Revista presei 6 martie 2008

Cine a împrumutat România. Cele trei bănci care au dat 600 milioane euro (GANDUL) de Simona SIMIONESCU

Emisiunea de titluri de stat în valută a fost suprasubscrisă de două ori

Trei creditori au cumpărat joi de la stat obligaţiuni de peste 600 milioane de euro. Toţi fac parte din clasamentul primelor zece bănci la nivel local

Jumătate din împrumutul de 1,3 miliarde de euro luat de stat joia trecută de la bancherii locali a fost asigurat de trei mari bănci, restul sumei fiind acoperită de alţi creditori. BCR, BRD - Groupe Société Générale - primele două bănci la nivel local după active - şi Raiffeisen Bank au cumpărat astfel titluri emise de Ministerul Finanţelor în valoare de peste 600 milioane de euro, la o dobândă medie de 4,8% pe an, pe o perioadă de trei ani.

"Aşa cum era de aşteptat după întâlnirile de la BNR, cele trei bănci care au acceptat din start un randament de 4,8% pe an au subscris cu puţin peste 600 de milioane de euro, iar restul a venit de la celelalte bănci dealeri primari", au declarat surse bancare citate de Mediafax. Economiştii consultaţi recent de gândul sunt de părere că licitaţia a fost o reuşită, statul reuşind să se împrumute pe un termen mai lung de timp, ceea ce îi asigură o perioadă de respiro. Până acum, Finanţele s-au îndatorat la scadenţe mici, iar o asemenea situaţie creează o presiune suplimentară pentru stat.

Iniţial, statul anunţase că vrea să împrumute doar un miliard de euro, însă emisiunea de titluri în valută - a doua din 2010 - a avut succes printre bănci, iar cifra finală a ajuns la 1,3 miliarde de euro. Cererea din partea băncilor a fost însă mai mare, potrivit surselor citate, de 2,07 miliarde euro, dublu faţă de necesar. Cât despre costuri, randamentul maxim solicitat de bănci s-a cifrat aproape de 5,5% pe an, comparativ cu 4,5% pe an, cât cereau Finanţele la momentul anunţului licitaţiei. Condiţiile concrete legate de împrumut, respectiv o dobândă mai mică de 5% pe an şi suprasubscriere, au fost enunţate anterior de preşedintele Traian Băsescu.

DATORIE Pentru ce sunt banii

Suma de 1,3 miliarde de euro urmează să fie folosită pentru stingerea unei datorii mai vechi, de 1,42 miliarde de euro, scadentă luni. Împrumutul a fost contractat în noiembrie 2009, prin vânzarea de titluri de stat în valută cu scadenţă la un an, la un randament mediu de 4,25% pe an.

Falimentara CFR SA, obligată să plătească 600.000 de euro executorului judecătoresc Dorina Gont (PUTEREA) de ŞTEFAN ETVEŞ

În timp ce compania CFR SA, administratorul infrastructurii feroviare, pierde cele mai importante active pe care le deţine în contul unor datorii către stat, Ministerul Transporturilor a angajat un executor în acest scop, care va încasa sume fabuloase din această “afacere”. Astfel, după trecerea Palatului CFR din patrimoniul companiei CFR SA la Ministerul Transporturilor şi preluarea societăţii Telecomunicaţii CFR, conducerea MTI obligă administratorul infrastructurii feroviare, o companie aflată în pragul falimentului, la plata a peste 600.000 de euro, onorariu pentru executorul judecătoresc Dorina Gont. Surprinzător, reprezentanţii Ministerului Transporturilor ne-au precizat că executorul judecătoresc a fost angajat în luna iunie, adică în mandatul fostului ministru Radu Berceanu.

