Scurtă istorie a bisericii ortodoxe române povestită celor tineri

19 IUNIE 1865 – DUPĂ CE Dionisie trecuse la Buzău a fost ales IOSIF GHEORGHIAN (1865-79).

1879- la Dunărea de Jos

1886 – devine mitropolit primat.

A urmat: CALINIC DIMA (1879-86) şi apoi SILVESTRU BĂLĂNESCU (1886-1900)

originar din Neamţ

studii: Socola, Kiev

1873 – profesor, şi în 1876 director al Seminarului Central Bucureşti.

A mai avut 3 funcţii: preşedinte al Comitetului de redacţie al revistei „BOR”, profesor şi decan al Facultăţii de Teologie Bucureşti (1881), arhiereu locotenent cu titlul „Piteşteanul” (1879).

Ca episcop la Huşi a înfiinţat 2 şcoli de cântăreţi: Huşi şi Bârlad.

A fost unul dintre ierarhii cărturari ai secolului trecut. A tradus foarte mult din ruseşte.

Dreptul, Dkjogmatica aau fost tradusse după autori ruşi. A publicat o serie de studii şi în BOR .

Moare la 1900.

Şi-a lăsat acasele Facultăţii de teologie.

8 februarie 1902 – CONON ARĂMESCU DONICI

1912 – devine primat.

1912 – ale3s tânărul arhiereu NICODIM MUNTEANU care mai târziu avea să devină mitropolitul Moldovei (1935) şi patriarh (1939).

1923 – s-a retras de la Huşi la mănăstirea Neamţ.
MĂNĂSTIRILE DIN ŢARA AROMÂNEASCĂ ŞI MOLDOVA ÎN SECOLUL XVIII

S-au ridicat multe aşezăminte, dar puţine ctitorite de domni. Se fac noi închinări de mănăstiri.

În Ţara Românească:

Văcăreşti – zidită de NICOLAE MAVROCORDAT – între 1716-22. Paraclisul zidit de fiul său CONSTANTIN, în 1736.

Sf.Spiridon Vechi – ridicată în a IV-a domnie a lui CONSTANTIN MAVROCORDAT (1744-48) închinând-o patriarhiei de Antiohia în 1747.

Sf.Pantelimon – ridicată de GRIG.III GHICA (1747-52)

Avea şi un spital pentru boli cronice.

Acestui aşezământ i-au fost închinate 13 mănăstiri şi schituri, cu toate moşiile lor.

Stavropoleos – 1724 – ctitorită de arhimandritul grec IOANICHIE, devenit mitropolit de Stavropoleos. Ajunsese una din cele mai bogate mănăstiri ale ţării, azi biserică.

Multe aşezăminte au fost ctitorite de mari dregătzori: schitul Comana (Vâlcea), Sf.Dumitru (Rm.Vâlcea), Mănăstirea Şperbăneşti (Vâlcea), mănăstirea Obedeanu (Craiova), etc.

Cele mai multea şezări monahale au fost ctitorite de episcopi, egumeni, călugări:

1745 – episcopul CLIMENT al Râmnicului a refăcut integral catedrala de acolo, la carea adăugat o bolniţă.

A mai ridicat schiturile: Pietronii de Jos, Colnic, Pătrunsa.

Ciodovina – egumenul NICODIM de la Tismana

Frăsinet – călugării ILARION şi ŞTEFAQN

Poiana Mărului – ridicat de stareţul Vasile (lângă Râmnicul Sărat) ajutat de Mavrocordaţi.

Mănăstirea Suzanaa (Prahova) – SUZANA ARŞIC originaşră din Săcele.

Mănăstirea Berislăveşti – Argeş – începută la 1753-54 şi isprăvită la 1762 de egumenul NICODIM, identificat cu Nicolae Pop din Balomir.

Mănăstiri ctitorite de negustori:

Zamfira – 1743 – Zamfira, soţia Starostelui negustorilor din Bucureşti, Manuil Apostol.

Cheia (1770) – reclădit (1839)

Schitul Preedeal (1774 şi 78) – un ieromonah Ioanichie

Cotmeana – refăcută – 1778-79 de egumenul SOFRONIE de la Cozia.

