât la nivel naţional cât şi la nivel european şi internaţional.

5. Promovarea cooperării la nivelul autorităţilor naţionale şi al ONG-urilor între ţările de origine, de tranzit şi de destinaţie ale victimelor traficului de persoane, prin intermediul acordurilor bilaterale şi multilaterale.

6. Asigurarea unei baze concrete pentru aceste acţiuni, stimulând cercetarea la nivel naţional şi internaţional în ceea ce priveşte: influenţa mass-media şi, în special, a noilor tehnologii de informare şi comunicare în domeniul traficului de fiinţe umane în scopul exploatării sexuale; clientela comerţului sexual: evoluţia cererii şi consecinţele sale asupra traficului de fiinţe umane în scopul exploatării sexuale; cauzele fenomenului de trafic de persoane şi metodele utilizate de traficanţi.

7. Organizarea de campanii de informare destinate discreditării turismului sexual şi descurajării participanţilor potenţiali la astfel de activităţi.

8. Punerea la dispoziţia reprezentanţilor corpului diplomatic, autorităţilor publice, mass-media, ONG-urilor şi a organizaţiilor publice şi private care activează în ţările de origine ale potenţialelor victime ale traficului de persoane, a unor informaţii adecvate (documentaţii, video, broşuri) despre traficul de persoane şi exploatarea sexuală ale căror victime sunt femeile.

În etapa de preaderare la Uniunea Europeană, România a făcut eforturi considerabile pentru armonizarea legislaţiei naţionale privind migraţia, prevenirea şi combaterea traficului

de fiinţe umane cu legislaţia europeană în materie.

Strategia naţională privind migraţia pentru perioada 2007-2010 prevede măsuri concrete referitoare la: migraţia controlată; prevenirea şi combaterea migraţiei ilegale, a traficului de fiinţe umane; integrarea socială şi repatrierea voluntară/repatrierea străinilor cu status ilegal.

COORDONAREA ŞI EVALUAREA ACTIVITĂŢILOR DE PREVENIRE ŞI COMBATERE A TRAFICULUI DE PERSOANE

            Realizarea obiectivelor privind coordonarea şi evaluarea activităţilor de prevenire şi combatere a traficului de persoane necesită adoptarea la nivel naţional a unui întreg set de legi, intrate în vigoare în 2001-2003, făcând posibilă armonizarea legislaţiei române cu normele europene şi internaţionale în materia migraţiei şi, în special, în materia traficului de persoane, precum şi organizarea şi funcţionarea agenţiilor naţionale însărcinate cu aplicarea legii, pentru a interveni în scopul de a reduce fenomenul migraţiei ilegale, al traficului de fiinţe umane.             

Punerea în aplicare a Planului naţional pentru prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane relevă trei direcţii principale de acţiune: prevenirea, lupta împotriva traficului de fiinţe umane şi protecţia victimelor traficului de fiinţe umane.

Implementarea Strategiei naţionale privind combaterea traficului de persoane pentru perioada 2006-2010 este realizată de către Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane care funcţionează în cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative. Relevant pentru analiza fenomenului traficului de persoane este Raportul semestrial al Agenţiei Naţionale Împotriva Traficului de Persoane - primul semestru 2007 (ianuarie-iunie 2007) care evidenţiază aspecte referitoare la: a) combaterea traficului de persoane; b) prevenirea traficului de persoane.

a) COMBATEREA TRAFICULUI DE PERSOANE

Numărul traficanţilor condamnaţi pentru traficul de persoane şi pedepsele aplicate în perioada 2001-2007, analizate în Raportul semestrial al Agenţiei Naţionale Împotriva Traficului de Persoane – primul semestru 2007, relevă:

a. numărul de persoane condamnate pentru traficul de persoane în perioada 2001-2007:

2001 – 0; 2002- 1 (bărbat); 2003 - 49 (36 bărbaţi, 13 femei); 2004 - 103 (86 bărbaţi, 17 femei); 2005 - 146 (111 bărbaţi, 35 femei); 2006 - 187 (139 bărbaţi, 48 femei); 2007 (primul semestru) - 131 (94 bărbaţi, 35 femei);

b. pedepsele aplicate pentru traficul de persoane în perioada 2001-2007, înregistrându-se o creştere a pedepselor privative de libertate (pedeapsa cu închisoare): 6 luni – 1 an de închisoare: 2003 (5), 2006 (5); 1 an – 5 ani de închisoare: 2003 (18), 2004 (49), 2006 (88), 2007-primul semestru (66) ; 5-10 ani de închisoarec: 2003 (9), 2004 (34), 2006 (64), 2007- primul semestru (44); 10-15 ani de închisoare: 2004 (8), 2006 (7).

