"Ei! Dar ce fel de carte e asta?!!! uite-te minune!!! aci lipsesc o grămadă de slove! ăştia vor să ne lase săraci! (...) Vai de mine ce grosime şi mojâcie!!! ia te uită că ăştia şi pe delicatul şi plinul de dulceaţă l-au scos! nu zău ăştia sînt Rumâni groşi bădărani de la ţară, nu vor să aibă cît de puţină evghenie pă dînşi! dar ce văz! (...) Ait! s-a stricat! s-aaa duuus acum şi limba!"
Simplificarea ortografiei; ortografia fonetică; alfabetul de tranziţie
Simplificarea ortografiei; ortografia fonetică; alfabetul de tranziţie
- Gramatica 1828 (43 slove > 29)
- „să urmeze duhului italienesc, adică a scri după cum vorbim”, „scriu pentru cei carii trăesc iar nu pentru cei morţi”
Idei despre limbă (romantism)
- româna e „destoinică”, „mai cantativă şi mai înlesnitoare la poezie” decât franceza
- fr. reconaissance vs. rom. recunoaştere / recunoştinţă
- „geniul limbii”
- spiritul democratic (dumneata)
- dialectele
Crearea unei limbi literare
Crearea unei limbi literare
- „limba ştiinţelor sau a duhului” / „limba inimii sau a simţământului”
(a) - îmbogăţirea vocabularului – necesitate
- împrumutul – pentru a nu produce confuzii
„Cine nu ar râde când urmând aceştii sisteme neurmate de nici o naţie va vrea persoana să o numească obraz şi prin urmare pronumele personale din Gramatică să le numească în loc de nume obraznice şi personalitatea obrăznicie?”
„Noi nu ne împrumutăm ci luăm cu îndrăzneală de la maica noastră moştenire, şi de la surorile noastre partea ce ni se cuvine”
- recomandă măsură
- recomandă măsură
- recomandă adaptarea „în haine rumâneşti şi cu mască de rumân”
patriotism, nu patriotismos
centru, nu centrum
naţie, nu naţion
libertate, nu liberta
Criterii de adaptare, principii
Criterii de adaptare, principii
- dreptul cuvânt [raţionalitatea]
- armonia
- energia
- pentru „rumânirea” formelor
- excepţii („scutire din pravilă”) – „când a ei ureche delicată este rănită de asprimea întâlnişului celui urât”
- criterii estetice, eufonice
- „îşi pierde toată puterea când e silită a se târî, zăbovindu-se de lungimea zicerilor”
(polisilabă, „întindere leneşă”
noi sisiim şi pipiriim, ardelenii ururuiesc şi ăluiesc
recomandarisesc, recomăndăluiesc > recomandă
gr. „vorbe degenerate” (metahirisesc) / necesare (haos)
(b) problema bazei
(b) problema bazei
„limba bisericească” – inteligibilă pentru toţi – „pe tipii ei să facem şi limba filosofului, matematicului, politicului”
- alege dintre formele regionale, în funcţie de
regularitatea morfologică
apropierea de latină
frecvenţă, eufonie etc.
bine, nu ghine
văd, nu văz
cântau (Ban.)