După tăierea salariilor şi a bonurilor de masă şi după sistarea plăţii orelor suplimentare, ceferiştii vor fi obligaţi să achite din bugetul companiei sute de mii de euro unui executor judecătoresc angajat de Ministerul Transporturilor. Pentru a încerca să o convingă pe Anca Boagiu cât de aberantă este plata unei sume fabuloase către executor, membrii Adunării Generale a Acţionarilor din cadrul CFR SA au adresat o scrisoare conducerii Ministerului Transporturilor în care precizează că nu este nevoie de executor judecătoresc pentru preluarea acţiunilor pe care administratorul CNCF CFR SA le deţine la Grup Exploatare şi Întreţinere Palat CFR, Telecomunicaţii CFR şi terenul aferent clădirii de lângă Gara de Nord. “Nu este nevoie executor judecătoresc în acest caz, pentru că Ministerul Transporturilor este acţionar la compania CFR SA. Actele administrative dintre Ministerul Transporturilor şi CFR SA se pot rezolva fără executor. Ce să facă executorul judecătoresc? De ce să primească aproape un milion de euro pentru ceva ce nu a executat? Ministerul Transporturilor funcţionează în Palatul CFR, terenul aferent clădirii este cel pe care s-a construit Palatul CFR. Nu se precizează dacă executorul judecătoresc încasează 2,7 milioane de lei pentru datoria de 109 milioane de lei sau pentru 6,7 milioane de lei (datorii ale CFR SA către stat, n.n.)”, ne-au declarat surse din cadrul CFR SA.

Prin nota de mandat a AGA, Ministerul Transporturilor este solicitat să ceară executorului judecătoresc reducerea onorariului de 2,7 milioane de lei. “Această modificare a cererii creditorului se întemeiază atât pe principiul disponibilităţii care guvernează procedura de executare silită şi care permite creditorului să intervină în procedura execuţională prin modificarea cererii iniţiale”, se arată în nota de mandat.

După Palatul CFR, urmează Gara de Nord?

Conform documentului citat, Ministerul Transporturilor nu ar fi trebuit să preia cele două filiale ale companiei CFR SA odată cu executarea Palatului CFR. “Subliniem faptul că în situaţia în care este imperativ necesar transferul pachetului de acţiuni deţinut de companie la cele două filiale ale sale, această problemă a transferului de acţiuni ar trebui tratată separat de problema litigiului mai sus menţionat, deoarece sunt două probleme complet distincte. Numai după ce s-ar finaliza operaţiunea de transfer către MTI al acţiunilor deţinute de CFR SA şi s-ar stabili cuantumul despăgubirii la care este îndreptăţită compania urmare a acestui transfer, s-ar putea pune problema modalităţii de plată a acestei despăgubiri, situaţie în care ar putea opera compensarea între obligaţiile reciproce ale celor două entităţi juridice până la concurenţa sumei de 6,75 milioane de lei”, se mai arată în nota mandat.

După executarea Palatului CFR, este de aşteptat ca furnizorii de energie să execute Gara de Nord din Capitală, în contul unor datorii de sute de milioane de euro, pe care CFR SA nu le plăteşte de câţiva ani. “Semnarea de către companie a acestui proces-verbal ar valora din punct de vedere juridic recunoaşterea creanţei pretinse de MTI în cuantumul solicitat executorului judecătoresc şi ar dăuna companiei în considerarea calităţii sale de contestator, deoarece ar determina instanţa să aprecieze societatea noastră ca neserioasă, de vreme ce pe de o parte contestă valoarea sumei supusă executării, iar pe de altă parte recunoaşte prin acest act juridic întreaga valoare pretinsă de MTI şi aflată în executare”, se precizează în documentul citat.
Afaceri. Vasilescu, BNR: Ţăranii nu înţeleg că nu pot câştiga dacă păcălesc clienţii/ România, ţara tunurilor de toate calibrele (ROMANIA LIBERA) de SERBAN BUSCU

Întreaga economie, de la agricultură la servicii şi industrie grea, este dominată mai puţin de spiritul antreprenorial şi mai mult de dorinţa de înavuţire rapidă.

Ţăranii români nu înţeleg că nu pot câştiga din faptul că îşi păcălesc propriii clienţi vânzându-le produse de calitate redusă, consideră Adrian Vasilescu, consilierul Băncii Naţionale a României (BNR).

„Vine acum un ţăran în Bucureşti şi în oraşele ţării, unde s-au deschis aceste târguri cu produse tradiţionale. Nu înţelege ţăranul român, şi nici nimeni nu îl ajută, că nu poate să câştige din faptul că păcăleşte azi un client şi mâine altul. Produsele lor sunt murdare, sunt netradiţionale. Brânză cu apă multă, dă brânză de vaci şi minte că e de capră. Acestea sunt probleme care nu sunt mărunte, sunt probleme ale acestei societăţi şi sunt probleme care ne ţin pe loc. Dacă nu avem agricultură, aceasta este pentru că nu avem servicii care să sprijine agricultura", a detaliat acesta la seminarul „Cum va depăşi România criza economică?", organizat de RL. De altfel, şi guvernatorul Isărescu a avertizat de mai multe ori în ultima vreme că mediul de afaceri românesc este dominat de ţepari.

