Seria -1: Şcoala lui hristos titlu: fundamentele educaţiei spirituale lecţia 1

Amărăciunea este ca un cancer. Te distruge atât fizic cât şi spiritual. Indiferent de ceea ce alţii îţi fac ţie, tu trebuie să răspunzi corect. Dacă tu loveşti înapoi, nu eşti cu nimic mai bun decât alţii. Când oamenii trag o linie de separaţie şi te lasă pe dinafară, trebuie să marchezi şi tu o linie, îndeajuns de mare, prin care să-i incluzi pe ei. Rugaţi-vă pentru cei care vă dispreţuiesc. lubiţi-vă

Vrăjmaşii. lsus vă iubeşte pe voi, deci şi voi îi puteţi iubi pe alţii. Păstraţi-vă inima curată. Nu îngăduiţi lucrurilor din inima voastră să vă ţină familia departe de Dumnezeu. Cei care fură, să nu mai fure. Îl va jefui un om pe Dumnezeu? „Şi totuşi voi M-aţi înşelat cu zeciuielile şi darurile voastre.” Zeciuiala este a Domnului. Este sfântă. Fiţi siguri că inima voastră este corectă, că nu îl furaţi pe Dumnezeu, că nu ţineţi nici o supărare pe nici un om. Nu minţiţi la biserică încercând să fiţi ceea ce nu sunteti. Nu lăsaţi vreun cuvânt nepotrivit să iasă din gura voastră. Rostiţi doar cuvinte care zidesc. Ce a spus lsus că trebuie să lepede mai întâi acel care vrea să devină ucenicul Său? Să se lepede de sine.

Un adevărat ucenic nu este egoist. El nu păstrează ura în suflet. Când lsus a fost ocărât (iar oamenii au abuzat de el), el nu s-a mai descoperit iarăşi. Amy Mac Pherson a fost una din cele mai mari femei care a predicat Evanghelia. Un prieten din Los Angeles mi-a spus această întâmplare. Când domnişoara Mac Pherson păstorea la Los Angeles Temple, el era lăptar şi în drumul său, pe la 4 dimineaţa, trecea pe lângă templu. În fiecare dimineaţă când trecea pe acolo el o vedea stând în locul de rugăciune cu mâinile ridicate, aşteptându-L pe Dumnezeu. Când se întorcea după amiaza, ea încă se afla acolo cu mâinile ridicate aşteptându-L pe Dumnezeu. A venit o vreme când tot şi toate s-au ridicat împotriva acestei femei scumpe. Se spuneau o grămadă de minciuni despre ea. În acest timp a venit la ea unul dintre cei mai importanţi avocaţi din Los Angeles şi i-a spus: Ştiu că ceea ce se vorbeşte despre tine este o minciună, şi dacă mă laşi, îi vom da în judecată. Vor plăti scump pentru aceasta”. Replica ei a fost simplă: “N-aş putea să fac niciodată asta ” Avocatul a întrebat-o de ce. Ea i-a răspuns: “Când eram mică am citit despre un câine care a lătrat la o regină. dar regina nu a lătrat înapoi.”

Aceasta este atitudinea unui ucenic adevărat. Aceasta înseamnă să fii schimbat întru asemănare cu Hristos. O asemănare spirituală şi morală. Nu înseamnă să umbli pe ape, nu înseamnă să învii morţii, înseamnă că atunci când sunt ocărât, abuzat, eu nu mă răzbun la fel. Când cineva se poartă urât cu mine, atunci eu mă pot ruga pentru el. Când câinele latră la mine, eu nu latru înapoi. Dacă vrei să fii vindecat, dacă vrei să fii binecuvântat, primeşte astfel suferinţa. Nu este vorba doar despre credinţă, tu ai fost născut din nou prin credinţă. Important este să trăieşti acolo unde canalul este deschis. “Nu daţi prilej diavolului.” (Efeseni 4:27) Auzim predicându-se că nu ar trebui să-l lăsăm pe diavol să vină şi să ia ce este al nostru. Acest lucru este corect şi bun, dar Dumnezeu spune mai mult. El spune să nu dăm prilej diavolului, în mânia noastră, în atitudini şi în relaţia cu alţi oameni Ori de câte ori tu permiţi “eului” să se manifeste, tu îi dai loc diavolului, fiindcă firea este domeniul lui, trupul lui. (30) “Nu întristaţi pe Duhul Sfânt prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.”

