Articolul 228. Majorarea de întîrziere (penalitatea)
(3) Cuantumul majorării de întîrziere se determină anual în funcţie de rata de bază (rotunjită pînă la următorul procent întreg), stabilită de Banca Naţională a Moldovei în luna noiembrie a anului precedent anului fiscal de gestiune, aplicată la operaţiunile de politică monetară pe termen scurt, majorată cu 5 puncte, împărţită la numărul de zile ale anului şi aproximată conform regulilor matematice pînă la 4 semne după virgulă.
Ministerul Economiei
Egalarea mărimii dobînzii achitate pentru nerestituirea în termen a plăţilor achitate în plus cu mărimea dobînzii (penalitatea) achitate în cazul neplăţilor la buget.
Pentru neplata în termen a impozitului şi taxei datorate, cuantumul majorării de întîrziere aplicat de către organele fiscale se determină anual în funcţie de rata de bază (rotunjită pînă la următorul procent întreg), stabilită de Banca Naţională a Moldovei în luna noiembrie a anului precedent anului fiscal de gestiune, aplicată la operaţiunile de politică monetară pe termen scurt, majorată cu 5 puncte, împărţită la numărul de zile ale anului şi aproximată conform regulilor matematice pînă la 4 semne după virgule (art.228 alin.(3) din Codul fiscal). În cazul sumei plătite în plus şi sumei care, conform legislaţiei fiscale, urmează a fi restituită agentului economic şi care nu a fost restituită în termen de 45 de zile de la data primirii cererii de către organul fiscal, contribuabilului i se plăteşte o dobîndă, calculată în funcţie de rata de bază (rotunjită pînă la următorul procent întreg), stabilită de Banca Naţională a Moldovei în luna noiembrie a anului precedent anului fiscal de gestiune, aplicată la operaţiunile de politică monetară pe termen scurt, (art.176 alin.(3) din Codul fiscal).
Considerăm că, responsabilităţile purtate de agentul economic către stat şi invers necesită a fi echitabile. Astfel, mărimea dobînzii pentru nerestituirea în termen a plăţilor în plus şi restituirea lor urmează a fi egală cu mărimea dobînzii (penalitatea) în cazul neplăţilor la buget.
Pentru neplata în termen a impozitului şi a taxei cuantumul majorării de întîrziere aplicat de către organele fiscale se determină anual în funcţie de rata de bază (rotunjită pînă la următorul procent întreg), stabilită de Banca Naţională a Moldovei în luna noiembrie a anului precedent anului fiscal de gestiune, aplicată la operaţiunile de politică monetară.
Nu se acceptă.
Penalităţile sunt stabilite contribuabililor în vederea conformării acestora întru îndeplinirea obligaţiilor lor fiscale, pe cînd dobînzile - pentru nerestituirea în termen din buget a plăţilor în plus, restituirea TVA şi accizelor sunt stabilite în vederea susţinerii contribuabililor prin ajustarea sumelor datorate cu o plus valoare ce probabil ar fi putut fi generată de acestea în timpul reţinerii plăţilor la buget.
Articolul 229. Suspendarea operaţiunilor la conturile bancare
(1) Suspendarea operaţiunilor la conturile bancare, cu excepţia celor de împrumut, a conturilor bancare deschise conform prevederilor acordurilor de împrumut încheiate între Republica Moldova şi donatorii externi şi a conturilor bancare provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi celor ale persoanelor fizice care nu sînt subiecţi ai activităţii de întreprinzător (în cazul executorilor judecătoreşti – numai conturile speciale), conturile de acumulare deschise conform legislaţiei insolvabilităţii, este o măsură prin care organul fiscal limitează dreptul contribuabilului de a folosi mijloacele băneşti care se află şi/sau se vor depune la conturile lui bancare şi de a folosi noile conturi, deschise în aceeaşi sau în o altă instituţie financiară (sucursală sau filială acesteia).
(11) Suspendarea operaţiunilor la conturile bancare deţinute de către notari, avocaţi, administratori autorizaţi şi mediatori se efectuează conform prevederilor prezentului articol.
