Seria -1: Şcoala lui hristos titlu: fundamentele educaţiei spirituale lecţia 1

Fiecare bucăţică de lumină reală, care este slava ultimă, revelarea gloriei lui Dumnezeu, trebuie să fie în noi şi prin noi, aşa cum este în Hristos Isus. Acest lucru se poate întâmpla numai atunci când omul natural este lepădat, iar omul nou a fost adus la fiinţă cu un set nou de facultăţi spirituale. Pentriu a cunoaşte natura divină, trebuie să fim în Hristos şi tot ce urmează este o chestiune de învăţare a lui Hristos.

b). Cum primim noi lumina vieţii? Toată lumina divină, toată lumina adevărată este o lumină vie. Nu este niciodată o lumină teoretică, nici una doctrinală. Trebuie să cunoaştem acest lucru. Cum ajunge viaţa aceasta în noi, această lumină a vieţii? Domnul Isus spune că trebuie să aibă loc moartea, o moarte faţă de ce suntem noi în noi înşine, o moarte faţă de o viaţă despărţită de El. Este criza unei identificări reale cu Hristos in moartea Lui, nu pentru păcatele noastre, ci pentru noi înşine. Omul şi nu păcatele lui sunt duse la cruce.
Moartea lui Hristos, aşa cum are ea loc în noi, distruge viaţa noastră naturală: “trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire...” (I Corinteni 15:53). Acea neputrezire este germenul vieţii divine din sămânţă, care are viaţa Lui, transmisă de El. Dumnezeu nu va glorifica umanitatea. Acesta este modul în care trebuie să se desfăşoare procesul. (Matei 24:23-26) “Atunci dacă vă va spune cineva: “lată, Hristosul este aici, sau acolo” să nu-l credeţi. Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi. Iată, că v-am spus mai dinainte. Deci, dacă vă vor zice: “Iată-L în pustie”, să nu vă duceţi acolo! “lată-L în odăiţe ascunse”, să nu credeţi ”

Diavolul este un înşelător, iar tot ce face este prin înşelăciune. Totuşi, o mare parte din înşelăciunea din aceste vremuri din urmă vine direct de la Dumnezeu. El spune acestei lumi: “Chiar dacă nu-L vrei pe Fiul Meu, îţi voi da ce vrei. Mulţi oameni ascultă când oamenii spun: “Iată ce zice Domnul...”, pentru că asta vrea inima lor să audă. Mulţi predicatori spun: “Iată ce zice Domnul...”, dar ei au auzit un cuvânt înşelător. “Dacă proorocul se va lăsa amăgit să rostească un cuvânt, Eu, Domnul, am amăgit pe proorocul acela (Ezechiel 14:9).

c). Dumnezeu a pregătit tot ce avem nevoie pentru a începe să trăim o viaţă de evlavie. El a pregătit fiecare lucru de care avem nevoie pentru a deveni părtaşi firii dumnezeieşti. Dar, dacă refuz firea lui Dumnezeu, voi primi firea lui Satan. El ne cheamă să ne depărtăm de tot ce ţine de lumea aceasta. Ştim că puterea sângelui lui Isus ne poate face albi ca zăpada, dar Dumnezeu ne va pune la încercare. El ne va scoate din Egipt, pentru a ne îndrepta spre Canaan. Dar, înainte de a merge în Canaan, ne va duce spre sud şi ne va pune faţă în faţă cu pustia din inimile noastre. Petru a spus: “Prea iubiţilor, nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi să vă încerce, ca de ceva ciudat, caic a dat peste voi...” (1 Petru 4:12)

Suferinţele care vin asupra celui neprihănit nu se datorează faptului că ei s-au îndepărtat. Norul, Duhul Sfânt, i-a adus în acest loc pentru ca Dumnezeu să le dea pe faţă lucrurile care i-ar fi putut despărţi de Isus Hristos. El vrea să se ocupe de ceea ce am luat din Egipt, de ceea ce este în inimile noastre. La intrarea în ceruri există o cruce. Tot ce nu este Hristos trebuie să rămână la cruce, pentru că nu poate intra în cer. (Isaia 50:10, 11) “Cine dintre voi se teme de Domnul, ca să asculte de glasul robului Său! Cine umblă în întunerec şi n-are lumină, să se încreadă în Numele Domnului, şi să se bizuie pe Dumnezeul lui! Iar voi toţi, care aprindeţi focul, şi puneţi tăciuni pe el, umblaţi în lumina focului vostru şi în tăciunii pe care i-aţi aprins. Din mâna mea vi se întâmplă aceste lucruri, ca să zăceţi în dureri.”

