Răzvan alexandru petre

JUDECATA DE APOI ŞI ISUS, JUDECĂTORUL (2012)

Cristina Petriş a fost răpită în duh timp de o oră şi jumătate (moarte clinică atestată ulterior), văzând măreţia lumii spirituale şi pe Mântuitorul Isus conducând Judecata sufletelor.

Lia Rusu a văzut într-o viziune Judecata de Apoi şi pe Mântuitorul judecând sufletele după meritele din timpul vieţii.

Niciuna dintre ele nu ar fi vrut să se mai întoarcă în trup, gândindu-se la câte păcate vor mai face, din cauza neputinţei omului de a se purta fără greşeală.

Este de reţinut şi descrierea „iadului”, care ar fi „ruperea completă de Dumnezeu”. Pe Pământ, toţi oamenii se află sub Graţia lui Dumnezeu, nimeni nefiind condamnat definitiv, ci având oricând ocazia de îndreptare, chiar şi pe patul de moarte. Însă odată ce ai murit, se trage linie, iar dacă ai respins sistematic, satanic, îndemnurile către Bine, Frumos, Adevăr, care există pretutindeni, te poţi aştepta să ai parte de suferinţe sufleteşti aparent fără scăpare, numite popular „iadul”.

Diverşi savanţi studiază astfel de mărturii, iar concluziile lor sunt clare: # Aceste experienţe paranormale nu pot fi explicate de ştiinţa materialistă. # Sinceritatea autorilor este atestată prin diferenţele dintre mărturii, dar care converg totuşi spre o descriere destul de unitară a lumii spirituale. # Asemenea trăiri nu pot fi puse pe seama chimismului creierului, ci oglindesc fidel o realitate din altă dimensiune.

În ziua de astăzi, credinţa oarbă într-o dogmă, într-o carte, într-o tradiţie sau în preoţi sunt chestiuni depăşite ale trecutului. Omul modern îşi bazează crezul pe o ştiinţă spirituală, din care fac parte şi astfel de mărturii impresionante şi veridice despre unele evenimente suprafizice. Desigur, ele trebuie corelate între ele şi decojite de ideologiile personale, pentru a creiona un tablou cât mai exact al lumii spirituale. Abordarea ştiinţifică a spiritualităţii încurajează noile revelaţii, pe care le analizează cu bun-simţ şi discernământ. Ea acceptă majoritatea normelor morale ale religiei, justificându-le pe baza realităţii metafizice mărturisite de nenumăraţi semeni de-ai noştri...

14 octombrie 2012

REALITATEA DEMONILOR (2011)

Iată o mărturie incredibilă şi curajoasă a unei foste amante a unor satanişti, despre faptele şi puterile acestora. Sataniştii sunt şi ei oameni ca noi toţi, dar gândesc şi se comporta ca diavolii.

Mesajul esenţial al acestei mărturii tulburătoare este că puterea lui Dumnezeu este mai mare decât a Satanei. Dar numai invocarea sinceră a puterii Divine o poate pune în acţiune. Chiar şi din cea mai neagră stare de prostraţie, omul îşi poate reveni printr-un gând trimis spre Lumină...

7 noiembrie 2012

STAI LINIŞTIT ! (2006)

În aceasta viaţă agitată, cu pace trecătoare, „să stai liniştit” este un important factor care te ţine în contact cu tine însuţi, cu familia ta şi cu Dumnezeu. Într-o epocă în care multiplele însărcinări au devenit o a doua natură, ideea de a „sta liniştit” a devenit aproape de neatins. Totuşi, liniştea căpătată prin rugăciune este o practică plină de împliniri spirituale care ţi-ar putea schimba viaţa pentru totdeauna.

Rugăciunea contemplativă este esenţa creştinismului şi un remediu pentru relele din această lume frenetică. Documentarul analizează importanţa rugăciunii liniştite, meditative, ca o modalitate de a fi cu adevărat deschis să primeşti călăuzire de la Dumnezeu.

Tăcerea e un lucru bun!

