Ce vreau să spun/ PDL: Paranghelii de partid (Comentariu de Cornel Nistorescu) (COTIDIANUL.RO)
Ţara arde şi Elena Udrea se fandoseşte la parangheliile PDL! Iar preşedintele să dă de ceasul morţii să transforme toată populaţia într-o armată de leneşi şi cheltuitori. Viaţa oamenilor dă în clocot iar Coana Joiţica ciripeşte zglobiu şi se umflă în pene, alintându-se cu pompierul. Mulţi dintre noi ne imaginam că această grupare politico-financiară este neliniştită de situaţia din România. Nici vorbă! Sindrofia de alegere a Coanei Joiţica la PDL Bucureşti n-a adus nici măcar o vorbă despre redresarea situaţiei economico-sociale. Nu am văzut decât o continuă şi spectaculoasă tămâiere pe nenumărate voci a uneia dintre cele mai şocante mediocrităţi politice ajunse în cercurile puterii după 1990. Şi dacă la Bucureşti un lingău de profesie a făcut-o soarele partidului, găina a dat fuga la Bistriţa şi ne-a atras atenţia că în momentul în care a intrat în sală tocmai a răsărit soarele. Adevărul este că în căpăţânile mai şubrede e destul de uşor să strecori o idee. În cinci minute prinde rădăcini şi nu mai dispare nici cu sapa şi lopata!
Cred că partidul lui Traian Băsescu traversează (ca şi mentorul său) o cumplită criză de logică. Se reuneşte cheltuind nişte sume importante (de unde?) pentru a se auto-tămâia dezinvolt. Bate câmpii cu graţie despre trendul său ascendent, în ciuda faptului că ploaia de batjocuri, bancuri, înjurături şi blesteme curge de peste tot. Cam acelaşi lucru se petrece şi cu preşedintele. O ţară întreagă îl huleşte în gura mare iar el ne turuie acuzaţii împotriva previziunilor şi promisiunilor sale, acuzându-se nu pe sine, ci pe toţi cei care mai tragem cu urechea la nesfârşita sa ciorbă de minciuni.
La Bistriţa, alegerile judeţene ale acestei echipe distrugătoare de încredere naţională vin şi ne scot ochii cu doi mediocri şi un impostor. Adică rudimentarul Ioan Oltean şi Neluţu Botiş sunt nişte "oameni de seamă" ai acestei naţii. Cel puţin asta a fost afirmaţia blondei incapabile să scrie şi după dictare, şi după exemplare tipărite. Dacă Oltean şi Botiş sunt "oameni de seamă", George Coşbuc şi Liviu Rebreanu ce au fost? Şi Elena Udrea ce mai este? Profesor universitar-cucoană şi mai de seamă sau de-a dreptul savantă de geniu? Mâine-poimâine Coana Joiţica ne arată şi o operă tipărită (că negrişori sunt destui!) şi se cere în Academie!
Berceanu şi-a rezolvat repede funcţia de preşedinte al filialei judeţene cu mai multă discreţie, la Craiova. Probabil s-a temut de ridicol sau de un concurent susţinut de Madam. Urmează alegeri judeţene şi prin alte părţi ale ţării. Începe să fie limpede că această grupare politico-financiară nu are resurse pentru a se reforma sau pentru a trece la o atitudine ceva mai rezonabilă. Cu tupeu şi putere înfruntă toată populaţia! De unde se subînţelege că nu poate fi vorba de nici o negociere!
Partidul aberaţiilor rostite în gura mare face un tur de ţară pentru a spune oamenilor adevăruri obraznice, pentru care nu găseşte nici o dovadă şi nici un sprijin! Încet, încet, românii se dumiresc că un asemenea stil cere un cu totul alt set de tehnici şi metode pentru a scăpa de el de la putere!
Premierul mic face stimulentul mare (Comentariu de Sorin Avram) (COTIDIANUL.RO)
Emil Boc nu s-a lăsat până nu a declarat, din nou, că Sebastian Vlădescu este vinovat pentru reducerea salariilor bugetarilor cu 25%. Că dacă domnul Vlădescu ar fi spus că bugetul este afectat de acordarea celui de-al 13-lea salariu şi a primelor de vacanţă, atunci Traian Băsescu, pardon, el ar fi ştiut ce să facă la timpul potrivit.
Pe lângă Sebastian Vlădescu, de situaţia economico-socială jalnică mai sunt vinovaţi Sebastian Vettel şi Daniela Vlădescu. De pe listă nu pot lipsi nici Decebal per Scorilo, Glad, Gelu şi Menumorut, umbra lui Mircea la Cozia, Ştefan, Ştefan, domn cel Mare şi, mai nou, Sfânt, Sburătorul lui Ion Heliade Rădulescu şi Ecaterina Teodoroiu. Hai, şi Ana lu' Manole, Ana Lugojana, Anna Karenina şi Ana Blandiana. Să fie acolo şi să nu trebuiască.