Unde nu-i cap, vai de economie

„Cultura antreprenorială s-a dezvoltat puţin şi greoi în ultimii 20 de ani. Cam mulţi tunari, ca să fiu delicat în exprimare, şi cam puţini antreprenori", a spus Isărescu Şeful băncii centrale recunoaşte că slaba calitate a antreprenoriatului reprezintă una dintre cauzele unei absorbţii foarte reduse a fondurilor europene. „Problema la fondurile structurale este că sunt îmbâcsite canalele de absorbţie de proiecte care n-au ce căuta acolo, sunt prost gândite sau sunt nebancabile", a continuat Isărescu.

Şi Adrian Vasilescu face trimitere la educaţia şi cultura economică precară a românilor. Vasilescu a dat ca exemplu perioada interbelică, când ministrul Învăţământului a mobilizat învăţătorii pentru educarea ţăranilor, iar ulterior creditul agricol a contribuit foarte mult la dezvoltarea acestui sector. „La Paris, apărea în vitrine: «am primit făină din România». Unde sunt mărcile noastre? Astăzi nu se mai ocupă nimeni de ţăran, această cultură economică nu poate fi făcută numai din nişte profesori, nici doar de Banca Naţională, care s-a angajat de mult în acţiuni pe acest plan. Ea trebuie să fie făcută de întreaga societate civilă, învăţământ, profesori, preoţi etc. Tot ce este în această ţară are capacitatea de a se transforma într-o catedră educaţională", a continuat Vasilescu.

Astfel, el a subliniat importanţa educaţiei pentru dezvoltarea unui popor, nu numai pentru evoluţia agriculturii. „Atâta vreme cât nu dăm importanţă educaţiei şi nu dăm importanţă şcolii, nu avem prea multe de sperat, pentru că un popor valorează în ochii lumii tot atât de mult sau de puţin cât valorează şcoala în ochii lui. Concluzia nu o trag eu", a declarat Vasilescu.Consilierul guvernatorului consideră că statele care reuşesc din punct de vedere economic au cultura creditului, a dobânzii, a economisirii. „Ţările care nu au astfel de cultură şi nu au populaţii care să contribuie la constituirea creşterii economice şi la avântul culturii economice nu au cum să reuşească. Şi noi, din păcate, avem foarte mari probleme", a concluzionat consilierul guvernatorului BNR.

Soluţie antiţepari

Tot în cadrul conferinţei organizate de RL a fost prezentată, în premieră, şi o soluţie pentru eliminarea conflictelor de plată între companiile care activează în România. Este vorba despre o asigurare pentru riscuri de neplată, concepută de Reinvent Consulting, care ar putea deveni obligatorie pentru toţi agenţii economici din România. În opinia lui Claudiu Barbu, directorul companiei de consultanţă în afaceri, o asigurare obligatorie împotriva riscului de neplată ar rezolva cea mai importantă problemă a momentului, încrederea între companii. Barbu spune că a găsit deschidere atât în cadrul mediului privat, cât şi la Guvern şi la Banca Naţională.

OFICIAL. Studiile au fost realizate de INCERTRANS şi IPTANA, institute agreate de Ministerul Transporturilor/ De ce au fost ascunse defectele Aeroportului din Timişoara? (ROMANIA LIBERA) de GHEORGHE ILAS

Două expertize tehnice privind starea reală a pistelor aeroportului din Timişoara au fost ţinute la secret timp de patru ani, iar unele date din Manualul de aerodrom au fost umflate.

Administraţia Aeroportului Interna­ţional „Traian Vuia" din Timişoara a dispus declanşarea unei anchete interne care vizează motivele ce au stat la baza blocării, timp de patru ani, de către foştii directori ai instituţiei, a unor expertize tehnice referitoare la gradul de siguranţă a pistelor de decolare, a căilor de rulare şi a platformelor de staţionare a avioanelor. Executate în 2005 şi 2006 de către institute de cercetare agreate de Ministerul Transporturilor, expertizele conţin date şi informaţii esenţiale pentru siguranţa celei mai importante porţi aeriene din vestul ţării, care ar fi trebuit comunicate de urgenţă companiilor aeriene, Autorităţii Aeronautice Române şi Ministerului Transporturilor.

