Serial documentar

* Pleacă cu maşina de la Paris pîna la Munchen. Aici închiriază un avion, Farman cu doua locuri si decoleaza. Aterizează la Cluj in aceeasi la Cluj. De aici ia un alt avion, si seara ajunge la Baneasa. Complotiştii îl aşteaptau dupa amiaza la 5,00, dar a intirziat si ei au plecat. Carol, este întîmpinat numai de comandantul aeroportului. Intr-o maşină ajunge la palatul Cotroceni. Aici se întîlneşte cu prinţul Nicolae, care îl aşteptase mai devreme la Baneasa. Vestea ca s-a intors bulverseaza mediile politice. Zvonurile umplu repede Bucurestii.Toată noaptea de 6/7 iunie (vineri spre sîmbătă) la Cotroceni, au loc negocieri. Iuliu Maniu, primministru la acea data, era al curent cu intentia lui Carol de a reveni in tara, dar ii aminteste conditiile pe care i le pusese : Carol să fie membru al regenţei, sa se împace cu Elena si mai ales, să nu o aducă în ţară pe Elena Lupescu. Carol, formal, acceptă. La palatul Cotroceni se inregistreaza un adevarat pelerinaj. Palatul, de altfel, este inconjurat de un regiment de fideli, adus de printul Nicolae.

7 iunie. Dimineata, Carol, fata de Ion Mihalache şi Grigore Iunian, dovedeste cu totul alte intentii. Cere sa fie încoronat rege. Cei doi sunt de acord. Iuliu Maniu convoacă Regenţa, care nu e de acord si cere sa aiba o intrevedere cu Carol. Carol cere din nou sa fie proclamat rege. Este chemat primul ministru Iuliu Maniu. Patriarhul Miron Cristea şi Iuliu Maniu declară că au jurat credinţă lui regelui Mihai. Primul ministru Maniu convoacă Consiliul de ministri. Maniu e de parere : Carol să fie proclamat regent şi dupa o vreme să fie proclamat rege. E susţinut de Madgearu, Vaida Voevod. Mihalache şi Iunian susţin proclamarea lui Carol rege imediat. În timpul sedinţei la Guvern apare o delegatie de 30 parlamentari PNT care cere proclamarea lui Carol rege. Maniu acceptă. Deja lucrurile îi scăpasera de sub control. Rolul lui în aducerea lui Carol este însă mare. Pînă în acest punct el fusese omul de decizie. Carol susţinut de armată face propriul lui joc. Iar printre politicieni, ca şi în Regenţă, e dezbinare. Unii se gîndesc că susţînind pe Carol vor face cariera, altii ca vor avea un sprijin politic din partea sa si ii vor inlocui pe liberali din graţiile Curtii regale. Carol a jucat această carte. A promis, a dat asigurari, s-a angajat.

* La taranisti, parerile sunt împărţite. La liberalila fel. Vintilă Brătianu şi I.Gh.Duca sunt împotriva restauraţiei. Gheorghe Brătianu, este favorabil ideii. Carol, în dimineaţa de 7 iune, in vreme ce guvernul era intrunit, se vede la Cotroceni cu Averescu, Prezan, Anastasescu, generali influenţi în armată, care îşi dau acordul. La fel Octavian Goga, Constantin Argetoianu, dr. Nicolae Lupu. Liberalii se intrunesc de urgenta. Vintilă Brătianu, şeful PNL după moartea fratelui său, se opune restauraţiei, si spune presei ca PNL va refuza orice conlucrare cu Carol. I.Gh.Duca publică în Viitorul o declaraţie în care spune: “ Aş considera că mă dezonorez făcînd astfel şi deci să sfîrşesc cariera mea politică cu un act de dezonoare…Fapta de azi noapte este cea mai primejdioasă aventură ce s-a putut face şi este tot ce poate aduce mai mult rău consolidării noastre naţionale şi situaţiei ţării noastre în toate privinţele…Sfatul pe care îl dau partidului nostru este intransigenţa absolută. Vor veni vremuri foarte grele.” Declaraţia favorabilă lui Carol duce la excluderea lui Gheorghe Brătianu din PNL, care fondează alt partid. Liberalii se scindeaza. Iuliu Maniu îşi dă demisia. GG Mironescu devine prim ministru cu sarcina de a instala pe rege. Primul act al guvernarii este anularea deciziei din 4 ianuarie 1926, si a punctelor 6 şi 7 din statutul Casei regale, prin care Carol îşi pierduse drepturile la tron. Regenţa se autodizolvă. Se vad de obicei regi detronati de fii lor, Carol il detroneaza pe propriul sau fiu care devine : voevod de Alba Iulia” un titlu creat pentru aceasta situatie.