Cum îl întristezi pe Duhul Sfânt? Permiţând cărnii să-ţi coordoneze acţiunile. Folosind arme greşite. Când unii vă vorbesc de rău, voi îi vorbiţi înapoi. Când unii vă lovesc, voi îi loviţi înapoi. Aceasta îl întristează pe Duhul Sfânt. Armele acestui război nu sunt ale firii. În acest război dragostea înlocuieşte ura. Adevăraţi ucenici pot să-şi iubească duşmanii. Este nevoie de mai mult curaj de a întoarce obrazul decât pentru a lovi înapoi. Numai un creştin adevărat poate umbla astfel. Când noi suntem cu adevărat ai lui Hristos cu toată inima, atunci noi nu îl întristăm pe Duhul Sfânt. ‘‘Nu întristaţi pe Duhul Sfânt prin care aţi fost pecetluiţi” Versetul 31 ne arată calea: prin ascultare. Amărăciunea este pentru duhul omului ca otrava pentru viaţa fizică. Te va distruge. Te face să-ţi risipeşti viaţa pentru ceva lipsit de valoare. “Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate, să piară din mijlocul vostru.”

Când un bărbat şi soţia lui ajung la certuri şi neînţelegeri, rugăciunile lor sunt împiedicate. Cuvântul lui Dumnezeu ne învaţă să căutăm pacea cu vrăjmaşii noştri. De ce sâ-L întristez pe Duhul Sfânt? De ce să mă cert? Fii ca Hristos! Tu nu îl vei convinge pe diavol de nimic, aşa încât, cuvintele spuse ţie, dă-le la spatele tău. Umblă în Duhul Sfânt. Lasă ca toate vorbele rele care ţi se spun să treacă pe lângă tine, la fel şi răutatea lor. Acest lucru este frumos. “Fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi, în Hristos” (32) Dacă lumea va vedea o astfel de comuniune în mijlocul nostru, ea va alerga spre noi. Lumea caută dragoste, caută pe cineva căruia să-i pese. Când ei privesc la Biserică şi văd toate certurile, ura, lupta, speranţa lor este distrusă.
Când “eul” este mort, Hristos este viu. lsus a spus: “După ce voi fi înălţat , voi atrage la Mine pe toţi oamenii” (loan 12:32). Dacă ei pot privi la Biserică şi să-L vadă pe lsus Hristos, ei vor fi atraşi la El. Ei sunt flămânzi după lsus.

“Urmaţi, dar, pilda lui Dumnezeu ca nişte copii preaiubiţi. (2) Trăiţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit, şi s-a dat pe Sine pentru noi “ca un prinos şi ca o jertfa de bun miros” lui Dumnezeu (3) Curvia, sau orice altfel de necurăţie, sau lăcomia de avere nici să nu fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi. (4) Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste care nu sunt cuviincioase; ci mai degrabă, cuvinte de mulţumire. (5) Căci ştiţi bine că nici un curvar, nici un stricat, nici un lacom de avere care este un închinător la idoli, n-are parte de moştenire în împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu.” (Efeseni 5:1-5).

În capitolul 6, după ce se portretizează stilul de viaţă pe care Dumnezeu îl aşteaptă de la sfinţii Săi, Pavel spune in versetul 10: “încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui (II) îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţinea piept împotriva uneltirilor diavolului. (12) Căci noi n-avent de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. (13) De aceea, luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul.” (Efeseni 6 10-13) In acest veac, oamenii caută eliberarea părţii fizice, cu precădere. Aceasta este o greşeală gravă. Nu vom vedea eliberare fizică niciodată, în măsura pe care Dumnezeu o caută, până când nu vom fi eliberaţi din punct de vedere spiritual. Puneţi-vă toată armura lui Dumnezeu, pentru a putea rezista împotriva amărăciunii iadului, pentru a vă putea împotrivi duhurilor de minciună, pentru a vă putea ruga pentru cei ce vă batjocoresc.

