Resursele umane ale terrei

3.2. Canada, ţară imensă ca întindere, remarcându-se prin atracţiile naturale (peisaje alpine, preerii, canioane, cascade etc., plus o faună foarte bogată), vizitate îndeosebi în cadrul parcurilor naţionale (printre cele mai mari din lume). Se mai adaugă unele oraşe între care Montreal (cel mai important centru turistic canadian), Québec (castelul Frontenac), Toronto, Halifax, Vancouver ş.a.

3.3 Mexicul cu vestigii şi monumente ale civilizaţiilor precolumbiene (aztece şi toltece în partea centrală, mayase în sud, oraşele bogate în monumente din perioada colonială (Ciudad de Mexico, Guadalajara, Puebla, Veracruz, Toluca ş.a.), staţiunile balneare de pe coasta pacifică (Acapulco, Zihuatanejo, Manzanillo, Mazatlan ş.a.), peninsula Baja California ş.a.

Turismul în Romania

Varietatea peisajului, bogăţia monumentelor istorice şi de artă, originalitatea folclorului şi artei populare, litoralul Mării Negre, amenajările balneoclimaterice şi posibilitatea practicării sporturilor de iarnă, plus alţi factori, au favorizat dezvoltarea turismului intern şi internaţional în România. Numărul unităţilor de cazare turistică, de odihnă şi tratament balnear este de peste 2 900, cu circa 300 000 de locuri.

Principalele zone turistice ale ţării sunt următoarele:

* Capitala (Bucureşti) şi împrejurimile cu monumente istorice şi de artă (ansamblul Curtea Veche - curtea domnească, numeroase biserici, între care Mihai Vodă, Colţea, Kreţulescu, Stavropoleos, Patriarhia ş.a., palate ca Ghica Tei, Ştirbei, Suţu, Palatul Regal, Palatul Poştelor ş.a., alte edificii monumentale, între care Ateneul Român, Televiziunea Română, Hotelul Intercontinental ş.a.), muzee (peste 50), case memoriale; împrejurimile sale cu păduri şi lacuri ce se constituie în locuri de agrement (Snagov, Căldăruşani, Cernica, Pustnicul ş.a.).

* Litoralul Mării Negre este principala zonă turistică a ţării, oferind un cadru adecvat atât pentru odihnă, cât şi pentru tratament balnear. Pe o lungime de 70 km se desfăşoară o adevărată constelaţie de staţiuni: Năvodari, Mamaia, Constanţa, Eforie Nord, Eforie Sud, Techirghiol, Costineşti, Mangalia Nord (cu Olimp, Neptun, Jupiter, Aurora, Venus şi Saturn) şi Mangalia. În apropierea litoralului se găsesc numeroase locuri de interes istoric şi arheologic (printre care vestigiile coloniilor greceşti Histria, Tomis şi Callatis), precum şi renumitele podgorii de la Murfatlar.

* Delta Dunării, unul dintre puţinele medii naturale europene aproape nealterate, oferă iubitorilor naturii un peisaj exotic, o mare varietate faunistică şi posibilităţi de pescuit.

* Nordul Moldovei, cu centrul de dispersie oraşul Suceava (capitala Moldovei în secolele XIV-XVI), care conservă numeroase monumente de artă feudală (printre care şi cele cinci mănăstiri cu fresce exterioare: Voroneţ, Humor, Arbore, Moldoviţa şi Suceviţa), fiind, totodată, una din cele mai originale zone etnografice şi folclorice ale ţării.

Tot în Moldova, în partea centrală, valea râului Bicaz constituie o atracţie deosebită pentru frumuseţea peisajului montan (masivul Ceahlău cu spectaculoase forme de relief, Cheile Bicazului, Lacu Roşu, lacul de acumulare Izvoru Muntelui). Deosebit de valoroase şi atractive sunt aici mănăstirile nemţene - Neamţ, Agapia, Văratec, Bistriţa, Sihla, Secu, Sihăstria etc. - ca şi oraşele Piatra Neamţ şi Târgu Neamţ, cu cetatea lui Ştefan.