Implicarea femeilor în săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane

            În multe cazuri, femeile sunt implicate în săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, fiind prima verigă în lanţul infracţional: femeile ca infractoare, ca autoare ale infracţiunii de trafic de persoane în scopul exploatării (în special al exploatării sexuale) profită de femeile tinere ţinând cont de educaţia lor precară (lipsa de educaţie sau nivelul scăzut de educaţie şi formare profesională), de condiţiile lor de viaţă (sărăcie, şomaj), de profilul lor psihologic (naivitate, credulitate).             

Se poate constata faptul că, în unele cazuri, femeile traficante au fost supuse iniţial traficului de persoane, ca victime: având în vedere acest aspect, ele cunosc foarte bine mecanismul infracţional, dobândind experienţă în a atrage şi a plasa, la rândul lor, victimele în scopul exploatării sexuale.

Pedepsele aplicate femeilor traficante

Legislaţia română prevede pentru traficul de persoane pedepse privative de libertate dure (pedeapsa cu închisoare). Articolul 12 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane - articol modificat şi completat de O.U.G. nr. 79/2005 aprobată de Legea nr. 287/2005 - prevede că:

(1) Constituie infracţiune de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, şi se pedepseste cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

(2) Traficul de persoane, săvârşit în următoarele împrejurări: a) de două sau de mai multe persoane împreună; b) s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii; c) de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

(3) Dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Persoana supusă traficului de persoane care a săvârşit, ca urmare a exploatării sale, infracţiunea de prostituţie sau cea de cerşetorie, nu se pedepseşte pentru aceste infracţiuni, în conformitate cu dispoziţiile articolului 20 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane - articol modificat şi completat de O.U.G. nr. 79/2005 aprobată de Legea nr. 287/2005; persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute de Legea nr. 678/2001, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni prevăzute de această lege, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Recrutarea victimelor traficului de persoane

În conformitate cu dispoziţiile cuprinse în Recomandarea R (2000) 11 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane în scopul exploatării sexuale, sunt considerate victime ale traficului de fiinţe umane: a. persoane care au suferit violenţe, abuz de autoritate sau ameninţări care au condus la exploatarea lor sexuală; b. persoanele care au fost înşelate de către organizatori / traficanţi crezând că pot beneficia de un contract de muncă interesant, fără a se implica în comerţul sexual, sau doar de o muncă fără mari pretenţii; c. persoanele care sunt conştiente de intenţiile organizatorilor / traficanţilor şi au fost de acord, iniţial, cu această exploatare sexuală datorită situaţiei de vulnerabilitate (psihică, afectivă, familială, socială sau economică) în care se găseau în acel moment: prin „situaţia de vulnerabilitate” este desemnat, în sinteză, un complex de situaţii precare care pot determina o persoană să accepte să fie exploatată sexual; indivizii care abuzează de această situaţie comit o încălcare flagrantă a drepturilor omului şi aduc atingere demnităţii şi integrităţii persoanei: abuzul de situaţia vulnerabilă a victimelor este definit, explicit, ca element constitutiv al infracţiunii de trafic de persoane.

Traficanţii profită de situaţia fragilă, social-economică, a femeilor-victime şi le înşală promiţându-le câştiguri mari în ţările din Europa Occidentală; acceptarea unor astfel de oferte atrăgătoare ar putea constitui un sprijin financiar nu numai pentru victime, ci şi pentru familiile lor.             

Victimele traficului de fiinţe umane sunt, de multe ori, tinere fără perspective în ţările de origine, atrase prin false promisiuni de locuri de muncă bine plătite în străinătate. Un număr semnificativ de femei lucrează în condiţii de exploatare, care contravin normativelor şi exigenţelor privind respectarea demnităţii umane.