Nu poţi face lucrul acesta de unul singur. Nu poţi birui mânia prin mânie. Cel ce scoate sabia, de sabie va pieri. Cel care trăieşte cu armura lui Dumnezeu va trăi veşnic. Noi dorim aceste lucruri pentru a-i elibera pe alţii, dar Dumnezeu doreşte să ne elibereze pe noi. El vrea să ne elibereze din eforturile noastre fireşti, de toată religia, de a fi ca EL. Este inutil să încercăm să forţăm profesorii necreştini să se roage, când noi de-abia ne rugăm în biserică. De ce ar trebui ca un profesor nemântuit să se roage cu copilul tău, când tu nu ai un altar în familia ta, în casa ta? Să îndreptăm Biserica. Să scoatem amărăciunea, minciuna, furtul şi mânia din mijlocul nostru şi Biserica va vindeca societatea.

Prezenţa lui Dumnezeu în biserică aduce vindecarea. In Psalmi stă scris că Marea Roşie s-a despicat din cauza prezenţei Dumnezeului lui luda. Caută trezirea în bisereica ta. Vindecă biserica din punct de vedere spiritual, iar prezenţa lui Dumnezeu în biserică va pune pe fugă stricăciunea de pe străzile noastre. Când sulul Legii lui Dumnezeu s-a pierdut, în Vechiul Testament, ei nu l-au găsit în şcoli, ei l-au găsit în casa lui Dumnezeu. De fapt, aici s-a pierdut, în primul rând. Vorbesc despre ucenici care nu sunt egoişti, care au fost cumpăraţi cu un preţ. Vrei ca Dumnezeu să facă o minune în adunarea noastră? Vrei ca Duhul Sfânt să lucreze? Atunci trebuie să încetăm a-L întrista prin egoismul nostru.

Un adevărat ucenic nu este deloc egoist. Dumnezeu ne va ajuta ca atunci când vom pleca de la şcoală în adunările noastre, prin cuvântul Lui să producem astfel de ucenici.

Seria - 3 : BISERICA

Titlu: PLANUL LUI DUMNEZEU PENTRU BISERICĂ

Lecţia – 1
În acest curs vom aborda studiul Bisericii din perspectivă divină. Astăzi vom studia planul şi scopul lui Dumnezeu pentru Biserică. Va fi un timp foarte preţios pentru noi. Vom începe să citim din Matei 16:16-18. (16) “Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: “Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” (17) Isus a luat din nou cuvântul, şi i-a zis: “Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri. (18) Şi eu îţi spun: tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.” Matei 18:18-20, (18) “Adevărat vă spun, că orice veţi lega pe pământ, va fi legat în cer; şi orice veţi dezlega pe pământ, va fi dezlegat în cer. (19) Vă mai spun iarăşi, că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri. (20) Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.”

Chiar de la început vom privi la câteva chestiuni importante legate de Biserică. Trebuie să recunoaştem că Biserica există pe acest pământ pentru a fi o manifestare vie a lui Hristos în orice loc, deci Biserica este Hristos. Biserica nu este un loc de întâlnire, Biserica reprezintă ceea ce suntem noi. Hristos este templul lui Dumnezeu, locul în care El locuieşte. Hristos slujeşte scopului de a arăta menirea şi semnificaţia bisericii. Dacă vom citi Evangheliile cu acest gând, vom începe să vedem Biserica aşa cum Dumnezeu o vede, depăşind orice barieră organizaţională, dincolo de orice grupare religioasă denominaţională, aşa cum stau lucrurile azi. Vom descoperi repede, că, de cele mai multe ori, mergem într-o direcţie opusă lui Dumnezeu. Aş vrea să luăm în considerare importanţa deosebită a exprimării unităţii în Hristos.

“Acolo unde, doi sau trei se adună în numele meu, Eu voi fi în mijlocul lor.” (Matei 18:20). Dacă vom trata acest verset într-un mod literal, vom avea mult de pierdut. Deoarece el este doar sămânţa care face ca Duhul Sfânt să reveleze adâncimile acestui adevăr. Hristos este prezent în mod personal şi individual acolo unde două sau trei persoane se adună în Numele Său. Când Biserica funcţionează conform voii Sale, El este acolo. Aceea Biserică este Biserica Lui. Când biserica functioneaza in afara voiii Sale, diferit de ceea ce este scris, acolo El este prezent doar teoretic, iar practic este prezent diavolul, și biserica aceea este biserica diavolului - sinagogă a satanei, biserica noastră –ei se laudă ca sunt bogati și nu duc lipsă de nimic dar realitatea spirituală practica manifestată este că ei sunt săraci, ticăloși nenorociti și goi de Dumnerzeu. Aceasta este cheia oricărui lucru. Prin venirea lui Isus pe pământ, Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi, prin fecioara Maria. El a umblat pe acest pământ purtând un trup, asemenea nouă. în acest trup uman, în care El a trăit, trebuie să lucreze şi Biserica de azi. Când îl priveşti pe El slujind în trup, atunci ai o imagine clară despre cum trebuie să fie Biserica şi care este scopul lui Dumnezeu pentru ea. Când îl vezi pe El, Cel care s-a născut din fecioară, îl vezi pe Cel care a început lucrarea Sa pământească. Biblia spune că: “...făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul.” (Fapte 10:38)

