Romania vazuta de la Bruxelles

Adevărul de Cluj, 4 aprilie 2005
Universitatea “Babeş-Bolyai” pregăteşte deja “cadre europene”
Mirajul locurilor de muncă în străinătate cuprinde România începutului de secol XXI, iar când în context intră şi colaborările directe cu instituţiile europene lumea devine foarte atentă la oportunităţi.
România este pe calea aderării la Uniunea Europeană, iar fiecare se întreabă care poate să fie avantajul sectorului unde îşi desfăşoară activitatea? Să vedem care sunt primele oportunităţi. Aderarea României la UE implică recunoaşterea oficială a limbii române ca limbă oficială a instituţiilor europene, şi, implicit, utilizarea acesteia în întâlnirile oficiale ale Parlamentului European, Comisiei Europene, Consiliului, Comitetului Regiunilor. Acest statut necesită traducerea documentelor oficiale în română (realizată de către traducători) şi interpretare în timpul reuniunilor oficiale ale institutiilor comunitare (realizata de catre interpreti). Intr-un interviu acordat în exclusivitate pentru Adevărul de Cluj, Tony Scott, de la Direcţia Generală Interpretare a Comisiei Europene, a precizat: „Pentru a răspunde nevoilor tuturor instituţiilor comunitare în ceea ce priveşte interpreţii de limbă română, este necesar ca România să instruiască aproximativ 120 de interpreţi profesionişti. Încă din 2000, am început procesul de selecţie a acestora şi în prezent avem 35 pe care contăm deja. Procesul însă continuă şi îi aşteptăm pe cei mai buni să ia parte la selecţie.”
Este interesant să vedem care a fost strategia Comisiei Europene în a sprijini România să îşi pregăteascaă interpreţi de conferinţă, capabili să îndeplinească standardele profesionale cerute de instituţiile europene. Încă din 2002, s-a luat iniţiativa înfiinţării unor şcoli de interpreţi în România, în care instituţiile europene se implică prin acordarea de burse, training pentru profesori, asistenţă de predare. Aceste şcoli au fost înfiinţate la Bucureşti (25 locuri / an) şi la Cluj-Napoca (15 locuri/an). Surprinde plăcut prezenţă Universităţii „Babeş-Bolyai”, ca unul dintre centrele recomandate de Guvernul român pentru instruirea interpreţilor, primind asistenţă de la DG Interpretare.
E bine să cunoaştem de ce Clujul şi nu alte centre din România poartă această „responsabilitate”? Oficialul european ne-a declarat: „În 2000 doamna Rodica Baconski ne-a contactat şi ne-a prezentat activitatea Facultăţii de Litere din Cluj-Napoca. Am rămas în contact, iar în 2003 când limba română a devenit o prioritate pentru noi am găsit o mare deschidere de la conducerea UBB pentru un astfel de proiect. În prezent există o relaţie perfectă între Comisia Europeană şi Universitate. UBB este o universitate deschisă şi foarte cosmopolită.”
Mulţi aşteptăm ca prosperitatea europeană să vină la noi, să ne întrebe de sănătate şi eventual să ne împingă în proiecte bănoase. Uităm însă că un „produs”, fie el universitar sau economic, trebuie susţinut de o comunicare puternică. Bruxelles-ul este noul pol de atracţie şi doar interacţionând cu acesta putem construi strategii de durată. Mai este cazul să precizez de ce Universitatea din Madrid are 10 persoane în permanenţă în Bruxelles pentru „afaceri europene”?

Adevărul de Cluj, 4 mai 2005
Adaptarea la “sinceritatea Uniunii Europene”

Numărăm zilele până când România va face parte din Uniunea Europeană. Suntem aşa de “obosiţi” de “economia de tranziţie” şi de “negocierile de aderare” că poate vom considera că ceea ce a fost greu a trecut. Trebuie însă tras un semnal de alarmă încă de acum. Nu doar aderarea la UE este importantă, ci şi cum ne luăm în primire rolul de stat membru.

Nu este o mare filozofie să afirmăm că şansa României este Europa: intrarea într-un sistem integrat de verificare a promisiunilor, în care orice tip de trişare poate fi uşor depistată şi sancţionată. Din punctul de vedere al formării elitei intelectual-politice româneşti, accesul la valorile occidentale este incomparabil. Nu este vorba numai de internet, există o întreagă generaţie de tineri români care se formează în Occident, au de-a face cu valorile occidentale, le cunosc şi nu mai sunt prizonierii unei viziuni provinciale, înguste.
Sectorul de afaceri românesc aderă la o „densitate de directive europene”, la care trebuie să se adapteze rapid. Instituţiile europene îşi vor deschide porţile nu doar celor 35 de parlamentari europeni-roâani, dar şi românilor care vor să lucreze în Bruxelles-ul instituţional.
Ne vor acomoda cu UE fiecare după posibilităţi şi grad de interes. Unii vor profita de oportunităţile ivite încă din primele zile, iar alţii vor primi doar ricoşeuri întrebându-se cu adevărat cum trebuie să se adapteze în ceasul al doisprezecelea acestui proces.
Clujenii sunt oameni deschişi către Europa. Lumea discută în Cluj despre integrare europeană, iar ideile exprimate nu sunt mai prejos decât cele din Uniunea Europeană. Nu de puţine ori însă s-a constatat că în România, integrarea europeană este percepută ca fiind rolul instituţiilor naţionale. În realitate, la acest proces îşi pot aduce aportul şi industria locală, sectorul neguvernamental, presa sau academicul. Clujul poate şi trebuie să devină un punct de referinţă pe harta Europei Centrale.
Dacă vizualizăm momentul 2007, ne putem întreba incă de acum dacă vom avea o calitate a vieţii demnă de standardele europene? Vom avea un sistem sanitar sănătos? Vom avea un sistem educaţional performant? Vom avea parte de un transport public de calitate? Ne mai permitem să pierdem timpul cu idei mari fără a intra in practicalitatea integrării?

Adevărul de Cluj, 6 iunie 2005
„Titanicul” european ia apă, dar căpitanii ne asigură că nu se scufundă
Ce se întâmplă cu Europa? Există o criză a sistemului european? Este ceva planificat sau trăim clipe istorice? Cum afectează aceste evenimente România? Sunt câteva din întrebările care fac deliciul presei, impunâd o analiză pragmatică a drumului european.
Recentele evenimente trebuie abordate din două perspective: una juridică şi una politică. Este clar că prin semnarea Tratatului de Aderare în 25 aprilie 2005, România va adera la UE, fie în ianuarie 2007 sau, în cel mai rău caz, în ianuarie 2008. Dacă este să continuăm abordarea juridică, NU-ul francez şi apoi cel olandez au repercursiuni în special asupra Croaţiei, ţara care trebuia să înceapă negocierile de aderare la UE în marie 2005. Miniştrii de Externe din cele 25 de state membre UE au decis însă, să amâne deschiderea negocierilor de aderare cu Croaţia, ca urmare a „lipsei de cooperare a Zagrebului cu Tribunalul Penal Internaţional”. Tot într-o situaţie delicată se află şi alte ţări din Balcani, precum Macedonia, care „spera să fie considerată ca membru-candidat până la sfârşitul lui 2005.” Despre Turcia ce să zicem? Să ne amintim că în decembrie 2004 Consiliul European a decis că 3 octombrie 2005 va fi data de începere a negocierilor de aderare cu Turcia. Este această dată o certitudine în actualul context european?
Să vedem şi unghiul politic. Presa europeană compară Uniunea Europeană cu Titatinicul în care „corabia ia apă vizibil, dar orchestra continuă să cânte, pretinzând că nimic nu se întâmplă”. Este drept că cele două NU-uri au lovit cu putere construcţia europeană, dar să fim sinceri parcă păreau previzibile unele derapaje. Ne amintim de NU-ul danezilor pentru ratificarea Tratatului de la Maastricht (1992) sau de votul irlandez din 2001 asupra Tratatului de la Nisa. Ne pare rău, dar trebuie să o zicem şi că în ianuarie 2005, când două ţări ratificaseră deja Constituţia europeană, Eurobaromentrul european (sondajul de opinie oficial al UE) arăta că o treime din europeni nici nu ştiau că există o propunere de consituţie europeană în care ei trebuie să îşi exprime opinia, direct sau indirect.
Liderii europeni constată: „Olandezii şi francezii au spuns NU constituţiei, şi numeroase mesaje au fost recepţionate de UE.” Este clar că procesul construcţiei europene intră pe un drum lung al „regândirii”, în care „visul european trebuie adus la realitate”. S-a subliniat că referendumul a „motivat” cetăţenii să îşi exprime opinia asupra Europei, iar prezenţa masivă la vot a fost un semn positiv, dacă ne amintim că acum un an cifrele participării la vot pentru alegerea parlamentarilor europeni au fost net inferioare.
România primeşte ricoşeuri din această furtună europeană. Ne întrebăm poate din nou de ce nu am reuşit să fim deja în UE? Că nu am reuşit să deschidem negocierile încă din 1997 şi că doar în decembrie 1999 am fost invitaţi la negocieri este clar. Că în anul 2000 nu ne-am regăsit şi am ajuns rapid în coada negocierilor valului doi este iar ştiut de acei care vor să analizeze speculativ „pierderile pe parcurs”. Revenind la prezent, cred că trebuie să ne focalizăm în respectarea promisiunilor, pentru a nu da cea mai mică posibilitate oficialilor europeni să ne împingă spre 2008.
Până atunci rămâne să vedem ce va aduce nou Consiliul European din 16-17 iunie 2005, în care politicienii vor analiza la sânge criza europeană şi sperăm să vină cu propuneri concrete pentru continuarea procesului. Liderii europeni vor veni pe viitor cu mesaje mult mai radicale asupra construcţiei europene, pentru a fi recepţionate de cetăţeni. Expresii precum „două săptămâni de război în Europa costă mai mult decât 10 bugete europene” se vor auzi tot mai puternic.
Adevărul de Cluj, 20 iunie 2005
Încă un an de aşteptate pentru a cunoaşte: 2007 sau 2008?
Să privim global şi să ne întrebăm de ce s-a făcut extinderea UE spre est? În primul rând pentru a avea linişte la frontierele europene. Au fost mesaje puternice despre un război balcanic extins. Erau de asemenea destule zone care puteau exploda după finalul Războiului Rece.
Olli Rehn, comisarul pentru extindere, a reconfirmat încă o dată acestea cu prilejul unei conferinţe susţinute la Bruxelles în 20 iunie 2005: „Trebuie să menţionăm că extinderea UE şi ideea de extindere a UE a adus securitate la frontierele europene. Nu avem voie să introducem ani sabatici în care UE să nu se gândească la extindere. Nu putem să creem o nouă gaură neagră în Balcani aşa cum a fost în anii 90. UE trebuie să îşi asume responsabilitatea.”
Referindu-se la noile planuri ale DG Extindere, după cele două NU-uri şi după „criza profundă a UE, confirmată de recentul Summit European”, „de 3 ori C” este noua stategie propusă şi adică: CONSOLIDARE, CONDIŢIONALITATE şi COMUNICARE. Dacă speculăm puţin cele afirmate de comisarul european, din nou se menţionează că îndeplinirea la literă a ceea ce România a promis este imperativ pentru a adera în UE în ianuarie 2007. Întrebat fiind când se estimează o decizie asupra „activării sau neactivării clauzei de salvgardare pentru România şi Bulgaria”, Olli Rehn a specificat că „primăvara anului 2006 este momentul de analiză”.
Bine că am prins trenul cu semnarea tratatului, căci într-un fel mutam accentul de pe noi şi bulgari pe „altă extindere”. Să nu uităm că România şi Bulgaria sunt parte a celei de-a 5-a extinderi a UE. Multe schimbări se vor petrece în viitorii ani. Nu sunt sigur că vom avea prea rapid o constituţie europeană, decât dacă i se schimbă numele.
Juridic nu avem probleme mari cu aderarea, ceea ce nu pot însă să spună însă Croaţia şi Turcia. Conform actualului Tratat al UE (cel de la Nisa), care pare să mai fie la bază pentru ani buni, Europa de 27 este clar definită, pe când ceilalţi trebuie să mai aştepte alte dezvoltări.