* Una dintre primele griji este pentru Carol să îşi reîntîlnească fiul pe care tocmai îl detronase. Carol vine el în palatul din şoseaua Kiseleff. Regele Mihai, îşi aminteşte (interviul meu cu regele film) “Mama privea pe fereastră într-o stare de agitaţie extremă. Deşi stătea cu spatele la mine ştiam că plînge. Iar acolo, aşezat călare pe un scaun, se afla un bărbat pe care nu îl cunoşteam. Înalt, arătos şi cu o mustaţă scurtă. Tatăl meu. M-a privit îndelung, apoi m-a luat în braţe, strîngîndu-mă foarte tare. Mă simţeam prizonierul lui…Nu ştiam că avea să urmeze cea mai rapidă lovitură de stat din istorie.” (O domnie întreruptă, pp.43)

*8 iunie cade intr-o duminică. Se convoacă Parlamentul. Grigore Iunian prezintă propunerea anulării deciziilor din 1926 şi declară pe Carol rege, sub titlul de Carol al doilea. Se trece la vot, 485 bile albe, 1 neagra. Liberalii au absentat. Carol este invitat să jure pe Constitutie. Îşi prezinta programul si este aclamat de lumea din sală. Vintila Bratianu publică un “manifest către ţară” în care spune că s-a făcut o lovitura de stat. Emotia a mare, lucrurilee pot degenera. Armata este mobilizata in cazarmi, pregaita ss aienrvina. Ea a fost unul din elementele de sprijin ale lui Carol in actul restauratiei. Altul a fost Primul ministru Iuliu Maniu, care spera, cunoscnd resentimentele lui Carol pentru liberali, pentru bratieni mai ales, sa aiba un sprijin puternic la rege. Societatea romaneasca si-a pus mari sperante in Carol. Era popular, iubit, in armata mai ales. Unii il vedeau ca pe o victima a intrigilor de la Curte care il indepartasera de tara. Chiar acreditase ideea. Regina Maria, Ionel Bratianu si Barbu Stirbey erau facuti respnsabili. Se spera ca odata ce regele s-a intors lucrurile se vor indrepta. Economia romaneasca era in plina criza. Lumea astepta ca se va termina confuzia de la virf, unde regenta era departe de a stapini situatia. Toarte aceste sperante se indreptatu spre tinarul rege Carol al doilea.

