Ro comisia europeană Bruxelles, 14 2010 com(2010) 382 final raport al comisiei către consiliu și parlamentul european protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene – Lupta împotriva fraudei –Raportul anual 2009

5.2.Recuperarea sumelor care fac obiectul unor nereguli în 2009

5.2.1.Resurse proprii tradiționale

Statele membre au obligația de a recupera sumele constatate, printre care cele pe care le înregistrează în baza de date comună OWNRES. Suma care trebuie recuperată ca urmare a neregulilor constatate în 2009 este de aproximativ 343 de milioane EUR.

Este posibil ca o sumă constatată să nu poată fi recuperată integral, în ciuda eforturilor statelor membre. Sumele constatate pot varia ca urmare a informațiilor suplimentare sau a procedurilor judiciare, iar o datorie poate fi declarată nerecuperabilă din cauza problemelor financiare ale debitorului.

În prezent, rata de recuperare pentru neregulile survenite în 2009 este de 44% (aproximativ 152 de milioane EUR). Aceasta este o situație inițială medie, deși mai ridicată decât cea de anul trecut de 38%. Rata de recuperare pentru toți anii (1989-2009) este de 45,1%.

Atunci când nerecuperarea unei datorii constatate nu este imputabilă unui stat membru, acesta poate solicita radierea sumei nerecuperabile. În 2009, Comisia a refuzat solicitările de radiere ale statelor membre în 61 de cazuri care însumau aproximativ 11,5 milioane EUR, deoarece aceasta a considerat că nerecuperarea era imputabilă statelor membre.

Mai mult, anumite state membre au fost obligate să plătească în total peste 9 milioane EUR deoarece nu au constatat datorii vamale acolo unde ar fi fost necesar.

5.2.2.Agricultură

Articolul 32 din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului prevede introducerea unui mecanism automat de verificare a sumelor plătite în mod necuvenit. În cazul în care un stat membru nu recuperează de la beneficiar o sumă plătită în mod necuvenit în termen de patru ani de la data primului act de constatare administrativă sau judiciară (sau de opt ani, în cazul acțiunilor inițiate într-o instanță națională), suma nerecuperată este suportată în proporție de 50% de bugetul statului membru în cauză, în cadrul verificării financiare anuale a conturilor FEOGA și FEADR. Chiar și în urma aplicării acestui mecanism, statele membre sunt obligate să continue procedurile de recuperare și să verse 50% din sumele efectiv recuperate la bugetul UE. Dacă nu respectă această prevedere cu diligența necesară, Comisia poate hotărî să impute statului membru în cauză totalul plăților restante.

Plățile necuvenite care sunt rezultatul unor erori administrative comise de autoritățile naționale trebuie deduse din conturile anuale ale agențiilor de plată în cauză și, prin urmare, excluse din finanțarea UE.

În anul 2009, mecanismul 50-50 a fost aplicat prin decizia de închidere a conturilor pentru exercițiul financiar 2008⁶⁸ tuturor cazurilor de nerecuperare în curs din 2004 sau 2000 (cazuri datând de 4, respectiv 8 ani). Astfel, statele membre au fost obligate să plătească în total 31,4 milioane EUR, 20,1 milioane EUR fiind suportate de la bugetul UE din motive de nerecuperabilitate. Alte 0,8 milioane EUR au fost imputate statelor membre printr-o decizie ulterioară⁶⁹ care a închis conturile pentru anul financiar 2008 ale acelor agenții de plată care au fost disjunse în aprilie 2009.

Pe parcursul exercițiului financiar 2009, statele membre au recuperat 167,3 milioane EUR, suma rămasă a fi recuperată de la beneficiari la sfârșitul acelui exercițiu financiar fiind de 1 136,2 milioane EUR.

Consecințele financiare ale nerecuperării cazurilor care datează din 2005 sau 2001 au fost stabilite în conformitate cu regula 50-50 susmenționată, statelor membre în cauză revenindu-le să plătească 22,8 milioane EUR⁷⁰. De asemenea, o sumă de 20,3 milioane EUR a fost suportată de la bugetul UE pentru cazurile declarate nerecuperabile pe parcursul exercițiului financiar 2009. Acelor agenții de plată ale căror conturi din 2009 au fost disjunse din decizia de închidere a conturilor le vor fi imputate alte 11,9 milioane EUR prin decizii ulterioare ale Comisiei.

