Resursele umane ale terrei

2. Pădurile de foioase au o largă răspândire în Europa de Vest şi peninsulară, în zonele montane joase, partea vest-europeană a C.S.I.-ului, bazinul superior al Amurului, nordul R.P.Chineze, în regiunea Marilor Lacuri - bazinul fluviului Sf.Laurenţiu coborând spre sud spre fluviul Mississippi, în sud-estul Americii de Sud, în sudul Australiei şi în Tasmania.

Speciile caracteristice sunt fagul, stejarul (cu mai multe subspecii), carpenul, arţarul, teiul, alunul, castanul, nucul, plopul, aninul ş.a., mai ales pentru Europa. În regiunile nord-americane caracteristice sunt stejarul (negru, alb, roşu), frasinul, magnolia şi chiparosul de baltă, în China - Ginkgo biloba iar în Australia - eucaliptul (cu numeroase variante).

Potrivit altei clasificări, adoptate de către F.A.O., pădurile planetei cuprind următoarele tipuri:

- păduri tropicale;

- păduri de tip mediteraneean;

- păduri xerofile din zona climatului temperat cald;

- păduri umede din zona climatului temperat cald;

- păduri de amestec de răşinoase şi foioase, din zona climatului temperat;

- păduri de răşinoase din zona climatului rece;

 

 

Repartiţia geografică a fondului forestier mondial

Volumul resurselor forestiere este dependent de suprafaţa ocupată de păduri şi de tipul de pădure, care are o productivitate la hectar diferenţiată regional. După date F.A.O., pădurile din America de Sud şi din Europa au o productivitate ridicată la hectar (92-94 mc/ha/an), în timp ce în Africa se ating numai 8 mc/ha/an, iar în America Central 11 mc/ha/an.

În ce priveşte suprafaţa acoperită cu păduri, pe plan mondial, ea se cifrează la 4,02 miliarde hectare, cu diferenţieri notabile de la continent la continent, dar şi în cadrul acestora. Astfel, emisfera nordică este mult mai bogată în păduri decât cea sudică, cu toate că America de Sud are cele mai întinse suprafaţe acoperite cu păduri (907,1 mil.ha.). Un grad ridicat de împădurire au Comunitatea Statelor Independente şi America de Nord. Acest grad este sub media pe glob în Oceania şi Africa, din cauza întinderii mari a deşerturilor, şi în Asia şi Europa (fără C.S.I.), în special, din cauza defrişărilor masive înfăptuite de-a lungul timpului (tabelul nr.1).