În multe cazuri victimele traficului de fiinţe umane nu cunosc nici adevărata natură a viitorului lor loc de muncă, nici condiţiile de viaţă care le vor fi impuse. În alte cazuri sunt atrase de munca în străinătate, de câştiguri facile şi de perspective de viaţă mai bună, fiind mai mult sau mai puţin conştiente de tipul de muncă ce trebuie să o presteze, odată ajunse în ţara de destinaţie.             

Traficanţii atrag femeile prin intermediul publicităţii făcute în ziare pentru dansatoare, chelneriţe, animatoare în cluburi, hostess etc., prin anunţuri matrimoniale sau prin oferirea de locuri de muncă în baruri şi discoteci.

În general, victimele sunt forţate să se prostitueze şi să dea toate câştigurile obţinute prin aceste mijloace celor care le exploatează (traficanţilor).

            Totuşi, se întâmplă în mod frecvent ca victime ale traficului de fiinţe umane care practică prostituţia (precum şi victimele exploatate prin muncă în diferite domenii) să fie conştiente de tipul de muncă pe care vor trebuie să o presteze, dar să nu cunoască exact condiţiile în care vor fi ţinute.

Deşi unele femei - victime ale traficului de persoane ştiu că se vor prostitua, ele nu ştiu că vor fi ţinute în condiţii de sclavie şi că nu vor avea posibilitatea de a scăpa de traficanţi. După ce femeile sunt transportate în ţara de destinaţie, acestea sunt constrânse prin diverse modalităţi să înceapă sau să continue să practice prostituţia.

Deseori, acestea sunt obligate să ramburseze datoriile mari (costurile) care au rezultat în urma procurării documentelor de călătorie necesare deplasării în ţările occidentale, urmând ca, odată ajunse în ţara de destinaţie, cele mai multe femei-victime ale traficului de persoane să fie deposedate de documentele de identitate sau de călătorie (paşapoarte), de resursele financiare; totodată, acestea, necunoscând limba ţării de destinaţie, sunt lipsite de puncte de reper. Având în vedere aceste aspecte, femeile - victime ale traficului de persoane sunt extrem de vulnerabile, dependente de traficanţi şi supuse la violenţe, ameninţări şi abuzuri.

Articolul 20 din Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane prevede, în legătură cu infracţiunile relative la documentele de călătorie sau de identitate, că fiecare dintre părţi (care poate fi ţară de origine, ţară de tranzit sau ţară de destinaţie) trebuie să adopte măsurile legislative şi alte măsuri necesare pentru a incrimina următoarele fapte comise intenţionat în scopul traficului de fiinţe umane: a. întocmirea unui document de călătorie sau de identitate fals; b. procurarea sau furnizarea unui astfel de document ; c. reţinerea, sustragerea, ascunderea, deteriorarea sau distrugerea unui document de călătorie sau de identitate al unei alte persoane.

b) PREVENIREA TRAFICULUI DE PERSOANE

Măsurile de prevenire a traficului de fiinţe umane sunt adoptate la nivel naţional (de către instituţiile guvernamentale şi organizaţiile non-guvernamentale), precum şi la nivel european şi internaţional.             

În conformitate cu Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane (adoptată în 2005), legislaţia română prevede măsuri specifice pentru prevenirea traficului de fiinţe umane. Această Convenţie are ca obiective fundamentale: a. prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, garantând egalitatea între femei şi bărbaţi; b. protecţia drepturilor fundamentale ale victimelor traficului, realizarea unui cadru complex de protecţie şi asistenţă a victimelor şi a martorilor, garantând egalitatea între femei şi bărbaţi, precum şi asigurarea unei anchete şi urmăriri penale eficiente; c. promovarea cooperării internaţionale în domeniul luptei împotriva traficului de fiinţe umane.

Protecţia victimelor şi a martorilor este relevantă în contextul specific al luptei împotriva traficului de fiinţe umane. Traficul de fiinţe umane necesită adoptarea unor instrumente specifice care pot contracara încălcările grave ale drepturilor fundamentale ale victimelor.

