Seria: a grupa: 1402
Yüklə 69,37 Kb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- VIAŢA COTIDIANĂ ÎN ERA INFORMATICĂ Introducere BACK
- Educaţia
- Medicina
- Comerţul
- PROIECTE VIRTUALE
- BACK M uzeul virtual
- BACK Popularizarea literaturii se poate face prin biblioteci virtuale
- BACK O altă lume virtuală care a atras atenţia de la apariţia ei este Second Life
- BACK Tot o virtualizare a lumii în care trăim o reprezintă şi Google Earth
- BIBLIOGRAFIE
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCUREŞTI 
PROIECT LA INFORMATICĂ Vidoni Mihaela Seria: A Grupa: 1402 Pofesor: Pană Adrian FACULTATEA DE ECONOMIE GENEALĂ Cuprins Introducere............................................................... pag 3 Proiecte virtuale....................................................... pag 7 Ambasade virtuale................................................... pag 7 Muzeul virtual........................................................ pag 8 Muzeul Guggenheim......................................... pag 8 Muzeul Virtual Dacic........................................ pag 9 Web Gallery of Art.............................................. pag 10 Grădina zoologică virtuală...................................... pag 10 Grădina zoologică virtuală din Toronto............. pag 10 Biserici virtuale....................................................... pag 11 Primăria virtuală..................................................... pag 12 Biblioteca virtuală pentru teatru............................. pag 13 Second Life.............................................................. pag 14 Google Earth............................................................. pag 16 Fundamentele comunităţilor virtuale...................... pag 16 Utilizarea intensivă şi extensivă a comunităţii....... pag 17 Bibliografie.............................................................. pag 18 VIAŢA COTIDIANĂ ÎN ERA INFORMATICĂ Introducere BACK În istoria umanităţii au existat momente importante de cotitură în organizarea socială, marcate de schimbări profunde în organizarea şi structurarea societăţii umane, influenţate fie de progrese tehnologice fără precedent, fie de mari schimbări în conştiinţa şi gândirea vremii. Din punct de vedere al zonei de impact, evenimentele au fost reduse la nivel de ţară pentru multe dintre, puţine evenimente marcând mutaţii şi la nivel mondial. Viteza de propagare a schimbărilor la nivel planetar a fost redusă, transformările fiind lente şi având consecinţe diferite de la ţară la ţară. Dezvoltarea tehnologiei informaţiei informaţiei şi a comunicaţiilor s făcut ca omenirea să cunoască în ultimele decenii transformări profunde şi pe arii extinse, care marchează trecerea la un alt tip de societate, bazată pe informaţie, pe comunicare şi pe cunoaştere. Transformările pe care le suferă societatea umană astăzi nu se deosebesc ca întindere de cele din trecut. Ceea ce le deosebeşte este viteza lor de propagare, ritmul în care ele străbat distanţe mari, fiind adoptate de aproape toate ţările lumii. Noul curent economic al globalizării a făcut ca trransformarea să se accelereze, companiile văzând în ideea transnaţionalismului şi transfrontalierului noi posibilităţi de dezvoltare prin noi pieţe de desfacere, forţă de lucru mai ieftină sau mai calificată, materii prime mai accesibile. Perspectivele de afaceri au stimulat companiile să investească mult în infrastructura de culegere şi transmitere a informaţiilor , care a condus la o intensificare a activităţii, ceea ce a crescut şi mai mult impactul acestor tehnologii asupra societăţii umane. Ultimele decenii sunt marcate de dezvoltarea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor (TIC), care determină mutaţii la nivelul societăţii prin influenţare profundă, practiv până la ultima entitate organizaţională şi funcţională a acesteia. Dezvoltarea