(2) Dispoziţia privind suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale contribuabilului poate fi emisă în cazul comiterii oricărei încălcări din cele prevăzute la art.253 alin.(1), la art.255, la art.260 alin.(1), la art.263 alin.(1) şi (2), precum şi în cazurile nestingerii, în termenul stabilit, a obligaţiei fiscale şi urmăririi sumei debitoare a contribuabilului restanţier.
(21) Dispoziţia privind suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale contribuabilului, emisă pentru încasarea mijloacelor băneşti în contul stingerii obligaţiei fiscale, nu împiedică executarea ordinelor incaso sau a documentelor executorii emise de către executorul judecătoresc. În acest sens, organul fiscal se va alătura procedurii de executare conform art.92 din Codul de executare prin emiterea ordinelor incaso aferente dispoziţiilor de suspendare respective.
(22) După eliberarea sumelor realizate în faza de executare, executorul judecătoresc va prezenta, în termen de 3 zile, informaţii cu privire la sumele distribuite creditorilor în modul stabilit de Codul de executare. În cazul neexecutării prescripţiilor menţionate, precum şi în cazul nedistribuirii sumelor conform categoriilor de creanţe prevăzute la art.145 din Codul de executare, în partea ce ţine de obligaţia fiscală aferentă bugetului, faţă de executorul judecătoresc responsabil se va aplica, în baza deciziei organului fiscal, o sancţiune prevăzută la art.253 alin.(11) şi (41) din prezentul cod cu obligarea executorului judecătoresc, în cazul în care nu a distribuit sau a distribuit incorect sumele băneşti, să le transfere în termen de 3 zile la bugetul respectiv.
(3) Ordinul privind suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale contribuabilului se emite, de către conducerea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat sau a organului fiscal la care este luat la evidenţă sau asistenţă, pe un formular tipizat aprobat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat şi are valoare de document executoriu.
(4) Organul fiscal remite atît instituţiei financiare (sucursalei sau filialei acesteia) în care contribuabilul are conturi bancare, cît şi acestuia ordinul privind suspendarea operaţiunilor la conturile lui bancare.
Asociaţia Businessului European (EBA Moldova)
Deseori decizia respectivă este recepţionata chiar în ziua in care datoriile faţa de bugetul de stat au fost stinse deja de către contribuabili. In rezultat, procedura privind deblocarea conturilor poate dura cîteva zile, fapt ce determina în mare parte, sistarea activităţii economice a contribuabililor. Considerăm oportun ca IFPS sa notifice contribuabilul preventiv cu 3 zile înainte despre intenţia privind emiterea deciziei. Contribuabilul va depune maximum efort in vederea evitării emiterii deciziei date. In consecinţa, atît IFPS nu va fi nevoit atît de des sa aplice decizia de suspendare a operaţiunilor la conturile bancare, iar ulterior sa emită o alta decizie privind reluarea operaţiunilor la conturile bancare respective, iar agentul economic va putea mai uşor sa evite riscurile suspendării neaşteptate a operaţiunilor la conturile bancare.
Nu se acceptă.
Art.178 din Codul fiscal reglementează data stingerii obligaţiei fiscale, inclusiv alin.(6) al ecestui articol prevede data stingerii obligaţiei fiscale prin executare silită.
De asemenea, menţionăm că, conform Ordinului Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr.284 din 19.04.2012, circulaţia documentelor respective între organele fiscale şi instituţiile financiare, se efectuează electronic prin Sistemul Informaţional Automatizat „Crearea şi Circulaţia Documentelor Electronice dintre Serviciul Fiscal de Stat şi Instituţiile Financiare, iar în cazul suspendării operaţiunilor la conturile bancare, precum şi anulării blocării contului, copia documentului este automat remisă la adresa electronică a contribuabilului înregistrată în Sistemul Informaţional al Serviciului Fiscal de Stat.