Din motive greu de explicat, fostul director general Dan Idolu şi directorul operaţional, Marian Chivu, au păstrat tăcerea asupra problemelor de infrastructură relevate de cele două expertize. Mai mult, în Manualul de aerodrom au inclus şi păstrat date tehnice nereale. „Este o chestiune extrem de gravă, pe care Codul Aerian o pedepseşte cu ani grei de închisoare! Spre exemplu, companiile aviatice trebuie să ştie foarte exact care este capacitatea portantă a pistei, altfel există riscul ca la aterizare o aeronavă mai grea să se înfunde în pistă. Cu aceşti indicatori nu se poate juca nimeni! În general, contează mărimea avionului, dar şi numărul de roţi. Este important cum este repartizată greutatea pe roţi, pentru a şti cum te raportezi la capacitatea portantă, la rezistenţa pistei. Nu ai voie să ascunzi datele reale şi să strecori în manualul de prezentare al aeroportului cifre umflate. Oricând se poate întâmpla un dezastru!", ne-a declarat, sub anonimat, unul dintre foştii dispeceri de pe aeroport.

Capacitatea portantă a pistei, supraevaluată în Manualul de aerodrom

În anul 2005, Institutul de Cercetări în Transporturi INCERTRANS, aparţinând ministerului de resort, a realizat un studiu detaliat al infrastructurii de trafic de pe Aeroportul Internaţional Timişoara. Analiza de aproape 100 de pagini a fost urmată anul următor de o a doua expertiză, făcută de Institutul de Proiectări pentru Transporturi Auto, Navale şi Aeriene IPTANA - SA Bucureşti.

Cele două lucrări au fost predate conducerii de atunci a Aeroportului Timişoara, cu recomandarea expresă ca datele să fie comunicate operatorilor aerieni şi autorităţilor centrale. Acest lucru nu doar că nu s-a întâmplat, dar în Manualul de aerodrom au apărut alte date, mult îmbunătăţite. Spre exemplu, în cele două expertize capacitatea portantă a pistei de decolare/aterizare (PCN) a fost calculată la o valoare de 47 R/C/W/T pe tronsonul 0-2.500 m şi 32 R/C/W/T pe ultima porţiune, respectiv tronsonul 2.500-3.500 m. Paradoxal, în Manualul aeroportului, la capitolul „Caracteristici fizice ale aerodromului şi informaţii conexe", pag. 24, apare o capacitate portantă puţin ajustată, respectiv 49 R/C/W/T. Cu alte cuvinte, rezistenţa pistei a fost îmbunătăţită, din pix, oferindu-se date nereale potenţialelor companii aviatice partenere. Practic, s-a deschis poarta spre aterizarea unor aparate de zbor mai grele, deşi rezistenţa pistei nu ar fi permis acest lucru.

„A fost pusă în pericol viaţa a milioane de călători"

„M-am autosesizat şi am dispus o anchetă internă, pentru a vedea motivele financiare sau de altă natură care au dus la ascunderea celor două expertize şi la prezentarea unor date nereale în Manualul de aerodrom. După terminarea verificărilor, voi sesiza organele de urmărire penală. Timp de patru ani, prin dosirea celor două studii, s-au pus în pericol viaţa a milioane de călători, dar şi siguranţa avioanelor care au aterizat aici. Au fost induşi în eroare, prin tăinuirea de informaţii, atât operatorii aerieni, cât şi Autoritatea Aeronautică şi Ministerul Transporturilor", ne-a declarat actualul director general al aeroportului, Cornel Sâmărtinean.