* Bucegi - Valea Prahovei - Braşov, regiunea montană cea mai vizitată, cu masivul Bucegi, cu mari posibilităţi şi amenajări pentru practicarea schiului, cu forme spectaculoase de eroziune (între care Babele, Sfinxul) şi numeroase cabane, staţiunile turistice de pe văile Prahovei şi Timişului (Sinaia, Buşteni, Poiana Ţapului, Azuga, Predeal, Timişu de Jos, Timişu de Sus) şi din apropierea Braşovului (Poiana Braşov), monumentele istorice din oraşul Braşov şi din împrejurimi.

* Sudul Transilvaniei, cu oraşe cu vechi tradiţii culturale (Sibiu, Alba Iulia, Blaj, Sighişoara, Mediaş, Făgăraş ş.a.), cu numeroase monumente istorice şi de artă, muzee etc., multe dintre ele păstrând fortificaţii ale cetăţii medievale sau chiar cetatea în întregime (Mediaş, Sighişoara ş.a.); de asemenea, concentrează cele mai multe cetăţi ţărăneşti medievale (Prejmer, Homorod, Rupea, Biertan, Râşnov, Codlea, Răşinari ş.a.), care păstrează între incintele lor adevărate comori de artă.

* Nordul Transilvaniei, cu oraşe cum sunt Cluj-Napoca, Târgu Mureş, Bistriţa, Dej ş.a., care abundă în monumente istorice şi arhitectonice medievale.

* Ţara Haţegului şi împrejurimile, respectiv depresiunea cu acelaşi nume şi rama montană înconjurătoare, cu vestigii ale cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei (Costeşti, Blidaru, Piatra Roşie, Grădiştea de Munte ş.a.), ale capitalei statului dac, Sarmizegetusa Regia, şi ale centrului politic, economic şi religios al Daciei Romane, Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa; se adaugă monumentele istorice din oraşele Deva şi Hunedoara şi sate ca Sântămăria-Orlea, Densuş ş.a.

* Munţii Apuseni, zona cu cel mai bogat relief carstic din ţară, cu numeroase peşteri (Peştera Vântului - având peste 35 km lungime, Meziad, Peştera Urşilor, Scărişoara, Focu Viu ş.a., ultimele două cu gheţari), complexe carstice (Cetăţile Ponorului), spectaculoase chei (Cheile Turzii ş.a.), precum şi cu spectaculoase forme de relief (coloanele de bazalt de la Detunatele ş.a.).

* Nordul Olteniei este o regiune cu numeroase staţiuni balneare (Băile Govora, Călimăneşti, Căciulata, Băile Olăneşti, Ocnele Mari, Ocniţa etc.), renumită şi prin monumentele sale arhitectonice (mănăstiri ca Tismana, Horezu, Cozia, Arnota ş.a.) şi de artă populară (sculptură în lemn, ceramică populară - vestită fiind cea de Horezu şi cea de Oboga). Oraşul Târgu Jiu evocă numele celui mai mare sculptor român, Constantin Brâncuşi, care a creat aici celebrul ansamblu sculptural în aer liber format din Coloana Infinită, Poarta Sărutului şi Masa Tăcerii.

* Maramureşul ( o depresiune înconjurată de munţi) reprezintă o adevărată comoară etnografică, în special în privinţa bisericilor din lemn (unele vechi de peste 500 de ani, cum este cea din Cuhea; toate cu turnuri svelte şi înalte, cel al bisericii din Şurdeşti atingând 53 m) şi a porţilor şi obiectelor de lemn sculptat.

* Oraşul Iaşi, aflat în estul ţării, fosta capitală a Moldovei, cu numeroase monumente istorice şi de artă, îndeosebi biserici şi mănăstiri (Trei Ierarhi, Golia, Galata, Cetăţuia, Frumoasa, Mitropolia ş.a.), palate (Sturdza, Cantacuzino-Paşcanu, Palatul Cultural ş.a.), muzee şi case memoriale.

