Revista presei din perspectiva de gen

MASS – MEDIA

Cât ne costă să „stârpim” prostituția și cât am câștiga dacă am legaliza-o

Dollo, 2 septembrie 2015

Statul a cheltuit un milion de lei și doi ani de anchete ca să descopere că prostituția se face și prin mica publicitate. Printre „proxeneți” – o femeie de serviciu care cumpăra prezervative la un salon de masaj, o studentă care-i organiza agenda unei fete, un ziar de mică publicitate...

Societatea anglo-saxonă e zguduită zilele astea de un uriaș scandal cu tentă sexualo-adulterină. Un site de intermediere a serviciilor sexuale pentru persoanele căsătorite sau aflate deja într-o relație a fost victima unor hackeri care au extras de pe el datele personale ale clienților și le-au făcut publice. Nume, ocupații, preferințe sexuale, cărți de credit și nu mai puțin de 33 de milioane de adrese de email au fost publicate în ultimele săptămâni de către hackerii respectivi, ca să aibă lumea unde să-și caute partenerii, dacă are curiozitatea sau tăria asta.

Site-ul Ashley Madison a pornit din Canada, dar activa în SUA, Mexic, jumătatea bogată a Europei, Australia, Noua Zeelandă și mare parte din Asia. Conform wiki, avea mai mult de 120 de milioane de vizitatori lunar, 70% dintre clienți fiind bărbați, dispuși să plătească pentru ceva ce nu (mai) găseau acasă. „Life is short. Have an affair!” era sloganul site-ului (pe care-l puteai vedea și pe panouri pubicitare sau ca sponsor la diferite evenimente). Și a făcut bani cu el din 2001, până luna trecută, când a trebuit să se închidă din cauza uriașei breșe de securitate.

Rămân în urmă numeroase păreri pe marginea evenimentului, ale unor oameni care se întreabă ipocrit prin editoriale de ce alți oameni simt nevoia să înșele. Cum spuneam, media occidentală fierbe de aproape o lună pe tema asta. Noi, slavă domnului, ocupați cu apărarea valorilor naționale de valul de refugiați din lumea arabă care vor să ajungă în Germania, am fost feriți de păcatul ăsta al preacurviei online. Parte și din cauză că Ashley Madison nu funcționa în România, dar și pentru că, datorită vigilenței sporite a organelor legii, am fost scăpați de această năpastă, odată cu interzicerea rubricilor matrimoniale din ziarul și de pe site-ul Anunțul telefonic.

S-a întâmplat în luna aprilie 2015, pentru cine n-a fost atent la știrea asta. Anunțul telefonic a fost acuzat de proxenetism și urmărit penal pentru că a publicat anunțuri plătite de prostituate, prin care acestea își racolau clienții. O activitate publicitară cu care se ocupau – și încă se ocupă – toate ziarele/site-urile de anunțuri, de cel puțin zece ani încoace, a devenit penală în ochiul organelor la aproape doi ani după ce prostituția a fost dezincriminată în Codul Penal.

Am aflat întâmplător și eu de situația asta abia în ultimele zile, datorită … cercurilor în care mă învârt ;) Unii dintre voi ați citi interviul meu cu Profesoara (una dintre prostituatele vechi din București), de acum doi ani, și știți ce părere am despre prostituție. Câtă vreme e făcută de bună voie, prostituția este o meserie ca oricare alta și ar trebui legalizată. Mi-a fost cu atât mai greu să înțeleg raționamentul polițiștilor și procurorilor care s-au ocupat de acest dosar, în care un ziar de mică publicitate e acuzat de proxenetism, pentru că a publicat niște anunțuri de servicii pentru o categorie de prestatori altfel destul de oropsită de toată lumea. Fetele astea ori sunt victimele polițiștilor (dacă își racolează clienții din stradă), ori sunt victimele peștilor, uneori ale propriilor clienți, iar dacă se retrag să-și facă meseria într-un apartament, ca să nu mai deranjeze ochiul pudic al publicului, sunt sancționate, indirect, pentru că dau anunțuri la mica publicitate.

Un milion de lei cheltuiți și doi ani de anchete ca să aflăm că prostituatele își racolau clienți la mica publicitate

Ancheta asta este rezultatul muncii unei secții întregi de poliție (Secția 1) care în ultimii doi ani a cheltuit (după cum susțin sursele mele) peste un milion de lei (trei sferturi cică reprezintă numai costurile interceptării convorbirilor telefonice dintre cercetați) ca să „destructureze” această „mare rețea de proxenetism”. Rezultatul acestei munci este trimiterea în judecată a 44 de „acuzați de proxenetism și înlesnire a prostituției”. Pe lângă Anunțul telefonic, între acuzați figurează și o studentă care câștiga și ea un ban cinstit organizându-i activitatea prostituatei care o angajase (îi ținea agenda, răspundea la telefoane și-i programa clienții), o femeie de serviciu de la un salon de masaj care cumpăra și prezervative pentru… clienții care doreau finalizare, și tot așa. Adică acuzații sunt pe alocuri salariați ai „victimelor” – așa cum sunt considerate prostituatele în acest dosar în care anchetatorii admit că prostituția a fost dezincriminată, dar consideră că trebuie combătută, pentru că e o activitate care conduce la descompunere morală și că proxenetismul este cea mai joasă formă de parazitism social. Înțeleg că ar fi și câțiva proxeneți pe bune prinși în dosar, deși și acolo e discutabilă situația, dat fiind că organizarea saloanelor de masaj, care adesea sunt transformate în bordeluri, scapă deocamdată brațului lung al legii.