Cernica – 1781 refăcută de stareţul GHEORGHE

1802 – avariată

1809 –15 – arhimandritul Timotei ridică biserica Sf.Nicolae

1790 – parad. Sf.Gheorghe (Cernica) ridicat de un Dan Braşoveanu, iar Sf.Gheorghe din Ostrov de către staraeţul Calinic – 1831-32 – cu ajutorul arhiereului Ioanichie Stratonichios.

Mănăstirea Ciorogârla (1808) – vistiernicul CONSTANTIN SAMURCAŞ

Ţigăneşti (1812) – marele ban Radu Florescu, arhimandritul Dositei de laa Căldăruşani şi logofătul Gheorghe Florescu.

Pasărea (1813) – egumenul Timotei de la Cernica.

1846-47 – refăcută în urma unui cutremur de arhimandritul Calinic de la Cernica.

Ghighiu (1814)

În Dobrogea:

Mănăstirea Cocoş (1833) – călşugărul Visarion, originar din părţile Făgăraşului, venit de la Muntele Athos.

Peste 2 decenii s-a ridicat biserica de zid existentă cu banii unui cioban ardelean călugărit aici.

Biserici de mir:

Sf.Spiridon Nou Bucureşti – începută de SCARLAT GHICA (1758-61 şi 1765-66) terminată de fiul său ALEXANDRU (1766-68)

Schitul Măgureanu – începută de logofătul Constantin Văcărescu, terminată de ginerele său vistiernicul Mihai Cantacuzino.

Sf. 40 Mucenici pe podul Mogoşoaiei – ctitorit de Mihai Cantacuzino pe locul unde este acum Ateneul (metoc al episcopiei Râmnicului)

Botezul Bomnului -1744 – Domniţa Bălaşa şi soţul ei Manolache Lambrino

Înălţaraea Djomnului (1750-51) – domniţa Bălaşa.

1835 – S-a înfiinţat lângă ea Spitalul Brâncovenesc

Creţulescu (1722) – logofăt Iordache Cretzulescu

Vergului – mitropolitul Daniil

MOLDOVA

Mănăstirea Precista (Focşani) – a lui Nicolae Mavrocordat

Mănăstirea Frumoasa (Iaşi) – hatmanul Melentie Balică. (sfârşitul secolului XVI, refăcută de Gr.II Ghica.

Sf.Spiridon (Iaşi) (1752-63) – Ştefan Bosie

1757 – Constantin Racoviţă aa dat un hrisov pentru întemeierea unui spital.

Vărateac – prima aşezare monahală aici ar fi luat fiinţă prin strădania maicii Olimpiada de la schitul Topoliţa,. O altă maică Nazavia ar fi ridicat o a II-a biserică, din lemn.

1808 – actualaa biserică ctitorită de stareţa Olimpiada şi duhovnicul Iosif.
Sachituri:

Schitul Pocrov – episcopul Pahonie al Rjomanului, în apropierea Neamţului

Agafton – Botoşani (1729)

Vorona – Botoşani, Grorovei – Dorohoi

Sihăstriaa (1740-42), lângă Secu

1825 stareţul Domektian ridică biserica actuală Sihla (1813).

Vovidenia a(1749-51) – episcopul Ioanşichie al Romanului (lângă Neamţ)

Tarcău (Neamţ) (1828-33)

Numărul schiturilor şi al mănăstirilor a fost oricum foarte mare. Numai în eparhia Roman existau atunci 26 mănăstiri şi 74 schituri. Mult mai multe vor fi fost în cea aa Iaşilor.
VIAŢA MONAHALĂ ÎN ŢĂRILE ROMÂNE ŞI MOLDOVA ÎN SECOLUL XVIII
În secolul XVIII deşi ţările române se aflau sub stăpânire fanariotă totuşi se observă o înviorare a vieţii duhovniceşti, petrecută sub influenţa vieţii ascetice din anumite mănăstiri ruseşti care trăiau după rânduiala Sf.Dimitrie al Rostovului.

Unul dintre ucenicii săi a fost episcopul PAHOMIE al Romanului.

Un alt mare ascet a fost stareţul VASILE de la Poiana Mărului. El trăise şi cârmuise mănăstirea Dalhăuţi (Vrancea) şi apoi a ridicat schitul de la Poiana Mărului.

Pe lângă aleasaa viaţă duhovnicească, Vasile cunoştea foarte bine şi scrierile patristice, scriind el însuşi câteva lucrări teologic-ascetice.