Şi a mai spus Jeffrey Franks, pardon, Emil Boc că salariile în cazul angajaţilor din Ministerul Muncii şi Ministerul Finanţelor au fost menţinute deliberat la cel mai mic nivel. Numai nişte salarii mici au putut atrage stimulente consistente. Stimulente care au fost acordate pe criterii subiective. Evident că de ce s-a întâmplat în cele două ministere se fac vinovaţi Sebastian Vlădescu şi Johann Sebastian Bach, dar şi examenul de Bac, pentru că nu a fost organizat după Legea educaţiei a lui Daniel Funeriu.
Şi a mai spus Elena Udrea, pardon, Emil Boc cum stă treaba cu aia şi cu aialaltă. Fără nici un dubiu, vinovaţi sunt Sebastian Vlădescu şi Sebastian Schweinsteiger, însă nu trebuie să-l uităm nici pe Dinu Patriciu. Ruşine, Dinu Patriciu!
În ceea ce-l priveşte pe Emil Boc, acesta este lăsat deliberat în funcţia de prim-ministru. A fost ales un premier care să se facă mic în faţa doamnei Udrea, a domnilor Băsescu şi Franks, dar şi a lui Boc senior de la Răchiţele, doar pentru ca băieţii de băieţi, care-s deştepţi de deştepţi, să-şi poată acorda stimulente de stimulente.
Videanu, Călian şi bunul Dumnezeu (Comentariu de Daniel Iftene) (COTIDIANUL.RO)
„Adriean Videanu şi Petru Călian vor primi Crucea Transilvană, cea mai importantă distincţie a Bisericii Ortodoxe din Ardeal." Numai citirea propoziţiei de mai sus te poate face să înmărmureşti. Numele sunt corecte, datele sunt corecte, însă ceva pare putred.
Să fie oare vorba despre afacerile cu Biserica ale fostului ministru al Economiei? Să fie faptul că domnul Călian e martor într-un dosar de prostituţie în care apar şi minore? Prostii. Videanu şi Călian se înscriu în suita celor onoraţi cu Crucea Transilvană (de la Regele Mihai I la primarul Sorin Apostu) strict pentru gândurile lor pioase şi faptele de credinţă.
Păi nu zicea domnul Videanu că în fiecare dimineaţă, la trezire, spune Tatăl Nostru? Şi nu recunoştea tot domnul Videanu că „perfecţiune în totalitate este doar în creaţia lui Dumnezeu", absolvind astfel guvernul din care era parte de toate greşelile făcute? Şi nu s-a mutat domnul Videanu chiar în paradisul terestru de lângă lacul Snagov, pe un teren al Bisericii Ortodoxe pe care l-a luat cu 44.000 de lei pe 99 de ani? Şi, până la urmă, proiectul Catedralei Mântuirii Neamului nu a trecut prin comisiile primăriei bucureştene chiar în perioada în care domnul Videanu o cârmuia? Nu sunt toate acestea, alături de „rectitorirea Mănăstirii Nicula", fapte de credinţă care trebuie încurajate cel puţin cu o Cruce, până la Viaţa Veşnică?
Iar domnul Călian credeţi că e mai lipsit de virtuţi creştine? Nu era el în bordelul Nana tocmai pentru a spiona înfiorătorul demon al preacurviei, ca apoi să facă o lege care să le salveze din focurile Iadului pe tinerele care-şi vindeau corpurile politicienilor şi oamenilor de afaceri clujeni? Nu zicea el apoi că „legea prostituţiei nu trebuie să apară în România pentru că suntem un popor de creştini" şi că „poziţia Bisericii Române în mintea şi în sufletul meu primează"? Nu apelează el la mila bunului Dumnezeu de câte ori simte o nevoie, fie chiar numai retorică?
Nu sunt toate acestea motive suficiente pentru a le recunoaşte celor doi statutul de cavaleri ai creştinătăţii, aşa cum Biserica o face de la marile cruciade încoace? Ba sunt.
Odată, un preot ortodox îmi spunea că Biserica nu e numai construcţia din ziduri, trepte de marmură, cupole ridicată şi cu ajutorul statului. Că Biserica are splendida arhitectură a unei comuniuni a sufletelor credincioase, că fiecare prin credinţa lui e o cărămidă în trupul ei. Aşa că fiecare va putea decide ce face cu domnii Videanu şi Călian: le dă Crucea sau îi crucifică?