pe – nu pi, nici pă
Italienismul
Italienismul
1840, 1841 – Paralelism între limbile română şi italiană / între dialectele român şi italian
- model ortografic (c,g) / extins: quel, ellu
- împrumuturi lexicale
- 1847 – Vocabular de vorbe streine în limba română
înlocuiri: plug > aratru
O, belă eşti, dilecto, şi capelura-ţi blondă
Ca buclele lui Phedru te-ammantă, te circondă (citat de TM)
E om şi n-are oamă, ca leul o lionă
Italienism vs. galomanie
Italienism vs. galomanie
- Limba franţozească ne-a stricat limba, capetele, obiceiurile, religia, pentru că puţini din cîţi o învaţă îşi bat capul cu autorii clasici, şi romanţele cele mei neruşinoase se văd în mâinile tinerilor (...) Limba aceasta (...) este o limbă săracă de vorbe şi bogată de frase, în care vede cineva haracterul unui om ce puţin se gândeşte şi vorbeşte mult" (Paralelism între limba rumână şi italiană, în Heliade Rădulescu 1943, II)
- Iancu Văcărescu, C. Aristia, C. Boliac
C Facca (Comodia vremii / Franţuzitele, 1833)
D-abor o demoazelă, cân se află an vizit
Este de bonton la modă să aibă capot deschis
“Limba francă e virilă prin escelinţă, ea cunoaşte puţine diminutive în nume şi nicidecum în adjective. Românul se cheamă Ioniţă, Costache, Iordache, are moşioară micuţă, bouleni slăbuţi, văcuşoară, lăpticel şi mămăliguţă, de aceea îmblă flămângior până-l înghite mormînţelul!” (Codru Drăguşanu)
“Limba francă e virilă prin escelinţă, ea cunoaşte puţine diminutive în nume şi nicidecum în adjective. Românul se cheamă Ioniţă, Costache, Iordache, are moşioară micuţă, bouleni slăbuţi, văcuşoară, lăpticel şi mămăliguţă, de aceea îmblă flămângior până-l înghite mormînţelul!” (Codru Drăguşanu)
Tendinţele puriste
Tendinţele puriste
(a) italienismul lui Heliade
(b) purismul latinizant – T. Cipariu, A. T. Laurian, I.C. Massim
Geoffrey Lewis, The Turkish language reform. A catastrophic success, Oxford, OUP, 1999.
Ex.: în română: „dezvoltarea organică” / rolul reformatorilor
Elisabeth Close, The Development of Modern Rumanian. Linguistic Theory and Practice in Muntenia, 1821–1838, Oxford, OUP, 1974.
Heliade Rădulescu, în Notele la Paralelism între limba rumână şi italiană [1840] (Opere II 1943: 281-282): "De va cerceta cineva limba poporului grecesc de acum treizeci şi douăzeci de ani, o vede plină mai mult de jumătate de vorbe italieneşti, turceşti şi româneşti (...). Mie îmi place să aduc de esemplu tot pe greci, pentru că şi merită, şi mă desluşesc mai bine fiind contimporani cu noi, şi limba lor avînd mai aceeaşi soartă cu a noastră (nu însă şi acuma ca să se ştie în parentes). Ca să-şi facă grecii limba astfel cum este în zioa de astăzi, au avut trebuinţă neîncetat să înveţe limba cea veche, să iasă felurimi de idei, să aibă o polemică mai de un veac, să-şi formeze în sfîrşit stat, universităţi, licei ş.c.l."
Heliade Rădulescu, în Notele la Paralelism între limba rumână şi italiană [1840] (Opere II 1943: 281-282): "De va cerceta cineva limba poporului grecesc de acum treizeci şi douăzeci de ani, o vede plină mai mult de jumătate de vorbe italieneşti, turceşti şi româneşti (...). Mie îmi place să aduc de esemplu tot pe greci, pentru că şi merită, şi mă desluşesc mai bine fiind contimporani cu noi, şi limba lor avînd mai aceeaşi soartă cu a noastră (nu însă şi acuma ca să se ştie în parentes). Ca să-şi facă grecii limba astfel cum este în zioa de astăzi, au avut trebuinţă neîncetat să înveţe limba cea veche, să iasă felurimi de idei, să aibă o polemică mai de un veac, să-şi formeze în sfîrşit stat, universităţi, licei ş.c.l."
Purismul latinizant
Purismul latinizant
- înlăturarea elementelor lexicale străine
- îmbogăţirea – prin împrumut latino-romanic
- doctrina dominantă, asumată de Societatea Academică (1866) > Academia Română (1879)
Timotei Cipariu
Principia de limba si de scriptura (Blaj 1866)
Gramatici
Laurian şi Massim – Dicţionarul limbii române (1871-77)
Şcoala fonetică (purismul românesc) – A. Pumnul
Şcoala fonetică (purismul românesc) – A. Pumnul
lepturariu v. lapte
germân v. pâne
căritate
evenemânt, limbământ v. mormânt, pământ
năciune v. rugăciune
Negruzzi, în Muza de la Burdujăni: "De nu vrei protestăciune / Să întind în orice loc”
Negruzzi, în Muza de la Burdujăni: "De nu vrei protestăciune / Să întind în orice loc”
Alecsandri, în Rusaliile: "ţi-am dat esplicăciunile necesarii"...