Moare la 1767.

În aceaa vreme a trăit şi marele PAISIE supranumit VELICICOVSKI.

Născut la 1722 în Poltava (Ucraina) în ziua pomenirii marelui mitropolit Petru Movilă+ (21 decembrie), primind la botez numele acestuia. Era fiu de preot de la cateadrala Uspenia din Poltava.

După cercetări mai noi se susţine că se trăgea dintr-o familie de moldoveni stabiliţi de mai mult timp acolo, înrudiţi cu strămoşii după mamă ai lui Dimitrie Cantemir.

Rămas orfan de mic, a fost crescut de mama sa şi fratele său, Ioan, preot la biserica unde slujise tatăl lor. A învăţat la şcoala parohială de aici, iar după moarteaa fratelui său a fost înscris la Academia .....ieveană. A urmat numai primele 4 clase, iar apoi s-a retras pentru a se dedica monahismului.

1740 – a intrat la mănăstirea Liubeţki pe Nipru, iar după 3 luni a intrat în mănăstirea Medvedovski unde a fost tuns ca rasofor, primind numele de Platon.

Viaţa bisericească însă , în Ucraina ocupată de catolici, era afoarte grea. De multe ori mănăstirile ortodoxe erau închise. Abătându-se prigoana şi asupra mănăstirii sale s-a întors la Kiev, intrând în cunoscuta Lavră a Peşterilor.

1842 – a venit în Moldova, stabilindu-se pe rând la Dălhăuţi, Trăisteni (Râmnicul Sărat), Cârnul (Buzău) – unde a avut prilejul să cunoască pe Vasile de la Poiana Mărului.

În aceste 3 schituri, influenţa avieţii athonite eraa foarte puternică.

Toate acestea au determinat pe Platon să se îndrepte către Athos (1746).

În acest timp mănăstirile de acolo erau robite de turci şi li se luau biruri foarte mari.

Viaţa duhovnicească în aceste acondiţii era foarte redusă. Negăsind nici un duhovnic pe lângă care să stea, s-a aşezat într-o chilie de lângă mănăstirea Pantocrator.

1750 – a venit la Athos stareţul Vasile care l-a acălugărit pe Platon, dându-i-se numele Paisie.

Ajungând la o înaltă treată de desăvârşire, au început să se adune ucenici în jurul său: moldoveanul Visarion, fraţii Partenie şi Chesarie.

Înmulţindu-se ucenicii, aceştia au insistat pe lângă Paisie să primească hirotonia în preot.

1758 – hirotonit de un episcop Grigorie.

Apoi s-a mutat în chilia Sf.Prooroc Ilie şi împreună cu ucenicii a zidit o biserică şi chilii. Aici el a început să revizuiască vechile traduceri slave ale Sf.Părinţi după originalul grec.

1763 – revine în ţările române şi s-a aşezat laq schitul Vărzăreşti (Râmnicul Sărat).

De aici a mers spre Iaşi, fiind primit de Gavriile Calimachi, care le-a oferit mănăstirea Dragomirna.

1763 – reface viaţa monahală laq Dragomirna.

A introdus aici un regulament în 28 puncte cu felurite rânduieli privitoare la viaţa acălugărilor, viaţa de obşte, ascultaraea, smerenia, şsărăcia, muncă, spovedania adeaasă.

A continuat munca de traducere aa marilor asceţi Antonie cel Mare, Isaia Pustnicul, Petru Damaschin, Teodor Studitul etc.

A întocmit o lucrarae desprae „Rugăciunea minţii”. Zilnic ţinea cuvântări în slavonă şi română, iar slujbaa atot aşa.

1775 – Bucovina este ocupată de austrieci, iar Paisie împreună cu 200 de ucenici, din 350, s-a aşezat la Secu, fiind chemaţi deegumenul Eftimie. Aici au fost ridicate noi chilii şi s-a continuat felul de viaţă de la Dragomirna pentru 4 ani.

1779 – la dorinţa domnitorului CONSTANTIN MORUZI (1777-82) lui Paisie: s-a încredinţat egumenia mănăstirii Neamţ.

Duhovnicul Ilarion a fost încredinţat cu egumenia mănăstirii Secu.