*Guvernul condus GG Mironescu îşi dă demisia la numai 5 zile de la formarea lui. Iuliu Maniu se intoarcc ca prim ministru, post pe care il parasise cu nici o saptamina in urma. Va demisiona la rindul lui peste 2 luni, cînd va afla că Elena Lupescu s-a întors în ţară. Era limpede ca regele Carol i-a manipulat si pe adversarii si pe sustinatorii lui. Si-a incălcat pe rînd toate angajamentele. Era dornic să conduca România, atras de ideea de a fi rege, dar nedispus faca sacrificiile cerute de poziţia unui adevarat rege. Va domni zece ani, pina in septembrie 1940. Carol ramine un personaj controversat, a carui memorie este si astazi disputata. Au fost zece ani de succese economice, de prosperitate, dar si de esecuri. S-a vorbit despre coruptia regimului sau, chiar de a sa proprie. S-a speculat indelung pe marginea povestii sale cu Elena Lupescu, pe care s-a grabit sa o aduca in tara decum s-a asezat pe tron. Carol era atras de ceremonii, de uniforme, ii face plăcere să organizeze parazi. Ii placea să poarte uniforme fanteziste pe care le concepea singur. Să oblige în acelaşi timp armata, apropiaţii săi să le poarte. Unii au spus că a fost singura lui preocupare ca rege. De ce s-a întors Carol in Romania ? Din raţiuni financiare ? Posibil. Fondurile alocate in anii 1925- 1930 nu erau deloc pe măsura pretenţiilor lui. Ca rege se putea bucura de fastul pe care il dorea. Cît a fost rege a făcut o mare avere din care a trait mai tirziu in exil. Din raţiuni politice ? El nu pare să fi avut un plan pentru România. Ca rege, vreme de zece ani s-a straduit sa diminueze rolul partidelor, al parlamentului si al Guvernului. A dorit nu numai să domnească, ca un rege constituţional, dar să şi guverneze, sa stapineasca. Democratiile europene se gaseau intr-un declin vremelnic. Vremurile se anuntau tulburi. Nu numai in Romania. Pretutindeni…

EPISODUL 14 (2)

OMUL PROVIDENTIAL

* Suirea pe tron a lui Carol al doilea, la inceputul lui iunie 1930, a fost intimpinata cu mari sperante. Slabiciunea Regentei, dar si guvernarea PNT, redutabil in opozitie dar ineficient la putere,criza economica prelungita, au facut sa fie nevoie de un suflu nou. Carol era intruchiparea acestor asteptari. In primi trei ani de la restauratie, mai multe guverne se perinda la putere, Iuliu Maniu, GG Mironescu, Nicolae Iorga, Alexandru Vaida Voevod formeaza cabinete care nu rezista. Clasa politica era acuzata de coruptie si neputinta de a rezolva problemele economice si sociale grave de la inceputul anilor 30. Simpatia pentru tinarul rege, avea doar 37 de ani la urcarea pe tron, raminea insa intacta. Era la inceputul anilor 30 un rege popular, privit cu incredere. De el se legau sperantele iesirii din criza, pentru mai multa ordine si cinste in viata politica. Mai ales in armata se bucura de sprijin. Dar si printre industriasi&bancheri, atrasi de programul lui de modernizare a tarii. Dar si printre intelectuali, pe care ii sustine cu fonduri importante. Si ei vad in Carol omul providential. Carol, fire autoritara, isi doreste nu doar sa domneasca ci sa guverneze. Nu se bazeaza pe partide cum procedasera Carol intii si Ferdinand. Dorea ca ministrii sa asculte de el, nu de sefii de partid. Carol se vede deasupra partidelor si vrea monopolizeze relatia cu societatea. Duce permanent o politica de slabire a partidelor pentru care nutreste o neincredere la care nu va renunta niciodata. Incurajeaza dizidentele si sciziunile, le acapareaza oamenii de valoare. Se amesteca in treburile guvernelor, doreste sa isi impuna solutiile, legile pe care le doreste, agenda sa. Isi impune favoritii ca ministri si in alte pozitii importante. Toate deciziile trec pe la el. Cere mereu, tuturor, subordonare fata de vointa sa. Nu fata de Parlament, al carui rol se reduce simtitor.