Adevărul de Cluj, 3 august 2005
Din toamnă o accelerare a integrării europene
Timp de mai bine de 15 ani România a adâncit relaţia cu Uniunea Europeană, ajungând acum la câţiva paşi de integrarea efectivă.
Bruxelles-ul absoarbe tot mai mulţi români angrenaţi în mecanismul european. Ne întrebăm tot mai mult care sunt entităţile juridice româneşti în Bruxelles-ul european? Ce vor face cei 35 de parlamentari români cu statut de observatori la Parlamentul European? Cum se va alege comisarul european al României? Care este cota administrativă a României în instituţiile europene ? Este pregătită România pentru statutul de membru UE?
În ultimii ani Misiunea României pe lângă UE a intrat cu adevărat în Europa. Mă refer în special la amplasarea sa în miezul Bruxelles-ului european, la 500 m de Parlamentul European, dar şi la dublarea sau chiar triplarea personalului în doar doi-trei ani. Este normal să avem specialiştii sectoriali la Bruxelles încă de acum, având în vedere că după aderarea României la UE aceasta va deveni Reprezentanţa Permanentă a României la UE, cu un rol crucial în deciziile Consiliului.
Alte entităţi şi-au făcut apariţia în Bruxelles, şi mă refer la Centrul Român de Informare, o entitate care se află în subordinea Ambasadei bilaterale a României în Belgia, dar cu rol de a mediatiza iniţiativele româneşti pe piaţa “afacerilor europene”. Încă de anul trecut patronatul românesc (ACPR) este racordat la Europa prin intermediul contractului pe care îl au cu cei de la patronatul european (UNICE). Regiunile (judeţele) româneşti s-au racordat şi ele la capitala europeană prin intermediul Uniunii Naţionale a Consiliilor Judeţene din România, o asociaţie foarte activă care în această toamnă va lansa un birou extrem de adaptat cerinţelor europene, în chiar inima Bruxelles-ului.
Tot în toamnă îi vom aştepta pe cei 35 de observatori români să ia loc în fotoliile Parlamantului European, iar Comitetul Regiuniilor îi va primi pe cei 15 români desemnaţi să reprezinte interesele regionale româneşti în Bruxelles.
Poate surprinde, dar români integraţi în Bruxelles-ul european au fost chiar şi înainte de Revoluţia din Decembrie 1989. În ultimii 5-10 ani numărul lor a crescut simţitor. Unii lucrează pentru presa europeană (European Voice, BBC, Deutsche Welle sau Radio France) sau presa românească (TVR, Radio România Actualităţi), alţii în firmele de consultanţă pe probleme europene sau în secretariatele generale ale federaţiilor europene prezente în Bruxelles. Încă din 2003 o parte dintre aceşti români care lucrează în afacerile europene s-au grupat în Clubul “România-UE” Bruxelles. Ei îşi propun să contribuie la eforturile de integrare a României în UE, dorindu-se un element de opinie obiectiv şi independent în ceea ce priveşte relaţiile dintre România şi UE.
Vizualizând mecanismul european pentru următoarele 6 luni, se aşteaptă o intensificare a relaţiilor oficiale între România şi UE, în special datorită parlamentarilor români care vor activa în Parlamentul European ca şi observatori. Pe lângă aceştia vom avea o “invazie” de “asistenţi de parlamentari”, şi tot mai mult staf administrativ “infiltrat” în mecanismul european, care va dinamiza “poza integrării”. Având în vedere previziunile specialiştilor, se aşteaptă ca în următoarele luni să apară şi anumite companii româneşti noi pe piaţa Bruxelles-ului european. Acestea vor încerca să se implice în dinamizarea fluxului de fonduri europene oferite României. Să sperăm că va exista o transparenţă a acestor mecanisme pentru a nu genera încă de la început percepţii greşite despre România.

Adevărul de Cluj, 18 octombrie 2005
Dan LUCA, Preşedintele „Casei Europei” Cluj-Napoca:

„Toţi clujenii trebuie să beneficieze de Reprezentanţa Permanentă a Clujului la Bruxelles”

Adevărul de Cluj: Care este istoria Reprezentanţei Clujului la Bruxelles?

Dan Luca: Începând cu 16 februarie 2004, Uniunea Naţională a Consiliilor Judeţene din România (UNCJR) a demarat activitatea unui birou permanent de reprezentare la Bruxelles. În conformitate cu deciziile membriilor săi, UNCJR are prevăzut în cadrul biroului său european de la Bruxelles 41 de posturi de lucru pentru reprezentanţii fiecărui Consiliu Judeţean. Încă din 2003, prin intermediul studiului „Impactul extinderii UE asupra Clujului”, „Casa Europei” Cluj-Napoca recomandă deschiderea unei Reprezentanţe Permanente a Clujului la Bruxelles. Apreciem ca istorică recenta decizie a Consiliului Judeţean Cluj de a avea reprezentanţi oficiali în inima afacerilor europene de la Bruxelles. Aşa cum „Adevărul de Cluj” a consemnat încă din luna august 2005, în vara lui 2005, o Comisie a Consiliului Judeţean Cluj a audiat şi validat o firmă de consultanţă, formată din două persoane, pentru a reprezenta Consiliul Judeţean Cluj la Bruxelles, speculând nişa oferită de către Uniunea Consiliilor Judeţene. Aceleaşi două persoane reprezintă însă şi judeţul Hunedoara la Bruxelles, ceea ce poate general un conflict de interese pe viitor.

Adevărul de Cluj: Vă desfăşuraţi activitatea de mai bine de 8 ani în Bruxelles-ul european. Care credeţi că trebuie să fie abordarea acestei Reprezentanţe?

Dan Luca: Comunitatea locală poate sprijini mai activ proiectul ambiţios al Reprezentanţei Permanente a Clujului la Bruxelles. Este nevoie însă de o informare reală şi de o comunicare coerentă pe această temă. În aceste condiţii, este foarte important ca toate instituţiile de la nivel local şi judeţean să se implice efectiv în sprijinirea Reprezentanţei Clujului la Bruxelles, şi nu doar Consiliul Judeţean Cluj.

Adevărul de Cluj: În conceptul pe care l-aţi implementat în Cluj în ultimii ani prin intermediul „Casei Europei” făceaţi referire de fiecare dată la comunitatea „actorilor locali” implicaţi în relaţiile cu Uniunea Europeană. Cum pot aceştia să îşi facă simţită prezenţa în mecanismul Reprezentanţei?