La Neamţ, a întărit rânduielile athonite.

Numărul vieţuitorilor a ajuns la 700, nu numai români! Marele Paisie a continuat aici munca sa de traducere în română şi slavă.

S-au păstrat cam 300 manuscrise , dintre acare 40 au fost scrise achiar de el.

Tot aici a format o adevărată şcoală de traducători din greacă. Unii dintre tinerii ucenici au fost trimişi la Academia Sf.Sava din Bucureşti pentru a învăţa abine această limbă.

Mitropolitul GAVRIIL PETROV al Petersburgului9 şi Novgorodului aa cerut lui Paisie traducerea în slavo-rusă a „Filoceliei”, pe care a tipărit-o la 1793.

1790 – în timpul ocupaţiei ţariste din Moldova, arhiepiscopul AMBROZIE, locţiitor al mitropolitului Moldovei, a ridicat pe Paisie la treaptaa de arhimandrit.

Presimţându-şi sfârşitul, a început să-şi scrie autobiografia; neterminată însă. Moarae la 15 noiembrie 1794 - îngropat la biseriaca mare a mănăstirii Neamţ.

La înmormântarea sa a fost trimis să participe şi ekpiscopul Veniamin Cşjostachi, dar a ajuns mai târziu cu 2 zile. A participat însă la alegerea noului stareţ: Sjofronie.

Rânduielile impuse aici de Paisie au avut o influenţă benefică şi asupra altor mănăstiri, ridicându-se viaţa duhovnicească.

Această influenţă s-a răspândit în mare măsură în Rusia.

Printre ucenicii săi s-au numărat: Visarion (mort la 1766), Ilario9n de laq Secu, Sjofronie, Fherontie şi Dorotei, trimişi la Sf.Sava din Bucureşti, Onoriu, îngrijitorul spitalelor de la Dragomirna şi Neamţ, Iachint de la Pocrov , mai târziu aegumen la Vorona, Platon, cel care a scris „Viaţa lui Paisie”, ierodiaconul Ştefan caraea a tradus din slavo-rusă „Vieţile Sfinţilor” în 12 volume, ierodiaconul Grigorie, mai târziu mitropolit al Ţârilor Române.

Cel mai de seamă ucenaic al lui Paisie a fost stareţul GHEORGHE, transilvănean, trecut de tânăr în Ţara Românească, după care a plecat la Athos.

Acolo a ajuns ucenic al lui Paisie, urmându-l apoi la mănăstirea Dragomirna , Secu şi Neamţ.

1781 – pleacă spre Athos dar în Bucureşti, prezentându-se la mitropolitul Grigorie II i s-a încredinţat egumenia mănăstirii Cernica, acare 30 ani fusese părăsită.

Cu ajutoare primite de la NICOLAE MAVROGHENI (1786-90) a început refacerea mănăstirii, izbutind s-o ridice şi ca o viaţă duhovnicească superioară.

1794 – devineegumen la Căldăruşani, punând început vieţii de obşte şi aici.

Încă din 1785 întocmise o diată carea reprezenta o icoană a vieţii duhovniceşti trăite de călugării români la sfârşitul secolului XVIII.

Moarae la 3 decembrie 1806.

Printre uceniicii săi s-a numărat marele acărturar ieromonahul MACARIE, care a stat cu Paisie la Athos, la Dragomirna, tălmăcitor al multor cărţi din greaceşte.

Un altul era DOROTEI,urmaşul lui la egumenia mănăstirii Căldăruşani;

Călugărul PROTASIE – alt ucenic care a alcătuit Viaţa Stareţului Gheorghe

Dintre călugării cu viaţă îmbunătăţită de la cele 2 mănăstiri: Calinic de la Cernica (1818-50) mai târziu episcop la Râmnic (1850-68), arhimandritul Nicolae Greceanu de la Căldăruşani, Grigorie, viitor mitropolit ş.a.

Între ucenici se număra şi un fost rabin, botezat şi călugărit de el sub numele NEOFIT care a şi scris unele lucrări moralizatoare.
MITROPOLIA PROILAVIEI şi EPISCOPIA HOTINULUI
Mitropolia Proilaviei a primit numele de la oraşul Brăila.

Înfiinţare:

1417 – turcii au ocupat Gjiurgiu şi Turnu şi le-au transformat în raiale.