12 martie 2013

EFECTUL UMBREI (2009)

„Umbra” există în fiecare dintre noi şi se manifestă în fiecare zi. Ea este motivul pentru care ne înfuriem atunci când un prieten apare la întâlnire cu zece minute mai târziu, pentru care ţipăm la părinţii sau la copiii noştri, chiar dacă aceştia nu au greşit cu nimic, şi pentru care ne sabotăm propriul succes în momentele cele mai nepotrivite cu putinţă. Filmul face lumină asupra acelor aspecte neplăcute ale fiinţei noastre pe care le negăm, dar care ne controlează totuşi viaţa. Nu putem descoperi altfel darurile naturii noastre autentice decât prin acceptarea „umbrei” noastre. Combinând înţelepciunea mai multor experţi, filmul documentar „Efectul umbrei” reprezintă un ghid practic pentru a descoperi darurile pe care le ascunde inconştientul nostru, eliberându-ne astfel de trecut şi continuându-ne călătoria către desăvârşire.

Dacă doriţi să aprofundaţi mesajul lui Debbie Ford, autoarea documentarului „Efectul Umbrei”, puteţi lectura o altă carte a sa, intitulată „Partea întunecată a căutătorilor de lumină”.

Comentariu

Să nu înţelegem însă că „umbra” ar avea vreo virtute în sine! Doar procesul autocunoaşterii ne poate aduce fericirea. Când „băgăm gunoiul sub preş”, atunci rămânem sclavii defectelor noastre. Recunoaşterea „umbrei” NU se face în public, fiind un proces foarte intim, NU e un prilej de laudă sau de a-i obliga pe ceilalţi să ne accepte greşelile, NU înseamnă nici să ne dăm frâu liber pornirilor întunecate, pentru a „scăpa de frustrări”.

Există două alternative de a scăpa de balastul negativităţii: fie luptând direct cu păcatele (non-acceptarea), fie înţelegându-le şi dizolvându-le prin compasiune. A doua cale, ceva mai subtilă, este utilizată în căi spirituale, metode de dezvoltare şi optimizare psihologică, dar poate fi urmată şi spontan. Despre ea vorbeşte filmul. În acest caz, compasiunea ia forma iertarii de sine. Dar cine şi pe cine iartă? Iertarea NU înseamnă, în nici un caz, ca omul să fie mulţumit cu greşelile sau ciudăţeniile sale, pe care să le reia cu plăcere, amplificându-le chiar, pe deplin conştient!!!

Omul nu este o fiinţă monolitică, ci formată din fragmente. Într-un model simplu, cele trei mari diviziuni sunt: Umbra – Ego-ul – Sinele. Umbra desemnează mecanismele inconştiente cu influenţă negativă. Ea nu are contur, nici permanenţă, putându-se micşora până la dispariţie. Ego-ul reprezintă conştiinţa noastră curentă, simţul individualităţii, sufletul. Sinele este Conştiinţa superioară, pozitivă, Spiritul etern care ne dă viaţă şi puterea de a creşte. Întunericul Umbrei se înfruntă cu lumina Spiritului, în fiecare clipă, în câmpul conştiinţei obişnuite. IERTAREA poate apare când Ego-ul se smereşte şi acceptă că a îngăduit prea mult întuneric. Atunci coboară în el o mai mare lumină. Odată cu lumina cea mare, sunt şterse cele mai ascunse pete din suflet, uşurându-i suferinţa. Aceasta este iertarea de sine cea purificatoare... E posibil ca, prin simpla recunoaştere a păcatului, el să-şi piardă puterea pe care o avea asupra noastră.

Deci Iertarea vine dinspre Sine către Ego, prin smerenia celui din urmă. Nicidecum ea NU este tolerarea Ego-ului de către Ego (care s-ar putea numi autosuficienţă, persistenţă în greşeală, respingerea evoluţiei)!!! „Acceptarea umbrei” nu înseamnă să pierzi din vedere nevoia de autoperfecţionare, de progres. Este doar o etapă de echilibrare sufletească. Poate fi o amânare a luptei cu defectele adânc înrădăcinate, pentru a-ţi îndrepta energia spre utilizarea la maximum a altor calităţi şi a evolua pe alte paliere ale fiinţei tale multidimensionale. Totuşi, vei păstra în vedere că nu vei putea fi cu adevărat fericit decât atunci când fiinţa ta va fi aproape completă, perfect echilibrată, fără pete.

12 decembrie 2012