tehnologiei informaţiei, dublată de o creştere deosebit de rapidă a tehnologiei comunicaţiilor, creează o nouă viziune asupra modului în care evoluează societatea, asupra direcţiilor de dezvoltare a acesteia, precum şi a posibilităţiilor de identificare şi satisfacere a nevoilor individuale ale oamenilor şi comunităţilor. Încă de la începutul anilor ’90, termenul de societate infomaţională a început să fie folosit pntru a descrie numeroasele şi variatele schimbări în economie, politică, cultură şi, în general, în ansamblul societăţii, determinate de dezvoltarea rapidă a tehnologiilor moderne de informaţii şi comunicaţii. Semnalată de mai multă vreme, era informaţională ia treptat locul celei industriale şi societatea tradiţională este înlocuită de societatea informaţională. Procesul este imperceptibil şi se petrece practic sub ochii noştri. Atunci când se vorbeşte de societatea informaţională se are în vedere, înainte de toate, conectare la un număr nelimitat de calculatoare prin intermediul reţelelor de comunicaţii. Punerea la un loc a datelor stocate digital, a textelor, a sunetului, a imaginii a condus la răspândirea utilizării sistemelor moderne de telecomunicaţii. Reţeaua globală de informaţii - Internetul - s-a transformat în platforma globală de comunicaţii. Cetăţenii societăţii industriale europene sunt în faţa necesităţii de a reconsidera modalităţile de transfer al informaţilor, adaptându-le noilor cerinţe şi tehnologii. Noua societate aduce cu sine o serie de oportunităţi deosebite: costrângerile spaţiale şi temporale (de graniţe şi timp) în materie de comunicaţii au fost mult mai reduse, informaţile pot fi prelucrate, stocate şi transferate rapid, preţurile serviciilor legate de transferul informaţiei sunt în continuă scădere. Entuziaştii societăţii informaţionale au descoperit mijloacele prin care au creat o comunitate, o lume virtuală, pentru a contrabalansa constrângerile societăţii industriale. Pe de altă parte, scepticii deplâng prăpastia de cunoştinţe dintre elitele informaticii şi grupurile dezavantajate social şi critca de slabă calitate a datelor pe mereu congestionatele autorute ale informaţiei. Marele beneficiu oferit de comunităţile electronice este posibilitatea de interacţiune multidirecţională între participanţi. Se pot împărtăşi idei şi cunoştinţe nu numai cu cei care sunt fizic lângă noi, ci pe o scară mult mai mare. Comunităţile electronice care se bazează pe conţinut generat de utilizatori (ca SF, muzică, sport etc.) sunt şi ele autoperpetuabile - cu cât este mai mare conţinutul disponibil , cu atât mai atractive devin. Creşterea numărului de utilizatori înseamnă creşterea posibilităţilor de a folosi acea comunitate ca pe o comunitate virtuală. Dacă o comunitate virtuală, care oferă schimb de informaţii multidirecţional, este folosită de un mare producător şi micii săi furnizori pentru tranzacţii business-to-business, în scurt timp furnizorii vor începe să comercializeze produse între ei şi să creeze astfel valoare adăugată. Noile tehnologii informaţionale au un impact profund asupra modului în care se obţin informaţiile, se comunică şi abordează instruirea. Noile aptitudini are însoţesc tehnologiile - tehnice, intelectuale şi sociale - devin esenţiale pentru viaţa, munca şi participarea activă într-o societate a cunoaşterii. Amploarea aptitudinilor se extinde mult peste „operare calculatoare” şi fac parte din categoria „noilor aptitudini de bază”, cum ar fi limbile străine, spiritul antreprenorial, utilizarea noilor tehnologii, care trebuie dobândite printr-un proces de învăţare pe tot parcursul vieţii. Sunt necesare strategii ferme prin care să se poată asigura forţa de muncă calificată în acest domeniu şi care lipseşte nu numai de pe piaţa românească, ci şi la nivel european, situaţie care poate împiedica dezvoltarea economiei europene. Astfel, în