El a vindecat bolnavii şi a scos afară dracii. El a umblat cu Dumnezeu printre oameni, ca unul care trăia în această lume, dar El n-a fost din lume. Toate minunile pe care El le-a făcut au fost făcute prin intermediul trupului născut din Maria. Lucrând şi acţionând ca un Om Ceresc, El împlinea voia lui Dumnezeu.

Când vedem modul Său de operare în Noul Testament, realizăm care sunt funcţiile Bisericii. Hristos a renunţat la trupul Său în urma jertfei de la Calvar, iar în Ziua Cincizecimii El a primit un trup nou: Biserica. Biserica, Trupul lui Hristos, este azi mijlocul Său de manifestare. Hristos trebuie să fie manifestat prin Biserică tot aşa cum S-a manifestat prin trupul Său de om.

Aş dori să prezint acum câteva piedici fatale în îndeplinirea acestui scop. 1. Numărul Unu: “Individualismul”. Nici o persoană nu poate fi totul. Numai în măsura în care noi, ca mădulare individuale, ne aducem aportul nostru, Hristos poate fi exprimat pe deplin. Când Isus a spus: “Este mai ferice să dai decât să primeşti” (Fapte 20:35), El se referea mai mult decât la bani. Noi am primit de la Dumnezeu credinţa care trebuie împărtăşită. În măsura în care dăm, noi furnizăm ceea ce lipseşte, şi fiecare încheietură completează ceea ce este necesar. Individualismul limitează activitatea bisericii, la nivelul fiinţelor umane, care au primit doar o măsură de credinţă. Lui Hristos, Dumnezeu I-a dat Duhul fără măsură. Mie şi ţie, ca mădulare individuale ale Trupului lui Hristos, Dumnezeu ne-a dat o măsură de credinţă. Credinţa şi Duhul devin aici sinonime. Noi nu avem toată credinţa. Individualismul limitează scopurile lui Dumnezeu, deoarece fiinţele umane sunt limitate.

2. O altă piedică este prevalenţa sistemului bisericesc. Acesta a divizat Biserica, a dezbinat-o datorită interpretărilor date de unele persoane asupra diferitelor lucruri, impunând reguli omeneşti în locul conducerii Duhului Sfânt. Influenţa oamenilor în biserică o face pământească, dându-i apoi o formă şi distrugând potenţialul său spiritual pe pământ. Aceste două lucruri, mai mult decât orice altceva, împiedică scopul lui Dumnezeu pentru Biserica Sa.

Trebuie să vedem ce scop şi ce funcţie a avut Dumnezeu în vedere pentru această unealtă, care este Biserica Sa. Pentru a face aceasta, vom privi la un model. Modelul Templului din Vechiul Testament ilustrează Biserica, în privinţa lucrurilor spirituale. Reţineţi ideea că Biserica, aşa cum este ea la nivelul ei spiritual, trebuie să se reflecte şi la nivelul bisericii locale. Este demn de remarcat faptul că, în Noul Testament, bisericile locale sunt privite prin prisma întregului. Fiecare biserică locală ar trebui să fie o reprezentare totală a lui Hristos. Biserica universală este una. Biserica locală, oriunde ar fi ea, trebuie să fie revelaţia completă a lui Hristos. Fiecare membru suplineşte ceea ce lipseşte altora. Atunci, şi numai atunci, biserica poate deveni locul unde se poate spune, la fel cum se spunea despre Hristos, că toţi căpătau vindecare.