Dan Luca: Deşi este o iniţiativă a Consiliului Judeţean credem că începând chiar cu anul acesta şi alte sectoare trebuie să beneficieze de acest birou. Ne referim în special la sectorul de afaceri, reprezentat în special de către Camera de Comerţ şi Industrie a judeţului Cluj, de sectorul academic, şi bineînţeles de cel al informaţiei către cetăţeni, reprezentat de către presa clujeană. Se poate afirma că deschiderea unei Reprezentanţe a Clujului la Bruxelles, aduce numeroase beneficii judeţului Cluj. Este însă nevoie de cooperare şi de dorinţa de implicare a principalilor actori de pe scena locală, pentru ca acest proiect să se poată realiza. Primele 10 ţări ca investitori în judeţul Cluj sunt state membre ale Uniunii Europene, ceea ce arată interesul şi nevoia de a crea un punct de contact şi consultanţă, situat la Bruxelles, care să se adreseze oamenilor de afaceri. Facilitarea accesului la sursele de informaţii europene şi dezvoltarea de parteneriate economice şi de afaceri sunt puncte pe care firmele clujene le pot atinge prin intermediul Reprezentanţei Clujului la Bruxelles. Conectarea universităţilor clujene la realităţile europene, prin intermediul Reprezentanţei, ar putea conduce la dezvoltarea de noi parteneriate şi atragerea de fonduri extra-bugetare, care să permită o aprofundare a temelor de cercetare dorite. Mass-media locală ar putea avea un rol important în activitatea Reprezentanţei. Informarea corectă a cetăţenilor este realizabilă doar prin intermediul unor mijloace de comunicare în masă specializate, care să cunoască în profunzime mecanismele decizionale şi instituţiile de la Bruxelles. Acest lucru e posibil având corespondenţi permanenţi din Cluj la Bruxelles, care să monitorizeze toată activitatea politică din acest spaţiu. De asemenea, prin contactul direct dintre jurnaliştii clujeni şi cei străini, şi prin informarea acestora din urmă despre diverse programe sau evenimente ce se desfăşoară în judeţ, vizibilitatea Clujului poate creşte în rândul cetăţenilor şi investitorilor din Uniunea Europeană.

Adevărul de Cluj: Cât de activă este „Casa Europei” în proiectul reprezentării Clujului la Bruxelles?

Dan Luca: În toate societăţile dezvoltate, sectorului neguvernamental îi revine un rol deosebit de important în conturarea şi implementarea diverselor proiecte. Organizaţiile neguvernamentale sunt elemente ale societăţii civile, care, prin simplul fapt că nu prezintă interese economice şi politice proprii, deţin un avantaj în faţa altor structuri private sau de stat. Conceptul de „Casă a Europei” implică găsirea metodelor de articulare a identităţii naţionale cu cea europeană, proiectarea unui sistem în care atât comitatea locală cât şi cea regională îşi au locul în amfiteatrul european. Noile dezvoltari ne bucură şi ne inspiră la noi proiecte. Pe 4 noiembrie 2005, la Cluj-Napoca, vom lansa în premieră studiul „Starea Naţiunii: Cluj-Bruxelles”, care se vrea o aprofundare a studiului publicat în 2003, „Impactul extinderii Uniunii Europene asupra Clujului”, o analiză amplă care şi-a propus să prezinte situaţia la zi a Clujului din punct de vedere european. În conceperea documentului am beneficiat de colaborarea Consiliului Local Cluj-Napoca, Consiliului Judeţean Cluj, Prefecturii Judeţului Cluj, Primăriei Municipiului Cluj-Napoca, Universităţii „Babeş-Bolyai”, Universităţii Tehnice, Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, Camerei de Comerţ şi Industrie Cluj, filialelor locale ale partidelor politice parlamentare: PNL, PD, PSD, UDMR şi PRM, presei locale (Adevărul de Cluj, Szabadság, TVR Cluj, Radio Cluj) şi sectorului neguvernamental. Toată această reţea de colaboratori ne-a ajuat furnizându-ne informaţiile din diverse domenii, necesare conceperii studiului nostru. Informaţii suplimentare despre activitatea „Casei Europei” se pot accesa la adresa www.casaeuropei.com .

Adevărul de Cluj, 14 decembrie 2005
Priorităţile europene ale anului 2006
Pentru România bilanţul anului european 2005 începe cu semnarea Tratatului de Aderare la Uniunea Europeană. La 22 iunie 1995, România depunea cererea de a deveni membră a Uniunii Europene, iar 10 ani mai târziu, la 25 aprilie 2005, s-a concluzionat momentul B al celei de-a 5-a extinderi a Uniunii Europene, din care face parte şi România.
Anul 2005 se remarcă însă şi printr-un acut pesimism european. Ne referim în special la adevăratul colaps al constituţiei europene, îngropată recent printr-o declaraţie a Preşedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso. “Nu vom avea o Constituţie în viitorul apropiat, este clar acest lucru. Nu am făcut rost de nici o formulă magică pentru a o readuce la viaţă", a declarat Barroso, insistând asupra ideii că UE trebuie să se descurce cu instituţiile pe care le are.
Lupta fără menajamente asupra perspectivelor financiare 2007 – 2013 a lăsat şi aceasta un gust amar în special celor 10 ţări care au aderat la Uniune în 2004. Parcă e greu să mai identificăm acea solidaritate a celor bogaţi pentru a ajuta la coeziunea europeană.
Tot la evenimente marcante în 2005 putem să includem şi începerea negocierilor de aderare cu Croaţia şi (în special) cu Turcia. În urma acordului istoric asupra discuţiilor de aderare din luna octombrie, Turcia se găseşte acum pe un drum probabil lung, presărat cu obstacole, către aderarea la UE. Uniunea se confruntă de asemenea cu unele realităţi noi.
În luna octombrie 2005, Comisia a adoptat Raportul de Monitorizare asupra pregătirilor pentru aderare ale României şi Bulgariei. Raportul evidenţiază progresele făcute de cele două ţări şi concluzionează că ar trebui să poată îndeplini cerinţele pentru a deveni membre la data de 1 ianuarie 2007, dată prevăzută pentru aderare, cu condiţia să îşi concentreze eforturile pe reforme şi mai ales pe implementarea acestora. Decizia finală privind data aderării va fi adoptată la summitul UE din iunie 2006, în timpul preşedinţiei austriece, pe baza raportului pe care Comisia Europeană îl va da publicităţii în luna mai 2006.
La ce ne putem aştepta în 2006? Pentru România multe depind de activarea sau neactivarea clauzei de salvgardare. Până atunci nu se poate discuta real despre organizarea alegerilor pentru Parlamentul European în România. Ceea ce este mult mai important este însă pregătirea poziţionării României pentru statutul de ţară membră UE. Cum arăta o Românie integrată? Cum vor activa cei 33 parlamentari români? Cum va folosi România cele 14 voturi în Consiliu în diverse propuneri legislative? Cum se vor integra funcţionarii europeni-români în mecanismul administrativ european? Sperăm ca oboseala negocierilor să nu umbrească momentul aderării la Uniunea Europeană. Să nu uităm că aderăm la valorile europene: respectarea demnităţii umane, a libertăţii, a democraţiei, a egalităţii, a statului de drept şi a drepturilor omului. Aceste valori sunt comune statelor membre ale Uniunii Europene într-o societate caracterizată prin pluralism, toleranţă, justiţie, solidaritate şi nediscriminare.
2006
Adevărul de Cluj, 20 ianuarie 2006
1 septembrie 2007 – posibila dată a aderării României la Uniunea Europeană?
«Trebuie să decidem concret ce facem cu România » - erau cuvintele rostite de Gregor Woschnagg, Reprezentantul Permanant al Austriei la UE, ţara care asigură pentru primele 6 luni ale lui 2006 Preşedenţia Uniunii Europene. “Comisarul Olli Rehn mi-a precizat că Raportul Comisie din 16 mai 2006 va fi unul corect şi realist asupra situaţiei din România”, a precizat înaltul diplomat austriac. Cred că aceste declaraţii îşi pun amprenta asupra anului politic 2006 în România. Orice discuţie despre aderarea României la Uniune nu poate să nu atingă data aderării României la UE: 2007 sau 2008? Fiecare sector românesc “ascultă” mesajul oficialilor europeni cu mare atenţie, căci nimeni nu vrea să facă greşeala de a deveni “oaia neagră” (din cauza voastră România nu a aderat la UE în 2007!).
Se pare însă că există posibilitatea unei date alternative celor două menţionate până acum - 1 ianuarie 2007 sau 1 ianuarie 2008. Prin ceea ce ne-a obişnuit UE în ultimii ani este bine să ne aşteptăm la o situaţie de compromis, care mulţumeşte pe toată lumea. Să ne amintim doar polemica politică din România prilejuită de raportul anual al Comisiei din toamna lui 2003, în care se atingea problema statutului României ca economie de piaţă. O formulare îmbârligată lasă loc ca fiecare să înţeleagă ce vrea – cei de la putere că s-a acordat acest statut, iar cei din opoziţie ca suntem încă departe de această realizare. Istoria ne ajută să rememorăm cum s-a întâmplat şi în cazul aderării celor 10 ţări la UE în 2004. S-a vehiculat anul 2004 şi apoi brusc a apărut 1 mai 2004 ca dată a aderării care nu avea legătură cu nimic.
Cred că şi în cazul României, la pachet cu Bulgaria, data aderării poate să fie undeva în decursul anului 2007. Analizând puţin această ipoteză de lucru, observăm că în acest caz Uniunea Europeană ar oferi ceva concesii celor care se opun extinderii prea rapide a UE. În cazul clasei politice româneşti şi aceasta ar avea de câştigat, căci “am promis 2007, avem 2007”, iar global ne vom zice “am aşteptat atâţia ani aderarea, ce mai contează câteva luni!”. Intrând mai puternic în “jocul european” cred că vom asista la o “aderare sâmbătă pentru a lăsa masele să îşi exteriorizeze bucuria în week end cu artificii şi şampanie”. Avem deci două posibilităţi 1 septembrie 2007 (probabil) sau 1 decembrie 2007. Mergem deci pe cartea posibilă a aderării României la UE în 1 septembrie 2007?
Adevărul de Cluj, 20 februarie 2006
Constituţia europeană – încă o realitate?
Constituţia europeană a dominat agenda anului european 2005. S-a făcut multă publicitate pe această temă însă apoi au venit apoi şocurile din Franţa şi Olanda din primăvara lui 2005. Respingerea proiectului a reprezentat mesajul olandez şi francez, iar vara lui 2005 i-a găsit pe politicienii europeni debusolaţi. Unii susţineau că, de fapt, procesul de ratificare continuă, iar alţii că trebuie avută o altă abordare.
Oficial, ne aflăm în « perioada de reflexie » oferită de Preşedenţia austriacă a Uniunii Europene. Surse din Bruxelles sugerează că nu se va întâmpla nimic major până la alegerile franceze din primăvara lui 2007, când un nou lider va putea, eventual, să impulsioneze electoratul francez. Astfel ajungem la Preşedinţia Germaniei, din primul semestru al anului 2007, crucială se pare pentru acest dosar.
Analitic vorbind, există două tendinţe: prima, care implică o nouă propunere de constituţie, precedată de o amplă dezbatere europeană, iar a doua, o abordare mai puţin vizibilă cetăţenilor europeni, în care se propune ca pasaje importante din legislaţia europeană să fie schimbate, dar fără o “învelitoare de constituţie europeană”.
Moderând recent o dezbatere în Parlamantul European pe această temă, la care au fost invitaţi liderii organizaţiilor de tineret ale partidelor politice europene (Partidul Socialist European, Partidul Liberal European, Partidul Popular European şi Partidul Verzilor Europeni) s-a ajuns la concluzia că nu numai conţinutul constituţiei propuse spre aprobare a fost greşit, dar şi, în special, strategia de comunicare către cetăţeni. S-a subliniat din nou faptul că este necesară o amplă dezbatere despre Europa înainte de a se redacta acte juridice supuse referendumului. Pentru prea mulţi cetăţeni europeni există percepţia că “Europa este parte a problemei, nu parte a soluţiei”.
Afectează acest dosar aderarea României la UE? Desigur, chiar dacă nu direct. Unele voci s-au făcut auzite pentru a opri extinderea UE, chiar dacă tratatul cu România şi Bulgaria era deja semnat. E drept, anul 2005 a fost un an problematic pentru UE, iar o criză la “centru” implică numeroase ricoşeuri la “periferie”. Să ne amintim însă că România a făcut parte din Convenţia Europeană din anul 2002, care a pregătit textul constituţiei şi încă de atunci mesajul a fost clar – sunteţi primiţi în familia europeană.
Adevărul de Cluj, 10 martie 2006
Dan LUCA: “În următoarele luni Bruxelles-ul poate să fie un ricoşeu major pentru electoratul românesc”
Adevărul de Cluj: De 9 ani vă desfăşuraţi activitatea la Bruxelles, în permanent contact cu instituţiile europene. Orice discuţie despre Europa nu poate să nu atingă data aderării României la UE: 2007 sau 2008?