anul 1999 exista o cerere de 800,000 de persoane calificate în sectorul tehnologiei infromaţionale, aşteptându-se la o creştere până la 1,700,000 de persoane. Insituţiile care păstrează moştenirea culturală a umanităţii sunt în continuă căutare de căi de acces către informaţia pe care o deţin. Astfel, o mare parte din potenţialul moştenirii se poate pierde ca urmare a lipsei unor tehnologii digitale stabile si accesibile. Noile posibilităţi de comunicare electronică, cu precădere Internetul, oferă un puternic suport. Mijloacele nu pot fi însă exploatate de la potenţialul lor maxim din cauza absenţei unor standarde corespunzătoare în domeniul moştenirii culturale. Deşi este disponibilă o cantitate mare de informaţie, ea nu este furnizată coerent şi unitar. În consecinţă, o mare parte din valoarea sa potenţială se pierde. Sunt necesare, deci, mecanisme de standardizare care să permită corelarea resurselor înrudite, a multiplelor formate de reprezentare care să ofere posibilităţi eficiente de căutare şi regăsire a informaţiei. Vorbim astăzi, la început de mileniu III, despre societatea informaţionlă ca despre un nou stadiu în dezvoltarea civilizaţiei umane, ca despre o revoluţie a TIC şi a naturii muncii. Dar nu trebuie să uităm că revluţia a început încă din 1946, odată cu apariţia calculatorului electronic, când informatica a devenit principiul de organizare a producţiei. Noul set de reguli care guvernează societatea informaţională se aplică atât la nivel economic, dirijând noua economie, dar şi la nivelurile politic, social, administrativ, cultural, religios etc., transformând realitatea înconjurătoare într-una virtuală. Practic nu există dimensiune a vieţii cotidiene care să nu fie afectată de procesul de virtualizare, dictat de explozia tehnologică din ultimul deceniu. Astfel, noţiuni ca magazin virtual, ambasadă virtuală, muzeu virtual, grădină zoologică, parc virtual, casino virtual, biserică virtuală sau chiar cimitir virtual nu ne mai sunt astăzi străine, ele integrându-se aproape complet în vocabularul curent. Acest lucru a fost posibil datorită, în primul rând, dezvoltării World Wide Web începută la mijlocul anilor ’90, coroborată cu noile descoperiri tehnologice din domeniul informaţiei şi comunicaţiilor. Bineînţeles că nu s-a atins nivelul maxim al dezvoltării şi se poate spune că produsele şi serviciile virtuale sunt încă în faza de pionierat, dar ele constituie deja startul pentru marea trecere a societăţilor spre civilizaţia digitală, stăpânită de puterea informaţiei, comunicării şi cunoaşterii. Pentru că marea majoritate a activităţilor din cadrul unei societăţi sunt critice (educaţia, medicina, siguranţa cetăţenilor etc.), implementarea TIC în cadrul lor presupune respectarea strictă a unor norme de calitate, de siguranţă, de confidenţialitate. Principaliile arii de influenţă ale noi societăţi sunt axate pe domenii vitale creării şi dezvoltării individului, cetăţean al e-societăţii.
PROIECTE VIRTUALE BACK Unul dintre produsele virtuale , specifice societăţii informaţionale, îl reprezintă ambasadele virtuale. Un exemplul elocvent este comunitatea ambasadelor străine din Washington DC.
Ambasada electronică din Washington a fost înfiinţată la 1 mai 1995, când pe Internet erau doar două ambasade străine. Acum majoritatea ambasadelor străine de la Washington sunt reprezentate în acest for virtual, inclusiv ambasada României. Acest sit oferă vizitatorilor informaţii şi oportunităţi din domeniul telediplomaţiei, punând la dispoziţia acestora rubrici specializate pentru evenimentele diplomatice, bibliotecă virtuală, galerii de artă virtuale, agenţii de voiaj şi, nu în ultimul rând, posibilităţi de stabilire a audienţelor la diverse ambasade din comunitate. 
BACK M  uzeul virtual reprezintă un alt produs dezvoltat în societatea bazată pe TIC, care se bucură de un succes remarcabil.
