Serial documentar

*Frontul germano-sovietic se intinde in nord de la Leningrad si se inchide la sud in Crimeea. O vreme ofensiva fortelor Axei se desfasoara victorioasa. Sovieticii continua sa se retraga cu mari pierderi. Nimic nu pare sa opreasca tavalugul masinii de razboi germane. Armata romana atinge Nistrul, apoi Bugul si Nipru. Intra in Penisula Crimeea pina la Sevastopol si Kerci, ajunge la marea de Azov. La 16 octombrie cucereste Odessa. O parada militara este organizata sub Arcul de triumf la Bucuresti pentru a celebra victoria. Pe masura ce inainteaza pe teritoriul sovietic, pierderile romanilor cresc. Daca pentru cucerirea Basarabiei si a nordului Bucovinei se inregistrasera putin peste 5000 de morti, intre Nistru si Bug au fost aproape 18 mii. Raniti in prima faza, aproape 15.000, in a doua peste 63.000. Romanii lupta la mare distanta de casa, cu liniile de aprovizionare tot mai intinse, insuficient pregatiti si echipati. Deocamdata victoriile nu lasa sa se vada aceste carente.

*La 5 decembrie Statele Unite sunt atacate prin surprindere de avioanele lansate de pe portavioane japoneze , la Pearl Harbour, in Hawaii. Presedintele Roosevelt in Congres constata starea de razboi cu Japonia si aliatele ei. La 7 decembrie Marea Britanie declara razboi Romaniei, dupa ce la 30 noiembrie a remis o nota guvernului de la Bucuresti, prin care cere sa inceteze orice fel de operatii militare pe teritoriul Uniunii Sovietice. La 12 decembrie Romania declara razboi Statelor Unite si se vede astfel angrenata in marea conflagratie mondiala. Nu mai este doar un razboi de eliberare a Basarabiei si a Nordului Bucovinei ci un razboi total pe viata si pe moarte. Soarta tarii depinde acum de rezultatul final al conflictului dintre marile puteri.

*In iunie 1942 Wehrmacht-ul lanseaza o noua ofensiva in adincimea teritoriului sovietic. Hitler avea de ales intre doua tinte : Moscova, capitala URSS, sau sudul bogat in petrol. A ales petrolul. Armata romana cu 26 de divizii sunt angrenate in campanie pe directiile Stepa Calmuca, Don/Stalingrad, Caucaz si Crimeea. Diviziile romanesti ating punctele cele mai departate de granite la sfirsitul anului. Aproape o jumatate de milion de militari romani se afla la est de Nistru. Sovieticii opun o rezistenta din ce in ce mai inversunata. Se inregistreaza pierderi mari de ambele parti. La Bucuresti, popularitatea razboiului incepe sa scada indata ce listele cu morti si disparuti sunt tot mai lungi, iar spitalele se umplu cu raniti.

*Relatiile dintre regele Mihai şi mareşalul Antonescu sunt reci. Temperamenul dictatorial al maresalului care ia singur toate decizile, nu usureaza comunicarea. Antonescu il ignora pe tinarul rege. Dar il si spioneaza. In anturajul lui Mihai sunt plasate persoane care ii raporteaza toate miscarile regelui si ale mamei sale, pe cine primeste, care este atitudinea la Palat fata de chestiunile politice si militare. Regele este izolat. Cind situaţia politică si militara incepe sa se agraveze, Mihai devine centrul de raliere a celor care nu sînt de acord cu mareşalul. Prima chestiune care a dus la ruptură a fost depăşirea graniţei Nistrului. Pe acest punct se raliaza şi liderii partidelor politice, Iuliu Maniu şi Dinu Brătianu. Ei încep împreuna cu regele Mihai să se gîndeasca la ieşirea din razboi. Primii paşi se înregistrază spre sfîrşiul anului 1942. La aceea vreme apare sentimentul ca Germania va pierde razboiul. Si Antonescu dupa o intrevedere cu Hitler, la 6 octombrie 1942, spune nervos “Germania a pierdut razboiul”. Totusi continua…