Dan Luca: Comisia Europeană va prezenta un raport de evaluare în 16 mai 2006, care teoretic va sugera sau nu activarea clauzei de salvgardare. Totuşi, deşi comisarul european Olli Rehn subliniază cu fiecare prilej că această evaluare este tehnică şi percepţia este că din ea va rezulta clar data de aderare, permiteţi-mi să cred că doar după Consiliul European din 15-16 iunie 2006 de la Bruxelles vom afla data exactă a aderării României la UE. Îmi permit chiar să mă hazardez cu un pronostic: data aderării nu este nici 1 ianuarie 2007 şi nici 1 ianuarie 2008, ci o dată în jurul lui 1 septembrie 2007. Istoria ne ajută să rememorăm cum s-a întâmplat şi în cazul aderării celor 10 ţări la UE în 2004. S-a vehiculat anul 2004 şi apoi brusc a apărut 1 mai 2004 ca dată a aderării. Cred că şi în cazul României, la pachet cu Bulgaria, data aderării poate să fie în decursul anului 2007.

 

Adevărul de Cluj: Există anumite voci care preconizează alegeri anticipate în România. Este acest subiect legat de aderarea României la UE?

Dan Luca: Procesul de aderare la UE este observat cu mare interes de clasa politică românească. Nimeni nu doreşte să perturbe, nici măcar involuntar, acest mecanism. Este o carte prea puternică pentru a o juca greşit şi eventual pentru a o pierde. Nu cred că până la sfârşitul lunii iunie 2006 va exista ceva serios din punctul de vedere al alegerilor anticipate. După această dată, cu siguranţă vom asista la o dinamitare a jocurilor politice, cu un posibil scenariu spre alegeri anticipate. Depinde însă şi de data aderării României la UE. Dacă îmi continui ipoteza sugerată anterior, cu o aderare în timpul anului 2007, cred că vom ajunge la alegeri în primăvara lui 2007, cel târziu. Într-un fel aceasta ar ajuta şi procesul de alegere a celor 33 parlamentari români pentru Parlamentul European. O cuplare a alegerilor europene cu cele pentru Parlamentul României ar impune aproape sigur o respectare a procentelor electorale şi pe entitatea europeană, şi deci benefică actualelor partide parlamentare.

 

Adevărul de Cluj: Care este părerea Bruxelles-ului despre posibila fuziune dintre PNL şi PD?

Dan Luca: Bruxelles-ul nu poate să intervină în astfel de subiecte. Jocurile electorale se fac în România şi eventual Bruxelles-ul poate să fie un ricoşeu pentru electoratul românesc. Totul începe din prisma unor eventuale alegeri, fie ele anticipate sau la termen. Nu cred că o cotă de 5% sperie PNL-ul şi respectiv PD-ul, ci mai mult ideea că dacă nu merg împreună vor pierde procente semnificative. Să încercăm puţin să ne imaginăm ce ar însemna peisajul românesc cu o astfel de fuziune. Este clar că s-ar crea un pol de centru-dreapta foarte puternic. Nu cred că PSD-ul este afectat de acest proses, cel puţin nu pentru început. În peisajul politic românesc avem două partide (PRM şi UDMR) care împreună au constant aproximativ 20% din electorat (13% şi respectiv 7%). Deci mai rămân 80% din voturi, pe care se "bat" real două partide: PSD şi "partidul DA". Îmi amintesc ce spune teoria competiţiei: când ai doar doi jucători pe o piaţă nu este competiţie, ci ai de fapt o înţelegere, în care important este să nu laşi loc celui de-al treilea pe piaţă. Concluzionând, avantajele acestei fuziuni sunt vizibile pentru PNL şi PD, chiar şi pentru PSD, dar poza este mult mai complexă decât pare. Nu am inclus încă în ecuaţie "nucleul dur al liberalismului românesc". Marca PNL este prea puternică pentru a fi dată uşor la o parte. Iar dacă ne raportăm la sistemul european, aici clar că nu vedem fuziunea. PNL face parte din Partidul European Liberal Democrat, iar acest partid va avea Adunarea Generală Europeană în luna octombrie 2006 la Bucureşti. Este evident suportul necondiţionat al liberalilor europeni pentru colegii din România, iar aceasta implică cu siguranţă că înainte de acest congres nu va avea loc o eventuală fuziune. Ipoteza cu PD-ul care intră şi el în Partidul European Liberal Democrat mi se pare total deplasată. Dacă se întâmplă aşa ceva vom asista la ceva unic pe plan european: în câteva luni cei din PD au fost cu socialiştii europeni, apoi la Partidul Popular European şi apoi la liberalii europeni. Poate că echisierul politic românesc permite astfel de "călătorii", dar nu cred că Bruxelles-ul politic poate digera aşa ceva.

 

Adevărul de Cluj: În calitate de preşedinte al "Casei Europei"Cluj-Napoca aţi lansat în noiembrie 2005 ideea unui Comitet European al Clujului, care să fie o platformă de gestionare a aderării României la UE, cu aplicaţii pe zona Clujului. Care este stadiul proiectului?

Dan Luca: Liderii clujeni au sprijinit încă de la lansare această idee. Îmi amintesc cu mare plăcere cele prezentate de domnul Mihail Hărdău, în calitate de Prefect de Cluj, cu 3 zile înainte de a prelua mandatul său de Ministru al Educaţiei: "Suport această idee şi sperăm că acest proiect va motiva toţi factorii vizaţi, trecând peste orgoliile locale." Asta îşi doreşte şi “Casa Europei”, să conecteze real toţi factorii politici, economici şi academici din judeţul Cluj pentru a realiza integrarea europeană reală a Clujului. S-au trimis deja invitaţii pentru cele 8 personalităţi locale care fac parte din Comitetul European al Clujului. Aceştia sunt: Primarul Municipiului Cluj-Napoca – domnul Emil BOC; Preşedintele Consiliului Judeţean Cluj – domnul Marius NICOARĂ; Prefectul Judeţului Cluj – domnul Alin TIŞE; Liderul politic al opoziţiei din judeţul Cluj – Ioan RUS (PSD Cluj); Preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie Cluj – Ştefan DIMITRIU; Preşedintele Uniunii Universităţilor Clujene - Radu MUNTEANU (Rectorul Universităţii Tehnice Cluj); Preşedintele Uniunii Ziariştilor Profesionişti - Romeo COUŢI (TVR Cluj); Lider ONG - Radu MITITEANU (Preşedintele Clubului de Cicloturism Napoca). Prima întâlnire va avea loc la Cluj în 30 martie 2006, urmând ca următoarea să se desfăşoare, probabil la Bruxelles, în toamna acestui an. Vom avea o agendă încărcată pentru prima întâlnire, din care amintim: o informare asupra actualei situaţii a Clujului din punct de vedere european, posibilul rol al Comitetului European în procesul de informare asupra integrării europene a Clujului, studiu despre potenţialul european al Clujului.