Datorită aplicării mecanismului 50-50 de la introducerea acestuia în 2006, suma neachitată de statele membre la bugetul UE s-a redus la 830 de milioane EUR⁷¹.

În perioada 2007-2009, Comisia a auditat aplicarea corectă a noului mecanism de verificare prin 15 controale la fața locului care au inclus 14 agenții de plată din 11 state membre.

În general, autoritățile statelor membre au instituit proceduri corespunzătoare pentru protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene. Deficiențele constatate pe parcursul acestor controale la fața locului sunt urmărite în contextul procedurilor de verificare a conformității.

5.2.3.Politica de coeziune

Pentru Fondurile structurale, recuperarea de la beneficiari a sumelor plătite în mod necuvenit ca urmare a unei nereguli sau a unei suspiciuni de fraudă este, în principal, asigurată de către statele membre. De asemenea, acestea trebuie să deducă dintr-o viitoare cerere de plată orice sumă anterior pretinsă în mod necuvenit de la bugetul UE.

Programele cofinanțate prin fonduri structurale sunt multianuale și funcționează pe baza plăților intermediare. Recuperarea sumelor vărsate în mod necuvenit poate interveni înainte sau după încheierea programului.

Pentru perioada de programare 1994-1999, data limită pentru a prezenta cererea de plată finală Comisiei a fost 31 martie 2003. În această perioadă, aproximativ 1 000 de programe au beneficiat de cofinanțare din partea UE în valoare totală de aproximativ 159 de miliarde EUR⁷². Serviciile de autorizare și gestionare ale Comisiei, asistate de OLAF, sunt responsabile pentru urmărirea administrativă și financiară, odată încheiate aceste programe.

Pentru perioada de programare 1994-1999, statele membre au comunicat 11 046 de cazuri de nereguli (21 în 2009), al căror impact financiar a fost estimat la 1,51 miliarde EUR⁷³ pentru contribuția UE (1,84 milioane EUR pentru 2009).

Dintre aceste cazuri, 7 049 au fost închise definitiv la nivelul Comisiei. O sumă de 742 de milioane EUR a fost luată în calcul cu ocazia plății finale sau rezultată după închidere ori rambursată la bugetul UE. Statele membre au precizat că, pentru aceeași perioadă, procedurile administrative și judiciare au fost finalizate la nivel național în alte 566 de cazuri, cu un impact financiar de 52 de milioane EUR. Comisia a demarat procedurile de reconciliere în vederea închiderii acestor cazuri.

În 2009, Comisia a adoptat 7 decizii privind modul de tratare a 241 de cazuri de nereguli pentru care statele membre în cauză au solicitat Comisiei să suporte consecințele financiare ale sumelor nerecuperabile. Trei decizii privind 217 notificări FEDER însumând 1 773 541 EUR și 4 decizii privind FSE în valoare totală de 130 785 EUR au fost suportate de la bugetul UE.

Pentru perioada de programare 2000-2006, statele membre au comunicat până în prezent 20 991 de cazuri de nereguli (4 679 în 2009), care corespund unui impact financiar de aproape 3,49 miliarde EUR pentru contribuția UE (1,12 miliarde EUR pentru 2009).

Statele membre au informat Comisia cu privire la faptul că, la nivel național, procedurile administrative și/sau judiciare au fost finalizate pentru 10 655 dintre aceste cazuri și că au fost recuperate aproximativ 1,73 miliarde EUR.

Ratele de recuperare pe tot parcursul perioadei de programare 2000-2006 au un nivel adecvat (peste 50% — aproape la fel de bune ca rata de 53% pentru perioada de programare 1994-1999), însă pot fi puternic influențate de practica excluderii proiectelor constatate drept nelegale din declarația cheltuielilor către Comisie. În acest fel, resursele europene pot fi reutilizate pentru a finanța alte proiecte eligibile, iar sarcina recuperării este transmisă bugetelor naționale.

Statele membre ar trebui să depună mai multe eforturi pentru recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit.