Cristian Preda - One Man Show (Comentariu de TOM GALLAGHER) (ROMANIA LIBERA)
Cristian Preda a devenit un critic acerb al liberal-democraţilor săi, precum şi al strategiei de guvernare a acestora. I-a criticat pentru carenţele lor etice, considerând că principalul partid de guvernământ ar trebui să se diferenţieze de rivalii politici şi de venalitatea guvernărilor anterioare. Deplânge constant lipsa unei viziuni strategice şi se teme, perfect îndreptăţit, de un declin pronunţat al partidului după viitoarele alegeri. Retorica sa deseori impetuoasă survine însă într-o perioadă în care actuala sa poziţie din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti, unde a deţinut funcţia de decan până în primăvara anului 2010, devine din ce în ce mai contestată, unul dintre puţinii săi aliaţi rămaşi fiind Daniel Barbu - profesor cu o serie de lucrări academice dedicate, nu o dată, justificării haosului şi iregularităţilor care au marcat politica românească postdecembristă.
În partid, Preda deţine totuşi o poziţie oarecum singulară, dat fiind că a fost unul dintre principalii consilieri şi strategi ai preşedintelui în perioada primului mandat al acestuia, dar şi pentru că se doreşte o portavoce a acelor membri de la baza partidului care se tem de pesedizarea PDL. Congresul de anul viitor va lămuri în ce măsură viziunea sa şi a colegilor săi reformatori se bucură cu adevărat de o susţinere în partid sau nu. Unii grei pedelişti, precum Radu Berceanu şi Elena Udrea, au adoptat o atitudine deosebit de tolerantă faţă de o serie de foşti sau actuali oficiali cercetaţi pentru acte de corupţie. Această atitudine laxă în privinţa corup-ţiei l-a exasperat în cele din urmă pe Preda, care s-a văzut nevoit să admită pe la mijlocul lunii că „mi-e ruşine că sunt în PDL, auzind că acest partid aplaudă pe cineva care este trimis în judecată" - referire la realegerea lui Antonie Solomon în fruntea filialei PDL Craiova, în ciuda faptului că este judecat pentru luare de mită. Gheorghe Falcă, primarul Aradului, se află şi el la un pas de a fi trimis în judecată după ce DNA i-a prezentat materialul de urmărire penală, dar pentru Elena Udrea acuzaţiile de luare de mită şi abuz în serviciu reprezintă, aparent, doar chi-ţibuşuri, din moment ce s-a gră-bit să-l anunţe pe cel cercetat drept candidat „cu mari şanse, chiar cu mari şanse" pentru ditamai funcţia de preşedinte al principalului partid de guvernământ.
Verdictele lui Preda au, probabil, de prea multe ori o tonalitate arogantă, aspect care nu poate conduce decât la o izolare crescută în partid. Există pericolul ca admonestările sale să fie calificate, pe viitor, în şi mai mare măsură drept strategie de promovare a propriei persoane şi/sau cariere. Până în prezent, PDL a înghiţit „broasca" şi i-a tolerat, în general, săgeţile usturătoare fără prea multe replici - din nefericire însă, nicidecum graţie unei urme de spirit autocritic, ci doar din cauza vidului de putere de la vârful partidului, care împiedică orice reacţie, fie ea bună sau rea, a formaţiunii. Dacă Preda va fi nevoit să părăsească PDL, nu văd încotro şi-ar putea îndrepta paşii în afară de PNL, iar pe liberali i-a criticat nu o dată pentru practici la fel de deplorabile. În plus, pentru un lider atât de egoist şi nesigur ca Antonescu ar constitui, oricum, o prezenţă incontrolabilă şi, ca atare, indezirabilă.
Vreau să sper că planurile lui Preda prevăd lansarea unei „bărci de salvare" pedeliste în mo-mentul în care nava-mamă ajunge nu doar avariată, ci chiar paralizată. Pentru forţele cu adevărat reformiste ar fi nevoie de o platformă naţională. Cu zece ani în urmă, lipsa unei astfel de alternative a condus la prăbuşirea PNŢCD, îngenuncheat atât de criza economică a ţării, cât şi de eşecurile propriei guvernări, şi la o revenire în forţă a PSD şi a domniei sale arbitrare. Rămâne deschisă doar întrebarea câţi oameni i-ar susţine pe Preda şi Monica Macovei dacă s-ar gândi serios la lansarea unei... să-i zicem „alianţe progresiste"? Combativitatea primului şi tăria de caracter a doamnei Macovei vor impresiona neîndoielnic pe mulţi, dar, având în vedere eforturile uriaşe pe care le presupune drenarea mlaştinii corupţiei autohtone, mă tem că destui se vor da bătuţi din start, preferând facila neimplicare trudei şi sacrificiului pe care le presupune un asemenea demers colectiv.
