Seminarul biblic penticostal

Anabaptistii:

- au aparut pentru prima data in Elvetia;

- a fost o miscare strans legata de reformatorii lui Zwingli, dar mai tarziu s-au distantat datorita botezului la adulti si se opuneau controlului statului asupra religiei;

- fondatorul miscarii a fost CONRAD GREBEL (1498-1526);

- anabaptistii milenisti, sub conducerea lui MELCHIOR HOFFMAN(1495-1543), s-au strans la Strasbourg, in anul 1529, pentru a astepta venirea mileniului. Deoarece aceasta situatie s-a soldat cu un esec, HOFFMAN a fost inlocuit cu JAN MATTHYS;

- MATTHYS s-a autoproclamat ENOH si a hotarat ca Munsterul sa fie Noul Ierusalim si nu Strasbourgul;

- ei au negat ideile lui Luther si Zwingli, la care s-au adaugat esecurile mileniste, fapt ce a atras ura protestantilor si catolicilor fortandu-i sa paraseasca Germania si s-au mutat in Dakota de Sud, Statele Unite si Canada unde mai practica si astazi comunalismul agrar, fiind cunoscuti sub numele de HUTERITI.

- conducatorul anabaptistilor, care si-au luat numele de „frati”, din Olanda a fost MENNO SIMONS (1496-1561);

- dupa moartea lui Simons, „fratii” au fost cunoscuti sub numele de „menoniti”, carora li s-a acordat libertatea religioasa in 1676;

- existau mai multe grupuri de anabaptisti cu mici diferente in credinta, dar ceea ce ii caracteriza pe toti era: autoritatea suprema a Bibliei, botezul oamenilor mari si separarea totala a Bisericii de stat. Menonitii si baptistii de astazi ii au ca stramosi pe anabaptisti;

- conceptul lor de biserica independenta i-a influentat pe separatistii puritani, pe baptisti si pe quakeri.
Unitarienii:

- la inceput s-au chemat Socinieni dezvoltandu-se in Italia;

- intemeietor SOCINUS(1525-1562);

- ei negau pacatul originar, divintatea lui Cristos, trinitatea si predestinarea;

- au fost numiti unitarieni pentru prima data, in Transilvania, in 1600.
JEAN CALVIN(1509-1564):

Scurta biografie:

- Calvin s-a nascut la Noyon - Picardia in nord-estul Frantei;

- a studiat in Franta, la Universitatea din Paris, unde a si facut cunostinta cu ideile protestante, prin varul sau, Pierre Oliver;

- spre sfarsitul anului 1533, Calvin s-a convertit, acceptand ideile Reformei;

- in anul 1534, impreuna cu rectorul universitatii din Paris, Nicholas Cap, au scris o petitie prin care cerea o reforma biblica similara cu cea a lui Luther, lucru care a determinat autoritatile sa le ceara sa paraseasca Franta. S-au mutat la Basel(Elvetia);

- prima sa lucrare a fost „Institutele religiei crestine”, care contineau un indrumar adresat lui Francisc I al Frantei de a accepta ideile Reformei si de a nu mai prigoni pe protestanti;

- s-a casatorit in 1540 cu Idelette de Bure, vaduva unui pastor anabaptist. Au avut un fiu care a murit cand era mic. In 1549, i-a murit sotia.

Activitatea:

- Geneva a fost centrul unde Calvin si-a pus in aplicare pe deplin ideile;

- sistemul de teologie dezvoltat pe baza ideilor lui Calvin se numea „CALVINISM”, sau „credinta reformata”;

- sistemul de conducere elaborat de Calvin a fost numit „PREZBITERIANISM”;

- a fost liderul celei de-a doua generatii de reformatori;

- a acceptat autoritatea deplina a Bibliei. Refuza tot ce nu putea fi dovedit prin Scripturi;

- punea accent pe suveranitatea totala a lui Dumnezeu in alegerea pentru mantuire. „Salvarea este o problema de alegere neconditionata, care nu se bazeaza pe meritele omenesti sau pe faptul ca Dumnezeu ne-a cunoscut mai dinainte, ci pe vointa suverana a lui Dumnezeu”;

- credea in dubla predestinare, atat pentru salvare cat si pentru condamnare, fara ca omul sa aiba vreun merit deoarece vointa omului e total corupta;

- a fost sustinatorul doctrinei harului irezistibil: „cei alesi sunt salvati, independent de propria lor dorinta, cand Duhul Sfant ii atrage irezistibil spre Cristos”. „Cei alesi, care sunt salvati irezistibil prin lucrarea Duhului Sfant, nu vor fi pierduti niciodata”;

- a formulat propria lui parere in legatura cu prezenta lui Cristos in elementele de la Cina Domnului: „nu prezenta fizica a lui Cristos era in elementele Cinei, ci prezenta spirituala prin credinta in inimile participantilor”.