Cuvântul “se bizuie” este cuvântul echivalent pentru substanţă. Evrei 11:1 spune: “Credinţa este o încredere (substanţă)...” Isus este substanţa credinţei. Credinţa înseamnă a şti şi nu a ghici că Isus este lumina. Când Dumnezeu te aduce în punctul de a păşi prin credinţă, vei avea tot felul de substanţe pentru credinţă, tot felul de sprijin. El te conduce pe cărări de lumină. Cine dintre voi se teme de Dumnezeu? Teama de Domnul, potrivit cu Proverbe 8:13, înseamnă urârea răului. Cuvântul lui Dumnezeu este o comoară. Este înţelepciune. Ne rânduieşte priorităţile vieţii, ne rânduieşte ceea ce iubim şi este atotmistuitor. Nu ne lasă nici o altă opţiune.

Du-te la cuvânt, caută definiţii, definiţiile lui Dumnezeu, “lată, voi care vă temeţi de Domnul”. Ce înseamnă a te teme de Domnul? Înseamnă a urî răul, a urî privirea îngâmfată, mersul trufaş, a urî ceea ce urăşte Dumnezeu şi a iubi ceea ce iubeşte Dumnezeu. Dumnezeu doreşte un popor încercat, iar dacă vrei altceva, pe lângă Isus, poţi fi sigur că Dumnezeu va îngădui să capeţi lucrul acela. Motivaţiile noastre faţă de lucrurile pe care le-a pregătit El vor fi încercate. Atitudinile cu care am ieşit din Egipt vor fi prelucrate, până ce nu va fi nici o îndoială că îl dorim pe Dumnezeu şi nimic altceva. Câteodată umblăm în întunerec. Intunerecul este încercarea, iar diavolul se va amesteca şi el în aceste încercări.»Ascultaţi-mă, am mers pe această cale îndeajuns ca să ştiu că el va veni prin oameni religioşi, predicatori şi superstaruri. El îţi va spune: “Dacă ai fi creştin, nu ai avea această problemă”. El îţi va cita din Scriptură: “Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.” (Matei 21:22). Nu trebuie să-i permiţi niciodată diavolului să te înveţe Biblia. Cuvântul Domnului ne învaţă că Dumnezeu îl va pune la încercare pe omul care se teme de El. Crucea va croi un drum pentru poporul Său - răbdarea lui Hristos, pentru dragostea lui Hristos. Luca 14:27 spune: “Şi oricine nu-şi poartă crucea şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.” Ucenicul, vrea să spună El, este unul din cei învăţaţi, unul din cei ce învaţă despre El. Trecerea prin aceste dificultăţi, oricare ar fi ele, zi de zi, este modul în care îl învăţ pe Hristos.

