CONCLUZII FINALE
Dacă la școală, cadrul didactic măsoară în calificative sau note performanțele și capacitățile copilului, noi, educatoarele, doar ținând o legătură permanentă și apropiată cu familia, putem arăta progresele obținute de copii prin frecventarea grădiniței, progrese în ceea ce privește: însușirea unor cunoștințe, formarea de priceperi, deprinderi, obișnuințe, comportamente, atitudini accesibile vârstei, progrese în dezvoltarea unor aptitudini, în dezvoltarea limbajului și a comunicării, cu rol imens în dezvoltarea intelectuală, morală, estetică a copiilor, garanție a succesului elevilor de mai târziu, îmbogățirea vocabularului activ, lărgirea orizontului lingvistic, cultivarea dialogului, exprimarea corectă, expresivă, stimularea creativității, cooperarea cu grupul de copii, dezvoltarea încrederii în forțele proprii, învingerea timidității, a nesiguranței etc., toate acestea, ducând în final la formarea aptitudinii pentru școlaritate, care este, de fapt, atribuția esențială a grădiniței.
BIBLIOGRAFIE
-
Bondoc, Onița (2006), Universul jocului – Să ne jucăm învățând limba și literatura română, Editura Alutus, Slatina
-
Cosmovici, A., (1996), Psihologie generală, Editura Polirom, Iași
-
Cucoș, C. (1999), Pedagogie, Editura Polirom, Iași
-
Cucoș, C. (1998), Psihopedagogie, Editura Polirom, Iași
-
Dima, S., (coord.), (1997),Copilăria – Fundament al personalității. Cunoaștere-Explorare-Educare, Imprimeria Coresi, București
-
Dumitrana, Magdalena (1999), Educarea limbajului în învățământul preșcolar, Editura Compania, București
-
Dumitrana, M,(2000), Copilul, familia și grădiniţa, Editura Compania, București
-
Dumitru, A., Dumitru, V.G. (2005), Activități transdisciplinare pentru grădiniță și ciclul primar, Editura Paralela 45, București
-
Evseev, Ivan (1994), Jocurile tradiționale de copii, Editura Excelsior, Timișoara
-
Ezechil,L., Lăzăroiu, P.L. (2004), Laborator preșcolar - ghid metodologic, Ediția a II revizuită, Editura V&I Integral, București
-
Ilyes, Ibolya (2010), Competența de comunicare a școlarului mic, Editura Sfântului Ierarh Nicolae, Galați
-
Irimia, M. (2012), Utilizarea jocului de rol și a dramatizării în educația preșcolară, Biblioteca digitală
-
Jinga, I.; Istrate, E. (2001), Manual de pedagogie, Editura All, București
-
Lovinescu, A.V. (1979), Jocuri-exercițiu pentru preșcolari, Editura didactică și pedagogică, București
-
Mitu, Florica, (2005), Literatură pentru cei mici, Editura Humanitas Educațional, Grădinița Humanitas, Seria Didactica, București
-
Mitu, Florica; Antonovici, Ștefania, (2000)Metodica activităților de educare a limbajului în învățământul preșcolar, Editura Humanitas Educațional, Grădinița Humanitas, Seria Didactica, București
-
Muster, Dumitru, (1985), Metodolologia cercetării în educație și învățământ,Editura Litera, București
-
Pânișoară, Ion – Ovidiu (2008), Comunicarea eficientă, Ediția a III, revăzută și adăugită, Editura Polirom, Iași
-
Rafailă, Elena (2002), Educarea creativității la vârsta preșcolară, Editura Aramis, București
-
Vraciu, A. (1980), Lingvistica generală și comparată, Editura Didactică și Pedagogică, București
-
Voiculescu, E., Aldea, D. (2005), Manual de pedagogie contemporană, Editura Risoprint, Cluj – Napoca
Alte surse:
-
Curriculum pentru învățământul preșcolar – prezentare și explicitări, București, Editura Didactica Publishing House, 2009
-
Revista Învățământului Preșcolar, 2008, Editura C.N.I. Coresi SA
-
Revista Învățământului Preșcolar, 2010, 2012, Editura Arlequin
-
www.biblioteca-digitală.ase.ro, Ciobanu, O., Comunicarea didactică
ANEXE
Anexa nr. 1 - Jocul de rol „ De-a inimioare, inimioare” – mijloc de evaluare a nivelului de însuşire a povestirii „Inimioare, inimioare”, de Sorina Cassvan.