Adevărul de Cluj, 24 aprilie 2006
Anca Boagiu – primul comisar european al României?
În curând se va decide data exactă a aderării României la Uniunea Europeană. Raportul Comisiei Europene din 16 mai este crucial, iar probabil Consiliul European din 15-16 iunie va indica clipa aderării. Conform tratatului european, România va avea dreptul la un comisar european care, alături de comisarul bulgar, se va alătura echipei de 25 care coordonează Comisia Europeană încă din toamna lui 2004. Este un “mandat scurt” de comisar, până în 2009, data alegerilor generale pentru Parlamantul European. Aşa cum probabil se va întâmpla România va specula momentul de vizibilitate şi, pe sfârşit de iunie 2006, va face deja nominalizarea pentru poziţia de comisar european.
Recent Clubul “România-UE” Bruxelles preciza procedura de alegere a comisarului european. Fiecare stat membru nominalizează o persoană pentru poziţia de comisar european. Fiecare membru al Comisiei Europene necesită îndeplinirea unor cerinţe definite foarte general: naţionalitate, competenţă şi independenţă – cea din urmă fiind, de departe, cea mai importantă. Comisarii europeni au CV-uri care îşi seamănă în multe privinţe: ei au avut deja responsabilităţi însemnate în propriile ţări, fiind miniştri ori secretari de stat la Externe sau la Integrare. Dintre cei 25 de comisari europeni 3 sunt foşti prim miniştri, 4 miniştri ai afacerilor externe, 3 miniştri de finanţe, 3 miniştri pentru Europa, 7 alţi miniştri, 1 membru al Parlamentului European şi 4 membri parlamentari. Observăm că marea majoritate sunt afiliaţi partidelor de guvernamant în fiecare ţară: 8 din Partidul Popular European, 7 din Partidul Socialist European, 6 din Partidul European Liberal Democrat, 1 din Partidul Verzilor, 1 din Uniunea pentru Europa a Grupurilor Naţionale şi 2 independenţi. Trebuie observat de asemenea că din Comisia Europeană fac parte 8 femei, ceea ce reprezintă o treime din totalul membrilor. Până acum nu au fost speculaţii cine poate deveni primul comisar european al României. Alegerea comisarului european este şi va rămâne o decizie politică. Interesant de observat este faptul că unele ţări au decis să nominalizeze pentru funcţia de comisar european pe Şeful Misiunii ţării respective la Bruxelles.
Surse europene sugerează că se vrea ca cel puţin unul din cei doi noi comisari să fie femeie. Având în vedere că România după aderare va deveni a 7-a putere europeană (ca număr de voturi în Consiliu şi reprezentare în Parlamentul European) se pare că ni se va propune un târg: “dacă recomandaţi o femeie pentru poziţia de comisar european, veţi avea de condus un sector puternic”. Nu e prima oară când Uniunea Europeană face astfel de propuneri. În 2004 Olanda a acceptat nominalizarea lui Neele Kroes şi a “primit portofoliul Competiţiei”, foarte important în organigrama europeană.
Să încercăm să dezvoltăm această dimensiune, România trebuie să nominalizeze o femeie. Care este persoana politică cea mai bine cotată? Desigur ne uităm doar în grădina celor aflaţi la putere. Mona Muscă are o imagine bună şi se bucură de încredere, dar nu mai este în Guvern şi asta poate crea probleme. Să vadem pe cine avem în Guvern? Doar 3 femei: Sulfina Barbu, Anca Boagiu şi Monica Macovei. Dificil de crezut că doamna Barbu poate să fie nominalizarea ideală şi rămânem deci cu Ministrul Justiţiei şi cu Ministrul Integrării Europene. Doamna Macovei este foarte apreciată în cercurile europene de Bruxelles, dar are dezavantajul să nu fie afiliată politic. Mai rămâne propunerea cea mai aproape de realitate: Anca Boagiu. Experinţa pe afaceri europene există, suport politic maxim – şi nu doar din partea partidului, dar şi din partea Preşedintelui Băsescu, deci ne putem aştepta ca în două luni să apară propunerea “Anca Boagiu – primul comisar european al României”.

Adevărul de Cluj, 12 mai 2006
Alegerile româneşti pentru Parlamentul European
Aderarea României la Uniunea Europeană va implica o serie de mecanisme care derivă din statutul de membru. Dacă e să ne referim doar la alegerile pentru Parlamentul European, conform Tratatului de la Nisa, România va alege 33 de parlamentari pentru legislativul european. Încă nu este clar procedeul de alegere, şi aşa cum menţiona recent Bogdan Olteanu, Preşedintele Camerei Deputaţilor, se speră ca până la sfârşitul lunii mai 2006 să avem o decizie între: “lista unică la nivel naţional” şi “liste la nivelul celor 8 regiuni de dezvoltare”. Probabil se va opta pentru prima variantă, mai avantajoasă din punct de vedere al partidelor mici, unele aflate la guvernare.
Data alegerilor este şi aceasta importantă. Unele voci, precum Anca Boagiu, sugerează alegeri pentru toamna lui 2006, pentru a avea parlamentari europeni din primele momente ale intrării în UE. Alţii susţin că e bine să aşteptăm până se ratifică Tratatul de Aderare cu toate ţările Uniunii Europene şi doar apoi să demarăm procedura alegerilor. Juridic trebuie să se organizeze alegeri pentru Parlamentul European în maxim un an de la aderare, deci teoretic ambele variante convin.
Până la sfârşitul lunii iunie 2006, deci după Summitul European, nu va exista ceva serios din punctul de vedere al alegerilor anticipate pentru Parlamantul României. Aşa cum sublinia Vasile Puşcaş, probabil doar Consilul de Miniştri va preciza exact data aderării României la UE. După această dată, cu siguranţă vom asista la o dinamitare a jocurilor politice, cu un posibil scenariu spre alegeri anticipate. Depinde însă şi de data aderării României la UE. Este posibil să ajungem la alegeri în primăvara lui 2007, cel târziu. Într-un fel aceasta ar ajuta şi procesul de alegere pentru legislativului român a celor 33 parlamentari români pentru Parlamentul European. O cuplare a alegerilor europene cu cele pentru Parlamentul României ar impune aproape sigur o respectare a procentelor electorale şi pe entitatea europeană, şi deci benefică actualelor partide parlamentare.

Adevărul de Cluj, 2 iunie 2006
Surpriza de la Bruxelles: în curând data aderării României la Uniunea Europeană?
Intreaga Românie a fost conectată la prezentarea comisarului european Olli Rehn din 16 mai 2006. S-a aşteptat anunţarea de către Comisia Europeană a datei aderării României la UE, dar raportul, foarte tehnic, nu a atins acest punct. Ni s-a explicat că în toamnă, undeva prin octombrie ni se va prezenta un alt raport în care vom cunoaşte momentul aderării.
Există însă o strategie a UE de a ne linişti şi a ne surprinde. Să încercăm să citim printre rânduri şi să anticipăm evenimentele următoarelor săptămâni. Recent liderul liberalilor din Parlamantul European, Graham Watson, a explicat că dacă avea în toamnă data aderării României la UE, doar Consiliul European din decembrie 2006 poate să anunţe oficial momentul când România se va integra. În tot procesul de aderare al României la UE există două dimensiuni: pe lângă cea a negocierilor România–UE, mai avem o latură, puţin văzută şi luată în considerare de cetăţenii României, cea a celor 25 state membre. Tratatul de Aderare al României la UE, semnat în aprilie 2005, trebuie ratificat de toate cele 25 de ţări. Numai după aceasta România are acceptul de a intra în Uniune. Unele ţări aşteaptă însă decizile grele ale instituţiilor europene pentru a forţa ratificarea. Aşa cum precizam, timpul joacă un rol important în acest proces, căci în eventualitatea actualului scenariu propus de Comisie ajungem la o ratificare din partea unor ţări doar după Consiliul din decembrie 2006, deci în 2007.
România, şi aici mă refer în special la autorităţile româneşti, ştie bine mecanismul european. Voci din Bruxelles spun că România a înţeles jocul negocierilor mai bine decât UE a înţeles România. Nu întâmplător România a cerut recent anunţarea momentului aderării la Consiliul European din 15-16 iunie 2006. Acest scenariu lasă timp pentru ratificarea tratatului de alte ţări şi de o aderare eventuală la timp. Stabilitatea politică este sugerată României în acest an şi nu cred că lideri importanţi ai Coaliţiei s-ar juca cu remanierea guvernamentală dacă nu ar cunoaşte deja “surprizele europeane de peste câteva zile”.

Adevărul de Cluj, 12 iulie 2006
Dan LUCA : “În ultimele 12 luni s-a dublat numărul românilor din Bruxelles-ul european”
Adevărul de Cluj: Au mai rămas doar câteva luni până la aderarea României la UE. La ce ne putem aştepta în următoarele luni?

Dan Luca: Comisia Europeană va face public un raport pe 26 septembrie 2006 şi probabil se va confirma aderarea României la UE la 1 ianuarie 2007. Totuşi mecanismul nu este încă încheiat. Mai rămân în prezent 4 ţări care nu au ratificat Tratatul de Aderare al României la UE şi anume Franţa, Belgia, Danemarca şi Germania. Juridic trebuie ca toate ţările să ratifice documentul pentru a nu împinge aderarea în interiorul lui 2007.

Adevărul de Cluj: Este România pregătită pentru aderarea la UE?