d). Nu poţi cunoaşte niciodată ceva, nu poţi şti niciodată ceva despărţit de crucea lui Hristos. Crucea trebuie să curăţească terenul vieţii naturale. Dacă Dumnezeu ar ridica această povară zi de zi, care este pentru noi expresia crucii, nu ar fi bine. Noi ne rugăm ca aceste lucruri să fie luate de la noi, dar dacă ar fi luate, ar fi o tragedie. Avem nevoie de viaţa lui Hristos, iar acea viaţă este lumină. Din viaţa Lui iese lumină. Nu există nici o altă lumină divină adevărată, afară de cea care vine din viaţa Sa. Moartea Lui a făcut in noi drum pentru viaţa Lui. Măsura de lumină din noi, măsura de slavă din noi, va fi măsura lui Hristos, iar măsura lui Hristos se va baza în întregime pe locul pe care Domnul îl poate găsi pentru Sine în tine şi în mine. De aceea, trebuie să ne luăm crucea în fiecare zi. Nu este nici o altă soluţie. Numai în desfăşurarea zilnică a vieţii, în încercări, în necazuri, în frământările vieţii, putem fi puşi faţă în faţă cu ceea ce nu este Hristos. Inima este înşelătoare. Cine o poate cunoaşte? Numai Dumnezeu. Singurul mod în care Dumnezeu îţi poate revela această înşelăciune este aducându-te într-un loc al încercării. De ce suferă cei evlavioşi? Tot timpul ţi se pune întrebarea aceasta. Biblia spune: “Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi.” (I Corinteni 11:31). Nu te poţi judeca pe tine dacă nu te cunoşti. Iţi dai seama care este cea mai slabă verigă a unui lanţ numai când tragi de el. Dumnezeu ţi se poate revela doar aducându-te în acest loc al încercării. Pe măsură ce îl lăsăm să lucreze, iar aceste lucruri ne sunt revelate, dacă ne pocăim de ele şi le părăsim, vasul nostru se va lărgi pentru viaţa şi lumina Domnului Isus Hristos.

e). Când te-ai născut din nou, Duhul Sfânt a sădit în tine sămânţa lui Hristos, care este Cuvântul lui Dumnezeu în Duhul tău omenesc. Petru a spus că noi nu suntem născuţi dintr-o sămânţă pieritoare, ci dintr-o sămânţă nepieritoare, prin cuvântul lui Dumnezeu, care trăieşte şi rămâne pe vecie. Pavel a spus că această sămânţă este Hristos. Deci, când ne-am născut din nou, Duhul Sfânt a sădit sămânţa lui Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu. în noi.

Tot ceea ce este Hristos,toată frumuseţea, gloria şi puterea lui Hristos se află în viaţa acelei seminţe. Ce lucru minunat este în noi!

Duhul Sfânt există ca revelaţie a lui Hristos în noi. Pavel spune că Hristos umple toate lucrurile şi toate lucrurile sunt umplute de Hristos. Aceasta înseamnă că El va constitui totul, iar totul trebuie să fie expresia minţii lui Dumnezeu.

Noi ne comportăm într-un anume fel pentru că aşa am fost făcuţi să fim. Dacă toată creaţia este făcută ca Hristos, ea se va comporta ca El. Toate lucrurile ce ţin de această ordine trebuie ţinute într-o relaţie imediată cu o persoană vie. Dacă ordinea devine ceva şi nu cineva, atunci totul devine un sistem pământesc. Acest lucru se întâmplă cu Biserica, atunci când faci din ea un lucru pământesc, când o cristalizezi, ea devine un sistem, o instituţie, fiind astfel distrusă în întregime.

' ^: '

Ce este împărăţia lui Dumnezeu? Este Hristos. Dacă trăieşti în Hristos, eşti în împărăţia lui Dumnezeu. Ce este sfinţirea? Nu este doar o doctrină. Nu este deloc un “lucru”, ci este Hristos. Pavel a spus în 1 Corinteni 1:30 că Hristos a fost tăcut pentru noi răscumpărare, sfinţire şi înţelepciune. Hristos este sfinţire. Probabil că învăţătura sfinţirii, prezentată ca un “lucru”, a adus pe mai mulţi creştini în dificultate decât orice altă doctrină, făcând din sfinţire un “lucru”, în loc să-l păstreze pe Hristos ca sfinţire a noastră.

Pentru ca lucrul acesta să se întâmple, avem nevoie de o serie nouă de facultăţi. Însăşi natura acestei şcoli pretinde o schimbare cât se poate de radicală în noi. Nu putem veni aici cu vreo speranţă de a-l învăţa pe Hristos într-o măsură cât de mică până ce nu ni s-a dat un nou set de facultăţi. In împărăţia lui Dumnezeu unele lucruri trebuie obţinute, lucruri cu care nu pot avea nici o legătură în mod natural, cu care nu am nici o putere de comunicare. Diviziunea este atât de mare, că dacă am fi aduşi, în starea noastră naturală, într-un loc în care vorbeşte Duhul Sfânt, dacă Duhul nu ar face o minune în noi, ni s-ar părea că suntem în altă lume.