* Lumea se astepta ca la intoarcerea sa in tara, Carol sa se impace cu Elena. Era simpatizata, vazuta ca o victima a aventurilor sotului ei. Se facuse iubita pentru ca daruise tarii un mostenitor, Mihai, cu care aparea uneori in public la ceremonii oficiale. Divortul lor se pronuntase in 1928, dar lucrurile se puteau indrepta. Opinia publica dorea asta. Cercuri influente de la Bucuresti, dar si de la curti regale, il indemnau pe Carol spre aceasta solutie. Ar fi fost bine pentru imaginea si prestigiul sau, pentru stabilitatea monarhiei. Carol ezita, intelegea bine miza. Totusi dupa numai doua luni o aduce in tara clandestin pe Elena Lupescu, ramasa pina atunci la Paris. O vreme sta ascunsa la Sinaia. Putina lume e la curent. Apoi bineinteles se afla. Carol ii promisese lui Iuliu Maniu si altora in saptaminile care au precedat Restauratia ca nu o va aduce in tara, si lasase sa inteleaga ca ar fi dispus sa isi reia viata, cel putin oficial, cu regina Elena. Cind afla ca a fost mintit, Iuliu Maniu demisioneaza. Guvernul sau durase numai 4 luni. Trebuie sa constate ca nu calculase corect atunci cind isi imaginase ca il va putea manipula pe rege. El fusese cel manipulat. GG Mironescu este rechemat la sefia cabinetului. La 4 aprilie 1931, sase luni mai tirziu si GG Mironescu se retrage. Din acest moment PNT –care contribuise atit de mult la intoarcerea lui Carol pe tron- se instraineaza de rege. Liderii taranisti vor fi printre principalii lui critici. Carol isi urmareste ceea ce isi propusese : un regim carlist. Impune un guvern pe deasupra partidelor, alcatuit din oameni care ii erau lui fideli. Primministru este numit istoricul Nicolae Iorga. Mai faceau parte printre altii, Ctin Argetoianu si Mihail Manoilescu. Titulescu ocupa portofoliul externelor. Nici acest guvern nu aduce stabilitatea. Lipsa lui de reprezentativitate, certurile dintre ministri, amestecul regal, il ruineaza. La inceputul lunii iunie 1932, Iorga demisioneaza. Urmeaza 3 guverne cu viata scurta conduse de Iuliu Maniu si unul de Alexandru Vaida Voievod. Ultimul se retrage in noiembre 1933. Aceleasi cauze aceleasi efecte: amestectul regelui, criza economica, ascensiunea extremei drepte.

* Se mai intimpla ceva. In jurul lui Carol se formeaza treptat un grup de favoriti care joaca un rol din ce in ce mai insemnat in viata politica si economica. In centrul lui se afla chiar Elena Lupescu. Presimtirile rele ale politicienilor cu privire la amanta regala se adeveresc. Multi acuza influenţa proastă pe care o are asupra lui Carol. În jurul ei o mînă de profitori formează o curte neoificiala unde se distribuie favoruri şi se ţes intrigi. În tot timpul domniei lui Carol 1930-40 s-a vorbit insistent despre aceasta camarilă. Din ea făceau parte industriasi

ca Nicolae Malaxa şi Max Auschnit, bancheri ca Aristide Blank, politicieni ca Mihail

Manoilescu si Richard Franasovici, oameni de încredere ai lui Carol, ca Gabriel Marinescu,

numit prefectul politiei, Tabacovici… Alt favorit a fost Puiu Dumitrescu, secretarul particular

încă din sederii la Paris cazut apoi in dizgratie. Ii va lua locul Ernest Urdăreanu, mareşalul

palatului care va rămîne alături de Carol pînă la sfirşitul acestuia in exil în 1953. O vreme a

făcut parte din camarilă şi filosoful Nae Ionescu. Trebuie remarcată influenţa rudelor Elenei

Lupescu, un fel de canal de legătură pentru tot felul de afaceri. Lumea nu vede cu ochi buni

Camarilla din jurul regelui. Nici relatia atit de paguboasa pentru igiena vietii publice, cu

Elena Lupescu. Elena Lupescu isi face partizani puternici printre cei cei pe care ii sprijina pe