Vedem minuni întâmplându-se ici şi colo, în câte un loc, dar în acest caz nu se poate spune despre noi că suntem ceea ce a fost El, ca Biserică, funcţionând în trupul dat de Maria. “El I-a vindecat pe toţi câţi au fost aduşi la El.” Atunci când Biserica funcţionează în acest mod, plinătatea lui Hristos este prezentă în fiecare adunare locală. Esenţa acestei declaraţii este: fiecare adunare locală este reprezentarea a ceea ce este tot trupul lui Hristos. Atunci când noi zidim Biserica, noi îl plantăm pe Hristos în acea zonă, iar Biserica, în calitate de trup al lui Hristos, este vehicolul de exprimare. Ce trebuie să exprimăm noi? Noi trebuie să-L exprimăm pe Hristos, deoarece noi suntem trupul Lui.

Cu acest gând în minte, vom învăţa despre templu.

1. Mai întâi de toate, templul era locul de întâlnire dintre Dumnezeu şi om. Oamenilor le-a fost poruncit ca atunci când se rugau, să se îndrepte cu faţa către templu. Templul din vremea Vechiului Testament era locul unde Dumnezeu se întâlnea cu omul şi unde omul îl întâlnea pe Dumnezeu. Aceasta este funcţia casei lui Dumnezeu. Hristos reprezenta acest loc de întâlnire în cel mai desăvârşit sens. În întrebarea pusă ucenicilor acest lucru este relevat într-un mod atât de minunat: “Cine spun oamenii că este Fiul omului?” Petru a răspuns: “Tu eşti Hristosul...” (Matei 16:16). Era Dumnezeu şi om în acelaşi timp. Cât a umblat pe acest pământ, El a fost Unsul lui Dumnezeu şi El era Dumnezeu. El a fost 100% Dumnezeu şi 100% om; nu jumătate Dumnezeu şi jumătate om. În trupul în care a umblat pe acest pământ timp de 33 ani, El a fost şi Dumnezeu şi om. într-un alt pasaj biblic El spune: “Dărâmaţi acest templu şi în 3 zile îl voi ridica la loc”. Cei care au auzit aceasta afirmaţie credeau că El se referea la templul zidit de Solomon. Ei I-au zis: “Acest templu a fost ridicat în 46 de ani şi Tu spui că, dacă îl vom dărâma, Tu îl vei rezidi în 3 zile.” De fapt, ceea ce Isus spunea era: “Eu sunt templul”. În cartea Apocalipsei, Ioan face o referire foarte clară la faptul că Isus era templul. El era Biserica. în El era Dumnezeu şi Omul. Dumnezeu şi omul s-au întâlnit în Hristos.

Sistemul religios al zilelor noastre face distincţie între Hristos şi Biserica Sa. Din acest punct se nasc multe probleme. Biserica lui Dumnezeu este Hristos iar atunci când întâlneşti adevărata Biserică, Biserica Lui, Templul în care locuiește EL, tu îl întâlneşti pe Isus Hristos. Putem vedea acest lucru în templul descris de Ezechiel. Casa este finisată după planul lui Dumnezeu şi un râu curge din acest templu. Fiecare lucru pe care acest râu îl atinge se umple de viaţă. Aceasta este Biserica: viaţa lui Dumnezeu curgând înspre om. Este purtătoarea vieţii divine. În epistola către Efeseni, găsim descris atât de frumos acest lucru, Hristos omul glorificat stă la dreapta Tatălui. Din tron, această viaţă este turnată în acest trup numit Biserica, iar prin ea, viaţa curge către lume.

2. În al doilea rând, templul a fost întruparea gândului şi a intenţiei lui Dumnezeu în fiecare piatră. Mărimea, dimensiunea şi materialul erau rânduite de Dumnezeu. Fiecare piatră a fost tăiată şi şlefuită până la perfecţiune, pentru că trebuia să se potrivească într-un anumit loc în zidul templului. Fiecare piatră îşi avea locul şi rostul ei. Aceasta îi reprezintă pe credincioşi, care sunt nişte pietre vii. Pentru zidirea templului lui Solomon, pietrele au fost scoase mai întâi dintr-o carieră, tăiate şi şlefuite într-o formă specială pentru a se potrivi într-un anumit loc, înainte ca ele să fie aduse la locul în care se construia templul. Şi Biserica ar trebui să fie la fel. Ar trebui să existe o cunoaştere deplină a voii lui Dumnezeu cu privire la fiecare dintre noi.