In problema zdrobirii vieţii sinelui suntem handicapaţi în mod natural. Domnul Isus ne spune aici că trebuie să ajungem în locul unde este cerul deschis, unde locuieşte gloria lui Dumnezeu, unde te bucuri de ce înseamnă cu adevărat Betel. Betel înseamnă să vii la El şi să rămâi în El, Betel - casa lui Dumnezeu.

Pentru a te bucura de bunătatea cerului şi a lui Dumnezeu, trebuie să ajungi în stadiul în care viaţa naturală a fost frântă şi uscată. Viaţa trăită potrivit sinelui mai poate fi denumită viaţa de gen Iacov. In ceea ce îl priveşte pe Isus, viaţa sinelui înseamnă că El este cel ce acţionează şi vorbeşte, gândeşte şi judecă, din Sine însuşi. Aceasta este ceea ce a însemnat şi pentru Isus. Nu trebuie să ne gândim la viaţa sinelui ca la ceva putred care se vede. Pentru a-l învăţa pe Hristos, trebuie numaidecât ca natura lui Iacov să fie frântă. Aşadar, acestea sunt lucrurile ce trebuiesc tăcute pentm a fi un om nou.

Expresia “Veţi vedea cerurile deschise” este un prospect nou pentru omul nou. Nimeni nu poate vedea împărăţia lui Dumnezeu dacă nu este născut din nou. Nu poate. Cerni nu este deschis şi nu se poate deschide pentru el în afara minunii noii făpturi. Este era Duhului Sfânt, întrucât prin venirea Duhului Sfânt, cerul deschis devine o realitate. Crucea efectuează deschiderea cerului pentru noi, dar Duhul Sfânt este cel care lucrează în noi. Din acest motiv, eu nu ezit să spun că Biserica lui Isus Hristos este penticostală si nu biserica penticostala este Hristos. De aceea s-a născut Biserica, pentru a fi un locaş al Duhului Sfânt.

Suntem în era Duhului Sfânt, ceea ee înseamnă că suntem în era cerului deschis. Nu poate fi altfel. Semnul unei vieţi ce are ungerea Duhului Sfânt este că îl cunoşti din ce în ce mai mult pe Hristos. Mai devreme sau mai târziu vei fi adus la o cunoaştere vie, spirituală, a Domnului. Numai El personal, Hristos, aşa cum ne este revelat de către Duhul Sfânt, ne poate mântui, în cel mai greu ceas. Când Duhul Sfânt vine, acesta este semnul vieţii ce are ungerea. “Vei vedea cerurile deschise, şi pe îngerii lui Dumnezeu urcându-se şi pogorându-se pe fiul Omului.” Este un lucru cu mult mai vast decât Israel. Priveşte la Fiul omului. E mai mare decât Israel; este universal; este pentru toţi oamenii care vor să intre.

Titlul de “Fiu al Omului” reprezintă pur şi simplu gândurile lui Dumnezeu cu privire la oameni, atunci când vin la lumina vieţii. Când vechea viaţă a lui lacov este lovită şi noi ajungem la loc larg în Dumnezeu, trecem printr-un proces continuu care duce la această lumină a vieţii. Cum un vas este dus la loc larg când se ocupă de tot ce nu este din Dumnezeu, tot aşa trebuie să-L reprezentăm noi pe Dumnezeu aici şi acum, permiţând pur şi simplu Duhului Sfânt să facă viaţa lui Isus reală prin noi. Acesta este scopul şi întreg adevărul şcolii lui Hristos. Dacă rămânem în Hristos, am fost puşi acolo de o minune.

Ni s-a poruncit să rămânem. Atât timp cât rămânem în Hristos, şi Dumnezeu ne vede în Hristos, în lumina lucrării desăvârşite a lui Hristos. Există multe lucruri ce trebuie prelucrate în noi, dar Dumnezeu nu lasă nici o treabă neterminată. Dacă rămânem în sămânţa lui Hristos, avem tot ce este nevoie. Ne vom trezi că suntem în asemănarea Lui. “Şi ce va fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom li ca El; pentru că îl vom vedea aşa cum este.”