* Marile oraşe din vestul ţării (Timişoara, Arad, Oradea), cu bogate tradiţii culturale şi posedând importante monumente istorice şi arhitectonice (castele, palate, catedrale, biserici, vechi ansambluri comerciale, muzee, case memoriale). În plus, în România există peste 150 de staţiuni balneoclimaterice (printre care Băile Herculane, Băile Felix, Băile Tuşnad, Sovata, Praid, Bazna, Ocna Sibiului, Covasna, Slănic Moldova, Vatra Dornei, Slănic Prahova, Băile Govora, Băile Olăneşti, Călimăneşti, Căciulata ş.a.) şi climaterice (cele de pe Valea Prahovei, Poiana Braşov, Păltiniş, Semenic, Stâna de Vale, Lacu Roşu ş.a.), care se constituie în tot atâtea puncte de interes turistic.

TRANSPORTURILE

Transporturile | Transporturile feroviare | Transporturile rutiere

Transporturile navale | Transporturile maritime |  Transporturile aeriene şi speciale

CUPRINS 

 Transporturile

Transporturile se integrează în civilizaţia contemporană şi exprimă gradul de dezvoltare economică şi socială a unei zone geografice.

În secolul XX, când dezvoltarea economică, aflată pe diferite nivele de complexitate, valorifică fără precedent materiile prime, rolul transporturilor a crescut considerabil. Prin intermediul lor se fac schimburi permanente de materii prime, produse şi bunuri în general, între diversele zone ale unei ţări, între ţări aflate pe acelaşi continent sau la mari distanţe pe alte continente. Tot căile de comunicaţii sunt cele care asigură deplasarea oamenilor între locuinţă şi locul de muncă, în zonele de recreere, în scopuri turistice etc.

Mediul în care sunt amplasate căile de comunicaţii (trasee special amenajate sau construite, destinate practicării unui anumit tip de transport) a determinat şi diferenţierea transporturilor în: terestre, navale, aeriene şi speciale (categorie în care intră transporturile urbane, conductele, liniile de înaltă tensiune, telecomunicaţiile şi comunicaţiile spaţiale).

În domeniul transporturilor terestre sunt incluse căile ferate, căile rutiere, conductele, transporturile urbane etc., iar în cele navale - transporturile navale interioare (fluviale, pe canale şi lacustre) şi transporturile navale maritime.

Transporturile feroviare

Concurate de transporturile navale, rutiere şi aeriene, cele feroviare şi-au menţinut importanţa în multe ţări ale lumii, datorită unor avantaje deosebite: capacitate, viteză, siguranţă în exploatare. Astfel, dacă la transportul de călători se înregistrează, în general, scăderi, la cel de mărfuri, mai ales al celor voluminoase (minereuri, cărbuni etc.) se menţin cote ridicate.

În ultimele decenii s-a extins reţeaua de căi ferate în ţările Europei Centrale şi de Est, în China, Asia de Sud şi de Sud-Est (India, China, Vietnam, Malaysia), în Asia de Sud-Vest (Turcia, Iran), America Latină (Mexic, Argentina, Brazilia), Australia şi Africa (Gabon, Nigeria, Angola, R.D. Congo). Au fost construite multe linii în zone greu accesibile, altele s-au dublat, au fost electrificate, s-a modernizat materialul rulant (locomotive Diesel şi electrice etc.).

După anul 1900 căile ferate continuă să se extindă, să străbată noi teritorii, astfel că în anul 1934 ajunseseră la 1 317 000 km, în 1981 la 1 550 000 km, iar în prezent la 1 600 000 km.

La nivel mondial, în repartiţia geografică a reţelei de căi ferate, se observă o distribuţie inegală, ca o reflectare a nivelului de dezvoltare economică: o concentrare a acestora în America de Nord şi Centrală (489 000 km) şi în Europa, inclusiv C.S.I. (396 000 km), după care urmează Asia, America de Sud, Africa şi Australia.

Ţările cu mari suprafeţe dispun de reţele feroviare cu lungimi considerabile, dar cu densităţi reduse. De exemplu, S.U.A., ţară aflată pe primul loc în lume în privinţa lungimii reţelei de cale ferată, utilizează în mai mică măsură această cale de transport; din totalul mărfurilor transportate, pe calea ferată au fost traficate în proporţie de 39%, iar din numărul călătorilor numai 0,7%. Noduri feroviare cu un trafic deosebit sunt: Chicago, New York, Salt Lake City, San Francisco ş.a.