Gr. Pleşoianu (Cuvântare asupra limbii romaneşti, mss., 1822): “Un roman de Valahia nu sufere la urechea lui să auză (...) în loc dă iei vedea (..) – vedeau (...), în loc dă ieu voi să-l văz, ieu vreau să-l văd...”.
Gr. Pleşoianu (Cuvântare asupra limbii romaneşti, mss., 1822): “Un roman de Valahia nu sufere la urechea lui să auză (...) în loc dă iei vedea (..) – vedeau (...), în loc dă ieu voi să-l văz, ieu vreau să-l văd...”.
1805 Gh. Şincai, Elementa... [ed. M. Zdrenghea, Cluj-Napoca, Dacia, 1980.]
cca 1815-1820 Budai-Deleanu
1810 De Marki, Anton, Auszug..., Cernăuţi, 1810
1821 Clemens Andreas, Walachische Sprachlehre für Deutsche, nebst einem Kleinem Walachisch-Deutsch and Deutsch- Walachischen Wörterbuche, Ofen, 1821, ...1823;... 1836,
1822Diaconovici-Loga, C., 1822: Gramatică românească, ed. Olimpia Şerban şi Eugen Dorcescu, Timişoara, Facla, 1973.
1826 Alexi, Ioan, Grammatica daco-romana sive valachica, Viena, 1826.
1827 Margela, Şt., Gramatică Russască şi Rumânească, St.Petersburg.
1833a Seulescu, Gheorghe, 1833a: Grammatică românească seau observaţii grammaticeşti asupra limbei româneşti, Partea I-ia etimologică, Iaşi, Tipografia S. Mitropolii.
1833a Seulescu, Gheorghe, 1833b: Grammatică românească seau observaţii grammaticeşti asupra limbei româneşti, II. Partea sintactică, Iaşi, Tipografia S. Mitropolii.
1834 Seulescu, Gheorghe, 1833: Gramatică românească pentru clasele elementare
1840 Golescu, Iordache, Băgări de seamă asupra canoanelor gramaticeşti, Bucureşti, Tipografia lui Eliad, 1840.
1840 Laurian, August Treboniu, Tentamen criticum..., Viena, 1840; ed. de K. Dumitraşcu....
1841 Heliade Rădulescu, Ion, Paralelism...
1841 Heliade Rădulescu, Ion, Paralelism...
1844 Blazewicz [Blajevici], Th. Th., 1844: Theoretisch-praktische grammatik der dacoromanischen, das ist: der moldauischen oder wallachischen sprache, nach ganz neuen grundsätzen und einer leichtfasslichen methode.; ed. a II-a, Theoretisch-praktische Grammatik der romanischen Sprache, ..Lemberg, 1856
1846 Iszer Andreas, Walachische Sprachlehre für Deutsche, Kronstadt, 1846; Iszer Andreas, Walachische oder romänische Sprachlere für Deutsche Zweite verbesserte Auflage, Kronstadt, 1855.
1848 Câmpeanu, P. M., Gramatică românească, Iaşi, 1848.
Informaţii despre normă: aux. au = pentru singular şi plural
imperfect –desinenţa -a = singular şi plural
Metodos prea folositori şi prea trebuincios, întărit cu pilde prea folositoare, aşezat cu rînduială dreaptă şi izvodit în Bolgaria Braşovului.
Metodos prea folositori şi prea trebuincios, întărit cu pilde prea folositoare, aşezat cu rînduială dreaptă şi izvodit în Bolgaria Braşovului.
