reforma reglementărilor de piaţĂ Şi comerciale circulaţia bunurilor Politica în domeniul vamal

Priorităţi pe termen scurt:

- eliminarea barierelor la intrarea capitalurilor străine datorită infrastructurii de afaceri inadecvată;

- implementarea unei politici de concurenţă transparentă şi efectivă poate fi un factor important în creşterea atractivităţii unei economii pentru investiţiile străine şi în maximizarea beneficiilor acestor investiţii;

- o proporţie mai mare a pieţelor locale dominate de bunuri tip “non-tradable”;

- să se promoveze interesele consumatorului şi bunăstarea socială în general şi să conţină următoarele elemente: reguli de comerţ internaţional (tratamentul naţiunii celei mai favorizate, nediscriminarea, tratamentul naţional, reciprocitatea, transparenţa şi asigurarea unui proces normal de evaluare, tratamentul special şi diferenţial), reguli de concurenţă (interzicerea abuzului de poziţie dominantă şi controlul concentrărilor);

- îmbunătăţirea structurii exporturilor prin creşterea ponderii produselor cu valoare adăugată ridicată;

- creşterea competitivităţii produselor moldoveneşti prin dezvoltarea infrastructurii, îmbunătăţirii calităţii produselor etc.

Priorităţi pe termen mediu

Accentuarea măsurilor de politică comercială spre cele menite să amelioreze competitivitatea şi să faciliteze accesul produselor moldoveneşti pe piaţa externă, chiar dacă acestea reclamă (în virtutea principiului reciprocităţii, aplicat pe scară largă în domeniul negocierilor comerciale internaţionale) o şi mai pronunţată reducere a protecţiei la frontieră. În acest scop trebuie să se urmărească:

- asigurarea stabilităţii şi regimului de export şi import;

- abordarea negocierilor comerciale cu UE pentru ameliorarea accesului reciproc pe piaţă în condiţii real comparabile - al produselor agricole;

- diminuarea treptată, pînă la eliminare, a măsurilor cu efect echivalent restricţiilor netarifare la import;

- refacerea şi consolidarea prezenţei produselor moldoveneşti pe pieţele tradiţionale, altele cele din Europa;

- trebuie să se urmărească facilitarea contactelor agenţilor economici din Moldova cu partenerii din statele Uniunii Europene şi alte ţări.
Reducerea deficitului balanţei comerciale se va baza, preponderent, pe majorarea exportului de mărfuri şi servicii, aplicîndu-se instrumente de stimulare prin:
- implementarea Strategiei de promovare a exportului pentru anii 2001-2005, scopul căreia constă în implementarea măsurilor economice, juridice şi organizatorice întru stimularea exportului de bunuri şi servicii din ţară, ridicarea nivelului de calitate al mărfurilor, instruirea businessului naţional pentru a face faţă concurenţei internaţionale;

- optimizarea taxelor vamale la importul de produse agricole direct competitive cu cele din Republica Moldova, aducîndu-le la nivelul celor negociate în procesul de aderare la OMC.

În cadrul procesului de integrare europeană pe termen mediu sînt avute în vedere următoarele acţiuni în domeniul politicii comerciale:
- adaptarea graduală la instrumentele de politică comercială a Uniunii Europene;

- continuarea procesului de liberalizare a comerţului cu produse agricole dintre Moldova şi Uniunea Europeana;

- inventarierea cadrului juridic al relaţiilor comerciale pe care UE le are cu ţările terţe şi efectuarea adaptărilor necesare în legislaţia moldovenească pentru a asigura concordanţa cu acquis-ul comunitar pînă la începerea negocierilor de aderare;

- accelerarea ritmului de preluare a legislaţiei UE în domenii precum credite la export, produse cu dublă utilizare, instrumente de apărare comercială etc.;

- susţinerea mediului de afaceri pentru asimilarea unui comportament adecvat şi în concordanţă cu regulile concurenţiale existente în UE.
6.1.3. Standarde şi evaluarea conformităţii
Standardizarea, metrologia şi evaluarea conformităţii sunt domenii interdependente ce ţin de asigurarea conformităţii produselor, care la rândul său prezintă momentul cheie pentru protecţia consumatorilor, protecţia mediului, înlăturarea obstacolelor în calea comerţului exterior şi asigurarea circulaţiei libere a produselor şi serviciilor.

Standardizarea, prin standarde şi alte documente normative, stabileşte reguli, prescripţii şi caracteristici comune pentru produse şi procese. Corespunzător, standardele specifica numai caracteristicile sau prescripţiile tehnice, cărora trebuie să corespundă produsul, pentru a fi conform standardelor date. Pentru ca standardizarea să-şi atingă obiectivele menţionate anterior este necesar, în primul rând, ca standardele pentru produse şi procese să fie voluntare din punct de vedere a posibilităţii producătorului să-şi aleagă standardul pentru produs şi, în al-doilea rând, să fie armonizate cu standardele internaţionale şi regionale.