Articolul 1291. Expedierea şi înmînarea actelor organelor Serviciului Fiscal de Stat
(1) Actele organelor Serviciului Fiscal de Stat se trimit destinatarului prin poştă cu scrisoare recomandată şi cu aviz de primire sau prin orice alt mijloc care să asigure transmiterea textului cuprins în act şi confirmarea primirii lui (telegramă, fax, e-mail etc.) ori se înmînează personal destinatarului sau altor persoane indicate la alin.(2) de către organele Serviciului Fiscal de Stat.
(2) În cazul absenţei destinatarului persoană fizică, documentele menţionate la alin.(1) se înmînează unui membru adult al familiei lui, rudelor, afinilor acestuia sau unei persoane care locuieşte cu destinatarul, unei persoane cu funcţie de răspundere din primărie sau preşedintelui asociaţiei locatarilor de la domiciliul destinatarului, pentru a fi transmise acestuia. Persoana care a primit documentele este responsabilă de transmiterea sau de comunicarea lor neîntîrziată destinatarului şi răspunde pentru prejudiciile cauzate prin necomunicarea sau prin comunicarea tardivă a actelor. Documentul se consideră înmînat destinatarului la data indicată în avizul de primire.
(3) În cazul persoanei juridice, documentele se expediază pe adresa ei juridică şi se consideră recepţionate la data intrării lor în sediu sau la data înmînării lor unui angajat din administraţia, din oficiul sau din secretariatul destinatarului, pentru a fi transmise acestuia.
(4) În cazul în care înmînarea actului organelor Serviciului Fiscal de Stat către persoanele indicate la alin.(2) şi (3) nu a fost posibilă, actul va fi comunicat prin publicare în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
(5) Destinatarul şi persoana care a primit documentele pentru a le transmite semnează şi restituie avizul de primire.
(6) Refuzul de a primi actele organelor Serviciului Fiscal de Stat se consemnează de către funcţionarul fiscal responsabil într-un proces-verbal. Acest fapt însă nu împiedică efectuarea actelor ulterioare ce se impun conform cadrului legal de către organele Serviciului Fiscal de Stat.
-
Codul se completează cu articolul 2301 cu următorul cuprins:
„Articolul 2301. Interdicţia de a părăsi ţara
(1) În cazul admiterii restanţei la bugetul public naţional în sumă de 100 000 lei de către persoane juridice şi în sumă de 5 000 lei de către persoane fizice, organul fiscal este în drept de a aplica interdicţia de a părăsi ţara faţă de persoana fizică-cetăţean şi faţă de conducătorul /administratorul /persoana cu funcţie de răspundere a persoanei juridice, precum şi a persoanei fizice care practică activitatea de întreprinzător sau oricărei alte entităţi ce a admis restanţe faţă de bugetul public naţional.
(2) Interdicţia de a părăsi ţara este o măsură de asigurare opţională a stingerii obligaţiilor fiscale faţă de buget şi se aplică de către organul fiscal prin emiterea unei decizii, forma şi conţinutul căreia este aprobată de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.
(3) Interdicţia de a părăsi ţara aplicată contribuabilului restanţier va fi anulată imediat şi necondiţionat de către organul fiscal în cazul în care restanţierul îşi va onora pe deplin obligaţiile fiscale faţă de bugetul public naţional sau vor exista alte circumstanţe legale conform cărora urmează a fi anulată interdicţia. În cazul achitării restanţei prin intermediul instituţiilor financiare amplasate la frontieră a sumei depline a restanţei, la prezentarea documentului de plată Poliţiei de Frontieră, persoanei i se va autoriza părăsirea ţării, iar organul fiscal în baza informaţiei privind achitarea sumelor restanţei înscrise în sistemul de evidenţă a Serviciului Fiscal de Stat, va anula din oficiu interdicţia de a părăsi ţara.
(4) Decizia organului fiscal prin care se dispune aplicarea interdicţiei de a părăsi ţara se transmite spre executare Poliţiei de Frontieră din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, numai după luarea de cunoştinţă de către restanţier prin intermediul poştei sau oricăror surse de informare prevăzute de art.1291.