3. Apoi templul era locul autorităţii şi al judecăţii. Orice lucru era adus aici pentru a fi decis şi judecat. Biserica este locul tronului de autoritate al lui Dumnezeu, dar şi locul de judecată. Petru a spus: “Judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu”. (1 Petru 4:17). Autoritatea finală şi judecata vor fi aici. Dacă un frate are ceva împotriva ta, porunca este ca tu să mergi la acel frate şi, dacă nu poţi să ajungi la nici o înţelegere, trebuie să mai aduci un frate şi să vorbeşti din nou cu el. Dacă el refuză să te asculte şi pe tine şi pe fratele tău, atunci chestiunea trebuie adusă înaintea Bisericii, iar dacă el refuză şi Biserica, să fie dat afară, ca un păgân.

Biserica, Trupul lui Hristos, Templul este locul de întâlnire dintre Dumnezeu şi om. Acestea sunt scopul şi funcţia sa.

Două lucruri importante se desprind din aceasta:

a) În primul rând, acolo unde doi sau trei se adună în Numele Lui, Dumnezeu este în mijlocul lor. Primul lucru pe care îl facem este să îl găsim pe Dumnezeu. Ştim că Dumnezeu este prezent pretutindeni, dar cine dintre noi poate să spună unde este acel pretutindeni? Eu nu ştiu unde este acel pretutindeni, dar spune-mi adresa casei de rugăciune în care se întâlneşte Biserica şi îţi voi spune unde este Dumnezeu. L-am localizat pe Dumnezeu. Noi, trupul lui Hristos îi conferim lui Dumnezeu o adresă fizică pe acest pământ. Acesta este un gând care ne copleşeşte, dar Dumnezeu a avut în plan această funcţie pentru veşnicie: “Acolo unde doi sau trei sunt adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor”. (Matei 18:20) Gândiţi-vă ce mare lucru este să poţi spune cu siguranţă absolută că Dumnezeu va fi în cutare sau cutare loc în seara aceasta. Cum pot să ştiu aceasta? Pentru că doi sau trei se vor aduna la un loc în Numele Lui.

b) În al doilea rând nu numai că îi conferim lui Dumnezeu o adresă fizică, dar de asemenea, biserica este locul unde nevoile oamenilor sunt împlinite. Noi îi acordăm lui Dumnezeu un loc unde oamenii se pot întâlnii cu El. Doar prin Biserică omul poate intra în posesia binecuvântărilor lui Dumnezeu, așa cum binecuvântările divine veneau peste oameni prin Isus .

În vedenia lui Ezechiel, râul curgea din casă. Acolo sunt resursele. Râurile de apă vie despre care vorbea Ioan reprezintă resursele Duhului Sfânt. Deci, am văzut unde este locul lui Dumnezeu şi care sunt resursele Sale. Pavel spune că noi suntem slujitori ai lui Dumnezeu. Nu numai slujitori pentru Dumnezeu, ci ai lui Dumnezeu. Nu putem să dăm altora ceva ce noi nu avem. Dacă tu îl ai pe Dumnezeu, tu poţi să-L împărtăşeşti şi altora. Nu poți să nu faci asta, pentru Hristos este viața ta – Hristos trăiește in tine. Noi oricum suntem în lumea aceasta o mărturie , fie a lui Hristos, fie a Satanei, pentru că unul din cei doi locuiește în orice ființă umană. Ce gând minunat şi binecuvântat! Inviţi la casa lui Dumnezeu oameni care sunt răzvrătiţi împotriva lui Dumnezeu, oameni care au nevoie de mântuire, oameni care sunt bolnavi în trupurile lor, care sunt înfrânţi, şi în acest loc de întâlnire dintre Dumnezeu şi om, nevoile umane sunt împlinite. Funcţionând aşa cum Dumnezeu a intenţionat, Biserica este locul de întâlnire dintre Dumnezeu şi om. Acolo unde Dumnezeu slujeşte oamenilor. Nu este vorba neapărat de o localizare geografică anume. Mergi într-un oraş, întâlneşte-te cu un păstor şi el va vrea să-ţi arate biserica lui. El te va duce în celălalt capăt al oraşului şi îţi va arăta o clădire care costă două milioane dolari şi aceasta numeşte el biserică. Dar aceea nu este Biserica, ea este clădirea în care oamenii se întâlnesc. Este doar locul unde Hristos vine la părtășie cu Biserica Sa.