Intelectualii ţării s-au dovedit incapabili să exercite o influ-enţă pe termen lung asupra politicului românesc. Exasperat după câteva luni petrecute în fruntea PNŢCD, Andrei Marga a abandonat formaţiunea, pe care a în-ştiin-ţat-o prin fax că se săturase. Şi sub regimurile anterioare au existat intelectuali dispuşi să joace rolul de enfant terrible sau de înţelept solonian. În perioada interbelică, Mihail Manoilescu a incomodat serios mai multe partide, pe când primul „boss roşu" al Scânteii, Miron Constantinescu, a iniţiat, în 1956, chiar demersuri de înlăturare a lui Gheorghiu-Dej de la putere, având în final norocul să nu împartă soarta celorlalţi critici intelectuali ai liderului comunist. Cristian Preda dispune de o bază profesională solidă, ceea ce îi permite să ia în colimator jalnica dramoletă jucată pe scena politicii româneşti. Având în vedere refractarismul partidelor autohtone, mă tem însă că acestea au devenit de mult imune la orice fel de critici, concluzionând, probabil, tacit doar că pe viitor s-ar impune o limitare şi mai drastică a ascensiunii intelectualilor în sfera înaltei politici.
PSD+PC
Ponta îl pune cu botul pe labe pe Geoană. TSD organizează Miss Bikini (PUTEREA) de CRISTIAN ANDREI
Conducerea PSD va analiza în şedinţa de astăzi dacă se impune sancţionarea lui Mircea Geoană, după ce acesta a declarat că este posibil ca PSD să îşi retragă semnăturile de pe moţiunea de cenzură, deşi partidul decisese altceva. În timp ce în Kiseleff situaţia este tensionată, pesediştii din Cluj au organizat un concurs de Miss Bikini şi vor să editeze 20.000 de calendare cu bombele-sexy participante la eveniment.
Zilele lui Mircea Geoană în PSD, dar şi în fruntea Senatului sunt atent numărate de preşedintele partidului, Victor Ponta. Într-o declaraţie acordată în exclusivitate ziarului „Puterea”, liderul PSD a dat un verdict extrem de dur în legătură cu fostul preşedinte al partidului: „Mircea Geoană nu vorbeşte niciodată în numele PSD, ci doar în numele lui”. Trei cuvinte-cheie: Geoană, niciodată, PSD. Practic, deşi este preşedinte al Senatului, funcţie dobândită în calitate de membru al PSD, Geoană este trecut la index de Victor Ponta, care nu îl consideră demn de a vorbi în numele social-democraţilor. În luna august, Mircea Geoană a primit interdicţia de a mai vorbi timp de şase luni în numele partidului, sancţiune încălcată de preşedintele Senatului.
Calendar sexy
Nici nu s-au stins în Kiseleff ecourile scandalului sexual în care au fost implicate numele deputaţilor Robert Negoiţă şi Nicolae Bănicioiu, că tesediştii din Cluj s-au gândit că trebuie să organizeze un concurs de Miss. Totul după ritualul PSD, în club Bamboo. Defilarea în bikini a fost probă obligatorie, conform site-ului ştiridecluj.ro. La finalul concursului, pesediştii generoşi s-au gândit să editeze un calendar, în 20.000 de exemplare, care să fie vândut în scopuri caritabile. Conform site-ului citat, senatorul Sorin Bota le-a promis participantelor la eveniment o excursie prin Europa alături de alţi social-democraţi. Câştigătoarea concursului, Alexandra Baieş, a primit un premiu în valoare de cinci sute de euro.
Liviu Dragnea: “Îmi doresc o Alianţă cu PNL” (ADEVARUL) – INTERVIU de Alina Voaideş
Numărul doi în partid explică în interviul acordat în exclusivitate pentru "Adevărul" cum pot ajunge PSD şi PNL să-şi "legalizeze" relaţia la tribunal şi de ce au nevoie de o colaborare structurată, consfinţită printr-un protocol. În privinţa candidatului PSD la Primăria Capitalei, Dragnea recomandă social-democraţilor "foarte multă deschidere" faţă de eventuala întoarcere în partid a primarului general, Sorin Oprescu. Strategia pentru doborârea Guvernului Boc, variantele de premier ale Opoziţiei unite, noua disciplină financiară a PSD dar şi pasiunea sa pentru vânătoare sunt alte câteva din temele abordate de liderul social-democrat.
Calendar Primăvara lui 2011 este pentru Dragnea termenul-limită până la care cele două partide ar trebui să se gândească la "drumul comun".