(5) Procedura de contestare a deciziei privind aplicarea interdicţiei de a părăsi ţara se efectuează în conformitate cu prevederile Codului fiscal.”.
Asociaţia_Contabililor_şi_Auditorilor_Profesionişti_din_Republica_Moldova_(ACAP)'>Asociaţia Contabililor şi Auditorilor Profesionişti din Republica Moldova (ACAP)
Nu este expus modul cum se va proceda în cazul în care citaţia de informare a restanţierului va fi transmisă în timp restrins, ori din motive tehnice nu ajunge la acesta, iar persoana trebuie să meargă urgent în deplasare cu scop de serviciu, la tratament?
Confederaţia Naţională a Sindicatelor din Moldova
CNSM este categoric împotriva introducerii în Codul fiscal a art. 2301, care ar prevedea interdicţia de a părăsi ţara în cazul restanţelor la bugetul public naţional în baza interdicţiei aplicate de către organul fiscal. Dat fiind faptul că propunerea respectivă contravine prevederilor art. 27 din Constituţia Republicii Moldova, care garantează oricărui cetăţean al Republicii Moldova dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a ieşi, de a emigra şi de a reveni în ţară.
Mai mult decît atît, conform art. 64 al Codului de executare nr.443
din 24.12.2004, interdicţia de a părăsi ţara se aplică de către instanţa de judecată, la demersul executorului judecătoresc, doar după luarea măsurilor de asigurare a executării documentului executoriu, cu obligarea executorului judecătoresc de a efectua periodic un control privind necesitatea menţinerii acestei interdicţii.
Camera de Comerţ Americană din Moldova (AmCham Moldova)
Asociaţiei Investitorilor Străini (FIA)
Considerăm că introducerea normei respective ar limita drepturile contribuabililor la libera circulaţie, inclusiv peste hotarele republicii. Conform practicii existente asemenea decizii pot fi luate de instanţele de judecată, dar nu de către autoritatea fiscală.
Propunem excluderea integrală a acestui articol.
Asociaţia Businessului European (EBA Moldova)
În opinia noastră această propunere nu este corelată cu practica europeană. Organul fiscal poate asigura colectarea impozitelor prin mai multe metode aflate în palitra disponibilă. În condiţiile în care nu există o modalitate de a anunţa persoanele despre restanţele acumulate, interdicţiile impuse pot cauza mai multe litigii şi chiar solicitarea rambursării pagubelor din partea statului.
Agenda Naţională de Business şi IDIS ”Viitorul”
Este clară intenţia Guvernul de a urmări orice restanţă la buget, mai ales în condiţia în care aceste restanţe deja depăşesc cu mult suma de 500 mil lei. Mecanismul de aplicare, însă, este unul vag, care lasă loc de interpretări şi are riscuri înalte de coruptibilitate. Legea oferă un drept organului fiscal, şi este la discreţia inspectorului fiscal dacă va aplica sau nu interdicţia. Însă, nu este clar din ce moment poate fi aplicată interdicţia.
Considerăm că legea trebuie să fie exactă pentru astfel de cazuri, să indice expres că, dacă din momentul informării contribuabilului despre existenţa unor datorii fiscale, el nu le stinge în termen de 6 luni, atunci organul fiscal aplică interdicţia pentru părăsirea ţării.
Din experienţa companiilor de colectare a datoriilor, 80% din datornici preferă să-şi achite datoriile în momentul în care sunt informaţi de existenţa şi valoarea datoriei, dar şi consecinţele neachitării ei.
Recomandare: O normă prematură, însă dacă se decide păstrarea ei, trebuie să fie descrise procedurile exacte de aplicare, astfel încât să nu existe posibilităţi de interpretare pentru organul fiscal.
Asociaţia Băncilor din Moldova (ABM)
Nu poate fi acceptată, deoarece de cele mai dese cazuri restanţele la Bugetul public naţional se înregistrează nu din cauza neonorării obligaţiunilor fiscale faţă de buget, ci din motivul actualizării tardive a rulajelor în contul personal al contribuabilului.
Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti
Completarea respectivă nu o considerăm oportună, din moment ce potrivit Hotărîrii Curţii Constituţionale nr.7 din 05.04.2011 şi constatărilor CEDO măsura restrictivă respectivă, poate fi aplicată de către instanţa de judecată, doar după expirarea termenului de executare benevolă a documentului executoriu, după întreprinderea tuturor eforturilor rezonabile pentru a percepe datoria prin alte mijloace, şi nu imediat admiterii restanţei la bugetul public, după cum se specifică în proiect.
Situaţia respectivă este explicată şi prin faptul că instanţa de judecată are un rol incontestabil în procedura de executare a unui document executoriu, menit să asigure corectitudinea, promptitudinea şi eficienţa executării silite a actelor de justiţie, nefiind posibilă învestirea organului fiscal cu asemenea împuternicire.
Subliniem în acest context că activitatea de executare silită reprezintă faza de realizare efectivă a justiţiei. Asigurarea eficienţei justiţiei este obligaţia statului, ineficienta sistemului de executare este responsabilitatea directă a statului, iar o eventuală ineficientă a sistemului de executare ar afecta inevitabil bugetul de stat, prin suportarea cheltueililor pentru achitarea prejudiciilor în baza hotărîrilor CEDO.
Astfel, reiterăm că crearea mecanismelor de executare evident disproporţionate în favoarea statului, în raport cu alţi creditori vor avea un impact negativ asupra raporturilor juridice în cazul executării silite.
Asociaţia Auditorilor şi Consultanţilor în Management din Republica Moldova "Ecofin-Consult"
Proiectul prevede ca măsură de asigurare, posibilitatea aplicării faţă de contribuabil (în cazul persoanei juridice - persoanei cu funcţie de răspundere) a interdicţiei de a părăsi ţara. Astfel, în cazul existenţei restanţei în mărime de
100 000 a persoanei juridice, va fi posibil de a dispune această măsură de asigurare. Considerăm, că această măsură este una abuzivă. Serviciul fiscal are pîrghii suficiente pentru a determina agenţii economici de a-şi onora obligaţiile faţă de bugetul de stat. Această interdicţie va aduce la fel atingere principiului răspunderii limitate în cadrul societăţilor comerciale. Astfel, persoana fizică (fondator, conducător), va putea fi trasă la răspundere aferentă persoanei juridice, doar în cazul în care se va dovedi vinovăţia acesteia.
Ministerul Economiei
Amendamentele propuse, ce limitează dreptul persoanei debitoare la libera deplasare poate afecta şi mai grav situaţia economică a acesteia (eventual ar periclita interesele de reprezentare pe plan internaţional şi de încheiere a unor contracte comerciale). Soluţia de alternativă ar fi aplicarea altor măsuri asiguratorii precum punerea sechestrului în mărimea creanţelor datorate, pe averea contribuabilului.
Ministerul Justiţiei
Departamentul Poliţiei de Frontieră
Referitor la modificarea propusă la art.2301 privind interdicţia de a părăsi ţara, considerăm norma respectivă neconstituţională, deoarece conform art.54 alin. (4) al Constituţiei, restrîngerea exerciţiului unor drepturi sau unor libertăţi, trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii. Limitarea unui drept garantat de Constituţie nu poate constitui o prerogativă a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, ci a instanţei de judecată, în condiţiile legii. Totodată, ar fi necesară instituirea unui proceduri, care ar include notificarea prealabilă a contribuabilului despre măsura ce urmează a fi aplicată, precum şi termenul exact al interdicţiei stabilite.