Infiintat in anul 1937, la New York, din initiativa colectionarului Solomon R. Guggenheim, Muzeul Guggenheim reprezinta pentru arta secolului XX o realizare de exceptie prin numarul mare de opere de arta pe care le detine si prin importanta artistilor carora le apartin: Edouard Manet, Paul Cezanne, Henri Matisse, Wassily Kandinsky, Constantin Brancusi, Pablo Picasso, Marc Chagall, Piet Mondrian, Joan Miro und Alexander Calder. De asemenea, in cadrul colectiei Guggenheim este amplu reprezentata creatia plastica de dupa 1945 si pana in prezent. Printre acestea, lucrari ce apartin miscarii expresionismului abstract american (Mark Rothko), Pop Art (Warhol, Dine Oldenburg, Matthew Barney), artei minimale (Carl Andre, Richard Serra, Roni Horn) etc. Pe langa sediul central de la New York, exista filiale Guggenheim la Bilbao (Spania), Berlin, Venetia si Las Vegas. Istoria muzeului nu a fost insa scutita de tensiuni, generate de divergentele de opinie dintre presedintelui Consiliului de Administratie si principalul sponsor al institutiei, Peter B. Lewis si directorul muzeului, Thomas Krentz, privind structurarea si dezvoltarea institutiei. Un alt exemplu este Muzeul Virtual Dacic. Acest sit este dedicat adevăratei istoriii a neamului dacic şi aşa cum scrie pe pagina principală a sitului el „nu este doar un portal de informare, ci şi un vehicul de legătură şi schimb de experienţă pentru istorici, profesori, oameni de ştiinţă şi cultură precum şi pentru entuziaştii doritori de a afla şi răspândi adevărul. ”
W O altă modalitate de petrecere a timpului liber pentru cetăţeanul societăţii informaţionale (în special pentru copii) o constituie grădinile zoologice virtuale, care spre deosebire de parcurile zoo reale, au avantajul independenţei faţă de climă şi formă de relief. La Grădina Zoologică Virtuală Toronto, vizitatorul poate admira deopotrivă fauna acvatică, fauna nocturnă, relaţia om-animal, lumea insectelor, psihologia animalelor, alături de imagini care înfăţişează animalele din diverse specii.
Influenţele TIC îşi fac simţită prezenţa şi în ceea ce priveşte aspectul religios al vieţii oamenilor. Pentru credincioşii care nu pot ajunge la biserică din diferite motive, pentru persoanele cu handicap locomotor, pentru familile izolate geografic şi pentru curioşi în general, există posibilitatea trăirii de experienţe religioase vizitând prin internet bisericile virtuale. 
Pocesul de virtualizare nu se opreşte aici. El se aplică cu succes la nivelul politicului şi administraţiei prin teleguvernare. Aşa cum există ambasade virtuale pentru telediplomaţie, există şi guverne virtuale, cunoscute la literatura de specialitate sub numele de e-guvern (guverne electronice). La nivelul administraţiei locale există primării şi prefecturi virtuale. Cine accesează primăria virtuală poate afla totul despre concepte ca cetăţeanul electronic, definit ca persoană care are grijă „să ţină deschise uşile autorităţii locale şi urechile funcţionarilor publici 24 de ore pe zi şi şapte zile pe săptămână”, folosind TIC şi semnalizând eventualele neregului cu privire la serviciile publice şi nu numai. E-guvernul trebuie precizat că nu este doar un ansamblu de pagini web şi poştă electronică, o formă de acces digital la informaţia guvernamentală şi o posibilitate de autorizare electronică a unor mijloace de plată. 
BACK A  dministraţia publică trebuie să aibe o latură puternic orientată către cetăţeni, pentru a-i ţine pe aceştia la curent cu ultimele modificări survenite în oraşul lor. Sibiu, El Paso, Oradea, toate acestea au un sit dedicat locuitorilor, car combină furnizarea de informaţii pe diverse domenii considerate de interes local- dintre serviciile publice care pot fi accesate online, este prezentă partea referitoare la posibilitatea plăţii online a taxelor şi impozitelor, foarte utilă în cazul celor care nu au cunoştinţe de specialitate.
BACK Popularizarea literaturii se poate face prin biblioteci virtuale sau şi mai uşor prin teatru. La adresa de Internet http://vl-theatre.com se găseşte biblioteca virtuală pentru teatru. Sunt oferite link-uri şi resurse către piese în desfăşurare , acces la conferinţe internaţionale, posibilitatea de dialog cu oameni din alte ţări prin intermediul grupurilor de discuţii, alături de bogate enciclopedii privind studii, articole şi cărţi gratuite. 