* In iarna 1942-1943 are loc batalia de la Stalingrad. Stalin a adus pe Volga 180 de divizii

proaspete din Extremul Orient. O iarna naprasnica a inrautatit situatia fortelor Axei,

nepregatite sa lupte in conditii meteorogice atit de grele. Armata rosie a trecut la

contraofensiva. Feldmaresalul Paulus a cerut sa se retraga, Hitler nu a fost de

acord. A urmat un masacru. Romanii au avut in aceasta batalie peste 150 000

de morti, raniti, disparuti si prizonieri; cel mai mare dezastru militar din istoria

militara a romanilor. A fost punctul de cotitura al celui de al doilea razboi mondial. Germania

nu isi va mai reveni din acest soc.

*Razboiul devine nepopular. Pierderile extrem de mari indoliaza foarte multe familii. Tot

mai multi se gindesc la finalul razboiului, la consecintele unui esec. Treptat populaţia se

intoarce împotriva mareşalului. Lipsurile, viata din ce in ce mai grea si zecile de

mii de morti, raniti, disparuti, prizonieri de pe front instraineaza opinia publică de maresal.

Regele Mihai este privit tot mai mult ca singurul care poate sa salveze tara. Timpul curge in

defavoarea romanilor. Armata rosie avanseaza, odata cu retragerea germanilor, si se apropie

de graniţa. De acum liderii politici de la Bucuresti caută sa obtina o pace separată.

In iulie 1943, Mussolini este destituit, iar in toamna, Italia incheie armistiu cu

agloamericanii. Hitler pierde cel mai important aliat al sau. In iulie/august, batalia de blindate

de la Kursk in care sunt angrenate peste un milion de tancuri, se termina nedecis. Pentru

Germania este inceputul sfirsitului. Ea nu mai are rezerve suficiente pentru a sustine efortul

de razboi. Angloamericanii debarca in Italia, dupa ce au curatit nordul Africii de trupele

Axei, conduse de Rommel. Echilibrul militar s-a rupt, victoria inclina net spre Aliati.

* Stalin/Churchill/Roosevelt se intilnesc intre 28 nooembrie /1 decembrie la Teheran, pentru

a decide cum va fi continuat razboiul. Se renunta la planul unei debarcari angloamericane in

Balcani, si cu asta Romania este rupta de occident. Totul depindea acum de bunăvoinţa

Kremlinului.

* In vara anului 1942, se inregistreaza primul bombardament angloamerican. Fara mari pierderi. In schimb cel din 1 august 1943, cind 177 avioane ataca zona petrolifera, a fost mult mai puternic. Urmeaza alte atacuri, pina in 19 august 1944. Pierderile de vieti omenesti sunt grele. Pagubele materiale, din ce in ce mai mari pentru orase, porturi, gari, cai ferate, zona petrolifera – toate, tintele predilecte ale fortelor Aliate. Si acestea inregistreza pierderi serioase in avioane. Multi piloti sunt luati prizonieri. Ei se bucura de un tratament bun. Regele chiar viziteaza la spital pilotii. Gestul este surprinzator, pentru ca apartineau unor tari inamice. Dar arata adevaratele sentimente ale populatiei, si, in acelasi timp, ale regelui. La Palat, deja, un mic grup de fideli conspira cu acordul sau pentru scoaterea tarii din razboiul impotriva Aliatilor.