În Moldova, Chilia şi Cetatea Albă au fost ocupate la 1484.

1538 – după mar4ea ofensivă a lui SOLIMAN II MAGNIFICUL împotriva lui Petru Rareş, a fost anexat Bugeagul, împreună cu cetataea Tighina (Bender) şi transformat în raia.

1539 – RADU PAISIE (1535-45), domnul Ţârilor Române, a trebuit să-şi părăsească scaunul şi să fugă peste Dunăre din pricina unui pretendent.

S-a întors cu ajutor turcesc şi şi-aa reluat tronul.

În schimbul ajutorului, turcii au cerut Brăila şi ţinutul înconjurător.

1542 – Brăila devine raia.

Deci aceste teritorii au intrat sub jurisdicţie otomană, iar din punct de vedere bisericesc ies de sub jurisdicţia mitropoliei româneşti şi intşră sub cea a Patriarhiei Ecumenice fiind conduse de ierarhi greci.

Noua Mitropolie a Proibviei este menţionaştă pe o listă de la sfârşitul secolului XV, dar nu se află în lista patr. Nil din secolul XIV, ceea ace l-a făcut pe Demostene Russo să spună că a afost întemeiată înainte de 1500.

Reşedinţa – catedrala Sf.Arhangheli din Brăila.

Hotarele eparhiei au mai suferit schimbări în istorie, datorită deselor războaie ruso-turce.

În mod obişnuit cuprindea raiana Brăilei, teritoriile raialelor Giurgiu şi Turnu, luate de la Mitropolia Ungrovlahiei precum şi regiunile din Nordul Mării Negre cu Ismail, Chilia, Cetatea Albă.

Pe la mijlocul seacolului XVII au intrat în componenţa ei şi teritorii din nordul Dobrogei luate de la Mitropolitul Doistrei.
Mitropoliţi:

1580 – era menţionat GAVRIIL, dar păstoria lui aici e îndoielnică.

1590 – în actul de aprobare a înfiinţării Patriarhiei Ruse între acei peste 100 de semnatari era şi NECTARIE „fost al Proilavului”.

1621 – în actul de alegere ca patriarh al lui CHIRIL LUCARIS semna, şi un GRIGORIE al Proilavului (nesigur).

1643 – într-un act al patriarhului PARTENIE I (1639-44) este menţionat MELETIE. Era un act prin care biserica Adormirea Maicii Domnului din Ismail era închinată Sf.Mormânt iar mitropolitul Meletie nu avea voie să intervină în treburile acelei biserici.

1699 – CALINIC II patriarh ecumenic – reânnoia calitataaea de stavropighie a acelei biserici.

1644 – mitropolitul MELETIE al Proilaviei a făcut o acălătorie la Moscova pentaru a cere aajutor pentru eparhia sa. Avea aasupra sa scrisori de recomandare din partea patriarhului Partenie, a lui Matei Basarab şi a „fraţilor” din mănăstirea Sf.Nicolae din Brăila.1649 – Meletie purta discuţii la Târgovişte cu Arsenie Suhanov, călugăr rus de la Moscova.

1655 – a fost caterisit, fiindcă şi-a făgăduit semnătura în faţa unui tribunal turcesc.

În locul său a fost ales GHERASIM.

1658 – Gherasim este ales la Târnova.

1668 – Patriarhul ecumenic METODIE III (1668-71) a dat mitropolia în grija fostului patriarh ecumenic, PARTENIE IV (a păstorit de 5 ori între 1657-85).

Partenie a rămas în această mitropolie până la 1671.

1671 şi 1672 – se întâlneşte în actele Sinodului Patriarhiei de la CP ca mitropolit al Proilaviei LAVRENTIE.

1680 – pomenit NECTARIE, ales în locul unuia care fugise în insula Craeta.

Într-o listă, înainte de 1700 este pomenit CALINIC şi un alt mitropolit GRIGORIE semna şi el această listă.

Un ierarh cu o păstorire foarte lungă la Brăila este IOANICHIE, întâlnit pentru prima oară la 1715 şi se pare că a rămas în scaun până pe la 1743.

Septembrie 1743 – era hirotonit CALINIC.

născut la 1713 în oraşul Zagora (Tesalia)

a studiat la CP! Şi a afost hirotonit preot şi a devenit protosinghel la 1741.