- Calvin a promulgat ORDONANTELE ECLEZIASTICE. Aceste ordonante prezentau activitatile celor patru clase de detinatori ai slujbelor in Biserica:

1. 
   pastori care sa predice si sa administreze disciplina;
   
2. 
   invatatorii care sa invete doctrina;
   
3. 
   diaconi care sa administreze lucrarea de milostenie;
   
4. 
   consistoricul – un grup de pastori si batrani, care supravegheau teologia si morala comunitatii si pedepseau pe cei refractari.
   

- lucrarea lui Calvin i-a influentat pe prezbiterieni, reformatori si puritani;

- Calvin a murit in anul 1564 .

FRANTA

- LEFEVRE a tradus Noul Testament in 1525. A tradus versiunea Vulgata in limba franceza;

- PETER WOLDO si adeptii sai au imbratisat calvinismul;

- 1547-1599: aproape 400.000 de francezi erau protestanti;

- dupa 1560, protestantii francezi au fost cunoscuti sub numele de „hughenoti”;

- intre 1562-1598, au avut loc opt razboaie impotriva protestantilor din Franta;

- masacrul din noaptea Sf. Bartolomeu a dus la uciderea a peste 2.000 de oameni. In total, in aceasta perioada, au fost ucisi intre 10.000 si 20.000 de oameni.
GERMANIA – credinta reformata a fost impartita intre Luterani si Calvinisti.
UNGARIA

- JANOS ERDOSI traduce Noul Testament in limba maghiara;

- 2-3 milioane profeseaza credinta reformata;

- 1848 – obtin libertate religioasa.
SCOTIA

- conducatorul reformei a fost JOHN KNOX;

- credinta reformata nu a avut conducatori puternici, fapt ce a dus la decaderea morala a Scotiei;

- In urma conflictului de interese dintre Franta si Anglia, care doreau tot mai mult sa influenteze Scotia, Parlamentul scotian a hotarat, intr-un tarziu, sa inceapa reforma sub conducerea lui KNOX(1560). S-a declarat liturghia ilegala, s-au revocat legile impotriva ereticilor si s-a acceptat Marturisirea de Credinta scotiana elaborata de „cei sase Ioani” in mai putin de o saptamana.
IRLANDA

- Irlanda de Nord s-a alaturat Scotiei, sub conducerea Angliei, si a acceptat Reforma, ramanand pana astazi sub dominatia Regatului Angliei. Partea de sud a ramas republica libera cu influenta franceza, neacceptand Reforma.

OLANDA

- cele sapte provincii nordice din Tarile de Jos s-au unit, formand Olanda si tot odata au luptat impreuna pentru castigarea libertatii adaptand Credinta Reformata (calvinismul);

- in Olanda majoritari erau Calvinistii;

- o minoritate erau anabaptistii condusi de Menno, care mai tarziu s-au numit „menoniti”;

- tot mai putini oameni imbratisau ideile lui Luther;

- oponentul invataturii lui Calvin a fost Jacobus Arminius 1559 – 1609. El sustinea documentul „PROTEST” care continea:

• 
  omul care mosteneste pacatul este sub mania lui Dumnezeu;
  
• 
  omul poate sa-si initieze eliberarea, prin harul ce i-a fost dat de Dumnezeu, facandu-I vointa capabila de a coopera cu Dumnezeu;
  
• 
  hotararea de a alege pe unii si a respinge pe altii isi are originea in prestiinta lui Dumnezeu;
  
• 
  moartea lui Cristos este suficienta pentru toti, dar eficienta numai pentru cei ce cred;
  
• 
  oamenii se pot opune harului salvator a lui Dumnezeu;
  
• 
  nu Dumnezeu este autorul pacatului si nici omul, un robot.
  