Recomandarea R (2000) 11 a Consiliului Europei subliniază faptul că anchetele şi urmăririle penale trebuie direcţionate împotriva traficanţilor şi nu împotriva victimelor traficului de persoane. Eficacitatea anchetelor şi a urmăririlor penale împotriva traficanţilor depinde în foarte mare măsură de disponibilitatea victimelor de a denunţa poliţiei faptele şi de a fi martori. În practică, victimele rareori denunţă autorităţilor publice faptele, deoarece riscă să fie arestate, închise şi expulzate ca persoane fără forme legale sau ca persoane care practică prostituţia. Având în vedere aceste aspecte este necesară adoptarea unor măsuri pentru încurajarea şi asistarea victimelor traficului de persoane pentru ca acestea să denunţe faptele la care au fost supuse şi autorii acestora şi să intervină ca martori, în condiţiile aplicării unui “tratament echitabil” în sistemul de justiţie penală.

Traficul de fiinţe umane poate avea consecinţe materiale şi morale grave pentru victime, de care anchetele şi urmăririle penale îndreptate împotriva infractorilor nu ţin cont. Acordarea sprijinului şi asistenţei necesare victimelor care doresc să coopereze prin furnizarea de informaţii ca martori poate să ajute la eliminarea sau reducerea consecinţelor traficului de persoane şi poate să contribuie la prevenirea traficului de persoane sau la descurajarea traficanţilor.

Pentru protecţia victimelor este semnificativă o dispoziţie legală care stabileşte că orice declaraţii care exprimă consimţământul sau acordul prealabil cu traficanţii al unei persoane - victimă a traficului, sub ameninţare, vor fi considerate irelevante în materie procedurală.

În cazul infracţiunii de trafic de persoane, consimţământul victimei la recrutarea, transportarea, cazarea sau primirea sa, prin înşelăciune, în scopul exploatării, nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului, potrivit art. 16 din Legea nr. 678/2001. Fapta inculpatului care, prin înşelarea părţii vătămate că o va ajuta să meargă la muncă în străinătate, a întocmit formalităţile necesare obţinerii paşaportului şi a documentului de călătorie, a remis părţii vătămate sumele de bani necesare trecerii frontierei, i-a indicat o persoană de legătură şi un loc de cazare, toate acestea în scopul exploatării acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prevăzută în art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/200. Chiar dacă victima şi-a dat consimţământul pentru a pleca în străinătate şi a acceptat ca inculpatul să efectueze formalităţile şi să achite sumele necesare trecerii frontierei, potrivit art. 16 din Legea nr. 678/2001, consimţământul victimei infracţiunii de trafic de persoane nu înlătură răspunderea penală a inculpatului.

Potrivit art. 16 din Legea nr. 678/2001, consimţământul victimei nu exclude caracterul penal al faptei, ceea ce înseamnă că victima nu poate exprima un acord de voinţă care să influenţeze existenţa infracţiunilor de trafic de persoane.

În scopul realizării prevenirii traficului de persoane, o strategie eficientă presupune implicarea societăţii civile: valorificarea activităţii ONG-urilor şi a altor asociaţii care funcţionează la nivel local, naţional şi european; cooperarea acestor organizaţii şi asociaţii cu instituţiile publice, nu numai pentru activităţile de asistenţă şi de reinserţie socială a victimelor, ci şi pentru activităţi de cercetare multidisciplinară, campanii de informare şi iniţiative cu caracter socio-economic care reduc vulnerabilitatea persoanelor (în special a femeilor); toate acestea sunt acţiuni necesare, care pot contribui la reducerea fenomenului traficului de persoane.

Distribuţia victimelor traficului de persoane în funcţie de tipul exploatării, evidenţiată în Raportul semestrial al Agenţiei Naţionale Împotriva Traficului de Persoane – primul semestru 2007, este următoarea:

a. Exploatare sexuală – 406: în stradă: 171; în bordeluri: 6; în cluburi: 119; în rezidenţe private: 91; în hoteluri: 19; b. Exploatare prin muncă forţată – 425: agricultură: 253; costrucţii: 145; servicii hoteliere: 27; c. Exploatare prin cerşetorie – 74; d. Exploatare pentru pornografie infantilă: 2; e. Exploatare pentru pornografie prin internet: 2;

f. Exploatare prin obligare la furturi: 8; g. Neprecizat: 19.

Observăm că persoanele – victime ale exploatării prin muncă forţată deţin o pondere mai mare decât persoanele – victime ale exploatării sexuale.