Dan Luca: Statutul României se va schimba dintr-un stat în curs de aderare într-un stat membru, într-o perioadă scurtă de timp şi în acelaşi timp, se va schimba imaginea şi percepţia ţării în Uniune. Trebuie să consolidăm imaginea unui nou stat membru responsabil şi să schimbăm percepţiile greşite din momentul de faţă. Recent am coordonat cu românii din Bruxelles un studiu care prezintă percepţia sistemului european faţă de România. Un studiu independent, fără finanţări instituţionale, pentru a avea o poză-semnal asupra proiecţiei României pe structura europeană, dar şi 10 recomandări pentru a îmbunătăţi imaginea României în UE. Deşi suntem al doilea stat ca mărime după Polonia în regiunea centrală a Europei, România rămâne mai puţin cunoscută publicului larg european, ce conservă opinii amestecate despre ţară şi cetăţenii acesteia. Rezultatele sondajului ne spun că, în comparaţie cu vecinii din Balcani, România are o populaţie omogenă, relativ stabilă, fără potenţial deschis de conflicte etnice sau culturale. Faptul că România este o ţară central-europeană, cu o cultură latină şi cu o limbă romanică o diferenţiază, de asemenea, de vecinii săi. Cât despre infrastructura României, am primit semnale clare din partea participanţilor la sondaj că acesta este un domeniu care are nevoie de îmbunătăţiri cât de curând posibil.

Adevărul de Cluj: Este Bruxelles-ul un loc care atrage românii?

Dan Luca: Dacă acum 10 ani, când efectuam stagiul la Parlamentul European, eram câteva zeci de români în Bruxelles-ul european, acum întâlnesc români cu sutele pe aici. Doar în ultimele 12 luni numărul de români din Bruxelles-ul european s-a dublat: au apărut 35 de observatori români în Parlamentul European; fiecare partid politic din România are un birou administrativ în Parlamantul European; Consiliile Judeţene din România au un birou în inima Bruxelles-ului; Camera de Comerţ şi Industrie a României are şi ea un birou la Bruxelles; din primăvara lui 2006 avem şi Oficiul Român pentru Ştiinţă şi Tehnologie pe lângă Uniunea Europeană. Acestea sunt doar entităţile foarte vizibile. Pe lângă acestea există o mare de consultanţi români, tineri, care activează în secretariatele europene sectoriale sau în birourile de afaceri europene ale multinaţionalelor.

Adevărul de Cluj: Ce se întâmplă la Cluj din punct de vedere european?

Dan Luca: Pentru “Casa Europei” Cluj-Napoca anul acesta este un an special. Pe 5 septembrie “împlinim” 10 ani de activitate. Încă de la înfiinţare principalul obiectiv a fost realizarea unei legături reale între comunitatea locală clujeană şi Uniunea Europeană. Am realizat proiecte de amploare cu o bună vizibilitate locală şi europeană, care au ajutat procesul de integrare al României la UE, dând Clujului o culoare specifică. Suntem la ceas aniversar şi ne gândim care este continuarea. Activitatea „Casei Europei” va continua la Cluj după aderarea României la Uniune, cu proiecte adaptate statutului de membru UE. În toamnă vom marca acest pasaj printr-o festivitate la care vom acorda pesonalităţiilor locale clujene care au promovat real Europa la Cluj distincţia „Actorii europeni ai Clujului”. Câteva nume care au fost propuse până acum, dar desigur lista nu este completă, sunt: Ionel Haiduc, Andrei Marga, Radu Munteanu, Vasile Puşcaş, Ioan Rus, Nicolae Păun, Emil Boc, Sandor Kerekes.

euROpeanul, 17 octombrie 2006
Viaţa în capitala Europei
Pentru români Bruxelles-ul a fost în ultimii 10-15 ani cea mai vizibilă capitală din Europa. Parcursul aderării României la Uniunea Europeană a dus la o mediatizare agresivă a Bruxelles-ului şi a tot ceea ce se întâmplă în capitala Belgiei.
Un oraş cu un million de locuitori este în prezent « polul deciziilor legislative europene », locul unde europenii îşi discută proiectele reale. Datorită instituţiilor europene, care absorb aproximativ 50.000 de persoane, alte 50.000 de persone îşi desfăşoară activitatea în Bruxelles-ul european, reprezentând ţări, regiuni sau oraşe, multinaţionale sau federaţii sectoriale, « presa mare » sau firme de consultanţă. 100.000 de mii de persoane care « respiră în fiecare zi Europa la centru » şi pentru care construcţia europeană înseamnă mai mult decât ceva instituţional.
Să încercăm să creionăm viaţa expatriaţilor, care lucrează în structura europeană, fie ea publică sau privată. Trăind în altă parte a Europei este nevoie să îţi găseşti un loc să locuieşti, iar piaţa imobiliară a Belgiei este destul de prietenoasă. Mulţi încep prin a-şi închiria un apartament, dar ţelul fiecăruia este în a achiziţiona o proprietare. Conform statisticilor Ministerului de Finanţe din Belgia, în anul 2005 preţul mediu pentru o tranzacţie imobiliară în Bruxelles a fost de 275.500 euro.
Clima este umedă în Bruxelles, şi de aceea cei din ţările mediteraniene suferă enorm, în amintirea teraselor însorite ale Romei sau Madridului. Acesta este şi un serios factor pentru care mulţi spanioli sau italieni nu rezistă prea mult în Bruxelles, preferând, dupa « o investiţie de 5 ani », o întoarcere în ţara de origine.
Pentru expatriat programul de muncă începe în general în jur de orele 9:00, o pauză de masă între orele 13:00 şi 14:00, şi continuă apoi până seara după orele 18:00. E un program lung, presărat cu întâlniri, prezentări sau lucru individual. Asta doar de luni până vineri. Sfârşitul de săptămână este dedicat ieşirilor, şi cum să nu fi tentat în a călători când Parisul este la o oră şi 30 minute de mers cu trenul, eşti la o oră până la litoralul Mării Nordului, la două ore şi jumătate de Amsterdam şi la două ore de Kőln. Având în vedere că salariile sunt bune sau chiar grozave pentru unii, vacanţele exotice de o săptămână sunt un adevărat sport în Bruxelles, profitând şi de ofertele incredibile de pe piaţa turistică. Nu mai surprinde pe nimeni când un coleg a fost săptămâna trecută în Egipt, în Africa de Sud sau chiar în China.
Aşa cum este normal, cu cât stai mai mult într-un loc începi să te intergrezi în acel sistem. Viaţa ta este legată de sistemul de asigurări, de cel al creditelor bancare, de cel sanitar şi bineînţeles de cel educaţional. Mă refer aici în special la oferta educaţională pe care o oferă Belgia copiilor de expatriaţi. Vrei sau nu, trebuie să înveţi cum funcţionează creşele şi grădiniţele, şcolile şi liceele din capitala belgiană. Chiar dacă numărul non-belgienilor a atins masa critică, sistemul educaţional nu are prea mari oferte şi fie mergi pe educaţie flamandă, fie alegi calea francofonă. Desigur liceul are şi oferte în limba engleză, dar preţurile şi rezervările cu ani de zile în avans te fac să te gândeşti de două ori.
O senzaţie interesantă o trăieşti cu prilejul alegerilor locale din Belgia, cele mai recente derulându-se pe 8 octombrie 2006, când, aşa cum este normal, ca cetăţean al oraşului respectiv, esti invitat să îi alegi pe cei care conduc comunicatea respectivă. Şi în plus votul este obligatoriu în Belgia…
Ne vom întreba probabil ce va aduce nou aderarea României la Uniunea Europeană ? Mulţi suntem tentaţi să credem că, având în vedere că limba română este limba oficială a UE, vom putea interacţiona cu autorităţile din Bruxelles în limba română. Să nu ne facem iluzii, locul unde trăim este Belgia, iar autorităţile belgiene ne vor asculta dacă vorbim franceza sau, eventual, olandeza. Normal în incinta Bruxelles-ului european lucrurile se schimbă, aici limba engleză face legea, dar eşti liber să interacţionezi în germană, italiană, spaniolă, sau chiar română dacă te poţi face înţeles.
Surprinde, dar români integraţi în Bruxelles-ul european au fost chiar şi înainte de Revoluţia din Decembrie 1989. Unii lucrează pentru presa europeană (European Voice, BBC, Deutsche Welle, EurActiv sau Radio France) sau presa românească (TVR, Radio România Actualităţi), alţii în firmele de consultanţă pe probleme europene sau în secretariatele generale ale federaţiilor europene prezente în Bruxelles. Încă din 2003 o parte dintre aceşti români care lucrează în afacerile europene s-au grupat în Clubul “România-UE” Bruxelles. Ei îşi propun să contribuie la eforturile de integrare a României în UE, dorindu-se un element de opinie obiectiv şi independent în ceea ce priveşte relaţiile dintre România şi UE.
Doar în ultimele 12 luni numărul de români din Bruxelles-ul european s-a dublat: au apărut 35 de observatori români în Parlamentul European; fiecare partid politic din România are un birou administrativ în Parlamantul European; Consiliile Judeţene din România au un birou în inima Bruxelles-ului; Camera de Comerţ şi Industrie a României are şi ea un birou la Bruxelles; din primăvara lui 2006 avem şi Oficiul Român pentru Ştiinţă şi Tehnologie pe lângă Uniunea Europeană. Acestea sunt doar entităţile foarte vizibile. Pe lângă acestea există o mare de consultanţi români, tineri, care activează în secretariatele europene sectoriale sau în birourile de afaceri europene ale multinaţionalelor.
Se estimează că marea masă de specialişti români va sosi însă după 1 ianuarie 2007, când aderarea României la UE va crea numeroase posturi în administraţia europeană şi implicit în sectorul privat.