BACK O altă lume virtuală care a atras atenţia de la apariţia ei este Second Life. Second Life (A doua viaţă) este o lume virtuală creată de Laboratoarele Linden , care a fost lansată pe 23 iunie 2003 şi este accesibilă cu ajutorul internetului. Un aşa numit program client gratuit, numit Second Life le dă posibilitatea userilor, numiţi rezidenţi, să interacţioneze unul cu altul prin intermediu avatarelor. Rezidenţii pot explora, cunoaşte alţi rezidenţi, socializa, participa la activităţi individuale sau în grup, pot crea şi tranzacţiona propietăţi virtuale şi servicii unul cu celălalt sau călători prin lume. Poţi construi clădiri sau alte obicte, există deasemenea o mondă universală, dolarul Linden care poate fi folosit la fel ca în viaţa reala pentru a cumpăra diverse bunuri şi deasemenea poţi practica diferite profesii, deţine acţiuni, învăţa lucruri noi etc. Second Life este o copie fidelă a lumii reale până la cel mai mic detaliu, aceasta fiind formată din oraşe reale, printre care şi Bucureşti, acesta fiind adăugat oficial p 29 noiembrie, unde ai ocazia să vizitezi diverse obictive. Este aşa cum o numesc şi creatorii o a doua şansă la viaţă.
Fundamentele comunităţilor virtuale BACK Instrumentele de comunicare prin Internet reprezintă axul central al unei comunităţi online, iar interactivitatea inexpresivă creează noi oportunităţi sociale prin accesul oamenilor de afaceri şi al consumatorilor. Problema creatorilor lumii virtuale constă în înţelegerea acestor instrumente şi apoi în adaptarea lor pentru utilizarea efectivă. Principalele instrumente de comunicare pot fi grupate în două categorii, care reflectă tipul şi scala comunicaţiei posibile: inele de comunicare şi arbore de conţinut. Inelele de comunicare trimit mesaje directe între indivizi şi oricine face parte din inel recepţionează toate mesajele. Cea mai simplă formă de comunitate online o reprezintă utilizarea în comun a unei liste de adrese de e-mail. Regula de bază a acestui tip de comunitate o reprezintă prietenia, deoarece cu cât sunt mai strânse relaţiile între ei cu atât comunitatea este mai puternică. Comunicarea prin intermediul poştei electronice reprezintă una din principalele structuri de comunicare de tip inel. Arborele de conţinut constituie o categorie majoră a activităţii de construire a unei comunităţi online, care include discuţii de grup, anunţuri dedicate şi diferite, subiecte multiple de discuţie, chat-room-uri publice organizate pe tematici şi situri Web cu conţinut dedicat membrilor înscrişi. Arborii de conţinut sunt construiţi pe ierarhii care creează forumuri de discuţii specializate şi gestionate centralizat. Inele de discuţii operează mai întâi ca o formă impusă de comunicare globală, deoarece conţinutul este trimis automat tuturor membrilor, după care este sortat de utilizatoripe domenii de interese, pentru a accesa zona dorită. Utilizarea intensivă şi extensivă a comunităţii BACK Comunităţile virtuale devin viabile prin loialitatea membrilor, măsurată în frecvenţa accesărilor şi timpul petrecut în cadrul comunităţii. Propietarii comunităţilor învaţă permanent despre gusturile, preocupările şi dorinţele membrilor, în vederea asigurării unor servicii mai bune şi revelări de noi oportunităţi pentru alte teleactivităţi: telecomerţ, cibermarketing, teleshopping. BIBLIOGRAFIE BACK
Yüklə 69,37 Kb. Dostları ilə paylaş:
|
eb Gallery of Art este un loc aparte, oferind un muzeu virtual şi o bază de date a picturii şi sculpturii europene din perioada gotică, renascentistă şi baroc (1100-1850), conţinând în prezent peste 14.500 de reproduceri. Sunt disponibile comentarii legate de picturi, biografii ale artiştilor; tururi ghidate, cărţi poştale gratuite şi alte servicii sunt disponibile. Experienţa vizitatorilor este ridicată de acele tururi ghidate care permit o mai bună înţelegere a relaţiilor artistice şi istorice dintre diferite lucrări şi artişti. În acelaşi timp colecţia serveşte nevoii vizitatorilor de a avea un sit cu diverse informaţii despre artă artişti şi istorie care să prezinte şi ilustraţii ale acestora în variantă pictată. Colecţia este o bază de date prin care se poate căuta, completată de un glosar cu articole legate de termeni de artă, evenimente istorice relevante, personaje, oraşe, muzee şi biserici. BACK