Distribuţia victimelor traficului de persoane pentru muncă forţată şi exploatare sexuală, menţionată în Raportul semestrial al Agenţiei Naţionale Împotriva Traficului de Persoane – primul semestru 2007, ne permite să remarcăm că exploatarea de tip tradiţional (prostituţie - proxenetism) a dobândit caracteristici noi, transnaţionale, corelate cu creşterea ratei criminalităţii: exploatarea este realizată atât în scop sexual, cât şi în scopul prestării muncii forţate (munca la negru); din acest punct de vedere exploatarea sexuală şi exploatarea prin muncă forţată constituie astăzi câmpurile principale ale activităţii infracţionale specifice traficului de persoane.

Distribuţia victimelor traficului de persoane identificate în primul semestru al anului 2007 în funcţie de vârstă şi tipul exploatării, în conformitate cu Raportul semestrial al Agenţiei Naţionale Împotriva Traficului de Persoane – primul semestru 2007, relevă următoarele date:

a. 10-13 ani: exploatare sexuală: 0,32%; exploatare prin muncă forţată: 0,11%; exploatare prin cerşetorie: 0,32%; exploatare prin obligare la comiterea de infracţiuni: 0,00%; exploatare pentru pornografie: 0,00%; b. 14-17 ani: exploatare sexuală: 11,73%; exploatare prin muncă forţată: 0,96%; exploatare prin cerşetorie: 1,28%; exploatare prin obligare la comiterea de infracţiuni: 0,53%; exploatare pentru pornografie: 0,43%; c. 18-25 ani: exploatare sexuală: 25,80%; exploatare prin muncă forţată: 12,15%; exploatare prin cerşetorie: 2,13%; exploatare prin obligare la comiterea de infracţiuni: 0,32%; exploatare pentru pornografie: 8,00%; d. peste 25 de ani: exploatare sexuală: 5,76%; exploatare prin muncă forţată: 32,09%; exploatare prin cerşetorie: 4,05%; exploatare prin obligare la comiterea de infracţiuni: 0,00%; exploatare pentru pornografie: 0,00%.

După cum rezultă din datele statistice menţionate mai sus, ponderea cea mai mare a victimelor exploatate sexual o deţin femeile cu vârsta între 18-21 de ani, după care se înregitrează o creştere a ponderii femeilor traficate - victime ale exploatării prin muncă forţată sau prin cerşetorie.

Deşi traficarea în scopul exploatării sexuale a tinerelor femei cu vârsta între 18-21 de ani este favorizată în cele mai multe cazuri de credulitatea şi lipsa lor de experienţă socială, se constată faptul că un număr semnificativ al acestora practică prostituţia în mod voluntar, iar după vârsta de 25 de ani, când cererea lor pe piaţa sexului scade considerabil, îşi creează propriile reţele pentru traficarea altor tinere femei în scopul exploatării sexuale.

Distribuţia victimelor traficului de persoane în funcţie de gen evidenţiază, în Raportul semestrial al Agenţiei Naţionale Împotriva Traficului de Persoane – primul semestru 2007, un total de 936 victime: femei - 528; bărbaţi - 408. Observăm că numărul femeilor traficate este mai mare decât cel al bărbaţilor traficaţi.

Distribuţia în funcţie de gen a victimelor traficului de persoane exploatate prin muncă forţată sau exploatate sexual, analizată în Raportul semestrial al Agenţiei Naţionale Împotriva Traficului de Persoane – primul semestru 2007, permite observarea faptului că pentru munca forţată sunt traficaţi mai mulţi bărbaţi decât femei, în timp ce pentru exploatarea sexuală sunt înregistrate mai multe femei – victime decât bărbaţi – victime ale traficului de persoane : a. exploatare prin muncă forţată - 346 bărbaţi, 79 femei : agricultură: 200 bărbaţi, 53 femei; construcţii: 141 bărbaţi, 4 femei; servicii hoteliere: 5 bărbaţi, 22 femei; b. exploatare sexuală - 1 bărbat, 405 femei: în stradă: 0 bărbaţi, 171 femei; în bordeluri: 0 bărbaţi, 6 femei; în cluburi: 1 bărbat, 118 femei; în rezidenţe private: 0 bărbaţi, 91 femei; în hoteluri: 0 bărbaţi, 19 femei.