La sfârșitul anului 2009, valoarea totală a corecțiilor financiare privind perioadele de programare 1994-1999 și 2000-2006 a fost de 2 510 milioane EUR ( 515 milioane EUR în 2009), respectiv 5 119 milioane EUR (1 806 milioane EUR în 2009). Aceste corecții financiare sunt rezultatul auditurilor Comisiei și Curții de Conturi Europene, investigațiilor OLAF și procedurii de încheiere pentru cele două perioade de programare. Acestea constau în cheltuieli afectate de nereguli care, din acest motiv, trebuie excluse din cofinanțarea de la bugetul UE. În plus, statele membre aplică, de asemenea, corecții în urma propriilor audituri sau în urma auditurilor efectuate de Comisie și Curtea de Conturi Europeană. Acestea nu sunt înregistrate în sistemul contabil al Comisiei, însă informațiile sunt comunicate anual Comisiei de către statele membre.

5.2.4.Fondurile de preaderare

În 2009, sumele raportate ca urmând a fi recuperate au crescut cu 135%. Cea mai mare sumă care trebuie recuperată vine de la SAPARD (61,6 milioane EUR, din care 41 de milioane EUR trebuie recuperate de Bulgaria). Pentru PHARE trebuie recuperate aproximativ 7 milioane EUR, iar pentru ISPA 4 milioane EUR. Rata de recuperare a scăzut comparativ cu 2008, ajungând doar la 27,2% în 2009.

Analiza ratei de recuperare pentru suspiciuni de fraudă dezvăluie o rată de doar 4,6% pentru întreaga perioadă de programare. Procesul de recuperare în cazurile urmărite în justiție este complex și de durată. Procedurile administrative și anchetele penale nu sunt conforme în majoritatea țărilor, fapt ce influențează ratele de recuperare.

Întrucât ratele de recuperare sunt scăzute, măsurile de protecție trebuie aplicate pentru cazurile de suspiciune de fraudă (sub forma confiscării bunurilor, suspendării plăților, garanțiilor bancare etc. — a se vedea punctul 5.1.3. de mai sus) pentru a garanta recuperarea după hotărârea finală a instanței. Statele membre în cauză ar trebui să acorde o atenție deosebită recuperării fondurilor de preaderare.

5.2.5.Cheltuieli directe

În domeniile în care fondurile sunt gestionate direct de către instituții, recuperarea sumelor vărsate în mod necuvenit se efectuează direct de către instituțiile în cauză, fără intervenția statelor membre. Regulamentul financiar și normele de aplicare a acestuia prevăd diferite etape ale procedurii de recuperare:

– estimarea și constatarea creanței de către ordonatorul de credite (care se asigură că cererea de plată este sigură, în sumă fixă și exigibilă);

– întocmirea unui ordin de recuperare (ordin de recuperare adresat de ordonator contabilului privind continuarea recuperării) urmat de o notă de debit adresată debitorului, precum și

– recuperarea de către contabil, care recuperează, dacă este posibil, prin compensare, în situația în care debitorul este el însuși titular al unei creanțe certe, în sumă fixă și exigibile față de Comunități.

Dacă, după trimiterea scrisorilor de înștiințare și somație, debitorul nu și-a plătit datoria, iar contabilul nu a putut recupera creanța prin compensare sau prin recurgerea la o garanție bancară constituită de către debitor, ordonatorul stabilește, fără întârziere, modalitatea de recuperare forțată aplicabilă creanței.

Pentru obținerea unui titlu executoriu există două posibilități, care se exclud reciproc:

– adoptarea unei decizii care constituie un titlu executoriu în sensul articolului 256 din Tratatul CE (care oficializează constatarea creanței într-o decizie care constituie un titlu executoriu);

– obținerea unui titlu pe cale judiciară în instanțele naționale sau ale UE. Aceasta cuprinde și acțiunea civilă în cadrul procedurii penale, în jurisdicțiile care autorizează procedura.

Prin ordinele de recuperare privind nereguli și cazuri de fraudă care au fost emise pe parcursul anului 2009, recuperarea integrală sau parțială a fost deja semnalată în 478 de cazuri comunicate. Comisia a recuperat 15,5 milioane EUR. În 463 de cazuri, a fost recuperată întreaga sumă vărsată în mod necuvenit. Rămâne de recuperat suma de 12 milioane EUR, care corespunde unui număr de 242 de cazuri.

Comisia va continua procedurile pentru recuperarea integrală a acestor sume.

5.2.6.Recuperarea în urma unui caz OLAF

În situația în care un raport final al unui caz OLAF concluzionează că este probabil ca anumite sume să fi fost vărsate în mod necuvenit unui beneficiar sau ca acesta să nu le fi primit, deși era cazul, autoritățile competente (în general, autoritățile din statele membre sau țările terțe în cauză) trebuie să procedeze la recuperarea sumelor respective. OLAF monitorizează derularea acestor proceduri de recuperare.