Din punct de vedere a evaluării conformităţii metrologia trebuie să asigure corectitudinea, uniformitatea şi exactitatea măsurărilor caracteristicilor stabilite în standarde şi alte documente normative. Pentru ca rezultatele măsurărilor să fie recunoscute pretutindeni se cere ca în ţară să se implementeze un sistem armonizat de măsurare, cu trasabilitate la Sistemul internaţional de unităţi (SI).

Evaluarea conformităţii include activităţile de acreditare a organismelor de certificare şi laboratoarelor de încercări, încercări de laborator a produselor şi asigurarea conformităţii care la rândul său include certificarea, inspecţia sau declaraţia de conformitate a produsului. În rezultatul acestor activităţi o terţă parte competenţă şi imparţială certifică sau un furnizor declară pe propria răspundere că un produs sau serviciu este conform unei reglementări tehnice, unui standard sau alt document normativ.

6.1.3.1. Standardizarea
Cadrul legislativ:

• 
  Legea cu privire la standardizare, nr. 590 –XIII din 22.09.95;
  
• 
  Legea privind barierile tehnice în calea comerţului, nr. 866 – XIV din 10.03.2000;
  
• 
  acte normative, emise în corespundere cu legile nominalizate.
  

Aceste legi acoperă necesităţile actuale din domeniu, însă pentru implementarea strategici europene este necesar ca Legea cu privire la standardizare să fie actualizată şi aliniată la cerinţele UE.
Cadrul instituţional
Domeniul standardizării este gestionat de către Departamentul Standardizare şi Metrologie, organ public central din cadrul Guvernului Republicii Moldova.

Politica statutului în domeniul standardizării se realizează prin sistemul naţional de standardizare care include:

1. 
   organismul naţional de standardizare ;
   
2. 
   25 de comitete tehnice de standardizare;
   
3. 
   subdiviziunile de standardizare a ministerelor, departamentelor şi agenţelor economici.
   

Organismul naţional de standardizare administrează şi coordonează activitatea de standardizare cooperează cu ministerele, departamentele, asociaţiile obşteşti, comitetele tehnice de standardizare şi agenţii economici, participă la activitatea de standardizare internaţională şi regională.

Comitetele tehnice de standardizare sunt organisme create în diverse domenii de activitate, cu acordul Organismului Naţional de Standardizare, de către întreprinderi, organizaţii şi alte persoane juridice interesate pentru efectuarea activităţii de standardizare naţională, internaţională şi regională.

Subdiviziunile de standardizare a ministerelor, departamentelor şi a agenţilor economici se formează în scopul soluţionării sarcinilor acestor referitor la calitatea şi competitivitatea produselor.

Ca formă sistemul naţional de standardizare asigură necesităţile din domeniul standardizării, însă ca conţinut – sunt necesare eforturi susţinute pentru activizarea comitetelor tehnice şi dotarea subdiviziunilor de standardizare a ministerelor, departamentelor şi agenţilor economici cu cadre calificate, tehnică de birou şi documente normative.

Problemele existente:

- lipsa bazei legislative şi normative de standardizare, armonizate cu cerinţele UE;

- activitate necorespunzătoare a comitetelor tehnice şi a subdiviziunilor de standardizare a ministerelor, departamentelor şi agenţilor economici.
Priorităţi pe termen scurt:
- elaborarea, aprobarea şi implementarea legii standardizării în redacţie nouă, armonizate cu cerinţele UE;

- crearea mecanismului, pregătirea specialiştilor pentru implementarea directivelor şi standardelor europene;

- obţinerea titlului de membru asociat sau membru cu drepturi depline al CEI, CEN, CENELEC;

- activizarea comitetelor tehnice şi dotarea subdiviziunilor de standardizare a ministerelor, departamentelor şi agenţilor economici cu cadre calificate, tehnică de birou şi documente normative.

Priorităţi pe termen mediu:
- preluarea şi implementarea directivelor şi standardelor europene;

- crearea şi gestionarea bazelor de date a standardelor internaţionale ISO, CEI şi europene CEN, CENELEC;

- perfecţionarea continue a specialiştilor din domeniul standardizare.
6.1.3.2. Acreditarea şi infrastructura asigurării conformităţii
Acreditarea şi infrastructura asigurării conformităţii sunt părţi componente ale evaluării conformităţii. Acreditarea reprezintă o recunoaştere formală a competenţei entităţilor din infrastructura asigurării conformităţii efectuată de către un organism de acreditare în baza ghidurilor şi standardelor internaţionale ISO, CEI sau regionale armonizate cu cele internaţionale, care stabilesc cerinţe de competenţă.

Infrastructura asigurării conformităţii include:

• 
  organisme de certificare a personalului, a produselor şi a sistemelor de management al calităţii şi organisme de inspecţie;
  
• 
  laboratoare de încercări şi etalonări;
  
• 
  însuşi producătorul, în caz că el emite o declaraţie de conformitate a unui produs pe propria răspundere.