De partea cealaltă, fostul director general Dan Idolu spune că în toţi anii cât a condus societatea a monitorizat foarte atent starea pistei de decolare/aterizare şi că s-a funcţionat în baza certificatelor de exploatare emise în fiecare an de Autoritatea Aeronautică. „Nu vreau să intru într-o polemică şi să întreb actuala conducere de ce şi-a amintit de starea necorespunzătoare a pistei acum, la aproape nouă luni de la instalare, când vine iarna. În aviaţie, se iau măsuri preventive, nu retroactive. Se tot vorbeşte de capacitatea portantă, dar puţini ştiu că pistele de la Timişoara şi Otopeni sunt cele mai groase din ţară, de aproximativ 40 de centimetri. În condiţiile în care pista face parte din proprietatea publică a statului, s-au tot aşteptat bani de la buget pentru reparaţii, însă, în ultimii ani, aceştia nu au venit", ne-a declarat Dan Idolu.

Conform Codului Aerian, art. 106, „Comunicarea de informaţii, ştiind că acestea sunt false, dacă prin acest fapt se periclitează siguranţa zborului, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani".

Incidentul din 2008

Unul dintre cele mai grave incidente provocate de starea proastă a pistei s-a întâmplat în 2008, când o aeronavă a companiei low cost Wizzair a intrat într-o porţiune cu asfalt decapat şi şi-a distrus partea de rulare. „Era vorba despre o aeronavă aproape nouă, cu doar câteva zeci de ore de zbor la activ. Costa peste 200 milioane de euro. La aterizare a intrat într-o zonă cu asfaltul decapat şi şi-a distrus toată partea inferioară. Atunci, fostul comandant a dat telefon rapid la şeful de tură să nu dea nimic pe staţie, pentru a nu rămâne probe înregistrate. Până la urmă, au plătit asigurările, dar de atunci a început un întreg şir de facilităţi pentru Wizzair pe aeroportul din Timişoara. Dan Idolu s-a revanşat cu vârf şi îndesat", ne-a dezvăluit unul dintre lucrătorii de pe aeroport, care a asistat la acel incident.
Companii. În România se colectează anual doar 79% din totalul taxelor/ Cât se pierde din colectarea defectuoasă a impozitelor (ROMANIA LIBERA) de DORU CIREASA

De-a lungul anilor, aparatul birocratic de stat a creat un sistem atât de complicatde plată a taxelor, încât bugetul pierde sume astronomice, în pofida unorcote de impozitare sub media europeană.

Câteva măsuri simple aplicate în domeniul taxării şi colectării impozitelor ar creşte veniturile statului cu miliarde de euro, iar aceasta, fără a recurge la majorări ale nivelului acestor taxe.

În România, micşorăm taxele ca acestea să nu mai fie un factor de presiune în mediul de afaceri, dar facem tot posibilul astfel încât plata acestora să fie un chin cât mai mare pentru acesta. Conse­cinţele acestor proceduri sunt că în final statul pierde bani nu numai ca urmare a reducerii nivelului de taxare, dar şi din cauza dificultăţilor pe care firmele le întâmpină parcurgând paşii birocratici necesari plăţii impozitelor şi taxelor, al căror nivel nu este o problemă în sine.

Metodă ingenioasă: simplificarea plăţii taxelor mari

Consecinţele acestei politici aplicate de stat în ultimii ani (excepţie făcând, desigur, majorarea TVA în acest an cu 5%) determină un grad scăzut de conformare a contribuabililor şi, în consecinţă, venituri scăzute colectate la buget. Peter de Ruiter, şef al departamentului de taxe din cadrul firmei de consultanţă PriceWaterhouseCoopers, afirmă că în România anual se colectează doar 79% din nivelul taxelor ca urmare a sistemului complicat, birocratic pus la cale de stat. Ţări precum Suedia, care are taxe şi impozite mult mai mari colectează 95% din sumele datorate de firme tocmai pentru că au un sistem simplu. „Nu are nimeni pretenţia să se colecteze 95%, ca în Suedia, în România se pierd însă până la 20% ca urmare a slabei calităţi a sistemului", spune Peter de Ruiter.

Cât pierdem

Presupunând că simplificarea sistemului ar determina o creştere a ratei de conformare până la 85% (nu 95%, ca în Suedia), statul ar câştiga 37,4 miliarde de euro din taxe şi impozite faţă de 34,8 miliarde de euro în plus. Atingerea nivelului din Suedia de conformare ar semnifica venituri suplimentare de 10 miliarde de euro. Calculele sunt făcute luând în considerare date statistice oficiale care arată că în România contri­buţia taxelor şi impozitelor la formarea PIB este de 30%.

Ce ar trebui să facă statul?