După intensitatea traficului de călători şi mărfuri se diferenţiază:

a) Căi ferate magistrale cu o importanţă deosebită pentru circulaţia naţională şi internaţională. În această categorie sunt incluse căile ferate care asigură legături între mai multe ţări sau continente. Magistrala feroviară de cele mai mari dimensiuni este Transsiberianul, de 9 302 km, construit în perioada 1891-1900, pe direcţia Moscova – Celeabinsk – Krasnoiarsk – Irkutsk – Habarovsk -Vladivostok, cale ferată dublă şi electrificată pe tot traseul, cu mai multe variante; din această categorie mai fac parte şi rutele feroviare Bucureşti-Budapesta-Berlin (Balt Orient Expres); Sofia-Bucureşti-Chişinău-Moscova (Danubius Expres); Transaustralianul (Perth-Melbourne-Sydney); Transandinul (Buenos Aires-Mendoza-Valparaíso); magistrala transafricană din zona ecuatorială (Lagos-Mombasa), care leagă 6 ţări şi 5 capitale, de 6 530 km lungime etc.

b) Căi ferate de importanţă naţională, prin care se asigură legătura între marile regiuni industriale şi centre economice de importanţă deosebită etc. Exemplele de acest fel sunt şi mai numeroase: Bucureşti-Ploieşti-Braşov; Bucureşti-Craiova-Timişoara; Madrid-Valencia; Moscova-Sankt Petersburg; Köln-Düsseldorf-Duisburg ş.a.

În Franţa a continuat construirea căilor ferate de mare viteză (TGV), inaugurate în 1981 pe distanţa Paris-Lyon (409 km), parcursă în 2 ore şi 20 de minute, cunoscută şi sub numele de TGV - Sud-Est; a fost extins în nord, pe direcţia Paris-Amiens-Lille; apoi Lyon-Avignon-Marsilia ş.a. Trenurile de mare viteză vor funcţiona şi în Coreea de Sud (Seoul-Pussan, 432 km), un prim tronson funcţional în 1999 şi în totalitate în 2001. După aceste ţări, TGV - ul va funcţiona şi în Spania, Marea Britanie, Belgia, Olanda, China (Beijing-Shanghai 1 350 km), Australia (Canberra-Sydney 250 Km).

În Japonia, o cale ferată de mare viteză, denumită pe primul tronson "Tokkaido", funcţională din 1964, de 515 km lungime, leagă Tokyo-Nagoya-Osaka, cu un tren care circulă cu 220 km/h; al doilea tronson Osaka-Okayama, 160 km lungime, din 1972; al treilea între Okayama-insulele Kyushu, 392 km, din 1975. În această ţară s-au realizat deja trasee cu viteze superioare (270 km/h, între Omya şi Morioka).

Linii de cale ferată de mare viteză au fost construite şi în Germania (Hanovra-Würzburg; Mannheim-Stuttgart).

În America de Nord, magistralele feroviare construite pe teritoriul S.U.A. străbat ţara de la est la vest, de la oraşele-porturi la Oceanul Atlantic la cele aşezate la Oceanul Pacific, fiind în acelaşi timp căi ferate naţionale, dar şi transcontinentale. Cele mai importante sunt: magistrala New York-Indianapolis-St.Louis-Amarillo-Los Angeles, în lungime de 6 350 km; magistrala Boston-Cleveland-Chicago-Minneapolis-Seattle, în lungime de

6 000 km; magistrala Jacksonville-New Orleans-El Paso-Phoenix-Los Angeles, prin sudul S.U.A., din Florida în California, de 5 800 km ş.a.

c) Căi ferate secundare construite de regulă pentru a deservi mari obiective industriale, sau ca linii de "centură" ale marilor aglomeraţii urbane.

Adeseori reţeaua căilor ferate străbate masive muntoase, fluvii, lacuri, strâmtori maritime etc. prin tunele. Cele mai multe dintre ele se găsesc în statele alpine din Europa, apoi în Japonia, S.U.A., în zona Munţilor Anzi şi în Noua Zeelandă.