Răzvan Alexandru Petre filosofie spirituală

CONCEPTE SPECIFICE PSIHO-SPIRITOLOGICE

Materia este ordonată într-un spectru larg de frecvenţe vibratorii, alcătuind „lumi” cu legi specifice, dar supuse şi unor legi generale (karma, rezonanţa, evoluţia).

Omul, în totalitatea sa, este alcătuit dintr-un sistem de corpuri suprapuse ca frecvenţă, dar ocupând acelaşi loc în spaţiu (în starea de veghe). Bref, sunt 3 corpuri: fizic, astral şi mental. Mai pe larg: corpul fizic cuprinde şi corpul eterico-energetic; corpul mental este alcătuit tot din materie astrală, dar mai rafinată, i se potriveşte şi denumirea de astral superior. Mai există şi corpul cauzal (sau spiritual), nemuritor, care înconjoară spiritul. În stările modificate (somn, vis, transă etc.) o parte din corpurile subtile nu sunt aliniate cu corpul fizic, care pare inert, inactiv sau ca un mecanism automat.

Fiecare corp are câte un centru de comandă, numit „minte sau conştiinţă” particulară: mintea fizico-eterică, mintea astrală, mintea mentală. Ele formează o echipă coordonată şi ţinută laolaltă de către spirit – Centrul Suprem de comandă al fiinţei. Spiritul le coagulează prin intermediul perispiritului (învelişul energetic multidimensional al spiritului), care este format din particule de diverse frecvenţe, de la cele eterice până la cele mentale. O minte poate fi totuşi fragmentată în mod natural, divizată la voinţa spiritului, de aici decurgând tot felul de stări deosebite de cea de veghe (vis, somn, dedublare etc.).

Fiecare din aceste corpuri subtile este un vehicul al conştiinţei. Conştiinţa spiritului poate călători în orice „lume” ce corespunde frecvenţei de vibraţie a corpurilor sale astral şi mental. Corpul subtil ascultă de mintea subtilă, mintea subtilă ascultă de spirit, prin intermediul perispiritului. Dacă corpul subtil nu este suficient de purificat, atunci spiritul călătoreşte în lumi ce rezonează cu impurităţile respective. Ca să aibă acces la lumi „preafericite”, omul trebuie să-şi purifice vehiculele subtile, veghindu-şi şi modelându-şi emoţiile şi gândurile.

Nu numai omul, ci şi spiritul trebuie să îndeplinească nişte condiţii eligibile pentru locurile înalte. Astfel, dacă omul greşeşte mult, dar spiritului său nu prea îi pasă de karmă, fiind mulţumit cu vizitele sale nocturne în tărâmuri preafericite, atunci i se vor pune oprelişti artificiale (de către anumite spirite gardieni), ca să nu mai aibă acces la ele. Deranjat de faptul că va trebui să lâncezească de acum încolo doar în zonele mediocre, nu foarte plăcute, spiritul va înţelege că trebuie să ia nişte măsuri urgente în privinţa conduitei omului.
Totul este de natură materială, de la grosier la subtil. Emoţiile sunt alcătuite din materie astrală inferioară, gândurile concrete din materie astrală superioară, iar gândurile abstracte din materie mentală.

Mintea fizică (cea cu ajutorul căreia citim acest articol) este de natură eterică şi este legată de creier, neidentificându-se cu acesta, ci folosindu-l ca pe un instrument de legătură cu corpul fizic. Există desigur o continuă relaţionare directă şi între corpurile fizic şi eteric, la nivel de particule componente, dar cu alte reguli şi alte roluri…

Orice modificare în creier (de natură chimică sau fizică) se va repercuta şi asupra funcţionării minţii fizice. De aici, unii au tras concluzia pripită că psihicul îşi are locul în creier. De fapt, rolul creierului este doar de a intermedia percepţiile fizice şi acţiunea minţii eterice asupra corpului fizic. Un rol important al sistemului nervos central este cel de a susţine viaţa de relaţie a organismului biologic. Funcţiile superioare ale psihicului sunt însă privilegiul minţii astrale, mentale. Domeniul de bază al minţii eterice este conştientizarea realităţii fizice. Totuşi, în urma unor antrenamente specifice sau ca dat nativ, mintea poate avea acces şi la alte stări de conştienţă speciale.