ANGLIA

- JOHN WYCLIFFE a fost cel ce a reformat Anglia. Sustinatorii lui au fost numiti „lollarzi”;

- HENRIC al VIII-lea a hotarat, sprijinit de natiune, sa rupa relatiile cu Roma, datorita impozitelor papale care duceau o multime de bani la Roma. O mare parte din pamanturi erau detinute de Biserica din Roma si tribunalele bisericesti erau rivale tribunalelor regale;

- ERASM a tradus Noul Testament in limba engleza in 1525, fapt ce l-a facut pe vicarul John Colet de la biserica Sf. Paul sa studieze si sa explice intelesul Bibliei propriului popor;

- pasul cel mai important al separarii Bisericii din Anglia de papalitate a fost facut prin „ACTUL DE SUPREMATIE”(1534), care prevedea ca regele este cap suprem al Bisericii care continua si astazi;

- Biserica Anglicana a devenit campioana protestantismului in Europa, ajutandu-i pe calvinistii olandezi si francezi in lupta impotriva conducatorilor lor catolici. Biserica condusa de rege a devenit independenta de Roma, dar doctrina a ramas tot Romano-Catolica;

- gruparii de oameni care s-au pornit sa purifice Biserica Anglicana de ritualurile romano-catolice, punand-o in concordanta, cu Biblia li s-a dat numele de „puritani”.
Puritanii sustineau :

• 
  interzicerea folosirii ritualurilor si a vesmintelor in liturghia Bisericii;
  
• 
  interzicerea folosirii zilelor sfintilor;
  
• 
  interzicerea dezlegarii clericale de pacate;
  
• 
  interzicerea folosirii semnului curcii, nasilor la botez, ingenuncherii pentru Comuniune si folosirii odajdiilor de catre preot;
  
• 
  se plangeau ca anglicanii nu respectau ziua de duminica, practicau moda extrema in imbracaminte si lipsea consistenta pacatului.
  

Toate sectele din Anglia isi au radacina in miscarea puritana.
Reforma Bisericii Romano-Catolice(Contrareforma)
Bisericile luterane, anglicane, reformate si anabaptiste erau pe cale sa cucereasca intreaga Europa in jurul anului 1545.

Miscarea de revitalizare a Bisericii Romano-Catolice, condusa de clerul din clasele de sus si a papalitatii, a produs o reinnoire si o reforma interna, iar pe plan extern si-a manifestat opozitia fata de protestantism si i s-a dat denumirea de „contrareforma”.

Factori care au impedicat raspandirea protestantismului in peroada imediat urmatoare nasterii lui: 1. A luat fiinta „Capela Dragostei Divine”(1517-1527), formata din 60 de importanti clerici si laici cu preocuparea principala de a adanci viata spirituala prin exercitii spirituale si sprijinirea de acte de caritate si reforma. Ei sprijineau orice miscare ce contribuia la o reinnoire a convingerii personale de a ramane in biserica lor iubita.

2. Papa Paul al III-lea a facut cardinali pe doi dintre cei mai zelosi oameni pentru catolicism din preajma: pe Caraffa, care simpatiza cu doctrina protestanta a justificarii prin credinta, si Pole, punandu-i intr-o comisie care sa organizeze un plan pentru reforma religioasa. In 1537, ei au prezentat un raport din care reiesea ca abuzurile din Biserica Romana erau greselile pontifilor precedenti si a cardinalilor corupti, care vandusera fara discernamant slujbe si dispense.

3. au fost fondate noi ordine religioase, precum:

a) „ordinul teatrin” – fondat de Gaetano di Fiene, ajutat de Caraffa, in 1524. Acest ordin ii silea pe preotii mireni sa traiasca intr-o comunitate, sub regula saraciei, castitatii si ascultarii, avand libertatea de a sluji pe oameni la fel ca preotii parohi.

b) „ordinul capucinilor” – infiintat de Matteo da Bascio in 1525. A avut succes intre tarani prin spiritul lui de autosacrificare in slujire si modul popular de predicare. Calugarii umblau cu o gluga ascutita si picioarele goale. Traiau in capele simple si austere.

c) „ordinul ursulinelor” – infiintat de Angela Merici in anul 1535. A fost dedicat femeilor misionare prin ingrijirea bolnavilor si educatia fetelor.

d) „ordinul Societatea lui Isus”.

4. Papii din sec. XVI au sprijinit reforma, renuntand in acelasi timp la confortul de lux si lacomia care i-a caracterizat pe papii din perioada Renasterii.