Un copil se apropie de vânzător, care îl întreabă:
-
Mai dorești ceva?
-
Aș vrea o inimă de turtă dulce! Dar...,nu pentru mine!
-
Atunci...,pentru cine?
-
Pentru mămica mea, care-i bolnavă de inimă rea.
-
O! Biata de ea!
-
Aș vrea ca mamei să-i pot duce o inimă de turtă dulce,
Ea, pe cea rea, din piept să și-o arunce,
Pe cea bolnavă s-o înlocuiască
Și mama să se facă sănătoasă!
-
Tu crezi că inima de turtă dulce sănătatea-i va aduce?
-
Da, sunt convins că mama mea s-ar vindeca,
Dar nu am bani, ca s-o pot cumpăra!!!
-
Copile drag, din inimă îți dau o inimioară,
Dar nu pe gratis, că..., chiar tu ești o comoară!
-
Vă mulțumesc! Vă mulțumesc!
Alerg la mama, mă grăbesc!
-
Mămico, mămico, sunt așa de fericit!!!
La boala de inimă rea, leac eu am găsit!
(Arătând entuziasmat inimioara de turtă dulce):
-
Acesta-i leacul: inima de turtă dulce!
Mănânc-o repede! Ea sănătatea-ți va aduce!
Ia-o mămico! Este pentru tine!
Mănânc-o repede, să te faci bine!!!
-
Îți mulţumesc, micuțul meu băiat,
Tu mă iubești cu-adevărat!
Acesta e leacul minune: Iubirea ta m-a făcut bine!
Educatoarea:Năzbâtii, pozne, ghidușii,cred c-au făcut și alți copii.
Mai sunt printre noi cumva, mămici bolnave de inimă rea?
Copilul-vănzător:Inimioare ar mai fi și pentru ceilalți copii,
Dar nu sunt glazurate și nici ornamentate .
Copiii:Le glazurăm noi și le ornamentăm cu bombonele colorate, pentru mămici, pentru bunici!
Urmează o activitate practică : turtițele sunt glazurate cu glazură de ciocolată și ornamentate cu bomboane colorate, după imaginația fiecăruia.
Anexa nr. 2 – Dramatizare Ridichea uriașă – după povestea cu același nume
8 PERSONAJE:
-povestitor I
-moșul
-băbuța
-nepoata
-cățelușul
-pisicuța
-șoricelul
-povestitor II
Sceneta sa pliaza cu succes la grupa mijlocie, versurile fiind repetabile și rimate. Ținuta de scenă poate să și-o creeze fiecare educatoare dupa propria imaginație. Ridichea poate fi confecționată din pânză roșie ( respectiv verde pentru frunze )care va fi umplută cu pene sau cu alte materiale. Moșul, băbuța și nepoțica pot purta costume naționale. Celelelte personaje vor purta costume adecvate.
POVESTITORUL:
Precum știți-
A fost odată:
Un moșneag
Și o nepoată.
În grădină au plantat
Ridichii. Și le-au udat.
Într-o zi, moșul văzu
O ridiche cât crescu.
MOȘUL:
Vai de mine, dragă lume,
Asta-ntr-adevăr minune!
Iaca stau și mă socot
Din pământ cum să o scot?
( Se preface că trage de ridiche dar nu reușește.)
-Hai băbuțo-n ajutor
Ca s-o scoatem mai ușor!
BABA:
Acum, uite am sosit.
Te ajut numaidecât!
TOTI: (baba-l ține pe moș, moșul de ridiche):
Hei, hop! Hei, hop!
Din pământ o să te scot!
BABA:( către moș)
Cred că nu ne descurcăm
Pe nepoată s-o chemăm:
-Hai nepoată-n ajutor
Ca s-o scoatem mai ușor!
NEPOATA:
Gata, am să vin de zor
Să vă fiu de ajutor!