1743-48 – a acârmuit mitropolia Proilaviei, după care a demisionat.

1757 – devine Patriarh ecumenic sub numele CALINIC IV. La ascurt timp este exilat în insula Lemnos, apoi la Muntele Sinai.

Moare la 1791.

A fost un bun cărturar. A luat parte la disputaa care a tulburat biserica din CP privitoare la rebotezare.

FILOTEI care se pare a fost cataerisit prin 1751

Filotei obţinuse un firman din partea sultanului prin care raiana Hotinului era anexată la eparhia sa. Boierii şi vlădicii Moldovei au stăruit pe lângă domnitor să ceară sultanului un nou firman prin care Hotinul să rămână în continuare alipit Moldovei, ceea ce s-a şi obţinut. În urma acestui lucru, Filotei a aruncat anatemă asupra acestora. Acest lucru ar fi dus la „caterisireaa” sa. Dar de fapt, se pare că n-a afost o caterisire, ci o depunere.

1751 – DANIIL a fowst mitropolit de Sidis.

Se cunosc 6 biserici zidite cu binecuvântarea sa. El însuşi a zidit una în târgul Căuşani.

10 octombrie 1768 – a afost închinată Mitropolia Proilaviei şi biserica Sf.40 Muncenici din Iaşi.

Se pare acă Daniil era român de neam.

1768-74 – războiul ruso-turc.

În această perioadă ambele Principate se aflau sub ocupaţie şi administraţie rusă.

10 ianuarie 1771 – GAVRIIL CALIMACHE, mitropolitul Moldovei, hotărăşte trecerea teritoriilor aparţinătoare Mitropoliei Proilaviei laa eparhiile ţării: Hotinul la Rădăuţi, iar teritoriile din stângaa Prutului la Huşi.

Acest lucru l-a rânduit GRIGORIE al Ungrovlahiei încât parohiile din raiana Brăilei să fie date eparhiei Buzăului.

10 aprilie 1774 – Pacea de la Kaciuk – Kainayl: ruşii au fost nevoiţi să părăsească ţările române, iar turcii au ocupat vechile raiale.

Astfel, Mitropolia Proilaviei şi-a continuat existenţa.

1773 – Daniil moare şi este ales IOACHIM caare păstoreşte până pe la 1780.

1781 – CHIRIL

1786 – era şi el invitat, pe lângă ceilalţi ierarhi moldoveni, de către Patriarhul ecumenic să+ procedeze la înscăunarea lui Leon Gheucă la Iaşi.

1787-1791 – un nou război ruso-turc aruncă iar Moldova sub ocupaţie rusă în timp ce Ţara Românească se afla sub ocupaţie austriacă (1789-91).

1788 – moare Leon Gheucă şi este adus ca exarh, arhiepiscopul AMBROZIE SEREBRENICOV al Ecaterinoslavului, având ca avicar pe arhimandritul GAVRIIL BĂNULESCU-BODONI.

1791 – în sudul Basarabiaei s-a format o eparhie nouă, a cetăţii Albe şi a Nistrului sub conducerea episcopului vicar Gavriil Bănulescu.

Decembrie 1798 (..!) - pacea de la Iaşi - de ajunge din nou în situaţia anterioară.

1793 – a afost numit pentru mitropolia Proilaviei PARTENIE care se pare că era un membru marcant al Sinodului Patriarhal încât în septembrie 1806 apare şi ca locţiitor al patriarhiei ecumenice.

1810 – ajunge mitropolit la Drama în Grecia.

În locul său e ales CALINIC.

1813 – un alt CALINIC care a păstorit până la 1821.

1806-1812 – un nou război ruso-turc care a dus la ocuparea ţărilor române de către ruşi.

Martie 1808 – printr-un ucaz al ţarului, GAVRIIL BĂNULESCU a fost numit exarh al Moldovei, Valahiei şi Basarabiei.

1813 – Mitropoliaa Prolaviei s-a contopit cu cea a Dristrei.

1821 – Calinic al Proilaviei a făcut schimb cu ANTIM al Didiinotihului, în Grecia.

ANTIM a păstorit până pe la 1828.

1822 – a primit la areşedinţa sa adin Silistra primii domni pământeni: IONIŢĂ SANDU STURZA al Moldovei şi pe GRIGORE GHICA al Ţării Româneşti.