Cum pătrunde lumina vieții in noi?

1. 
   Prin nasterea din nou
   
2. 
   Prin luarea crucii (întelegerea crucii )–lepădarea de sine
   
3. 
   Prin ungerea Duhului Sfânt-cerul deschis
   
4. 
   Prin Sămânța Vietii – Cuvântul lui Dumnezeu
   

Seria -1: ŞCOALA LUI HRISTOS
Titlu: UN CER DESCHIS

Lecţia – 6
Hristos este întruchiparea vie şi personală a personificării oricărui adevăr. Scopul Domnului şi voinţa Lui pentru noi nu este să căutăm adevărul în variatele lui aspecte, ci să cunoaştem persoana care este adevărul. Dumnezeu va căuta întotdeauna să aducă o revelaţie proaspătă a Fiului Său. Am pus de mai multe ori accentul pe faptul că toate lucrurile sunt în Hristos. Modul de lucru al Duhului Sfânt este de a-1 lua pe Hristos şi de a-L deschide inimilor noastre: inimii tale, inimii mele, şi să arate că Hristos este o ordine cerească. Acesta este scopul de a arăta că Hristos este o ordine cerească.

Epistolele nu sunt, prin ele însele, o ordine cerească, ci Hristos este acea ordine. Hristos este ordinea lui Dumnezeu. Să ne uităm la Efeseni 1:10: “ca să-l ducă la îndeplinire la plinirea vremilor, spre a-Şi uni iarăşi într-unul în Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri, şi cele de pe pământ.”

Acum, pentru cei ce au vreo cunoştinţă despre Biblie, este evident că toată Scriptura se dezvăluie pe linia acestor patru gânduri.

1). Primul gând este că Dumnezeu este Dumnezeul ordinii.

2). Al doilea gând este că Satan, prinţul lumii acesteia, este judecat.

3). Al treilea gând este că Hristos, în persoană şi în cuvânt, este întruchiparea ordinii divine.

4). Al patrulea gând este că Biserica este vasul ales în care şi prin care acea ordine divină trebuie manifestată şi administrată în veacurile ce vor veni.

Sfârşitul pregătit de Dumnezeu este slavă, mai presus de haos, iar Biblia arată pe larg că gloria nu poate fi despărţită de ordine. Ordinea divină este drumul spre glorie.

Confuzia, dimpotrivă, duce la ruşine. Acesta este unul din marile subiecte ale Bibliei. Este de o importanţă vitală pentru tine şi pentru mine. Suntem parte a unui mare întreg. Suntem chemaţi prin harul lui Dumnezeu şi prin puterea suverană a lui Dumnezeu să fim parte a unui plan măreţ. Ceea ce este adevărat cu privire la întreg este adevărat şi cu privire la fiecare parte a lui. Tu şi cu mine vom învăţa, dacă învăţăm ceva despre Hristos, că noi înşine suntem parte din ceea ce strică acea ordine divină şi că harul, în cea mai adâncă şi mai măreaţă interpretare a lui, are rolul de a face ordine in haosul acela. Ştii că este aşa. Când ai venit la Hristos şi ai fost născut din Dumnezeu, El ţi- a dat o minte sănătoasă. în acea viaţă a intrat ordinea. Aşadar, harul are menirea de a aduce cerul în noi şi pe noi în cer. Vom afla că sunt multe moduri diferite în care Dumnezeu ne va conforma cu chipul Fiului Său. Acum putem vorbi nu numai de a ne conforma chipului unei persoane, ci de a ne conforma unei ordini divine. Hristos este ordinea lui Dumnezeu, ordinea Cerului.