Bazându-se pe modelul suedez de colectare a taxelor, specialiştii PWC propun câteva măsuri. Peter de Ruiter afirmă însă că astfel de propuneri tot au fost făcute în ultimii ani, dar nu s-a schimbat nimic. „E al cincilea raport pe care îl facem şi nu vedem schimbări radicale", spune acesta. Oficialii PWC subliniază că nu pun în discuţie actualul nivel al taxelor şi impozitelor. „Sunt câteva măsuri care pot fi adoptate. Una care ar ajuta conformarea fiscală ar fi adoptarea sistemului electronic de depunere a declaraţiilor. Impozitele şi contribuţiile sociale trebuie să fie colectate de aceleaşi entităţi, spre exemplu ANAF. Se poate reduce numărul de plăţi (adică în loc să se plătească un impozit de 12 ori pe an acesta poate fi achitat o dată sau de două ori). Contribuţii de genul 0,21% pot fi comasate cu altele", afirmă de Ruiter. Simpla aplicare a acestor măsuri ar determina micşorarea orelor necesare plăţii taxelor de la 222 la 186, ar micşora numărul de plăţi de la 113 la 11 şi ar propulsa România aproape 100 de locuri în faţă într-un clasament la uşurinţa plăţii taxelor.

Pe ultimul loc în UE

România a coborât anul trecut pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte uşurinţa unei companii de a plăti taxele şi a retrogradat două poziţii în topul mondial, de pe locul 149 pe 151, din 183 de state incluse într-un studiu anual al PricewaterhouseCoopers şi al Băncii Mondiale. „România se plasează în media europeană atât la nivelul numărului de ore necesare pentru conformare, cât şi al ratei totale de impozitare, dar are cele mai numeroase plăţi anuale din Uniunea Europeană şi de aceea se plasează, probabil, pe ultimul loc în privinţa uşurinţei de plată a taxelor", a declarat Peter de Ruiter. Rata totală de impozitare a unei companii medii din România se plasează la 44,9%, ca urmare a contribuţiilor sociale ridicate, fiind uşor peste media din UE, de 44,2%, dar sub media mondială (47,8%), iar timpul necesar pregătirii documentaţiei, depunerii declaraţiilor şi plăţilor se ridică la 222 de ore, exact cât media UE. România are însă cele mai multe plăţi din UE, respectiv 113 operaţiuni, din care 84 se referă la contribuţiile sociale, în timp ce media UE este de 17 plăţi pe an, Suedia fiind cea mai bine plasată în topul global, cu două plăţi anuale. Indicatorul privind plăţile s-a deteriorat în România şi din cauza introducerii impozitului minim la începutul anului trecut. La nivel mondial, numai Ucraina are mai multe plăţi anuale decât România, respectiv 135 de operaţiuni.

ANCHETĂ. Şeful Inspectoratului de Poliţie Neamţ va fi demis în urma unui control al Ministerului de Interne/ Cetăţenii reclamau, comisarul Şoric îi turna lui Mararu (ROMANIA LIBERA) de ONDINE GHERGUT

România Liberă a intrat în posesia unor documente care probează faptul că, în 2008, şeful Poliţiei din Piatra Neamţ, Aureliu Şoric, a fost sesizat referitor la tentativa clanului Mararu de a fura un hotel, dar în loc să ia măsuri i-a avertizat pe interlopi.

Aureliu Vasea Şoric va fi demis de la conducerea Inspectoratului Judeţean de Poliţie Neamţ, susţin surse din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor. Raportul de control se află pe masa ministrului Traian Igaş, iar prefectul judeţului Neamţ a avizat favorabil demiterea acestuia. Surse din poliţie spun că inspectorii Corpului de Control al ministrului Traian Igaş au evaluat nu numai activitatea inspectorului-şef Aureliu Vasea Şoric, ci şi prestaţiile Serviciului de Informaţii şi Protecţie Internă de la Neamţ (SIPI), condus de Valentin Haisuc, precum şi a Serviciului de Investigaţii Criminale, condus de Florin Amihăiesei. Şi in privinţa acestora ar exista propuneri pentru demitere, spun sursele noastre.