* Evenimentele nu merg in favoarea Romaniei. Armata romana este respinsa de pe Don apoi de pe Nipru si Nistru. Se retrage in conditii dramatice din Crimeea. Intilnirea din februarie dintre Hitler si Antonescu 1944 nu aduce o schimbare a situatiei. Hitler isi pune sperantele in noi tipuri de arme, dar erau simple iluzii. O luna mai tirziu, Armata rosie trece la ofensiva si intra pe teritoriul Romaniei. Ministrul de externe sovietic Molotov, da o declaratie la 2 aprilie in care spune “Guvernul sovietic nu urmareste scopul de a dobindi vreo parte din teritoriul Romaniei sau de a schimba orinduirea existenta in Romania…”” Intrarea trupelor sovietice pe teritoriul Romaniei este dictata exclusiv de necesitati de razboi si de faptul ca trupele inamice continua rezistenta,” Era o declaratie mincinoasa, cum istoria a dovedit-o. Stalin era interesat sa nu isi tradeze adevaratele intentii fata de Aliati. Era hotarit sa beneficieze de avansul Armatei rosii in Europa centrala si de est.

In 1943 Bucurestiul stabiliste primele contacte in incercarea de a gasi o solutie pentru iesirea din razboi.Asa cum reusise si Italia. Barbu Stirbey si Ctin Visoianu negociaza la Cairo din partea opzitiei. Cei doi Antonesti sunt insa la curent. Si ei duc propriile lor negocieri la Stockholm cu Alexandra Kolontai, ambasadoarea sovietica. Moscova ar prefera mai curind sa incheie armistitiu cu maresalul Antonescu decit cu opozitia. Alte puncte de contact incercate sunt prin Turcia, Spania, Portugalia, Elvetia, şi Italia. Kremlinul il contactează pe Carol la Mexico…Dar nicaieri nu se intimpla ceva favorabil Romaniei. Americanii şi britanicii au convenit să nu încheie pace separată şi să accepte numai capitularea necondiţionată.Moscova a fost de acord. Din acest motiv, americanii şi englezii sint reticenţi să negocieze. In plus dupa conferinta de la Teheran, e clar ca Romania se afla in zona de actiune a armatei rosii. Washington-ul si Londra preferă să lase soarta Romaniei pe miinile aliatului lor, URSS. Desi parea dispus sa negocieze la inceput, Kremlinul isi schimba atitudinea mai tirziu. Pe măsură ce obţine succese militare dorinta Moscovei de a ajunge la o solutie dispare. La 12 aprilie 1944 sovieticii comunica Bucurestiului conditiile acceptarii unui

armistitiu. Dar ele sunt date uitarii. Zilele Romaniei sunt numărate. E o chestiune de timp

pînă cînd tancurile, artileria, aviatia sovietica vor ataca. Şi nu există forţe pentru a le opune

rezistenţă.

*Regimul Antonescu nu mai e susţinut de populaţie. Se caută pacea. Expediţia pînă la Volga s-a dovedit un eşec. De la regele Mihai se aşteaptă salvarea tarii. El este mai bine informat din 1943 de cînd la Palat îl are pe generalul Constantin Sănătescu si alti citiva fideli. Ei vad necesitatea de a scoate tara din razboi bazindu-se pe rege. Mihai este in legatura de mai multa vreme liderii partidelor politice. Si ele doresc răsturnarea lui Antonescu, care s-a angajat sa meargă alaturi de Hitler pînă la capăt. Este clar că Germania a pierdut războiul. În aceste condiţii trebuie salvat ce se mai poate salva. Emisarii regelui au intilniri cu liderii taranisti si liberali. Mai participa ofiteri superiori care resping si ei ideea continuarii razboiului alaturi de Axa. La cererea Moscovei, in coalitia antiAntonescu care se prefigureaza, sunt inclusi si comunistii. Pe masura ce situatia Romaniei se inrautateste intilnirile devin tot mai frecvente.

* La inceputul lunii august la Rastenburg are loc intilnirea dintre Antonescu si Hitler. Era ultima dintre cei doi dictatori. Hitler il intreaba pe Antonescu daca Romania va merge pina

la capat alaturi de Germania. Antonescu il intreaba daca Germania poate sa opreasca ofensiva sovietica, daca poate proteja Romania de incursiunile aeriene ale Aliatilor, si daca il poate spjiiniri eficient in situatia in care Aliatii ar patrunde cu flota in Marea Neagra. Hitler nu raspunde, si lucrurile ramin neclare. Antonescu, militar competrnt, a inteles ca Germania a pierdut razboiul. A hotarit totusi sa continue alaturi de Hitler. Asta chiar daca in secret tolereaza contactele diplomatice cu Aliatii. Unele duse chiar de adjunctul sau Mihai Antonescu.