Alina Voaideş: Cum vă explicaţi atacurile foarte dure ale lui Crin Antonescu la adresa PSD?
Liviu Dragnea: Nu cred că a fost ceva pătimaş, ci poate legat de calcule electorale. Cred însă că în ultima perioadă şi PNL şi domnul Antonescu şi-au dat seama că nu este foarte eficient pentru ce se întâmplă în România azi să nu contribuie la unitatea Opoziţiei. Asta poate a şi motivat ieşirea preşedintelui Ponta cu o anumită posibilitate, cu o propunere destul de structurată şi de articulată a unei colaborări cu PNL.
Î: Dar la un moment dat aţi dat chiar un ultimatum PNL...
R: Nu, nu (neagă ferm ). Noi spunem aşa: există două posibilităţi. Fie Opoziţia lucrează coerent şi-şi uneşte eforturile pentru a stopa pe cât se poate abuzurile actualei Puteri, fie Opoziţia rămâne dezbinată. Iar dezbinarea Opoziţiei este de fapt planul actualului regim. Dorinţa mea este să existe o relaţie strucurată cu PNL. Este vorba despre o colaborare pragmatică şi foarte, foarte coordonată, o colaborare foarte serioasă în toate judeţele. Din păcate, mai sunt câteva judeţe unde PSD nu colaborează cu PNL şi nici nu putem cere pentru că nu avem un protocol cu liberalii care să stipuleze lucrul ăsta.
Î: Ce înseamnă această colaborare pragmatică?
R: (explică pe îndelete) Asta înseamnă ca în fiecare săptămână, lunea, să aibă loc întâlniri între PSD şi PNL pentru a stabili toate acţiunile din Parlament, care să fie coordonate. Toate iniţiativele să beneficieze de sprijin reciproc şi să fie asumate în comun de cele două partide. Nu de cele două (se corectează), ci de cele trei, adică şi PC-ul. Să ajungem la nivelul la care PSD şi PNL să colaboreze în tot ce înseamnă administraţie locală şi consilii judeţene. Iar această colaborare trebuie structurată până la începutul noii sesiuni parlamentare, astfel încât lucrurile să funcţioneze atunci coordonat.
Î: Vorbind de judeţe: la Botoşani PNL tocmai a bătut palma cu PDL...
R: Astfel de situaţii, care nu aduc beneficii nici PSD nici PNL ( tonul sună a nemulţumire), nu vor mai apărea dacă noi vom ajunge la o înţelegere materializată printr-un protocol minimal.
Î: Dincolo de acest protocol, vă gândiţi şi la o alianţă la tribunal?
R: (răspunde rapid) Nu exclud o alianţă la tribunal. Dacă această alianţă va fi posibilă, trebuie realizată într-un timp rezonabil. Şi dacă insistaţi vă spun că nu exclud, ba chiar îmi doresc această alianţă.
Î: Având în vedere istoria relaţiei PSD-PNL, protocolul v-ar oferi nişte garanţii?
R: Nu. Rolul protocolului ar fi să ajute PSD şi PNL să funcţioneze corect. Aici trebuie să fie un "gentlemen agreement". Atât timp cât între PSD şi PNL pluteşte suspiciunea, n-avem nicio şansă să construim ceva. Ce spuneţi dumeavoastră poate fi prins într-un eventual protocol de alianţă politică.
Î: Dar, apropo de această alianţă, mai aveţi încredere în PNL?
R: (cu convingere) Eu am încredere că preşedintele Crin Antonescu şi conducerea liberală au suficientă înţelepciune şi maturitate politică. Şi noi trebuie să avem maturitate şi înţelepciune politică. Dacă suntem suficient de înţelepţi, putem să facem o construcţie serioasă. Dacă nu, rămânem fiecare cu nişte orgolii.
Î: Se vorbeşte prin unele cercuri politice de relaţia dintre Vasile Blaga şi Crin Antonescu...
R: ( trece în defensivă) Nu ştiu ce relaţie are Antonescu cu Blaga, nu ştiu dacă s-au întâlnit, după cum se spune. Însă orice lider îşi face evaluări politice şi primul lucru care îl interesează este evoluţia partidului pe care îl conduce. Cred că domnul Antonescu şi-a făcut destule evaluări şi nu mai are ce să aştepte de la PDL, că au avut o experienţă tristă cu PDL. Cum am avut şi noi o experienţă tristă cu PDL. Din punctul nostru de vedere, nu pot apărea surprize plăcute de la PDL. Noi excludem orice colaborare cu PDL.
Î: Declaraţia lui Victor Ponta referitoare la varianta premier de la PSD şi preşedinte de la PNL a avut rolul de a-l măguli pe Crin Antonescu ?