- Papa Paul al III-lea a contribuit la intarirea autoritatii Bisericii prin:

- infiintarea „ordinului iezuit” si a Inchizitiei.

- a fost publicat „indexul cartilor”: continea carti pe care catolicii nu aveau voie sa le citeasca.

- a permis la noua persoane sa redacteze un raport, in anul 1537, despre abuzurile savarsite de Biserica Romano-Catolica.

5. Iezuitii spanioli, portughezi si francezi au facut misiuni, ducand credinta catolica in America Latina, Quebec si Asia de sud-est.

- China primise crestinismul nestorian in sec. al VII-lea, crestinismul romano-catolic in jurul anului 1300 prin Jhon de Monte Corvino, iar pentru a treia oara primeste mesajul crestin prin Matteo Ricci (1552-1610).

- Japonia a fost castigata la catolicism prin Francis Xavier in 1549.

- India a fost evanghelizata de Robert de Nobili (1577-1656).

- America Centrala si America de Sud primeste credinta catolica prin interventiile spaniolilor si portughezilor.
Crestinismul in America de Nord:

In America de Nord sunt reprezentate aproape toate miscarile religioase. Biserica Anglicana a patruns in America printr-o companie cu numele de „Virginia”, in 1606, care se ocupa cu exploatarea terenului. O mare parte din puritani au emigrat spre America .

Intre descoperirea Americii de catre Columb si Reforma au trecut doar 25 de ani.

Alexander Whitaker a fost primul preot conducator al Bisericii Anglicane in Virginia intre anii 1611-1617. In aceasta perioada a fost infiintata sclavia, prin cumpararea de sclavi de la comerciantii olandezi, in 1619, care sa munceasca pe plantatiile de tutun.

Roger Williams(1603 – 1683) – pastor Anglican, care, pentru ideile lui separatiste, a fost nevoit sa paraseasca Anglia, stabilindu-se in Boston (America).

• 
  in 1639, impreuna cu 11 adepti au fost rebotezati, infiintand, probabil, prima biserica baptista din America, in orasul Providence. Totusi, se crede ca biserica baptista din Newport a fost infiintata in 1638. Aceste doua biserici isi disputa inca dreptul de intai nascut;
  
• 
  America Centrala si de Sud au primit cultura si religia romano-catolica;
  
• 
  America de Nord a primit cultura si religia anglo-saxona din nordul si vestul Europei;
  
• 
  Philadelphia a fost statul in care si-au gasit refugiu religios cele mai multe secte din lume;
  
• 
  regiunea Pittsburg a devenit centrul prezbiteranismului;
  
• 
  dupa revolutie, Biserica s-a despartit de stat si situatia financiara a depins de donatiile voluntarilor, iar convertirea lor se facea prin evenghelizari.
  

Educatia:

• 
  invatatura Lutherana si Calvinista punea mare accent pe educatie, ca individul sa fie capabil
  

sa citeasca Biblia si sa poata deveni conducator capabil ai coloniilor si ai Bisericii;

• 
  se punea mare accent pe cunoasterea Bibliei si, ca prioritate secunda, educatia clasica putea folosi drept ajutor pentru cunoasterea deplina a Bibliei.
  
• 
  renuntarea treptata la invatatura strict biblica a ajuns sa promoveze doctrina „lumii launtrice”, care considera ca Duhul Sfant poate da o cunoastere a lui Dumnezeu imediata si directa, in afara Bibliei. Astfel s-a ajuns la „misticism”.
  
• 
  misionarii evanghelici ca Wilberforce sau Lordul Shaftesbury au luptat pe toate caile, pana intr-acolo ca au dat bani ca recompensa proprietarilor de sclavi, pentru ca sclavii sa fie eliberati.
  
• 
  zeci de mii de lire au fost donate de catre evanghelici pentru reforma inchisorilor.
  
• 
  efortul evanghelicilor s-a indreptat in aceeasi masura pentru educarea religioasa si invatatura elementara in citire, scriere si matematica a copiilor.
  

Quakerii

• 
  au aparut in Boston in anul 1656, dar apoi, datorita ideilor lor de a separa Biserica de stat si din cauza indiferentei lor fata de doctrina, s-au mutat in noul stat Jersey de Vest.
  