Sa faca bani pe linga rege. E vorba de industriasi, ministri, bankeri, trepadusi, rude. Dar are si

duşmani puternici în politica, în presa, în cercurile de afaceri. Criticile adresate regelui Carol

tin mai ales de viata sa privata. Toate lucrurile care mergeau prost isi gaseau explicatia in

influenta malefica a Elenei Lupescu asupra regelui. Reputaţia lui a avut mult de suferit. Carol

era dependent de ea, si nu se gindea deloc sa renunte la ea. Isi selectiona anturajul pe acest

criteriu: daca erai de acord sau nu cu legatura lui cu Elena Lupescu. Daca o acceptai erai te

bucurai de simpatia regelui, daca nu, erai respins. Acest criteriu devenit ratiune de stat, a

daunat mult monarhiei, regelui, dar si regimului democratic. Exemplu moral oferit de rege

opiniei publice, societatii, in anii 30 a fost negativ. Carol considera ca viaţa lui privată îl

privea exclusiv. Dar tot ce face Carol e urmărit atent de presa din ţară şi străinatate. Relaţia lui cu Elena Lupescu este intens

mediatizată. Este limpede ca pentru Carol Elena Lupescu a fost marea iubire a vietii lui. Dar

regele Eduard al Marii Britanii, pentru a lua un exemplu tot din anii 30, a renuntat la tron

pentru a se casatori cu oarecare doamna Wilson, femeie divortata. Carol insa alege o viata

dubla. Pastreaza tronul, si in acelasi timp traieste in afara legii cu femeia iubita, cu care cel

putin cit se afla pe tron nu avea voie sa sa casatoreasca. In jurul celor doi camarila trage toate

foloasele. In ciuda luxului si pretentiilor, atmosfera e imunda. Rivalitatile sunt puternice si

pentru ca afacerile si banii sunt multi, adevarate averi. Camarila a fost un adevarat guvern

neoficial, iar Elena Lupescu a fost regina neincoronata a Romaniei in timpul domniei lui

Carol . Camarila isi schimba componenta de-a lungul timpului. Un

exemplu.Unul dintre oamenii de prima ora ai regelui si care ii era cu el inca din timpul sederii

la Paris, a fost colonelul Victor Precup, un aventurier. Dupa restauratie, s-a considerat tradat

de rege, care nu ii acordase favorurile la care se astepta. Era deasemenea nemultumit de

influenta nefasta a Elenei Lupescu. A organizat impreuna cu alti militari un atentat asupra

regelui care ar fi trebuit sa se produca in ziua de Pasti 1934. La procesul care a urmat, redat de

presa pe pagini intregi, Precup a sustinut ca de fapt atentatul a fost indreptat impotriva Elenei

Lupescu si a detestatei camarile. Va fi condamnat la degradare militara, care s-a facut la

cazaram Malmaison din Bucuresti si zece ani inchisoare. La Doftana devine comunist, se

apropie de Gheorghiu Dej si Emil Bodnaras, cu care mai tirziu va colabora la instalarea

regimului prosovietic si va fi facut general.

* La 30 ianuarie 1933 se produce o schimbare de proportii. Partidul National Socialist in frunte cu Adolf Hitler cistiga alegerile in Germania. Berlinul devine principala forta care contesta tratatul de la Versailles. Nori negri se aduna deasupra Europei, pacea de durata care se anunta cu un deceniu in urma se dovedea iluzorie. Politica externa activa dusa de Bucuresti incheiase un sistem de aliante aparent protector. Intelegerea Balcanica, cu Grecia si Iugoslavia Bulgaria si Mica Intelegere cu Cehoslovacia si Iugosalvia, care pareau sa ofere destule garantii impotriva contenstatarilor tratatului de la Versailles. Ungaria si URSS mai ales, puneau probleme serioase granitelor Romaniei. Ungaria considera ca Transilvania ii apartine. URSS de asemenea revendica Basarabia. La Geneva, la Societatea Natiunilor Nicolae Titulescu avea un rol foarte influent. Apropierea de Franta, Mare Britanie dar si de Polonia, interesate si ele in mentinerea tratatului de la Versailles, pareau sa faca din continent un loc al stabilitatii. Nu a fost asa…Odata cu asceniuena lui Hitler, Germania emite pretentii, se reinarmeaza. Se pregateste de razboi. De altfel, se retrage de la Geneva. URSS, de teama Germaniei care se indreapta spre un razboi antibolsevic, incheie tratate cu semnatarele tratatului de la Versailles, si intra in Societatea Natiunilor…Dar continentul intra in logica inarmarilor febrile si a pregatirilor de razboi.