Adevărul de Cluj, 10 noiembrie 2006
Ricoşeul jocurilor politice româneşti în Parlamentul European
Ultimele luni a consemnat o interesantă mişcare politică românească prin intrarea Partidului Noua Generaţie (PNG) în Parlamentul României. Acest joc politic are o proiecţie şi în Parlamentul European.
Aşa cum ne amintim încă din toamna lui 2005 observatorii români la Parlamentul European au fost numiţi de către Parlamentul României şi îşi păstrează toate atribuţiile de parlamentari naţionali pe perioada în care sunt observatori. Fiecare grup politic din Parlamentul României a propus un număr de observatori, respectându-se raportul de forţe din Parlament. Lista a fost aprobată în şedinţa comună a celor două Camere. Astfel, au fost numiţi 12 parlamentari PSD, 7 de la PNL, 5 de la PD si respectiv PRM, 3 de la UDMR, 2 de la PC şi un reprezentant al minorităţilor (Forumul Democrat German) - în total 35 de parlamentari români. Pe parcurs, afilierile acestora s-au modificat parţial. Vizualizând cine sunt în prezent reprezentanţii electoratului românesc se observă că avem şi un reprezentant al PNG în listă, alături de 12 PSD, 7 PNL, 5 PD, 3 UDMR, 3 PRM, 2 PC, 1 observator reprezentând minorităţile şi 1 observator independent. PRM este partidul care a pierdut 40% din membri (de la 5 la 3) în doar câteva luni.
Reamintim procedura de reprezentare în Parlamantul European cu prilejul aderării României la UE: de la 1 ianuarie 2007, România va avea 35 de europarlamentari, numiţi de către Parlamentul României, pe o perioadă interimară până la organizarea alegerilor europene în România în 13 mai 2007. Se pare că cei aleşi europarlamentari, trebuie să decidă între mandatul naţional şi cel european. După alegerile europene din 2009, România va avea doar 33 de parlamentari europeni, datorită faptului că în prezent suntem într-o situaţie excepţională, o depăşire temporară a numărului maxim de membri ai PE, fixat prin art. 189 din Tratatul de la Nisa la 732.
În ceea ce priveşte afilierea la grupurile politice din Parlamentul European, PSD este afiliat la grupul socialist (PES), PD, UDMR, Minorităţi şi Senatorul Independent V. Duca la PPE (Grupul Popular European), PNL şi PC fac parte din grupul ALDE (Grupul liberalilor), iar euro-observatorii PRM şi PNG nu sunt afiliaţi vreunui grup politic.

Adevărul de Cluj, 11 decembrie 2006
Dan LUCA, Preşedintele „Casei Europei” Cluj-Napoca:

“Românii trebuie să îşi asume mai multe responsabilităţi europene”

Adevărul de Cluj: De aproape 10 ani vă desfăşuraţi activitatea la Bruxelles, în permanent contact cu instituţiile europene. Cum se vede România de la Bruxelles, acum la câteva zile de aderare ?

Dan Luca: Este normal să existe un interes special pentru România, dar şi pentru Bulgaria, ţări care aderă la Uniunea Europeană în scurt timp. Dacă mă refer la omul de rând care trăieşte în capitala Europei acesta poate să constate o promovare a turismului românesc, făcută prin afişe pe autobuze şi în staţii de metrouri. Sectorul cultural românesc este foarte vizibil de asemnea în aceste zile, şi cred că în fiecare zi există o manifestare cu iz românesc precum: teatru, concert sau expoziţie. Cei care lucrează în reprezentanţele europene de la Bruxelles îşi pregătesc buletinele informative către membrii, prezentându-le câte ceva despre România. Recent am contribuit la câteva broşuri, răspunzând la întrebări elementare precum: “se poate plăti cu cărţile de credit în România?, România intră şi în zona euro?, ce limbi străine se vorbesc în România?” Ca o concluzie, lumea aşteaptă cu interes noile prezenţe, rămâne ca noi să arătăm treptat că merităm să fim împreună. Progresiv trebuie să ne implicăm, să ne asumăm mai multe responsabilităţi europene.

Adevărul de Cluj: Care credeţi că trebuie să fie priorităţile europene ale României pentru anul 2007 ?

Dan Luca: Orice început este dificil şi de aceea consider că 2007 este strategic în a confirma statutul de membru UE. E timpul ca toate complexele de inferioritate să dispară, iar românii să arate că pot fi la rândul lor profesionişti, creativi şi competenţi. Să nu uităm UE înseamnă diversitate, oportunităţi şi unitate. Pe aceeşi linie este important cum comisarul european propus de România îşi va lua rolul în primire. Chiar dacă el nu mai reprezintă România, asocierea cu ţara de origine este evidentă. Pe 13 mai 2007 avem primele alegeri pentru Parlamentul European din România, eveniment deosebit de interesant prin prisma noului exerciţiului de comunicare pentru partidele politice româneşti. E de văzut cum vor pune în perpective europene dezbaterile naţionale şi locale. Important este şi cum începem absorbţia fondurilor europene, care aşa cum îmi explica un prieten slovac va deveni şi în România un „adevărat sport naţional”. Cred că foarte multe organizaţii neguvernamentale, care în momentul de faţă fac parte şi din „multiplicatorii de informaţie europeană”, vor aprofunda tehnica despre procedurile necesare accesării fondurilor, oferind celor interesaţi consultanţă pentru acest serviciu. „Expertul de programe europene” va deveni o adevărată meserie, plătită greu de cei interesaţi.

Adevărul de Cluj: Există şi anumite pericole în aderarea la Uniunea Europeană?

Dan Luca: Referindu-ne la structura europeană, se observă o tendinţă care va intra în curând şi pe piaţa românească. Populaţia dă semne de nemulţumire tot mai puternice faţă de alianţa tradiţională dintre tehnocraţi şi liderii politici, care o pun în faţa unor hotărâri deja luate. Se manifestă un climat de profundă neîncredere reciprocă între clasa politică şi populaţie. Actorii care activează la nivelul de bază (cum ar fi autorităţile locale, asociaţiile, grupurile marginalizate) cer mai multă responsabilitate. Cu toţii revendică o mai mare participare în luarea deciziilor publice şi un rol direct în implementarea lor, aşteptându-se ca guvernele şi politicienii să joace un rol de intermediari activi, să creeze forumurile necesare pentru dezbateri şi dialog, să construiască şi să apere o viziune clară asupra interesului comun, să susţină soluţii acceptabile pentru toţi. Se doreşte redescoperirea dimensiunii umane, în a da fiecăruia dreptul de a se face util. E nevoie să învăţăm să luăm în considerare ceea ce este într-adevar important, iar publicul şi privatul să includă real capitalul uman în ecuaţie. Asta va fi şi prioritatea numărul unu a “Casei Europei” în anul 2007. Dacă analizăm termenul de „Casă a Europei“, în Franţa descoperim că acestea sunt asociaţii locale, care activează cu sprijinul Comisiei Europene şi acordul autorităţilor publice (beneficiind adesea de subvenţii). Chiar dacă suprinde, până în prezent „Casa Europei“ nu a beneficiat în cei 10 ani de existenţă de fonduri comunitare, nici de la Bruxelles şi nici de la Delegaţia Comisiei Europene din Bucureşti. Iar dacă insituţiile locale clujene adoră conceptul de „Casă a Europei“, nu există încă pârghiile de finanţare consistentă pentru o deschidere a activităţilor către publicul larg. Este o dimensiune pe care probabil o vom dezvolta în viitor şi la Cluj, încercând a obţine finanţări şi subvenţii pentru o activitate durabilă de informare a cetăţenilor din Cluj.

2007
Adevărul de Cluj, 16 aprilie 2007
Dan LUCA: „Pregătirea celor care implementează fondurile europene este crucială”
Adevărul de Cluj: Au trecut aproape 4 luni de la aderarea României la Uniunea Europeană. Cum este văzut acest proces de la Bruxelles şi care sunt perspectivele lunilor viitoare?

Dan Luca: Adaptarea la statutul de ţară membră a UE se produce treptat. Dacă până la aderare existau în Bruxelles doar români care îşi desfăşurau activitatea în aşa-zisul sector privat al afacerilor europene, România îşi dezvoltă în prezent alţi doi piloni în Bruxelles-ul european: cel politic, reprezentat în special de parlamentarii europeni proveniţi din România şi cel administrativ, reprezentat de cei care lucrează în interiorul instituţiilor europene. Recent, am lansat prin intermediul Clubului „România-UE” Bruxelles câteva recomandări pentru aceste sectoare. Dacă ne referim la partidele politice din România, sugerăm ca reprezentanţii acestora din Parlamentul European să încerce să aducă în „oferta politică” cât mai multe dezbateri politice europene, pe care să le proiecteze pe structura naţională sau chiar pe cea locală. Cetăţenii au nevoie de mesaje simple despre UE, iar parlamentarii europeni trebuie să îşi asigure rolul de intermediari între structurile europene şi cetăţenii români. Funcţionarii români din instituţiile europene, chiar dacă în majoritatea lor au contracte temporare, trebuie să fie mândri că provin din România. Identitatea naţională nu trebuie pierdută lucrând în administraţia europeană, iar colegii lor europeni îi vor aprecia mai mult dacă sunt la curent cu dezvoltările României.

Adevărul de Cluj: Cum trebuie să se adapteze structurile locale la noul statut al României?