• 
  statul Pennsylvania a fost primit de William Penn, din partea lui Carol al II-lea, contra unei datorii de 16.000 lire si devine statul unde isi gasesc refugiul oprimatii oricaror credinte.
  

Metodistii

• 
  crestinismul a ajuns in America din Europa prin Anglia. Astfel, in anul 1768, John Wesley a trimis misionari oficiali in America.
  
• 
  dupa Revolutia Americana, Biserica s-a separat de stat si, cu ajutorul donatiilor banesti voluntare, a organizat evanghelizari pentru a castiga pe necredinciosi si pe copiii membrilor Bisericii.
  
• 
  trezirea metodista a fost cea de-a treia trezire spirituala din Anglia dupa Reforma.
  
• 
  miscarea metodista a fost declansata de John Wesley si a fost considerata de istorici unul din marile fenomene ale sec. al XVIII-lea, pentru ca a salvat Anglia de o revolutie asemanatoare cu revolutia franceza din anul 1790.
  
• 
  JOHN WESLEY:
  
  • 
    a fost cel de al cincisprezecelea copil din cei nousprezece ai familiei Samuel si Susannah Wesley.
    
  • 
    in anul 1720 a intrat la Oxford cu bursa.
    
  • 
    in anul 1728 este ordinat ca preot.
    
  • 
    a devenit conducatorul „clubului sfant”, in care era si fratele sau Charles. Membrii acestui club erau porecliti de catre studenti „metodisti”, datorita studiului metodic al Bibliei, a rugaciunilor regulate si a eforturilor lor repetate de a face servicii sociale in inchisori si in casele saracilor.
    
  • 
    in anul 1738, pe cand asculta citirea prefatei lui Luther la „Comentariul asupra cartii Romani”, inima i-a fost incalzita si si-a pus increderea totala in Cristos pentru mantuire. Fratele lui, Charles, a avut aceeasi experienta cu doua zile inainte.
    
  • 
    a devenit interesat sa studieze indeaproape Biserica Moraviana.
    
  • 
    cariera de predicare a Evangheliei a inceput la indemnul lui George Whitefield de a predica in aer liber la Bristol. A calatorit peste doua sute de mii de mile pe cal in Anglia, Scotia si Irlanda.
    
  • 
    a predicat in jur de patruzeci si doua de mii de predici, a scris doua sute de carti si si-a organizat adeptii.
    
  • 
    nu credea in predestinarea pentru mantuire, ci in liberul arbitru.
    
  • 
    Charles Wesley, fratele lui John, a scris peste sase mii de imnuri religioase, printre care „Domn al sufletului meu, ma primeste-n bratul Tau” si „Auzi corul ingeresc”.
    
  • 
    doctrina majora pe care punea accent Wesley era doctrina „justificarii prin credinta, printr-o experienta instantanee de regenerare” si doctrina „perfectiunii crestine, sau a iubirii perfecte”.
    
  • 
    a fost impotriva alcoolului, a sclaviei si a razboiului.
    
  • 
    pasiunea pentru ingrijirea medicala l-a facut sa infiinteze primul dispensar medical gratuit, in Anglia, in 1746.
    
  • 
    a avut influenta asupra lui Robert Raikes, cel ce a promovat scoala duminicala, si asupra lui John Howard, conducatorul reformei inchisorilor.
    
  • 
    datorita trezirii evanghelice din biserica anglicana, numita apoi trezirea metodista, care a influentat clasa de sus din Anglia, Anglia a devenit marea conducatoare a popoarelor si pastratoarea pacii lumii in timpul sec. al XIX-lea.
    

- Whitefield a fost profetul, John Wesley organizatorul si Charles cantaretul trezirii metodiste.

Odata cu cresterea puterii marilor state nationale si interventia protestantilor aparati de monarhii noilor state, puterea papala a inceput sa scada.

Victoriile si infrangerile Romano-Catolice intre anii 1789-1914

In urma revolutiilor engleze din 1689 si cea americana din 1776, s-a dezvoltat in Franta o ideologie care justifica dreptul poporului de a porni o revolutie. Promotori ai acestor ideologii au fost Rousseau, Montesquieu, Direrot si Fracois M. Arouet, cunoscut mai bine ca Voltaire, care sustineau deopotriva ideologia politica pentru revolutie cat si critica adusa Bisericii Romane pentru ca detinea mai multe proprietati cu venituri, care in cea mai mare parte mergeau la clerul superior.