* Odata cu victoria lui Hitler, in Romania grupurile de extrema dreapta devin si mai active ca inainte. Ele aparusera la inceputul anilor 20 in mediile studentesti. Se distinge Garda de fier, prin violentele politice pe care le declanseaza, dar si prin influenta sa crescinda, mai ales in rindurile tineretului. Seful ei este Corneliu Zelea Codreanu. Ideile antiparlamentare, antisemite, nationaliste nu se restring la aceast grup. AC.Cuza, la Iasi, cu Liga Apararii National Crestine, Octavian Goga…Nae Ionescu impartasesc convingerea ca democratia este expirata, si este nevoie de o dictatura. Unii il vad pe regele Carol in aceasta postura, altii doresc un dictator militar, (Antonescu va juca mai tirziu acest rol). Altii, inspirati de Mussolini, se gindesc la un politician de mina forte. Corneliu Zelea Codreanu se vedea fuhrerul Romaniei. La inceputul domniei lui Carol, aceste scenarii pareau indepartate. Dar dupa ianuarie 1933, devin o provocare reala. Cum sa mentii calmul politic si social, linistea publica altfel decit cu masuri forte ? Atentatele, amenintarile, agitatia si violentele devin un

fapt cotidian. Lipsa de energie in combaterea Garzii de fier, il determina pe Carol sa ceara in noiembrie 1933, demisia lui Alexandru Voevod. E stiut ca Vaida avea pronuntate simpatii de dreapta. Regele cauta pe cinva care era determinat sa combata Garda de fier, si sa aduca pacea. Il invita sa formeze cabinetul pe I.Gh Duca, liderul Liberalilor, desi acesta declarase cu ocazia la Restauratiei ca nu va colabora cu regele. Carol incercase deja vreme de trei ani toate formulele. Ii ocolise sistematic pe liberali, dar acum nu vedea alta solutie decit apelul la partidul cel mai bine organizat din acel moment

* Duca organizeaza alegeri si printr-un decret dizolva Garda de fier, chiar in timpul campaniei electorale. Alegerile sunt cistigate de liberali, Duca este numit primministru. Dar la 30 decembrie, dupa o audienta la rege, la Peles, este asasinat in gara Sinaia, de trei legionari,

care alcatuisera o “echipa a mortii” cu misiunea de a-l pedepsi pe cel care se facuse vinovat de interzicerea Garzii de fier. Este un moment grav. Toata atmosfera vietii publice romanesti, pastrata pina atunci in cadre constitutionale, se schimba. Duca era primul priministru asasinat din 1862, cind Barbu Catargiu cazuse de glong sub clopotnita din dealul mitropolieii, crima ramasa neelucidata. Domnitorul Cuza a fost banuit ca ar fi implicat. Si in 1933 s-a spuis ca regale carol nu e straian cu totul de crima. Fara dovezi. Cert este ca pistolul, glontul, crima pot servi de acum drept argument. Emotia publica este foarte mare. Garda de fier nu ezitase sa il ucida pe seful Guvernului. Oricine se simte amenintat inclusiv regele. Extremisti nu vor ezita sa ucida si un rege, cum s-a intimplat la Marsilia in septembrie 1934, citeva luni mai tirziu, Alexandru, cumnatul lui Carol, a fost ucis alaturi de ministrul de externe al Frantei Louis Barthou. Regele se inchide in Peles, pazit de serviciile speciale si armata. Panica traverseaza mediile politice de la Bucuresti. Ceremonia funerara are loc in aceasta atmosfera halucinanta. De indureara si teama. Desfasurat in martie 1934, precisul asasinilor, a oferit un

spectacol straniu. Lideri politici cunoscusti au depus marturie in favoarea sefilor Garzii de fier, care organizasera asasinatul. Se amestecau aici lipsa de raspunde si de morala. In plus unii, sa se puna bine bine cu legionarii de teama sa nu cada victima la rindul lor. Altii pentru a face opozitie regelui, care dorise acest proces, dar si liberalilor care venisera la putere. Duca fusese un lider liberal. Curtea condamna pe viata asasinii, dar ii scoate din cauza pe cei care ordonasera si organizasera crima, sefii Garzii de fier…