În 2009, OLAF a închis oficial procedurile de supraveghere financiară pentru mai mult de 249,2 milioane EUR. În total, au fost recuperate 137,2 milioane EUR în sectorul agricol și 49,1 milioane EUR în domeniul Fondurilor structurale.

OLAF va continua să colaboreze cu Direcțiile Generale ordonatoare din cadrul Comisiei, responsabile pentru sectoarele bugetului în cauză pentru a îmbunătăți și mai mult recuperarea în urma unui caz OLAF.

1Rapoartele din anii anteriori: http://ec.europa.eu/anti_fraud/reports/anti-fraud_en.html.

2Rezultatele complete ale chestionarului sunt prezentate în documentul „Punerea în aplicare a articolului 325 din TFUE în 2009 de către statele membre” (Documentul de însoțire nr. 1 al prezentului raport).

3A se vedea, de asemenea, Rezoluția Parlamentului European din 24 aprilie 2009 referitoare la protecția intereselor financiare ale Comunităților și la lupta împotriva fraudei — Raportul anual 2007 (2008/2242(INI)).

4A se vedea documentul de însoțire nr. 1 „Punerea în aplicare a articolului 325 din TFUE în 2009 de către statele membre”.

5Pentru referințe, a se vedea pagina de gardă a raportului.

6Articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene, (JO L 312, 23.12.1995).

7Articolul 1 alineatul (1) litera (a) din Convenția privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene din 26 iulie 1995, (JO C 316, 27.11.1995).

8Al doilea document de însoțire al prezentului raport.

9Pentru anumite sectoare, cifrele au fost actualizate după raportul din 2008.

10Idem.

11Drepturi vamale și impozite agricole.

12Acest procent este calculat pe baza estimării resurselor proprii tradiționale în bugetul general 2009, nu pe baza contabilității.

13BG, CY, AT, SE, HU, SK, BE, EE, LT, DE, ES, PT, FR, IE, UK.

14OWNRES este o abreviere pentru resurse proprii (în limba engleză, own resources); baza de date OWNRES reprezintă un instrument esențial pentru obținerea datelor necesare analizei globale a fraudelor și neregulilor care afectează resursele proprii tradiționale.

15CY și MT nu sunt indicate pe hartă, motivul fiind acela că nu au înregistrat cheltuieli pentru acest sector în 2004.

16FEDER finanțează ajutoare directe pentru investiții în întreprinderi (în particular IMM-uri) pentru a crea locuri de muncă durabile; proiecte de infrastructură legate în special de cercetare și inovare, telecomunicații, mediu, energie și transporturi; instrumente financiare (fonduri de capital de risc, fonduri de dezvoltare locală etc.) pentru sprijinirea dezvoltării regionale și locale și stimularea cooperării dintre orașe și regiuni, precum și măsuri de asistență tehnică.

17Având în vedere că regiunile care beneficiază de programele care se încadrează la obiectivul nr. 1 sunt regiunile mai puțin prospere, iar cele care beneficiază de programele care se încadrează la obiectivul nr. 3 sunt cele mai bogate, nevoia și lăcomia par a fi factorii principali aflați în spatele fraudelor.

18Spania și Franța nu au utilizat sistemul IMS în 2009, iar Suedia și Irlanda mai au până să îl pună complet în aplicare.

19JO L 371, 27.12.2006.

20JO L 250, 23.9.2009.

21JO L 178, 7.7.1994.

22Acest program a sprijinit dezvoltarea agricolă și rurală în țările candidate.

23De îndată ce modulul va deveni complet funcțional, acesta va aduce o serie de avantaje cum ar fi un grad sporit de conformitate, mai puține erori tehnice, posibilitatea ca autoritățile raportoare de la diferite niveluri să acceseze informații referitoare la toate neregulile (deschise) deja comunicate.

24http://ec.europa.eu/comm/anti_fraud/reports/index_en.html.

25Decizia 2008/852/JHA a Consiliului din 24 octombrie 2008 privind o rețea de puncte de contact de combatere a corupției (JO L 301, 12.11.2008).

26COM(2009) 644 final, 23.11.2009 și COM(2009) 648 final, 2.12.2009.

27Armenia, Azerbaidjan, Brunei, China, Georgia, Irak, Libia, Malaysia, Moldova, Mongolia, Filipine, Rusia, Ucraina și Vietnam.