Dan Luca: În România, la nivel local trebuie dezvoltate platforme locale de comunicare, care grupează: instituţii (Primărie, Prefectură, Consiliul Judeţean, Consiliul Local), Camera de Comerţ şi Industrie, universităţi, presa locală, ONG-uri şi filiale locale ale partidelor politice. Interesul local este foarte important în dezvoltările europene, iar noile mecanisme trebuie formate cât mai rapid. La Cluj, de peste 10 ani avem o astfel de paltformă prin intermediul „Casei Europei”; recent, braşovenii şi-au lansat la Bruxelles Agenţia de Dezvoltare Durabilă a Judeţului Braşov. Susţin cu tărie că reprezentanţele regionale din România şi, în special, cele 8 regiuni de dezvoltare, trebuie să îşi intensifice prezenţa în Bruxelles, iar deschiderea reprezentanţelor permanente la Bruxelles trebuie luată în considerare pentru strategia pe termen mediu. Atenţie însă pe cine împuternicim să ne reprezinte la Bruxelles.

Adevărul de Cluj: Lucraţi de 10 ani în Bruxelles-ul european. Până acum v-aţi axat activitatea în special pe dezvoltarea sectorului neguvernamental şi pe cel de media. Ce urmează pentru viitor?

Dan Luca: E drept, am debutat în Europa prin implementarea Asociaţiei Studenţilor Europeni (AEGEE) pe structura clujeană în anii `90, ca apoi să continui legătura Bruxelles – Cluj prin înfiinţarea „Casei Europei” la Cluj-Napoca. Am fondat în 2003 Clubul „România-UE” Bruxelles, o organizaţie cu mii de suporteri în prezent. Am localizat în 2003 conceptul EurActiv pe piaţa românească, iar acum EurActiv România este presa românească cu peste 100.000 de cititori pe lună. Fondurile europene reprezintă un subiect fierbinte în România şi nu numai. Problema principală este lipsa persoanelor calificate pentru asigurarea managementului proiectelor. Ca un răspuns la acest vid de expertiză în anii următori mă voi axa şi pe formarea experţilor pentru coordonarea proiectelor finanţate prin fondurile comunitare. DL International, compania pe care o conduc de 3 ani, a realizat un parteneriat strategic cu prestigioasa Universitate Liberă din Bruxelles (VUB) şi cu 6 firme de consultanţă din Bruxelles. Împreună, la sfârşitul lunii martie, am lansat o ofertă tentantă: un „master condensat”, de 3 luni, la Bruxelles, care să ajute funcţionarii publici sau persoanele din sectorul privat în înţelegerea mecanismului european. Conceptul este vizibil la adresa www.managingeuprojects.eu

Făclia de Cluj, 11 iunie 2007
Unde e România la 6 luni de la aderare?
Au trecut aproape 6 luni de la aderarea României la Uniunea Europeană şi succesul se lasă încă aşteptat. Clauza de salvgardare pluteşte asupra României precum o sabie, gata pentru a tăia în carne vie, iar programele operaţionale prin care România are acces la miliarde de euro de la UE nu funcţionează încă. Politic, în prezent suntem singura ţară din UE care nu a organizat alegeri pentru Parlamentul European, astfel politicienii români sunt încă nişte „numiţi la Bruxelles de structura naţională” şi nu aleşi. Nu e nimic ilegal, dar parcă lumea aşteaptă să intrăm şi noi în normalitate. Ceea ce ne supără, însă, este poate mult aşteptata „contribuţie a României la dezvoltarea Europei”. Inţiativa „Politicii UE la Marea Neagră” a dezmorţit puţin peisajul european, dar parcă promiteam mai multă acţiune în numeroase sectoare acum câţiva ani.
Au fost şi lucruri bune şi este bine să le menţionăm. Comisarul Orban, chiar dacă a pornit la drum cu un portofoliu greu de imaginat, reuşeşte să trezească interesul prin acţiunile întreprinse şi, în special, prin punţile lingvistice spre creşterea economică. Marca Orban prinde în capitala Europei şi este şi meritul cabinetului său din care fac parte 4 români dintre care doi clujeni.
Retrospectiv privind, cei 35 de parlamentari europeni din România încearcă să se integreze în mecanismul legislativ european, căutând nişe de acţiune şi vizibilitate. PRM-ul a confirmat la nivel european poziţionarea sa ca partid extremist, contribuind decisiv la constituirea unui grup politic în Parlamentul European care sperie stabilitatea europeană. Ceilalţi parlamentari sunt activi deja în comisii puternice sau grupuri politice europene, cu responsabilităţi clare, precum Adrian Severin, preşedintele Comisiei parlamentare de cooperare UE-Ucraina, Adina Vălean, vicepreşedinte grup ALDE (Liberali europeni) sau Marian-Jean Marinescu, vicepreşedinte grup EPP-ED (creştini-democraţi europeni).
Au mai fost sclipiri româneşti în Bruxelles, precum cea a deschiderii recente a biroului permanent al Asociaţiei Municipiilor din România, care vine perfect să completeze prezenţa românescă la nivel subsidiar din capitala europeană. Aşa cum se ştie deja, regiunile româneşti, prin Uniunea Naţională a Consiliilor Judeţene din România continuă sistematic munca începută în 2005.
Încă nimic concret despre cei delegaţi să ne reprezinte la Comitetul Regiunilor (15 persoane) sau Comitetul Economic şi Social (alte 15), decât o palidă lansare festivă undeva prin februarie.
Concursurile pentru ocuparea posturilor în adminsitraţia europeană sunt în plin proces şi parcă fiecare român cu ceva studii superioare simte nevoia de a-şi încerca puterile. Afluenţa este imensă, umbrind parcă celebrele admiteri la Drept sau Medicină dinainte de 1989.
În ultimele 6 luni, România a atacat în forţă Bruxelles-ul, cel puţin numeric, dar parcă încă ne lipseşte ceva. Aşa cum anticipa încă de acum un an Clubul „România-UE”, în ultimele luni s-au intensificat relaţiile oficiale între România şi UE, în special datorită parlamentarilor români care activează în Parlamentul European, dar şi a funcţionarilor români care încep să lucreze în instituţiile europene. Pe lângă aceştia, avem o „invazie” de asistenţi de parlamentari care dinamizează „poza integrării”. Deşi se aşteaptă să apară şi anumite companii de consultanţă româneşti noi pe piaţa Bruxelles-ului european, prezenţa lor este încă palidă. Grupurile industriale sectoriale din România primesc continuu mesaje care le îndeamnă la „coagulare”, pentru a veni cu mesajul românesc sectorial pentru nivelul european. „Energia românească” pare pe moment cea mai aproape de a intra vizibil pe piaţa Bruxelles-ului european, dar încă mai sunt mulţi paşi de făcut.
Să sperăm că următoarele 6 luni vor aduce mai multe confirmări europene din partea României.

Făclia de Cluj, 14 septembrie 2007
Dezbateri europene pentru Parlamantul European?
Nu cred cǎ dezbaterile din România referitoare la alegerile pentru Parlamentul European se vor axa pe teme europene. Ţări care sunt de ani buni în Uniunea Europeană au mari probleme în a introduce în sferele naţionale dezbaterea europeană, chiar când miza este un loc în legislativul european.
Desigur şi în România se vor face referiri la UE şi în special la fondurile europene de care beneficiează ţara noastră. De fiecare dată se va merge pe formula “noi” şi “ei”, fără a se încerca o abordare realistă. România este în UE şi nu se mai pune problema că UE ne critică sau ne încurajează. Noi suntem acum Uniunea Europeană, avem comisar european, avem parlamantari europeni, avem funcţionari europeni şi alte drepturi care rezultă din statutul de membru. E timpul să scăpăm de frustrări şi să privim înainte.
Politicile europene se regăsesc, chiar dacă mascat, şi în politica naţională. Diferenţa este că în România priorităţiile politice sunt altele, iar unghiurile de abordare modificate. Să dau un exemplu, cel al pensiilor. În România dezbaterea este despre majorarea lor, dar la nivel european avem o altă polemică. Din cauza cunoscutului fenomen al “îmbătrânirii populaţiei din UE”, bugetele naţionale nu mai pot susţine atât de mulţi pensionari. Din această cauză se încearcă “împingerea” vârstei de pensionare cu 2, 3 sau chiar 5 ani în unele ţări.
Un recent sondaj de opinie efectuat în rândul corespondenţilor de presă de la Bruxelles, arată că priorităţile de informare a cetăţenilor asupra politicilor europene sunt: energia, relaţiile externe ale UE, mediul înconjurător şi reforma instituţională a Uniunii. Chiar credeţi că echipele de campanie îi vor sfătui pe Tăriceanu, Geoană sau Boc să explice cetăţenilor români, repet în campania pentru Parlamantul European, votul cu majoritatate calificată sau relaţiile Uniunii cu Brazilia? Să fim sinceri, li se va spune ca nu sunt în realitatea românească şi că nu au mesaj pentru electoratul român.
Deşi au trecut doi ani de la celebrele “NU”-uri spuse de francezi şi olandezi la referendumul pentru Constituţia Europeană, încă nu e totuşi clar - a fost un vot împotriva guvernelor naţioanale de la acea dată sau a fost un mesaj negativ dat construcţiei europene? Nu e uşor în a comunica despre UE, iar Margot Wallström, comisarul european responsabil cu comunicarea, are mari dificultăţi în a realiza coerenţa necesară. A lansat în februarie 2006 Cartea Alba a comunicării cu cetăţenii, va reveni pe 3 octombrie a acestui an cu o nouă versiune, dar trecerea de la teorie la fapte este dificilă.
Alegerile europene sunt importante şi ca mesaj pe care românii îl pot da colegilor din “clubul european”. Cred că putem să avem şi o dezbatere plină de conţinut, trecând peste atacurile la persoană, atât de dragi românilor. Cred că există cetăţeni în România anului 2007 care vor normalitatea europeană, şi fac un apel la partidele politice din România în a se gândi şi la aceştia când vor face promisiuni despre Europa.

Făclia de Cluj, 20 octombrie 2007