TOTI:
Hei, hop! Hei, Hop!
Din pământ o să te scot!
NEPOATA:
Cred că nu ne descurcăm.
Pe cățeluș să-l chemăm:
-Cățelusul meu, Grivei,
Vino aici, dacă vrei!
CĂȚELUL:
Ham! Ham !Voi veni.
Mai puternici noi vom fi!
TOȚI:
Hei, hop! Hei, hop!
Din pământ o sa te scot!
CĂȚELUL:
Cred că nu ne descurcăm.
Pe pisică s-o chemăm:
-Pisicuță, tu drăguță,
Hai, ne-ajută olecuță!
PISICUȚA:
Miau, miorlau.
Ajutor vin să vă dau!
TOȚI:
Hei, hop! Hei, Hop!
Din pământ o să te scot!
PISICUȚA:
Cred că nu ne descurcăm.
Pe șoricel să-l chemăm:
Șoricelule, Chiț, Chiț,
Poți să vii la noi, aici?
ȘORICELUL:
Chiț, Chiț , sunt șoricel
De muncă nu mă tem defel!
Am venit să încercăm
Ridichii de cap să-i dăm!
TOȚI:
Hei, hop! Hei, Hop!
Din pământ o să te scot
(Ridichea va fi scoasă toți căzând unul peste altul)
POVESTITORUL II:
Totul este bine când se termină cu bine!
Am învățat din poveste:
Că unul nu reușește
Și unde-s mulți puterea crește!
Anexa nr. 3 - Înscenarea poveștii „Căsuța din oală”
Conținutul poveștii este următorul: un șoricel găsește pe câmp o oală răsturnată, mare cât un butoi, pe care o transformă în căsuță. Diferite animale, broasca, iepurele, vulpea, lupul, încântate de ideea ingenioasă a șoricelului îl roagă să-i găzduiască și pe ei devenind colocatari și trăind în bună înțelegere. Dar, într-o zi, apare ursul cel mare și greoi, care, profitând de ospitalitate, preface, fără voie, casa în țăndări. Animalele fug speriate care-n-cotro.
Din acestă poveste se deprind următoarele momente principale care să fie transpuse în jocul copiilor:
a) ocuparea căsuței de către șoricel;
b) instalarea brocuței în căsuță;
c ) instalarea iepurașului;
d) instalarea vulpii;
e) instalarea lupului;
f) apariția ursului și deznodământul.
Căsuța a fost improvizată din șase scăunele așezate în semincerc și care purtau ca semne distincte imaginile fiecărui animal în parte. După ce se explică destinația decorului improvizat, se precizează titlul jocului dramatizat și se ditribuie rolurile, apoi se trece la înscenarea poeziei, educatoarea, luând, pentru început, rolul șoricelului. Aceasta cere copiilor să urmărească cu atenție cum interpretează rolul. Ea se apropie de căsuțe, bate la ușă și, neprimind nici un răspuns, se așază pe primul scăunel din semicerc, arătându-și multumirea că a găsit un adăpost. Se cere apoi, copilului care interpretează acest rol să încerce să joace la fel. Acesta este ajutat cu explicații să se adapteze la rolul jucat. Se procedează asemănător, educatoarea demonstrând toate rolurile, precum și dialogurile care intervin între personaje:
„- Căsuță, căsuță, cine locuiește aici?
-Eu, șoricelul roade multicel.
- Dar tu cine ești?
- Broscuța, broscuța.”
De data acesta, copilul interpret trebuie să ceară găzduire. Șoricelul a fost sfătuit să accepte propunerea. Întrucât dialogul rămâne același între personaje se acceptă răspunsurile personale ale copiilor, dialogul devenind astfel, cât mai personal, un dialog liber, o socializare rapidă în relațiile sociale. Când copiii vor ajunge să stăpânească bine rolurile, li se cere să imite mersul fiecărui animal pe care îl interpretează, glasul specific acestuia, ceea ce dă o notă de voiciune dramatizării. Atmosfera se înviorează după introducerea costumelor, care-i ajută pe micii interpreți să se simtă cu adevărat în lumea poveștii.
Dostları ilə paylaş: |