Nu ştiu cum citeşti tu cele patru Evanghelii. Poate că le citeşti ca pe relatare istorică despre Hristos. Ţi-aş sugera să le citeşti cu gândul în minte că în omul acesta, Isus Hristos, se află întruchiparea unei alte ordini a lucrurilor, diferită în constituţie, în comportament. Aici cerul iese în evidenţă. Cerul are controlul. O altă lume este întruchipată aici. “Ei nu sunt din lume, după cum nici eu nu sunt din lume a spus lsus. Dacă vei citi Evanghelia cu aceste lucruri în minte, vei vedea că El nu acţionează şi nu vorbeşte ca oamenii acestei lumi, chiar ca cei mai înţelepţi dintre ei. El a primit totul din ceruri.

In timp ce îl învăţăm pe Hristos, ne depărtăm tot mai mult de lumea aceasta, prin cuvântul şi viaţa noastră. Ne găsim înlr-un conflict din ce în ce mai mare cu această lume şi nu putem fi fericiţi în ea. Ea devine din ce în ce mai mult ceea ce spune Dumnezeu că este - o ţară îndepărtată. Lucrul acesta este valabil pentru fiecare copil al lui Dumnezeu care creşte. Personal, cred că dacă am sta aici îndeajuns de mult şi dacă am umbla cu Dumnezeu, ne-am da seama că lumea aceasta este un loc în care este cu totul cu neputinţă să trăim o viaţă spirituală. Putem sta aici numai dacă ne vine în ajutor Cerul.

Haideţi să facem referire din nou la marele tălmăcitor al acestor lucruri, la apostolul Pavel, care a avut o cunoştinţă atât de deplină şi de exactă a Scripturii şi căruia i s-a dat cea mai măreaţă revelaţie a lucrurilor cereşti, în special ale lui Hristos. Pentru Pavel, cel mai important lucru era chiar restaurarea ordinii divine în acest univers. El a făcut referire într-o declaraţie a lui, într-o parte din ea, la o dispensaţie, adică la o ordine, la un guvern, la o stăpânire - la împlinirea vremilor, lotul va fi însumat în Hristos, lucrurile din ceruri şi cele de pe pământ. (Efes. 1:10)

Avem în faţă o declaraţie extraordinară. Există aici un cuvânt aproape de negrăit în limba noastră. În limba greacă, el are nu mai puţin de nouăsprezece litere. Este un cuvânt compus, care este tradus prin ‘‘a uni”. înţelesul original este “a aduce înapoi la centru toate lucrurile”, a aduna tot ce era pierdut, a le centra şi a le concentra pe toate asupra lui Hristos.

Hristos a întruchipat, în persoana Sa, ceea ce Dumnezeu urma să instaureze în mod obiectiv - El era armonia perfectă. Când îl vezi pe lsus, vezi intr-un mod absolut ordinea cerurilor şi tot ce va fi în acea lume, şi ce va fi acest univers. El va duce la îndeplinire voia lui Dumnezeu. “Facă-se voia Ta.” Uneori folosim această expresie cu uşurinţă, alteori cu seriozitate. Nu ne dăm seama întotdeauna că voia lui Dumnezeu este expresia ordinii perfecte a lui Dumnezeu, lsus a umblat pe acest pământ în voia perfectă a lui Dumnezeu. “Cine dintre voi mă acuză de păcat?” Nici un deget nu a fost atintit către El.

El a întruchipat voia totală a lui Dumnezeu. Dacă am şti cum sunt făcute lucrurile în ceruri, am vedea o asemenea armonie, un acord atât de desăvârşit, o absenţă totală a oricărei confuzii! Pentru asta a venit Lsus. Numai prin cruce s-a putut ca El să ne arate modul și calea pentru a ajunge si noi în ordinea lui Dumnezeu.