Nu-L putem închide pe Dumnezeu într-o clădire, unde mergem o dată sau de două ori pe săptămână. Biserica suntem noi. Hristos este în noi și de aceea noi suntem Biserica, Trupul lui, Templul în care locuiește EL. Noi suntem acum Sfânta Sfintelor, cortul lui Dumnezeu ce fusese construit din piei. Când doi sau trei dintre noi ne adunăm în numele Lui, Dumnezeu este acolo într-un mod real şi personal. El vine ca să împlinească nevoile oamenilor. “Când doi sau trei se adună în numele Meu (acesta este numitorul comun: doi sau trei adunaţi în numele Lui), Eu sunt în mijlocul lor.” “Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru un oarecare, le va fi dat...” (Matei 18:19) Atunci când Biserica cere un lucru, într-un singur gând, atunci scopul lui Dumnezeu este împlinit. Orice lucru care se petrece, orice lucru pe care Dumnezeu îl face, toate au un singur ţel, să formeze Biserica Sa. Astfel încât omul nou să poată reflecta slava lui Hristos în faţa întregului univers. Şi azi ca şi atunci, acesta este mijlocul de expresie, trupul în care Hristos este văzut. Biserica este aici pentru a-L împărtăşi pe Dumnezeu. Acest vas numit Biserica este cheia tuturor lucrurilor pe care Dumnezeu le face pe pământ. Lucrarea lui Dumnezeu, vindecarea bolnavilor, scoaterea de demoni, toate aceste lucruri reclamă un instrument uman. Lucrarea lui Dumnezeu, oricare ar fi ea, reclamă un instrument uman şi Biserica este acest instrument.

Acesta este mesajul Cincizecimii: Dumnezeu Tatăl, prin Dumnezeu Duhul Sfânt, îl înfăţişează pe Dumnezeu Fiul printr-un instrument uman numit Biserică. Acesta este mijlocul lui Dumnezeu de a realiza scopul Său pe pământ. Pentru acest scop a venit Isus: “Să caute şi să găsească ce era pierdut” (Luca 19:10). în El, tot ce era pierdut a fost salvat. El este pilda lui Dumnezeu pentru no, planul lui Dumnezeu exprimat uman, prin om. Să avem acest gând în mintea noastră pe măsură ce vom înainta în lecţiile care vor urma. Acesta este planul lui Dumnezeu pentru Biserică. Să privim la Biserică din punctul de vedere al lui Dumnezeu, prin ochii lui Dumnezeu şi să lăsăm deoparte orice fel de presupuneri şi judecăţi. În al patrulea capitol din cartea Zaharia, vedem că Zorobabel a fost trezit de un înger pe când dormea adânc. Somnul lui nu era unul fizic, ci unul spiritual. El era mort faţă de tot ce se întâmpla în jurul lui, aşa cum multe biserici sunt astăzi adormite faţă de planul şi scopul lui Dumnezeu. Îngerul l-a trezit şi, atunci când ochii lui spirituali au fost deschişi, l-a întrebat: “Ce vezi?” Zorobabel a răspuns: ”M-am uitat şi iată că este un sfeşnic cu totul de aur.” (Zaharia 4:2)

Sfeşnicul este Biserica iar aurul valoarea Bisericii. El a spus: “Văd o Biserică cu totul din Dumnezeu”. Când Zorobabel a văzut ceea ce Dumnezeu i-a arătat în vedenie şi când a înţeles ce dorea Dumnezeu, a fost prea mult pentru el. Privind la biserica de azi, şi văzând ceea ce Dumnezeu are pregătit şi putând vedea prin Duhul ceea ce Dumnezeu caută acum, şi anume un vas în care viaţa curată a lui Dumnezeu să curgă, vedem că este o prăpastie teribilă între acestea două. Pentru a face o punte de legătură peste această prăpastie trebuie să auzim mesajul care i-a fost transmis lui Zorobabel: “Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie ci prin Duhul Meu.” (Zaharia 4:6). Haideţi, oameni ai lui Dumnezeu, să ne lăsăm convinşi de Duhul lui Dumnezeu, pentru a realiza pe acest pământ Biserica pe care Dumnezeu o vrea. Vom analiza mai profund această dorinţă a lui Dumnezeu în următoarea lecţie “VAS PENTRU DUMNEZEU”.