R: Victor Ponta a exprimat o analiză a unor sondaje de opinie, a unor cercetări sociologice care spun acum ce e în mintea populaţiei. Populaţia doreşte în cea mai mare parte ca guvernarea să fie a PSD, pentru că sondajele ne dau 45 %, şi ar prefera la acest moment ca Antonescu să meargă la Cotroceni. (se ambalează) Ponta a spus că, dacă ajungem la concluzia că PNL trebuie susţinut pentru funcţia de preşedinte, iar PSD trebuie susţinut pentru funcţia de premier, nu o să ne împiedicăm în orgolii din punctul nostru de vedere. Dacă vrei să construieşti o alianţă serioasă, nu poţi să ai pretenţia să ţinteşti ambele funcţii, două funcţii importante.
Î: Dar din partea Opoziţiei unite ce nume de premier aveţi în minte?
R: Nu, nu vă răspund acum pentru că acest nume va trebui să vină de la acea Opoziţie unită pe care eu mi-o doresc. Există multe variante, multe posibilităţi. (după insistenţe) Există şi varianta unui premier de la PSD şi varianta unui premier independent din partea Opoziţiei unite.
Î: Înseamnă că excludeţi varianta premierului de la PNL....
R: (uşor încurcat) Mă rog, acum, în situaţia evocată de preşedintele Ponta, putem discuta în cadrul ăla (n.r. -premier de la PSD, preşedinte de la PNL). Dar cadrul ăla, mă rog, afirmaţia lui Ponta a fost spontană, putem discuta când se vor întâmpla lucrurile....Important e să dăm jos Guvernul Boc.
Impozitarea diferenţiată, aplicată în PSD
Î: Vorbeaţi în urmă cu câteva luni de introducerea unei discipline financiare: membrii mai înstăriţi ai partidului să dea mai mult. Funcţionează regula asta?
R: Da, pentru că vrem să o aplicăm şi în societate. Cei care au mai mult să dea mai mult. Asta înseamnă impozitare diferenţiată.
Î: Dar membrii avuţi ai PSD dau mai mult la partid decât un simplu membru?
R: Da.
Î: De exemplu, secretarul general al PSD cât dă ?
R: Eu dau zece milioane pe lună.
Î: Şi Victor Ponta cât dă ?
R: La fel.
Î: Deplasările frecvente ale lui Ponta cu elicopterul nu sunt o povară financiară pentru partid ?
R: Nu, chiar nu sunt. Dar ce înseamnă frecvent? (aşteaptă răspunsul) Chiar nu a fost frecvent. Ne-am înghesuit împreună în elicopterul ăla mic şi a costat foarte puţin, chiar foarte puţin, câteva milioane de lei o cursă.
Î: Cumpăraţi sediul din Kiseleff ? Cât costă?
R: Răspunsul suficient e că da, încercăm să achiziţionăm sediul. Şi ne străduim să ne plătim datoriile că avem de dat şi la alţii. Ne încadrăm în fiecare lună în venituri şi mai plătim câte puţin. Din datoriile cele vechi am achitat o parte...(ezită, apoi se se corectează) de fapt, o părticică.
Î: Vă vedeţi preşedintele PSD?
R: Preşedintele PSD?....Nu mi-am pus problema asta.
Î: De cine vă temeţi de cineva în partid: de Victor Ponta, de Năstase sau de Ion Iliescu ?
R: Nu mă tem de nimeni. Dacă eşti într-un partid şi te temi de cineva, trebuie să pleci din partidul ăla pentru că un partid nu e o unitate militară. Dacă ajungi să te temi de cineva, înseamnă că eşti un om politic fricos şi nu a ice căuta acolo. Eu încerc să contruiesc relaţiile mele pe bază de respect reciproc.
Î: Ponta se pripeşte ?
R: (cu indulgenţă) Da, fiecare la 38 de ani ne-am pripit. E foarte impulsiv, foarte orgolios şi foarte mândru. Şi asta e bine. (se confesează) Şi eu sunt orgolios şi mândru. Dar Victor Ponta are puterea să-şi înfrâneze pornirile personale dacă asta afectează interesele partidului.
"Emil Boc nu va sărbători Paştele ca prim-ministru"
Î: Aţi accepta să intraţi la guvernare cu PDL dacă vi s-ar propune să aveţi premierul ?
R: (tranşant) Nu, pentru că nu contează ca premierul să fie de la PSD. Atât timp cât PDL e la guvernare înseamnă că o parte din sistem se perpetuează.
Î: Cât credeţi că mai rezistă Emil Boc în fruntea Guvernului şi a PDL ?