Opozitia condusa de suveran, intre timp se organizeaza, si pregateste rasturnarea regimului militar. In iunie se formeaza Blocul National Democrat. Intr-un document trimis Aliatilor se afirma retragerea tarii din Axa, sustinerea razboiului purtat de Aliati, rasturnarea regimului Antonescu, revenirea la un regim democrat. Liderii opozitiei ajung si la conturarea unui plan de actiune. Urmeaza ca Antonescu să fie chemat la Palat pentru a i se cere să renunte la alianţa cu Hitler. Dacă refuză, trebuie arestat, urmind a se alcătui un nou guvern, proAliat.

* La 20 august sovieticii declanseaza o puternica ofensiva in nordul Moldovei. Antonescu soseste la Bucuresti de pe front pentru a-l informa pe rege de situatia creata. Operaţiunea de rasturnare a regimului Antonescu era pregatita pentru 26 august. Dar pe 24, mareşalul trebuie să se întoarcă inapoi pe front. Odata plecat din oras, ar fi fost imposibil sa mai fie arestat. Era o criza care trebuie rezolvata urgent. Regele ia initiativa sa îl invite la Palat în după amiaza zilei de 23 august. Liderii partidelor sunt de negasit. Toata raspunderea apasa pe umerii tinarului rege. Maresalul se prezinta la Palat putin dupa ora 16,oo. După o conversaţie de o oră în care arata că rămîne fidel lui Hitler, Mihai dă ordin să fie arestat. In seara aceleiasi zile o declaraţie către ţara anunţă schimbarea care s-a produs. Generalul Ctin Sănătescu este numit şef al guvernului. Pentru a nu cădea victimă unui atentat, sau unei expediţii punitive germane, regele se retrage în aceeasi noapte, in Oltenia, în satul Dobriţa. La fel şi regina mamă Elena, care se afla în aceea zi la Sinaia. Armata romana respinge atacurile declansate de germani drept represalii. Cind Armata rosie ajunge aici, venind din Moldova, orasul era deja eliberat. Regele Mihai se întoarce pe 7 septembrie la Bucureşti. Dar in alta lume, in alt capitol de istorie.

*Lovitura de la 23 august a fost pregătită de rege, susţinut de armata, si ajutat de liderii partidelor istorice. S-a actionat in al 12-lea ceas pentru a scoate ţara dintr-un dezastru iminent. Rasturnarea lui Antonescu a privat masinaria de razboi germana de petrolul atit de necesar blindatelor sale si a deschis Armatei rosii drumul spre Balcani si Europa Centrala. Razboiul a fost scurtat cu circa sase luni. Fara curajul regelui Mihai si aportul armatei, care s-a dovedit leala Suveranului, nimic nu s-ar fi infaptuit.

EPISODUL 20

YALTA SINT EU
* La 23 August constitutia din 1923 reintra in vigoare. Romania ar fi trebuit sa redevina o tara democratica. Daca nu ar fi fost ocupata de Armata rosie. Regele Mihai va domni pina la 30 decmbrie 1947 cind va fi silit sa abdice. Trei ani de mari incercari. A fost o perioada dramatica pentru Romania care se vede rupta de occident, exploatata nemilos de ocupant. La la sfirsitul acestei perioade populatia este obligate sa suporte un regim politic strain, bolsevismul. Si doua dictaturi succesive. A lui Gheorghiu Dej si a lui Nicolae Ceauasescu. In total 45 de ani nefasti.