Prea înălţate şi prea milostive doamne, bine cinstirea înălţimii tale cea pururea arătată întru cele duhovniceşti, aşezarea tuturor orînduielelor celor încuviinţate întru stăpînire, îmbunătăţirea cea îndurătoare întru îndireptarea norodului, îmblînzirea cea îndireptătoare întru putere, măsurarea cea dreaptă întru prisosinţă, îndurarea întru alegerea îndireptărilor adevărului şi bunătăţii, binevoinţa cea întreagă întru cele bine cinstitoare, cugetul cel slobod al înălţimii tale întru cele folositoare, îndrăzneală arătînd pre îmblînzirea binevoinţei cei drept povăţuitoare, arătîndu-m pildă pre silinţa cea bine osîrguitoare a înălţimii tale întru scoaterea norodului rumânesc din ceaţa întunerecului întru lumina adevărului, mă sileşte a mă apropia cătră covîrşirea bunătăţii şi milostivirii cei mult şi întru destul arătate obştimii de la înălţimea ta cu această prea puţină roadă a minţii mele cei slabi şi ticăloase, pre ceea ce a o afierotisi, căutînd loc întru toate asămănările vrednicilor, nu am aflat mai odihnit şi mai liniştit loc decît pre razele cele luminătoare prin strălucire întru toate covîrşirile vredniciilor ale îmbunătăţirii şi milostivirii cei îndurate a înălţimii tale, după adeverinţa cea dintru întîi a afierotisirii, precum un métodos al măcar căriia învăţături mai cu cuviinţă şi mai cu alegere nu este a-l afierotisi altiia feţe fără decît apărătoriului şi întăritoriului de osebirile învăţăturilor prin care înălţimea ta cu ştiut şi luminat dovod te slăveşti prea ales întru vrednicie apărători şi întăritori învăţăturilor celor adevărate şi drept măritoare. (Eustatievici)
Însă a toatei învăţături începutul este gramatica, de ceea ce pînă în ceasul de acum în rumânescul dialect lipsire au fost, neauzindu-să, nepovestindu-să, necercîndu-se pentru folosul ei.
Însă a toatei învăţături începutul este gramatica, de ceea ce pînă în ceasul de acum în rumânescul dialect lipsire au fost, neauzindu-să, nepovestindu-să, necercîndu-se pentru folosul ei.
Gramatica este începutul tuturor învăţăturilor, pentru că a te tinde cu priceperea şi cu silinţa cătră învăţătura ritoricii, filosofiei, teologhiei şi altor învăţături fără ştiinţa gramaticii a te folosi cum este trebuinţa nu vei putea şi te vei îndulci unde este amărăciune, şi te vei amărî unde este dulceaţă. fără de ajutoriul acestui métodos nu vei putea dezlega nici un feli de period şi nu vei putea afla pre cunoştinţa şi pre adevărul cel ascuns întru period şiîntru alte încheieri sintacticeşti, piiticeşti şi altele. Măcar că din norodul nostru foarte puţini au cercat învăţăturile dialecturilor celor streine, cei ce din părţi streine ca nişte albine adunînd dulceaţă au adus luminare norodului rumânesc multe cărţi din limbi streine au prefăcut întru rumînescul dialect, dar nefiind gramatica limbii rumîneşti multe întunecate cuvinte întru multe cărţi s-au aşezat, pentru că la lucrul tălmăcirii dreaptă armă şi unealtă este gramatica, prin a căriia rînduială ori în Sfînta Scriptură, ori întru istorii să dezleagă cuvintele şi să cunosc osebirile cuvintelor (Eustatievici)
De cîte feliuri sînt părţile voroavei? De doao feliuri: plecătoare şi neplecătoare. Ce sînt cele plecătoare? Cele plecătoare cresc prin căderi, schimbîndu-să şi plecîndu-să. Cîte sînt cele plecătoare? 4: numele, în loc de numele, graiul, împărtăşirea. Ce sînt cele neplecătoare? Sînt cele ce cum să găsesc aşa să aşază întru voroavă. Cîte sînt cele neplecătoare? 4: înainte punerea, spregrăirea, în mijloc aruncarea, împreunarea. (Eustatievici)
De cîte feliuri sînt părţile voroavei? De doao feliuri: plecătoare şi neplecătoare. Ce sînt cele plecătoare? Cele plecătoare cresc prin căderi, schimbîndu-să şi plecîndu-să. Cîte sînt cele plecătoare? 4: numele, în loc de numele, graiul, împărtăşirea. Ce sînt cele neplecătoare? Sînt cele ce cum să găsesc aşa să aşază întru voroavă. Cîte sînt cele neplecătoare? 4: înainte punerea, spregrăirea, în mijloc aruncarea, împreunarea. (Eustatievici)
- Exemplu de terminologie ştiinţifică produsă prin calc
1787IanacheVăcărescu, Observaţii sau băgări-dă-seamă asupra regulelor şi orânduelelor gramaticii rumâneşti, - prima tipărită în română
1787IanacheVăcărescu, Observaţii sau băgări-dă-seamă asupra regulelor şi orânduelelor gramaticii rumâneşti, - prima tipărită în română
- şi terminologie din latină, italiană (pronume, verb, partiţipie)
- consideră că „limba românească dă la anul 1688 s-au început”
- Norma: pot preferabil lui poci; (eu) lucru preferabil lui lucrez etc.