SIPI Neamţ, condus de Haisuc, nu ar fi transmis informări cu pri­vire la expunerea inspecto­rului-şef Aureliu Şoric în mediul infracţional reprezentat de fraţii Gheorghiţă şi Bogdan Mararu. De asemenea, nu ar fi transmis informări cu privire la protecţia oferită de unii ofiţeri de poliţie membrilor clanurilor interlope. Mai mult, într-o notă transmisă şefilor, care a ajuns în posesia noastră, un fost ofiţer DGIPI îl acuză pe Haisuc de complicităţi cu membrii clanului Mararu. Potrivit acestuia, „Valentin Haisuc (...) a beneficiat în interes personal de informaţiile furnizate structurilor subordonate şi a creat în cadrul serviciului o reţea de tip mafiot care acţionează doar în avantajul său şi pentru protecţia unor persoane apropiate şefilor de la IPJ Neamţ". În această notă sunt date şi nume de poliţişti corupţi, precum şi numele persoanelor care beneficiază de protecţia acestora. Între nominalizări se află şi fraţii Gheorghiţă şi Bogdan Mararu. Nici Serviciul de Investigaţii Criminale, condus de Florin Amihăiesei, nu a „ieşit" bine deoarece nu a dat curs plângerilor multor cetăţeni sau firme împotriva abuzurilor fraţilor Mararu.

Cazul muşamalizat din staţiunea Durău

România Liberă deţine înscrisuri din care ar rezulta că Aureliu Şoric şi Serviciul de Investigaţii Criminale Piatra Neamţ nu numai că nu au investigat o tentativă de a fura un hotel din staţiunea Durău cu metoda „sabia la gât", ci chiar i-au avertizat pe liderii interlopi Mararu de existenţa acestei plângeri. Sesizarea a fost în iunie 2008 şi nici până astăzi nu i s-a dat curs. Potrivit plângerii înaintate de Ion Grumăzescu, la hotel a descins un grup de rackeţi moldoveni şi ucraineni, care a cerut în numele lui Gheorghiţă Mararu cheile imobilului. În caz contrar, responsabilii hotelului au fost ameninţaţi cu moartea. „Noi atunci am recunoscut în scris că le dăm hotelul, ca să scăpăm, dar apoi am deschis proces", ne-a declarat Grumăzescu.

După incident, Grumăzescu s-a dus la Şoric, i-a relatat întâmplarea şi i-a înaintat un memoriu. „În nici 24 de ore, Gheorghiţă Mararu a fost informat de Şoric pentru că cei care m-au anunţat au povestit exact ce i-am spus eu lui Şoric", ne-a spus Grumăzescu. Şoric a repartizat plângerea lui Grumăzescu ofiţerului Lobodă", cu care mă întâlneam în pădure pentru că îi era frică să mă primească în birou". La câteva zile, patronii hotelului ar fi fost trimişi de însuşi Şoric la o întâlnire cu Gheorghiţă Mararu, unde acestora li s-a pus sabia la gât pentru a semna cedarea hotelului. „Norocul lor că ştampila societăţii era la mine, altfel acum nu mai aveau imobilul", spune Grumăzescu. Ulterior, Grumăzescu a ameninţat că trimite informări la minister, iar după ce patronii „au plătit sulta", am fost lăsaţi în pace, dar plângerea noastră nici acum nu a fost rezolvată", a conchis Grumăzescu.

Crima care a declanşat scandalul

Scandalul de la IPJ Neamţ a izbucnit după ce Cristian Chilat l-a împuşcat mortal pe fostul său patron, liderul interlop Gheorghiţă Mararu, şi l-a rănit pe fratele acestuia, Bogdan. Crima s-a petrecut într-o cafenea selectă din centrul oraşului Piatra Neamţ, acolo fiind prezenţi, printre alţii, avocaţi, magistraţi, interlopi. După ce a fost acuzat că nu ţine sub control lumea interlopă, inspectorul-şef Şoric a făcut o conferinţă de presă în care a luat apărarea grupării Mararu, susţinând că membrii acesteia nu sunt interlopi, iar cămătăria pe care o practică ar fi ... acţiune caritabilă ("De ce îi numiţi interlopi? Pentru că îi ajută pe oameni?"). Şoric a locuit cu chirie într-un imobil-proprietate a lui Gh. Mararu, iar acum locuieşte într-o vilă lipită de cea a lui Mararu. Şoric a fost acuzat de mai multe ori că protejează acţiunile infracţionale ale clanului Mararu.