*Cum stau lucrurile se va vedea inca de la inceput, cind o delegatie română pleacă spre Moscova pe 29 august, pentru a negocia armistitiul. Coloanele blindate ale Armatei roşii intrau în Bucureşti. La Moscova, pînă la 10 septembrie sovieticii nu vor sa stea de vorba cu romanii. Stalin amina discutiile pina cind Armata roşie ocupa o mare parte din Romînia. Asa isi pot dicta mai usor condiţiile. Abia la 12 septembrie este semnat armistiţiul. Este de fapt un dictat. Partea română nu poate schimba nimic din conditiile sovietice. Delegaţia deşi condusa de un comunist, Lucreţiu Pătrăşcanu, se supune. Sovieticii nu au recunoscut aportul României, şi nici faptul că după 23 august nu mai e un duşman ci un aliat. Condiţiile de armistiţiu sunt extrem de grele.“Este o ocupaţie militară nu un armistitiu” spune Iuliu Maniu la intoarcerea delegaţiei de la Moscova.

* Regele Mihai revine la Bucureşti pe 7 septembrie. Romania e un teritoriu ocupat. In ţară este o atmosferă de confuzie, teamă şi haos. Mai multe guverne se formeaza, fara succes, sabotate de comunisti, interesati la ordinul Msocovei, sa creeze dezordini. Comisia Aliata de control este dominata de sovietici. Americanii şi britanicii joacă un rol strict decorativ.

*In octombrie, Wiston Churchill face o vizită la Moscova, preocupat de soarta imperiului britanic. În ce priveşte Europa de est şi Balcanii, Stalin şi Churchill convin asupra formulei : România 90% control sovietic, 10% Aliatii, Grecia 90% englezii, 10% sovieticii. Churchill era maxim interesat ca Armata rosie sa nu ocupe Grecia, care learr fi dat controlula surap estului Mediteranei, si ar fia emntat acanalul d suez. si procedase la acest schimb cu Stalin. Soarta Romaniei este pecetluită.

*Comunistii fac presiunii. Micul lor partid este puternic susţinut de sovieticii instalaţi la Bucuresti. Demonstraţiile de stradă practic nu se opresc. Nu e zi să nu se înregistreze incidente în intreprinderi. Situaţia economică se deteriorează în cîteva săptămîni. Rechiziţiile sovietice nu se opresc. Mai ales în transporturi şi utilaj industrial. Inflaţia este alimentată de devalizările de rezerve şi de leul rusesc care apare pe piaţă. Kremlinul doreşte un alt guvern, unul procomunist. Ministrul adjunct de externe sovietic Andrei Vîşinki vine în noiembrie la Bucureşti pentru a-şi impune condiţiile. Reacţia regelui este de a numi la 5 decembrie un prim ministru cunoscut pentru opiniile sale anticomuniste, generalul Nicolae Rădescu. El nu întîrzie să ajungă în conflict cu comuniştii.

*Rădescu porneşte acţiuni de pacificare a situatiei. El intenţionează să dea legimitate guvernării organizînd alegeri libere. Lucru cu care regele şi partidele istorice sunt de acord. Dar comuniştii nu doresc alegeri. Ţara este alături de rege. Iar sovieticii socotesc că nu controlează destul situaţia pentru a risca alegeri. Războiul în Europa nu s-a terminat.

*La sfîrşitul lui ianuarie 1945 regele Mihai trimite un memoriu preşedintelui american Franklin Delano Roosevelt in care arată abuzurile sovieticilor. Cum ne gasim înainte de conferinţa de la Yalta, memoriul este extrem de oportun .”Eu va rog sa ascultaţi vocea naţiunii române. Ea este vocea unei Naţiuni a carei istorie suferinţe şi calităţi merită să fie luata in seamă...” se scrie aici. Memoriul este citit de preşedinte abia in martie. Conferinta pastronata de cei trei lideri ai marilor puteri, Stalin Churchill Roosevelt a avut loc in Crimeea intre 4 si 11 februarie. Dupa o saptamina de discutii in care problema romaneasca a fost doar amintita s-a creat un cadru pentru Europa postbelică, în partea ei răsăriteană, deja ocupată de Armata rosie. Oricum, ştim azi că sovieticii nu şi-au respectat angajamentele semnate de Stalin Churchill şi Roosevelt.