R: (fără patimă) Cred că Emil Boc va sărbători Paştele în altă calitate, nu de prim-ministru. Asta nu înseamnă neapărat un lucru bun dacă schimbarea lui nu vine în urma unei moţiuni de cenzură. (tonul devine aprins) Nici nu contează că se schimbă Boc cu altcineva de la PDL pentru că păstrează actualul sistem politico-mafiot. Varianta de înlocuire poate să fie şi mai rea. Fiindcă e lupta cruntă din PDL pentru controlul partidului, se omoară între ei, ca să vorbim popular.
Î: Dar cum faceţi să daţi Guvernul jos că moţiunile de cenzură pe care le-aţi depus au picat. Se simte lipsa negociatorului Viorel Hrebenciuc?
R. Nu (nesigur).... Se simte lipsa unei Opoziţii unite. Pentru că o Opoziţie unită poate fi argumentul principal care să convingă suficienţi parlamentari că acea acţiune este serioasă, că poate avea urmări bune şi că poate aduce stabilitate în ţară.
Î: Dar cum adunaţi voturile necesare ca o moţiune de cenzură să treacă?
R: (cu reproş) Dacă noi nu o să avem o Opoziţie unită, nu o să convingem parlamentari care nu sunt de la PSD şi de la PNL să voteze moţiunea. Cred că înainte de moţiunea de cenzură, ar trebui să spui ce alternativă ai şi ca persoane şi ca program.
Î: Aţi fi premierul PSD?
R: (pauză) Nu ştiu....Cred că prima opţiune, dacă premierul este de la PSD, este Victor Ponta. E preşedintele partidului, are prima opţiune. Dacă el declină oferta, se deschide discuţia şi în partid sunt multe variante de prim-miniştri care pot fi buni.
Î: Insist, figuraţi pe lista cu posibilii premieri ai PSD?
R: Ţinta mea nu e asta.
Î: Dar care este?
R: Ţinta mea este ca PSD să ajungă la guvernare şi să dea premierul care să fie Victor Ponta.
Î: Şi în acest cabinet Victor Ponta veţi avea portofoliul Internelor?
R: (câteva secunde de gândire) Uitaţi, eu sunt vânător şi vă spun aşa: noi am văzut unde este pădurea şi am văzut că e un urs în pădure, dar parcă n-aş vrea să începem să ne socotim câţi bani am putea lua pe pielea lui.
Î: Şi dvs sunteţi vânător. PSD e un partid cu mulţi vânători...
R: România e o ţară cu mulţi vânători. Fac vânătoarea ca şi un sport, e legal, dar trebuie să recunosc că merg o dată, de două ori pe an că nu mai am timp.
Î: Şi ce vânaţi?
R: Vânat. Nu, nu mai vreau să discut... (râde şi schimbă subiectul)
Î: Legat de prezidenţiale, nu mai are PSD resurse să dea un candidat?
R: Ba da, are resurse să dea candidat şi pentru premier şi pentru preşedinte. Referitor la cine ar putea candida la Cotroceni nu vreau să dau nume deoarece am stabilit prin statut că desemnarea candidatului se va face printr-un referendum intern.
Î: Vă gândiţi să candidaţi la preşedinţie?
R: Nu mă gândesc... Sper ca următorul regim să aibă premier de la PSD şi preşedinte de la PNL.
"Oprescu, din nou în PSD?Să fim foarte deschişi"
Primarul general a fost primit cu urale la Congresul PSD Foto: Marian Vilău
Î: Îl vedeţi pe Marian Vanghelie drept candidatul PSD la Primăria Capitalei ?
R: Nu ştiu...Dar candidatura PSD pentru Primăria Capitalei trebuie decisă destul de rapid. (face o pauză lungă) Cel mai târziu până în primăvară. PSD-ul trebuie să ia foarte, foarte (rosteşte apăsat) în serios această candidatură. PSD nu a avut niciodată Bucureştiul. N-a avut-o absolut niciodată! Şi dacă vrem să câştigăm România, trebuie să câştigăm. Pentru asta trebuie să o luăm foarte în serios, să punem acolo omul cu cele mai mari şanse în sondaje.
Î: Îl vedeţi, totuşi, pe Marian Vanghelie ţinându-I piept Elenei Udrea la Capitală?
R: (Mustăceşte, râde, apoi redevine serios) Îmi cer scuze... mi-au venit în minte foarte multe replici...pe care însă nu o să le dau....Nu vreau să comentez cine îi ţine piept lui Udrea. O să-l văd la Primărie pe cel care va avea cele mai mari şanse şi asta vor spune sondajele.
Î: Dar e posibil să fie Sorin Oprescu, să se întoarcă în partid ?