* Si alte procese retin atentia. Despre unul am vorbit: cel al colonelului Victor Precup care pusese la cale un atentat la viata regelui. Alt proces care face vilva este judecarea “afacerii Skoda”, un adevarat cutremur politic. Mai multi generali, ministri, ofiteri si functionari superiori au fost implicati intr-o combinatie prin care au obtinut milioane din contractul de inzestrare a armatei incheiat cu uzinele cehoslovace Skoda…Un alt proces a fost cel al grevistilor de la Atelierele CFR Grivita. Printre acuzati mai multi comunisti. Unul dintre ei, Gheorghe Gheorghiu Dej, va ajunge dictatorul Romaniei la sfirsitul anilor 40, dupa ce il va sili pe regele Mihai, sa abdice…

Europa si impreuna cu ea Romania intra in zodia Satanei, cum o va defini chiar regele Carol al doilea…

EPISODUL 15

3. ANII TREIZECI

* La nici o saptamina dupa asasinarea in gara Sinaia a lui I.Gh.Duca, la 3 ianuarie 1934, Regele il cheama sa formeze Guvernul pe Gheorghe Tatarescu un politician din esalonul secund care se ilustrase ca secretar de stat la ministerul de interne in timpul guvernului Bratianu. Facea parte dintre tinerii liberali, un tehnocrat. Desemnarea confirma tactica lui Carol de a numi in functii importante fideli, si de a slabi prin asta partidele. Liderii liberali consacrati au fost ignorati cu acest prilej. O criza a izbucnit in partid. Intre tinerii reprezentati chiar de Tatarescu, si batrini, reprezentati de seful partidului, Dinu Bratianu se naste un conflict. Si la PNT se produc asemenea crize. Un exemplu, Alexandru Vaida Voevod, fost primministru in citeva guverne, isi creaza propriul sau partid. Regele nu este niciodata strain se asemenea evenimente. Le incurajeaza, conform dictonului : dezbina si stapineste.

* Tatarescu reuseste sa se mentina la putere un mandat intreg- pina in toamna anului 1937.

Anii ‘30 în Europa au marcat exapansiunea Germaniei. Spiritul ei revanşard-revizionist s-a impus. Anglia şi Franţa învingătoare în primul război mondial au adoptat politici defensive. Franţa trăieşte epoca Frontului Popular. Ea refuza sa vada primejdia aparuta odata cu ascensiunea la putere a lui Hitler. Putini credeau ca va indrazni sa incalce trattele sem,nate, presupunind gresit ca infringerea si capitularea din 1918. au fost o lectie suficient de descurajanta pentru a nu delcansa din nou un conflict militar. Anglia, credea ca este aparata de Canalul minecii. Guvernată de conservatorii lui Chamberlain, stă în expectativa ei traditională vizavi de bătrinul continent. Atitudinea conciliatoare, se crede la Paris şi Londra, va salva pacea şi tratatul de la Versailles…Din pacate, lipsa de reactie l-a facut pe Hitler si mai agresiv. El a reluat inarmarea Germaniei, si incalca toate granitele statelor vecine. Apoi declanseaza al doilea razboi mondial -o prelungire de fapt al celui dintii. Logica violenta a confruntarii pune stapinire pe Europa. Austria,Cehoslovacia sunt primele victime. Din pacate, in afara unor proteste diplomatice, nu se intimpla nimic. Hitler se simte incurajat, convins ca nu va primi nici o riposta. Democratiile par slabe, lipsite de vointa de a se impune. Romania, cu fiecare agresiune militara ordonata de Hitler, este tot mai amenintata. Prinsa in acest angrenaj fatal, cauta cu disperare sa se salveze.