De ţinut cont că, interdicţia de a părăsi ţara trebuie să vizeze eschivarea şi nu simpla faptă a neplăţii. De asemenea, interdicţia nu trebuie prevăzută drept o sancţiune pentru cei care nu pot plăti, ci doar ca măsură de a asigura prezenţa părţii la procesul de executare silită. Mai mult, dreptul la libera circulaţie, astfel cum este recunoscut în paragrafele 1 şi 2 ale art.2 din Protocolul nr.4 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, are ca scop asigurarea libertăţii de circulaţie, drept garantat oricărei persoane de a circula în cadrul teritoriului în care se află, precum şi de a-l părăsi; acest fapt implică dreptul de a merge într-o ţară la alegerea sa, în care ar putea primi autorizaţia de a intra (vezi, mutatis mutandis, Peltonen împotriva Finlandei, decizia Comisiei din data de 20 februarie 1995, D.R.80-A, p.43, 1). Rezultă că libertatea de circulaţie impune interdicţia oricărei măsuri susceptibile de a aduce atingere acestui drept sau de a-i restrînge exercitarea, din moment ce nu răspunde cerinţei de a reprezenta o măsură ce ar putea fi considerată „necesară într-o societate democratică”, care să urmărească scopuri legitime.
Confederaţia Naţională a Patronatului din Republica Moldova (CNPM)
De exclus. Este o măsură abuzivă. Organele fiscale au suficiente instrumente pentru a recupera restanţele pe de o parte, iar pe de altă parte aceste restanţe pot avea caracter temporar sau de ieroare. Or nu există mecanism fiabil prin care aceste restanţe ar fi posibil de notificat, confirmat ori infirmat în timp util.
Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor
Potrivit Codul de executare al Republicii Moldova nr. 443-XV din 24 decembrie 2004, doar instanţa de judecată poate aplica interdicţia de a părăsi ţara, la demersul executorului judecătoresc, pe un termen de cel mult 6 luni.
Prin urmare, considerăm că mecanismul propus la punctul respectiv poate fi aplicat doar prin prisma normelor prevăzute în Codul de executare al Republicii Moldova.
Totodată, la alin.(5) al prezentului punct cuvîntul ,,poştei” de substituit cu cuvintele ,,serviciilor poştale”, potrivit prevederilor art.2 din Legea poştei nr.463-XIII din 18 mai 1995;
Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare
Prin norma respectivă se încalcă dreptul la libera circulaţie. De asemenea, atunci cînd se propun asemenea măsuri, urmează să analizăm ponderea drepturilor şi obligaţiilor persoanei.
Astfel, pentru o restanţă la bugetul public naţional de 5000 de lei, este oare în drept organul fiscal să priveze persoana de dreptul la libera circulaţie?! Mai mult ca atît, există întreprinderi de stat care au mereu restanţe faţă de bugetul public naţional (de exemplu: ÎS „Colegiul Naţional de Viticultură şi Vinificaţie din Chişinău”). Prin urmare, administratorilor acestor întreprinderi, precum şi altor persoane cu funcţie de răspundere, în baza normei invocate, li se va aplica interdicţia de a nu părăsi ţara.
Această măsură este una abuzivă din punctul nostru de vedere şi poate crea o situaţie dificilă, în sensul că administratorii întreprinderilor vor fi determinaţi să-şi dea demisia, iar alţii în loc - să nu fie posibil de numit.
Măsura privind interdicţia de a nu părăsi ţara se aplică doar în cauzele penale numai faţă de bănuit, învinuit şi inculpat de către procuror sau instanţa de judecată (a se vedea art. 178 din CPP).
Uniunea Administratorilor Autorizaţi din Moldova
Punerea în aplicare a prevederii în cauză este dictată de un şir de elemente constitutive, care la moment nu sunt reglementate de legislaţie:
- În cazul admiterii restanţei la bugetul public naţional - sintagma în cauză este una vagă, deoarece termenul de admitere nu este altceva decît presupunere nu şi un fapt cert. Aceasta contravine principiului proporţionalităţii scopului urmărit al ingerinţelor asupra libertăţilor cetăţeanului. Mai mult ca atît, avînd în vederea principiul dublei evidenţei al contabilităţii, existenţa restanţei poate fi confirmată doar după compararea datelor din registrul fiscal şi cel al contribuabilului, şi nici într-un caz unilateral de organul fiscal.