*Abia încheiate acordurile de la Yalta comunistii dirijaţi de Moscova, trec la asalt la Bucuresti. Ei vor sa preia puterea si organizează demonstraţii de stradă. Generalul Rădescu la sala Aro o declaraţie ferma de stopare a agresiunii. Ca raspuns, comuniştii organizează la 24 februarie un mare miting in Piata palatului. Este de fapt o provocare, inceputul campaniei de inlaturare a Guvernului condus de generalul Radescu. Au loc violente. Se trage şi asupra cladirii ministerului de interne. Teohari Georgescu, secretar de stat, comunist, este demis. Sovieticii se opun şi generalul Nicolae Rădescu trebuie să demisioneze cînd sovieticii scot blindatele pe străzi. Andrei Vişînski vine la Bucureşti trei zile mai tirziu pentru a impune brutal un guvern prosovietic. Primit in audienta de rege, trinteşte uşa, strigînd “ Yalta sunt eu”, atunci Mihai invocă spiritul acordurilor şi promisiunile sovietice. Dupa demisia generalului Radescu, se incearca o formula cu Barbu Stirbey ca primministru. Apoi altele dar fara success. Vişinski vensise de la Kremlin cu mandat sa il impuna pe Petru Groza, un avocat din Ardeal, conectat cu comunistii încă din anii 30, fost ministru. Nici un alt guvern, declară Visinski, nu ar fi acceptat de Kremlin. Groza e singurul om politic in care Stalin are incredere, spune trimisul sovietic. De ce ce a cedat regele ? Intii pentru ca spera sa obtina ameliorarea conditiiilor impuse prin armistitiul semnat la Moscova. Un motiv mai serios era faptul ca sovieticii ţinea sub administraţia lor nordul Ardealului. Kremlinul susţinea că numai unui guvern Petru Groza il vor retroceda si nu accepta cererile Budapestei. Santajul a mers. Nici nu avea cum sa nu prinda, devreme ce occidentalii nu oferă nici un fel de sprijin. Regele Mihai e silit sa îl numeasca la 6 martie 1945 pe Petru Groza prim ministru. Din acest moment, cu un Guvern prosovietic, datele situatiei se schimba. Comunistii detin puterea, chiar daca aparent ei colaboreaza cu mici grupuri politice de alta alta culoare si cu politicieni burghezi, ca Petru Groza el insusi, Gh. Tatarescu, numit vicepremier, sau Mihail Ralea. In spatele lor Ana Pauker, Vasile Luca, Gheorghe Gheorghiu Dej, Lucretiu Patrascanu, Emil Bodnaras, Teohari Georgescu controleaza totul. Ei sunt numai niste marionete. In spatele lor se vede umbra lui Stalin, adevaratul stapin.

*Administraţia română este restabilită în nordul Transilvaniei.Teritoriul răpit prin dictatul de la Viena în august 1940 apartine din nou Romaniei. Regele merge la Cluj pentru a participa la ceremoniile oficiale prilejuite de reintegrarea pamintului instrainat.

* Pe teatrele de lupta in Europa se dau ultimele batalii. Forţele aliate dinspre vest şi Armata roşie dinspre est au prins într-un cleşte forţele germane. Hitler se sinucide, Germania

capitulează. România participă la această victorie cu sute de mii de soldaţi, cu un uriaş efort de război. Numeric forţele armate româneşti implicate pe front sînt pe locul patru

după URSS, SUA şi Marea Britanie. Armata romînă înregistrează peste 180.000 morţi in perioada august/mai 1945. Chiar şi sovieticii au recunoscut aportul romanesc. Un singur exemplu : La 19 iulie 1945 mareşalul Tolbuhin remite regelui Mihai din partea lui Stalin, ordinul Victoria, cel mai important ordin sovietic. Numai zece persoane îl deţin. Stalin însuşi, Churchill, de Gaulle, Jukov, Eisenhower, Tito, Montgomery.Coincidenta sau nu, este si ziua cind se deschide Conferinţa de la Postdam. Doua saptamini delegatiile sovietica americana britanica discuta soarta Europei postbelice. Roosevelt fusese inlocuit de Harry Truman. Nimic noun pentru România. Jocurile erau deja facute. Singurul fapt nou este explozia nucleară americană care schimba raporturile de forţe între supraputeri, şi anunţă declanşarea războiului rece.