Voltaire prefera o religie a ratiunii mai degraba decat religia liderilor Bisericii Romano-Catolice din Franta. Acesta ideologie a dus, in nov.1789, la trecerea terenurilor Bisericii in proprietatea publica, la desfiintarea prin lege a manastirilor si la reducerea numarului episcopilor la 83 in toata Franta. Episcopii trebuiau sa fie alesi de alegatorii care alegeau functionarii civili, iar papa lua doar cunostinta de cine a fost ales.

Clericii erau platiti de catre stat si erau obligati sa depuna un juramant de loialitate fata de stat.

Odata cu urcarea pe tron a lui Napoleon, in 1799, s-a incheiat o alianta intre Biserica si stat prin Concordatul din 1801. Pana in 1870, papalitatea si-a recastigat puterea in Europa.

Iezuitii care au fost desfiintati de Clement al XIV-lea, in 1773, au fost reinfiintati printr-o bula papala data de Pius al VII-lea, in 1814, de unde au si reinceput activitatile misionare educationale.

Papa Pius al IX-lea, intre anii 1846-1878, a incercat pe toate caile sa intareasca Biserica Romano-Catolica si, in anul 1854, dupa consultarea cu episcopii Bisericii, a proclamat doctrina „conceptiei imaculate a Mariei”.

In anul 1870, prin decret al Vaticanului, s-a declarat infailibilitatea papei. Cu alte cuvinte, ca si cap al Bisericii pe pamant, fie in legatura cu credinta, fie cu morala, orice spune papa este infailibil si trebuie sa fie acceptat de credinciosi ca dogma de crezut, pentru ca acestia sa aiba parte de mantuire.

Viata religioasa in Marea Britanie si Europa intre anii 1789-1914
Fortele religioase, generate de trezirea Wesleyana si, mai tarziu, de cea evanghelica, au produs o serie de roade practice, de reforma sociala si de zel misionar, astfel incat Latourette, marele istoric modern al misiunilor, numeste sec. al XIX-lea „Marele secol al efortului misionar”.

Atat muncitorii, fermierii cat si clasa nobila, miscati de trezirea Weslyana, au inlocuit viata usuratica cu o dorinta personala de a-L cauta pe Cristos si s-au implicat in activitati sociale si filantropice.

Dedicarea preotilor evanghelici, ca John Newton, care a scris imnurile „Maretul har” si „Cat de dulce suna numele de Isus”, William Cowper, care era invalid si care a scris „Din rane sfinte a lui Isus izvor de sange a curs” si Thomas Scott, care a scris un comentariu biblic.

Majoritatea reformelor sociale dintre anii 1787-1850 au fost rezultatul luptei evanghelicilor pentru cei saraci. Prin eforturile misionarilor crestin ca Isaac Milner si William Wilberforce, s-a obtinut o decizie a tribunalului, in 1772, care interzicea detinerea de sclavi in Anglia. La congresul tinut la Viena, in anul 1815, s-a reusit sa se obtina scoaterea comertului cu sclavi in afara legii de catre majoritatea statelor europene. In anul 1833 erau eliberati deja aproximativ sapte sute de mii de sclavi.

Lordul Shaftesbury, de la varsta de 14 ani, cand a fost condus la Cristos, si-a dedicat viata ajutarii saracilor prin pledoaria in Camera Comunelor de a schimba legislatia:

• 
  copiilor sub 10 ani si femeilor sa le fie interzis sa lucreze in mine;
  
• 
  protejarea bolnavilor mintali din aziluri, unde era admis publicul contra taxa sa asiste la scenele nebunilor;
  
• 
  desfiintarea camerelor destinate imoralitatii, in care abundau bolile.
  

John H. Haward si-a devotat viata si averea reformelor inchisorilor: gardienii sa fie platiti mai bine, ca sa nu fie nevoiti sa stoarca bani de la puscariasi; pedepsele sa fie date ca masuri corective si nu ca pedepse pentru delicventa.

Robert Raikes a infiintat „Miscarea Scolii Duminicale”, avand ca scop educatia religioasa a copiilor si invatatura elementara in citire, scriere si aritmetica.

William Booth(1829-1882) infiinteaza miscarea religioasa Armata Salvarii(1878) cu scopul de a ajunge la toate clasele sociale prin evanghelizare in aer liber si opere de caritate.