- Sumele de 100 000 lei şi 5000 lei - în calitate de plafoane pentru aplicarea interdicţiilor. Considerăm că acestea nu sunt argumentate din punct de vedere juridic şi practic. Considerăm că plafonarea în cauză trebuie să reiasă din specificul fiecărui contribuabil în parte, şi prestaţia sa faţă de bugetul de stat. Spre regret o astfel de analiză nu este prezentată publicului, ceea ce poate duce la concluzia că nu este respectat necesităţii într-o societate democratică.
- Autoritatea abilitată de aplicare a interdicţiei - organul fiscal prin emiterea unei decizii - evidenţiem în acest caz că, ingerinţa în dreptul fundamental de libertate a circulaţiei, în forma în car este propusă spre aplicare, depăşeşte cu mult limitele admise chiar şi pentru organele de drept. Atît Poliţia, CNA, SIS şi organele Procuraturii - instituţii specializate în menţinerea statului de drept şi ordinii publice, nu pot aplica careva restricţii fără un control judiciar. Respectiv, organul fiscal nu întruneşte condiţiile minime pentru a putea face uz de o asemenea ingerinţă în drepturile fundamentale ale omului.
- Termenul de aplicare interdicţiei. De asemenea, articolul în cauză nu prevede limitele clare de timp pentru care poate fi aplicată această interdicţie, precum limita obligatori în care organul fiscal trebuie să ridice această interdicţie faţă de contribuabilul care a epuizat premisele.
- Subiecţii faţă de care poate fi aplicată interdicţia - redacţia articolului nu permite identificarea clară a subiecţilor faţă de care poate fi aplicată interdicţia. Spre exemplu, interpretarea extensivă a normei, ar presupune că aceasta s-ar extinde şi asupra administratorilor autorizaţi, care în virtutea atribuţiilor sale de serviciu, administrează afaceri care permanent au datorii la bugetul public naţional.
- notificarea restanţierilor despre aplicarea interdicţiei - luînd în consideraţie că aplicarea interdicţiei impune o imixiunea în drepturile fundamentale ale omului, este necesar ca autoritatea abilitată, să întreprindă toate măsurile posibile de notificare a contribuabilului, şi să nu se limiteze doar la notificare prin poştă. Actualmente, legislaţia nu prevede un mecanism obligatoriu pentru cetăţeni săi de a-şi declara contactele, iar principiul vizei de reşedinţă este unul depăşit şi un întotdeauna real eficient.
În contextul celor enunţate, considerăm că abilitarea organului fiscal de aplicare a cărorva interdicţii de genul dat este reglementată vag şi pune în pericol drepturile fundamentare ale omului, faţă de abuzurile din partea organelor fiscale. Considerăm că, în eventualitatea punerii în aplicare a unei astfel de norme, este necesară o reglementare mai minuţioasă a tuturor scenariilor de aplicare a acesteia pentru a fi folosită ca un instrument de motivare şi nici într-un caz ca instrument de sancţionare.
Se acceptă, cu excluderea propunerii din proiectul de lege.
Se acceptă, cu excluderea propunerii din proiectul de lege.
Se acceptă, cu excluderea propunerii din proiectul de lege.
Se acceptă, cu excluderea propunerii din proiectul de lege.
Se acceptă, cu excluderea propunerii din proiectul de lege.
Se acceptă, cu excluderea propunerii din proiectul de lege.
Se acceptă, cu excluderea propunerii din proiectul de lege.
Se acceptă, cu excluderea propunerii din proiectul de lege.
Se acceptă, cu excluderea propunerii din proiectul de lege.
Se acceptă, cu excluderea propunerii din proiectul de lege.
Se acceptă, cu excluderea propunerii din proiectul de lege.
Se acceptă, cu excluderea propunerii din proiectul de lege.
Se acceptă, cu excluderea propunerii din proiectul de lege.
Dostları ilə paylaş: |