Totuși, ancheta asta nu face vreo descoperire revoluționară, nici nu recuperează vreun prejudiciu economic important: da, fetele sau colaboratorii lor postau anunțurile pe site, le plăteau cu cardul pe Anunțul.ro, apoi le răspundeau la telefon clienților pe care-i satisfăceau la ele sau la ei acasă. Anunțurile erau explicite, fără să folosească expresii vulgare, după cum nici pozele nu erau porno, asta fiind politica publicației din ce înțeleg.

Cum poate răspunde ziarul/site-ul de conținutul anunțului de la mica publicitate?

Anchetatorii se pare că au audiat „victime”, dar și clienți ai „victimelor” – care ar fi recunoscut că au sunat și au primit serviciile plătite – precum și pe angajații și șefii Anunțul.ro. Cei din urmă ar fi explicat că au aplicat aceeași politică tuturor anunțurilor din ziar/site, că le-au taxat cu 7 lei, le-au corectat din punct de vedere gramatical și le-au publicat pe răspunderea clientului. Pentru că așa cum nu ai de unde să știi când cineva care dă anunț că vinde o mașină, chiar are acea mașină, nu ai nici de unde să știi că în spatele unui anunț ca „AM REVENIT în țară. Aștept să mă sune bărbații cărora le plac femeile suple, înalte și experimentate. Încearcă-mă și vei trăii senzații tari. Acum doar 49 ron/fin și 89 ron/ora. Poze reale. Rond Alba Iulia…” – stă chiar o doamnă suplă, experimentată sau că cineva o va plăti cu 89 de ron ca să afle. Și până la urmă asta nici nu e treaba ziarului. Treaba lui e să respecte Legea 148/2000, privind publicitatea, unde oferirea de servicii sexuale nu figurează printre chestiile interzise de la publicare.

Desigur, până în februarie 2014, când prostituția era ilegală în România, se putea spune că toate ziarele și site-urile de mică publicitate se aflau la limita legii pentru că publicau anunțuri de servicii considerate ilegale. Numai că și până la acea dată poliția mai făcuse cercetări în domeniu. Polițiștii au mai cerut de la Anunțul.ro date despre persoanele care postaseră anunțuri în diverse domenii, nu numai la „matrimoniale”. Și le-au primit. Dar niciodată nu au insinuat măcar să nu se mai publice astfel de anunțuri, că ar fi ilegal. Oare le convenea polițiștilor doar să aibă acces la o bază de date cu prostituate și clienți, deci nu aveau niciun interes s-o închidă?

Iar dacă lăsăm ipocrizia la o parte și ne punem în locul Anunțul.ro – care câștiga bani frumoși și din rubricile de matrimoniale, cele mai accesate din tot site-ul – putem înțelege și de ce aceste anunțuri au continuat să apară. E vorba despre cerere și ofertă pe două dintre cele mai competitive piețe – a publicității și a sexului pe bani. Spre deosebire de alte site-uri, care continuă să publice anunțuri în spatele cărora se „ascunde” prostituția (acum cu cuvinte „de catifea”, de când s-au speriat publicitarii că pot fi acuzați de proxenetism), Anunțul.ro le monetiza. Sursele mele spun că Anunțul.ro e acuzat că ar fi publicat peste 900.000 de anunțuri la rubrica „matrimoniale”, în ultimii doi ani, din care mai mult de jumătate conțineau cuvântul „sex”. Înmulțite cu 7 lei bucata a rezultat un câștig de aproape patru milioane de lei, încasat de Anunțul.ro, sumă pe care s-ar fi pus și sechestru.

Ar fi de așteptat ca în avântul ăsta moralizator al anchetatorilor, să fie incriminat, alături de cele 44 de persoane acuzate de proxenetism, și statul român, care a încasat sub formă de impozite și taxe – de la saloanele de masaj erotic sau de la ziarul de mică publicitate – partea sa din … favorizarea prostituției.

Ca să vă faceți o idee despre amploarea fenomenului, în alte state banii aduși în economie de prostituție, chiar dacă nu sunt numărați oficial (din aceleași motive ipocrite pentru care nu se legalizează prostituția nici la noi) sunt măcar estimați. „Biroul Național de Statistică din Marea Britanie a estimat că industria sexului în UK produce 4,3 miliarde de lire (6,9 miliarde de dolari) pe an, mai mult decât suma cheltuită pentru construirea de case în primul deceniu al secolului 21. Această sumă reprezintă peste 0,4 la sută din PIB-ul UK” (sursa). În Marea Britanie, la fel ca și la noi, prostituția e legală, dar nu și bordelurile. Probabil și la ei se face mult masaj, în schimb…