Abia se incheie conferinta si Harry Truman la 9 august declară că ţările din estul Europei “ Nu vor ajunge în zona de influenţă a nici unei puteri.“ Se înşela. Sau înşela el aceste popoare care urmau să fie înghiţite de Stalin ? E o intrebare.

*Incurajat de declaratiile americane, in vara 1945, la 20 august, Mihai cere demisia Guvernului. Statele Unite si Marea Britanie nu recunoscusera Guvernul, considerindu-l nereprezentativ. Regele Mihai doreste sa formeze un alt Guvern care sa aiba si recunoasterea occidentala. Somat sa se retraga, Petru Groza refuză. Constituria il oblige sa demisioneze daca Suveranul i-o cerea. Regele incepind cu 21 august refuza să mai semneze actele guvernului, sau să primească în audienţă ministrii. Este ceea ce s-a numit “greva regala”. La 23 august 1945, ceremoniile împlinirii unui an de la caderea lui Antonescu au loc fără regele Mihai, retras la Sinaia. Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Dinu Bratianu susţin atitudinea Suveranului. Populaţia excedata de abuzurile sovieticilor, este de partea sa. Cîteva luni occidentalii susţin si ei aceasta atitudine. La 8 noiembrie 1945, ziua de sfint a regelui Mihai, bucurestenii organizează o mare manifestaţie de solidaritate. Mii de persoane in piata Palatului isi manifesta simpatia pentru rege scandind “Regele si patria.” Partidul comunist reacţioneaza trimiţînd cîteva mii de bătăuşi înarmaţi să atace mulţimea. Bilantul : opt morţi, 44 de răniţi, sute de arestări. Criza era la apogeu. Opozitia anticomunista se grupase in spatele regelui, vazut ca un simbol al independentei tarii. Populatia detesta ocupantul sovietic, pentru ca se dedase la mari jafuri si violente, si adusese saracie. In plus ameninta sa impuna un regim comunist in cel mai scurt timp. De partea cealalta parte, agentii lui Stalin sub ocrotirea Armatei rosii, se pregateau, pregateau sa isi lichideze fizic si politic, adversarii.

*In decembrie la Moscova Conferinţa miniştrilor de externe ai marilor puteri discuta criza. Occidentalii cedează în faţa sovieticilor. Singurul lucru obţinut este numirea în guvern a doi miniştri fără portofoliu din partea partidelor istorice. Guvernul trebuia să organizeze alegeri. O delegatie compusa chiar din ministrii de externe, american, britanic si sovietic vine la Bucuresti in ultima zi a anului pentru a impune solutia adoptata. În aceste condiţii, la 7 ianuarie 1946 regele Mihai încetează greva. Americanii si britanicii recunosc guvernul Petru Groza. Era de fapt esecul incercarii facute de regele Mihai de a nu lasa tara pe miinile sovieticilor. Din pacate occidentalii, intelesi cu Moscova asupra sferelor de influenta aveau alte interese si nu l-au sustinut pe rege. Era o problema de timp ca regimul monarhia constitutionala sa se prabuseasca sub loviturile lui Stalin. Romania este sacrificata si parasita. Occidentalii, in retragere, in fata pretentiilor si actiunilor Moscovei, evalueaza situatia corect. La 5 martie 1946, la Fulton, Mississippi, USA, W.Churchill spune că “o cortina de fier a cazut peste intregul continent.“ Este începutul războiului rece. Se recunoaşte astfel că lumea se împărţise între sfere de influenţă şi că România se află în zona sovietică.