1828 - al IV-leaa război ruso-turc.

Trupele ţariste ocupă Iaşii şi Bşucureştii şi asediază Brăila pe care dealtfel a şi distrus-o.

Antim s-a aretras în Rusia.

Aici, Mitropolia Proilaviei disparae pentru totdeauna din isjtorie.

Septembrie 1829 – pacea de la Adrianopol prin care toate acetăţile din stânga Dunării au fost restituite Ţărilor Române.
EPISCOPIA HOTINULUI

1711 – în urma luptei ruso-turce de la Stănileşti turcii au ocupat Hotinul.

– turcii au ocupat şi ţinuturile înconjurătoare.

1715 - au ocupat o porţiune dincolo de Prut în ţinutul Cernăuţilor.

Din aceste teritorii s-a constituit raiana Hotinului.

Conflictul dintre Filotei al Proilaviei şi moldoveni asupra Hotinului a dus la înfiinţaarea aacestei noi episkcopii. Nu se ştie cine a hotărât înfiinţarea acestei noi eparhii şi nici timpul înfiinţării ei. Se presupune numai că acest lucru s-a întâmplat înainte de august 1758.

Lipsa unor episcopi laa Hotin până la 1767 se explică prin aceeaa că se găsea greu cineva caare să cârmuiască ţinuturi expuse tuturor răutăţilor.

1766 – DANIIL al Proilaviei trimitea o scrisoare către un ieromonah NEOFIT, preot la biserica Sf.Gheorghe Nou – Bucureşti, chemându-l să preia noua episcopie. Dar Neofit, grec din Moreea, a preferat să plece ca preot al companiei greceşti din Sibiu.

Până la urmă scaunul a fost încredinţat unui călugăr român foarte învăţat: AMFILONIE – 1767.

A căpătat darul arhieriei prin punerea mâinilor arhiereilor ANANIA al Sevastei, PARTENIE al Dristrei şi DANIIL al Proilaviei.

Este posibil să fi studiat la Academia din Kiev. Cunoştea 5 limbi străine.

1768 – războiul ruso-turc.

1769 – oştile ruse intşră în Iaşi şi ambele ţări sânt ocupate de ruşi.

1770 – şi pentru că fusese cucerit şi Hotinul, hirotoniile pentru aceaastă eparhie a început să le facă DOSITEI al Rjădăuţilor.

Teritoriul fostei eparhii intşră sub jurisdicţia episcopului DOSITEI până la 1775, când Bucovina este ocupată de austrieci şi Hoztinul ajunge sub jurisdicţia Mitropoliei Proilaviei.

Amfilohie moare la 1800 (..!)

MITROPOLIA DISTREI

1417 – în urma expediţiei turce împotriva lui Mircea acel Bătrân, Dobrogea a fost cucerită de turci.

În cursul celor 460 ani de stăpânire turcă s-au creat câteva eparhii ortodoxe sub jurisdicţia Patriarhiei ecumenice.

Primul mitropolit cunoscut aici a fost CALIST care a participat la lucrările Sinodului Fesvara – Florenţa (1438-39).

1564 – PARTENIE semna o sentinţă de înlăturare a patriarhului ecumenic Ioasaf.

1581 – era amintit la Silistra un „episcop de rit grec” fără să i se dea numele.

1615 – avem ştire de un mitropolit IOACHIM. Într-un act de închinare a mănăstirii Stăneşti patriarhul de Alexandria.

1638 şi 39 – e pomenit ANTONIE.

1653 – MACARIE trimis să instaleze pe IGNATIE SÂRBUL ca mitropolit al Ungrovlahiei.

În timpul său GRIGORIE GHICA (1660-64; 1672-73) a ridicat o nouă catedrală la Dristra.

1679 – un nou mitropolit METODIE – era de faţă la adunarea convocată de Şerban Cantacuzino pentru a se hotărâ reaşezarea mitropolitului Teodosie.

1680 – urmează PARTENIE

1706 – apare în acte ATANASIE

1710 – ACESTA TIPĂREŞTE LA Târgovişte lucraraea „Panoplia dogmatică” a lui Eftimie Zigaben.

Urmaşul său a fost marele cărturar IOAN-IEROTEI COMNEN