Faptul că gândirea nu este o „secreţie a creierului” se poate demonstra cel mai simplu în momentul, inevitabil pentru oricine, al morţii, când mintea fizică îşi păstrează luciditatea chiar şi după părăsirea corpului, în momentele de autoscopie. Acelaşi fenomen are loc şi în stările de NDE (near-death experience) sau de OBE (out-of-body experience), dar pentru că mintea redevine ulterior la starea ei normală de funcţionare, unii sceptici presupun că de fapt creierul nu îşi încetase total activitatea, aşa cum demonstraseră aparatele electrice racordate la creier. La moartea reală şi completă, mintea nu mai revine la starea ei anterioară, moartea creierului este incontestabilă, deşi gândirea continuă la fel de vie ca înainte de moarte. Fachirii care se lasă îngropaţi de vii demonstrează acelaşi lucru: fără oxigen, creierul nu moare, pentru că este vitalizat în alt fel decât a stabilit neurologia.

Suntem încă departe de a defini toate structurile, interdependenţele şi funcţionarea minţii fizice, ca şi a celor mai subtile. Putem însă spune că omul poate supravieţui, chiar fără a-şi pierde funcţiile psihice, fără o parte din creier, pentru că mintea sa eterică nu a fost afectată de accident şi a fost reconectată imediat la alte zone ale creierului (de către alte instanţe ale corpului energetic, de exemplu sufletul vital, sau chiar de alte entităţi binevoitoare, cum ar fi îngerii păzitori).
Stările psihice sunt datorate rezonanţei cu un anumit palier al materiei astrale. Emoţiile şi gândurile sunt preluări de materie de un anumit tip şi conţinut din eterul înconjurător. Modificând tipul de materie subtilă vehiculată în acel moment, ne schimbăm starea psihică. Cauzele modificărilor mentale sunt numeroase. Dacă putem să le controlăm în parte, atunci înseamnă că ne-am educat mintea de a recepta un anumit tip de materie astrală şi mentală. Acesta este drumul regesc spre evoluţia spirituală.

La rândul nostru, generăm emoţii şi gânduri care iradiază în Univers, influenţând alte fiinţe şi pe noi înşine. O parte din particulele subtile rămân în jurul nostru, în aură, compunând corpurile astral şi mental. Prin legea rezonanţei, vom atrage particule asemănătoare. Interacţiunea cu alţi oameni este mereu o provocare, fiindcă ne împrospătează materia subtilă personală, ceea ce poate fi bine şi rău în acelaşi timp.

Fiecare lume are îşi proprii săi locuitori (spirite dotate cu corpuri corespunzătoare acelei lumi: fiinţele astrale au corp astral şi mental, fiinţele mentale au doar corp mental, fiinţele cauzale sunt spirite foarte pure). Prin faptul că omul deţine vehicule subtile, spiritul său poate călători în toate lumile (inclusiv cauzal, unde poate avea acces numai spiritul – înconjurat de stratul cauzal al perispiritului). De aici rezultă o multitudine de abilităţi şi efecte paranormale.

Unele dintre abilităţile paranormale presupun manipulări ale minţilor omului, care au şi o parte de rezervă, ce se implică în astfel de experienţe parapsihologice. Numai spiritul are însă deplina conştiinţă asupra a ce se întâmplă; minţile (fie ca un tot, fie ca o parte) sunt doar instrumente, comandate direct sau de la distanţă de către spirit. Mintea astrală se poate, de exemplu, multiplica în două sau mai multe părţi identice (preluând particule din materia corpului astral de bază), fiecare executând o altă activitate sau ipostază simplă şi repetitivă, dar conştiinţa nu poate fi prezentă la un moment dat decât în una din ele, pe care o poate anima în activităţi complicate.

În concluzie, toate fenomenele psi, precum şi stările de conştiinţă (ordinare sau modificate) sunt urmarea diferitelor manipulări ale corpurilor subtile şi ale instanţelor conştiente (cele trei minţi amintite) de către voinţa Spiritului.