R: (Stă pe gânduri) E o întrebare al cărui răspuns va genera foarte multe comentarii în partid. Eu cred că (ezită)....nu ştiu, e prima dată când mi se pune întrebarea asta şi când mă gândesc la ea. Dar cred că o eventualitate a întoarcerii lui Sorin Oprescu în PSD ar trebui privită cu foarte multă deschidere, nu ar trebui să genereze patimi.
Î: Dar sunteţi de acord ca Sorin Oprescu...
R: Eu ştiu ce am spus. O eventuală întoarcere a lui Sorin Oprescu în PSD trebuie privită cu foarte multă sesninătate şi cu foarte mult calm. Celor care vor avea reacţii de supărare îi invit, (repetă) îi invit să rememoreze reacţia sălii la prezenţa lui Oprescu la Congresul PSD.
Î: Domnul Vanghelie s-ar putea supăra...
R: Nu, nu cred. Marian Vanghelie este mult mai înţelept decât îl cred alţii.
Î:Îmi daţi exemple de înţelepciune a domnului Vanghelie?
R: Nu. Nu ăsta e subiectul.
Î: Vorbind de locale....
R: Până la 1 februarie toate organizaţiile trebuie să desemneze potenţialii candidaţi. În perioada februarie -mai vor fi evaluaţi, iar în mai ar urma să fie desemnaţi oficial pentru ca să aibă un an întreg de contact electoral.
"Nu contează cine votează, contează cine numără, a zis Stalin"
Î: Aţi spus recent, într-o întâlnire cu senatorii PSD, că procentul începe cu patru şi se termină cu opt.
R: În discuţia respectivă se făceau afirmaţii despre declaraţia lui Victor Ponta Ponta referitoare la varianta PSD-premier, PNL-preşedinte. Unii spuneau că trebuie să muncim pentru a scoate peste 40 % în alegeri şi că procentul PSD în alegeri trebuie să înceapă cu patru. Eu am spus aşa: important e să blocăm accesul PSD la guvernare pentru că procentul poate să înceapă cu patru şi se poate termina cu opt şi să fie degeaba. Decizia de nominalizare a premierului aparţine preşedintelui ţării dacă un partid nu câştigă majoritatea.
Î: Credeţi că PSD nu va obţine 50 %?
R: Eu îmi doresc ca PSD să obţină majoritatea, dar uitându-mă la ce s-a întâmplat în 2009 şi la ce se întâmplă la MAI, trebuie să ne gândim serios ce va fi la numărătoarea voturilor. Nu contează cine votează, contează cine numără, a zis Stalin. Iar domnul Baconschi (n.r. - ministrul Afacerilor Externe) lucrează la un proiect de lege care stabileşte procedura votului prin corespondenţă pentru diaspora. Ce pârgii are Opoziţia ca să verifice plicurile? Dacă PNL refuză oferta de Opoziţie unită, dacă PSD în integralitate refuză această construcţie, atunci muncim şi vom încerca să obţinem peste 50%. Dar Ponta a spus PNL şi PSD cum vedem noi viitorul Opoziţiei şi a făcut, după părerea mea, o ofertă foarte responsabilă. Aşteptăm reacţiile.
Girul partidului pentru apariţiile la TV
Î: PNL este mult mai ofensiv, are iniţiativă, de multe ori „vă ia faţa". De ce această apatie la PSD?
R: Poate că ne ia faţa la televizor. Poate că avem noi o problemă în ceea ce priveşte comunicarea publică. Poate comunicarea PSD trebuie gândită altfel, să fie mai eficientă. Trebuie să promovăm apariţia pe posturile de televiziune a unor parlamentari foarte buni, care ştiu să şi vorbească şi care ştiu şi de au de făcut în Parlament. Vrem ca atunci când cineva de la PSD ajunge la o emisiune, să fie o discuţie între redacţia respectivă şi partid, ca să avem şi noi un punct de vedere. Introducerea acestui mecanism va fi în sarcina preşedintelui Ponta şi a mea, iar gestionarea mecanismului va fi asigurată de purtătorul de cuvânt.
Plecarea de la MAI, învăluită în „detalii spumoase"
Î: De ce aţi plecat în 2009 de la MAI?
R: Nu am fost de acord să fac nişte numiri împotriva voinţei mele. Al doilea motiv: n-am fost niciodată de acord cu tăierile de sporuri şi de salarii la poliţişti. În al treilea rând, n-am avut niciun sprijin, deşi mi se promisese înainte de a accepta, pentru fondurile destinate administraţiei locale şi descentralizărilor. Au fost şi alte detalii spumoase...Ce pot spune.....nu mai spun nimic.
Dostları ilə paylaş: |