28JO C 316, 27.11.1995.

29A se vedea, de asemenea, Comunicarea Comisiei în ceea ce privește intrarea în vigoare la 19 mai 2009 a celui de-al doilea Protocol PIF, JO C 219, 12.9.2009.

30Primul Protocol din 27 septembrie 1996 (JO C 313, 23.10.1996), Protocolul din 29 noiembrie 1996 privind interpretarea Convenției, prin hotărâri preliminare, de către CJCE (JO C 151, 20.5.1997) și cel de-al doilea Protocol din 19 iunie 1997 (JO C 221, 19.7.1997).

31COM(2008) 77 final, 14.2.2008.

32JO L 218, 13.8.2008.

33Membrii ASEM: Brunei, Cambogia, China, India, Indonezia, Japan, Coreea, Laos, Malaysia, Mongolia, Myanmar, Pakistan, Filipine, Singapore, Tailanda, Vietnam, Secretariatul ASEAN, toate statele membre UE și Comisia Europeană.

34Decizia 2009/917/JHA, JO L 323, 10.12.2009.

35Regulamentul nr. 2185/1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunității Europene împotriva fraudei și a altor abateri (JO L 292, 15.11.1996).

36Conform articolului 3 alineatul (1) din Regulamentele nr. 1073/1999 și nr. 1074/1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF).

37A se vedea articolul 4 din Regulamentul nr. 2185/1996.

38Nu toate statele membre au desemnat o autoritate centrală care să trateze problema cheltuielilor directe, însă majoritatea au raportat că dețin un serviciu de investigare responsabil pentru acest domeniu, cu excepția Germaniei, Spaniei și Regatului Unit.

39A se vedea documentul de însoțire nr. 1 „Punerea în aplicare a articolului 325 din TFUE în 2009 de către statele membre”.

40LT,UK, AT.

41DE, LU.

42După cum DE subliniază în mod special.

43BE, CZ, DE, EE, IE, EL, IT, CY, HU, PL, RO, SK, SE, UK.

44BE, IE, EL, FR, CY, HU, MT, AT, PT, RO, LU, SI, SK, FI, UK.

45Descrierile de mai sus nu se aplică pentru: ES, LV, LT, PL.

46A se vedea documentul „Punerea în aplicare a articolului 325 din TFUE în 2009 de către statele membre” (Documentul de însoțire nr. 1 la prezentul raport).

47După cum BE subliniază în mod special.

48CY, IE.

49PL.

50PL, HU.

51SI.

52HU, BE, UK.

53EE.

54BE, CZ, IT, CY, LT, MT.

55BE, BG, CZ, DE, FR, CY, LV, LU, PT, UK.

56DK, RO, PL, UK.

57BE, BG, CZ, IE, EL, ES, FR, IT, CY, LT, AT.

58BE, BG, CZ, DK, IE, EL, ES, FR, CY, LV, LT, LU, AT, SI, UK.

59CZ, IE, EL, FR, MT, ES, CY, LT, AT.

60BE.

61DE, LV, AT, SK.

62BE, BG, CZ, DK, DE, EE, IE, EL, ES, FR, IT, LV, HU, PL, PT, RO, SI, SK, FI, UK.

63BE, BG, CZ, EE, EL, ES, FR, IE, LV, LT, LU, HU, NL, AT, PL, PT, RO, SI, UK.

64BE, BG, CZ, DK, EE, IE, EL, ES, FR, IT, CY, LV, LT, HU, MT, AT, PL, PT, RO, SI, SK, UK.

65BE, DK, DE, EE, ES, FR, IT, CY, LV, LT, LU, MT, NL, AT, PL, PT, SI, SK, FI.

66BG, DE, CY, MT, AT, PL, SI, SE.

67BE, CZ, AT, PT, SK.

68Decizia 2009/367/CE a Comisiei (JO L 111, 5.5.2009).

69Decizia 2010/56/UE a Comisiei (JO L 32, 4.2.2010).

70Decizia 2010/258/UE a Comisiei (JO L 112, 5.5.2010).

71Suma include informații financiare actualizate furnizate de statele membre pentru exercițiul financiar 2009.

72Este vorba despre programe multianuale. Această cifră nu include proiectele finanțate direct în cadrul Fondurilor structurale și al Fondului de coeziune.

73Situația conform datelor din baza ECR la 15 aprilie 2009.

RO RO