1822 Diaconovici-Loga, C., 1822: Gramatică românească, ed. Olimpia Şerban şi Eugen Dorcescu, Timişoara, Facla, 1973.
1822 Diaconovici-Loga, C., 1822: Gramatică românească, ed. Olimpia Şerban şi Eugen Dorcescu, Timişoara, Facla, 1973.
1840 Golescu, Iordache, Băgări de seamă asupra canoanelor gramaticeşti, Bucureşti, Tipografia lui Eliad, 1840.
1840 Golescu, Iordache, Băgări de seamă asupra canoanelor gramaticeşti, Bucureşti, Tipografia lui Eliad, 1840.
Ci pururea întîiu să zămisleşte limba fără canoane, fără regulă sî fără cea mai mică ştiintă de grămatică (din care pricină să şî află la toate limbile multe cuvinte neregulate) şî în urmă se canoniseşte, în înformările ei, după vorba ce se obicinuieşte, care să şî închipuieşte ca un meşteşug învăţător către cei ce vorbesc acea limbă, cum ar trebui să o vorbească şî să o scrie cu mai bună împodobire şi mai frumoasă frumuseţe. Şî acest meşteşug să numeşte Grămatică.
- diferenţe dialectale
De aceea şî ştiinţele scrise cu acest mijloc nu să pot publicui deobşte la toţi cei ce înţeleg această limbă, făcînd şî un folos foarte mic.
Enigmă (ce pă rumînie putem numi „ghicitoare") să zice cînd facem o întrebare întunecoasă, cu care inţelegem un obraz sau altceva ce să aseamănă cu acea întrebare, cum, cînd întrebăm, zicînd „Ghici ghicitoarea mea: ce dobitoc este acela carele dă dimineaţă umblă în patru picere şî la prînz, în dooă, iar spre seară, în trei?", ne răspunde că „Omul este acel dobitoc, pentru că, cînd este mic, umblă d-a buşile, adică cu mîinile şî cu picerele, iar cînd să măreşte uinblă drept în dooă picere, şî, la bătrîneţe, cam plecat, în dooă picere şî într-un baston“ (Golescu)
Enigmă (ce pă rumînie putem numi „ghicitoare") să zice cînd facem o întrebare întunecoasă, cu care inţelegem un obraz sau altceva ce să aseamănă cu acea întrebare, cum, cînd întrebăm, zicînd „Ghici ghicitoarea mea: ce dobitoc este acela carele dă dimineaţă umblă în patru picere şî la prînz, în dooă, iar spre seară, în trei?", ne răspunde că „Omul este acel dobitoc, pentru că, cînd este mic, umblă d-a buşile, adică cu mîinile şî cu picerele, iar cînd să măreşte uinblă drept în dooă picere, şî, la bătrîneţe, cam plecat, în dooă picere şî într-un baston“ (Golescu)
Retorici
Retorici
- capitole în gramatici
1798 Ion Monar-Piuariu, Retorică, adecă învăţătura şi întocmirea frumoasei cuvântări, Buda, 1798
- locuri ritoriceşti, dovediri, tropuri sau shimata, epilogos
- [calităţile stilului]: scurtarea de cuvânt, curăţenia, dulceaţa, înduplecarea
1834 – S. Marcovici, Curs de retorică, Bucureşti, Tipografia lui Eliad
ex. de oratorie: Kiseleff, B. Ştirbei etc.
1852 – D. Gusti, Ritorică română pentru tinerime, Iaşi.
(ediţii şi studii de M. Frînculescu, A. Sasu ş.a.)
Preocupări de versificaţie
Preocupări de versificaţie
- în gramatici
C. Conachi, Meşteşugul stihurilor româneşti, cca 1800-1830, ms.
„este de mare podoabă a fi trăgănată noima în mai multe şiruri”
„noima nu este încheiată într-aceste două şiruri şi gustul cititorului să gâdilă aşteptând încheierea noimei ce să trăgănează”
Heliade, Curs întregu de poesie generală, 1868
- împotriva ingambamentului:
„asemenea săltăture cărora francezii le zic enjambements (crăcănătură) de la un vers la