Pentru a-L înţelege şi a-L cunoaşte pe Hristos trebuie să vezi că El are legătură cu lucrurile despre care vorbim acum, cu ordinea universală a lui Dumnezeu în creaţie. Când El a umblat pe acest pământ, oamenii au văzut voia lui Dumnezeu într-un mod absolut, pentru că în El se afla ordinea perfectă a lui Dumnezeu El este sămânţa acelei ordini. Dacă plantezi sămânţă de trandafir, nu te aştepţi să crească varză. Dacă plantezi bumbac, nu tc aştepţi să crească porumb. Fiecare lucru creşte după soiul lui. în Hristos este implantată ordinea lui Dumnezeu. Viaţa este în El, ordinea sau forma, este în El. Natura tuturor acestor lucruri este în El. Gândeşte-te la asta. Mijloacele lui Dumnezeu de a fi şi de a face lucrurile să crească este printr-o sămânţă cu viaţă în ea, fie că este vorba de o plantă, de un animal, de un om sau de ceva spiritual; nimic nu se schimbă. Legea este că toate sunt după soiul lor. Dacă plantezi un trandafir, va creşte un trandafir. Când vedem acea floare frumoasă, ştim că nimeni nu a pictat-o, nimeni nu a parfumat-o, ci a fost acolo. Totul a fost în sămânţă, care a fost lăsată să se dezvolte.

Seria - 1: ŞCOALA LUI HRISTOS

Titlu: ÎNVĂŢAREA SUB UNGERE

Lecţia -7
Am vorbit despre ce trebuie să învăţăm şi despre faptul că aceasta se poate întâmpla numai prin revelaţie. Am ajuns la conceptul de învăţare prin revelaţie. Şcoala lui Hristos este o şcoală în care Hristos este măreaţa lecţie, iar Duhul Slânt este măreţul învăţător. Dacă îl ai pe Duhul Sfânt în tine, ai tot ce îţi trebuie pentru a învăţa. În această şcoală, învăţătura nu este obiectivă, ci subiectivă. Ea nu se referă la lucruri, ci la a-L face pe Hristos experienţa ta lăuntrică de viaţă. Astfel, putem vedea că putem învăţa doar prin ungere.

Să trecem la înţelesul pe care îl are ungerea. Ce înseamnă ungerea Duhului Sfânt? Ceea ce vrem să spunem prin asta nu este nimic mai mult decât că Duhul Sfânt îşi ia locul de Domn absolut. Dumnezeu uneşte cu El ceea ce unge; asta înseamnă că El devine Domnul fiecărui interes, al fiecărei influenţe. Aceasta este considerată Domnia neîmpărţită şi nerezervată a Duhului Sfânt. Totul vine sub ea, de aceea Domnul Isus s-a coborât la apele Iordanului, să fie botezat - să moară şi să fie îngropat - ca un “prototip”, reprezentând locul omului. Botezul Lui a însemnat că, din acel moment, nu mai era El cel ce îşi guverna viaţa, în nici o privinţă, în împlinirea voii lui Dumnezeu, ci Duhul Sfânt care s-a coborît peste El ca un porumbel.

Mormântul Iordanului a însemnat punerea deoparte a fiecărei Domnii independente. El a trăit conform acestei Legi. Principiul autorităţii absolute a lui Dumnezeu este respectat cu ajutorul guvernării şi domniei ungerii. Isus nu a încălcat niciodată aceste principii. Primul, şi cel mai proeminent lucru pe care îl învăţăm de la ungere, este că nu putem face ceva diferit de ceea ce ne învaţă şi ne călăuzeşte ungerea. Atunci, ungerea ia totul din mâinile noastre. Ungerea preia reputaţia; preia scopul lui Dumnezeu. Fiul nu poate face nimic de la Sine. Vedeţi, există o parte negativă a ungerii, în timp ce partea pozitivă poate fi însumată într-un singur cuvânt - numai Tatăl.

Un lucru de primă importanţă, un lucru constant, este că suntem închişi în Domnia Duhului lui Dumnezeu, aşa că, dacă El nu face ceva, nu se face nimic. Ce loc!

1). Dacă am putea măcar înţelege motivul pentru care suntem atât de ineficienţi! Noi nu-L facem pe El Domn absolut, ceea ce înseamnă punerea deoparte a puterii naturale şi a vieţii “sinelui”. Aceasta este o necesitate, întrucât ungerea poartă cu ea, în esenţă, domnia absolută a Duhului. In această Şcoală a lui Hristos, în care obiectivul lui Dumnezeu este Hristos, ungerea înseamnă că în noi trebuie să locuiască Hristos ca Domn, prin Duhul Slânt.