Sinteza 29. 02. 2016 rezultatelor examinării propunerilor şi obiecţiilor organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice
Yüklə 3,33 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Casa naţională de asigurări sociale
- Banca Naţională a Moldovei (BNM)
- Ministerul Economiei Referitor la alin.(1) şi alin.(3) lit.e)
- Camera de Comerţ Americană din Moldova (AmCham Moldova)
- Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti
- Asocia ţia Auditorilor şi Consultanţilor în Management din Republica Moldova "Ecofin-Consult"
- Se acceptă
- Asociaţia Băncilor din Moldova (ABM)
- Asociaţia Investitorilor Străini (FIA)
- Ministerul Justiţiei Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare
- Uniunea Administratorilor Autori zaţi din Moldova
Articolul 180. Modificarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale (1) Modificarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale se efectuează prin: a) amînarea stingerii obligaţiei fiscale (stingerea se va face printr-o plată unică); b) eşalonarea stingerii obligaţiei fiscale (stingerea se va face în rate). (2) În cazurile prevăzute de prezentul articol, contribuabilul are dreptul la amînare sau eşalonare pe parcursul a 12 de luni consecutive din ziua încheierii contractului cu aplicarea unei majorări de întîrziere. (3) Amînarea sau eşalonarea cu calcularea unei majorări de întîrziere se acordă contribuabilului în cazul: a) prejudicierii lui materiale în urma unei calamităţi naturale, catastrofe tehnogene sau altor circumstanţe excepţionale şi inevitabile; b1) beneficierii de scutire personală stabilită la art.33 alin.(2); (4) Amînarea sau eşalonarea se acordă cu condiţia stingerii obligaţiei fiscale curente în perioada termenului de amînare sau de eşalonare. (5) Amînarea sau eşalonarea se acordă în baza unui contract-tip, aprobat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, care se încheie între organul fiscal şi contribuabil. Modul de intrare în vigoare, de suspendare, de modificare şi de reziliere a contractului este prevăzut în acesta, iar în cazul prevăzut de alin.(3) lit.a), cu acordul scris Inspectoratului Fiscal Principal de Stat. (6) În cazul nerespectării de către contribuabil a clauzelor contractului de amînare sau eşalonare, acesta este reziliat din momentul în care organul fiscal a depistat încălcările, iar pentru întreaga perioadă de amînare sau eşalonare se calculează majorări de întîrziere. (7) Nu se admite încheierea unui nou contract de amînare sau eşalonare a uneia şi aceleiaşi obligaţii fiscale cu contribuabilul care nu a îndeplinit condiţiile contractului precedent. (8) Pînă la expirarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale, modificat prin amînare sau eşalonare, nu se vor întreprinde acţiuni de executare silită asupra obligaţiei fiscale care este obiect al contractului.
,,Articolul 180. Modificarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale
(3) Amînarea sau eşalonarea stingerii obligaţiei fiscale se acordă contribuabilului, în următoarele cazuri: a) calamităţi naturale şi tehnogene; b) distrugerea accidentală a clădirilor de producţie; c) împrejurare imprevizibilă şi de neînlăturat, care împiedică în mod efectiv capacitatea de producţie pe o perioadă lungă de timp şi executarea obligaţiei contractuale a contribuabilului; d) datoriilor autorităţilor sau instituţiilor publice (finanţate de la bugetul public naţional) faţă de contribuabil, doar în limitele sumelor datorate, precum şi impozitelor şi taxelor aferente acestora; e) alte circumstanţe ce duc la imposibilitatea stingerii obligaţiilor fiscale, cu confirmarea documentară privind măsurile întreprinse de contribuabil pentru stingerea acestor obligaţii fiscale. Cazurile amînării sau eşalonării stingerii obligaţiei fiscale expuse la alin.(3) lit.a) – lit.c) urmează a fi confirmate prin acte emise de autorităţile competente. (4) Amînarea sau eşalonarea stingerii obligaţiei fiscale se acordă cu condiţia stingerii obligaţiei fiscale curente în perioada termenului de amînare sau eşalonare. (5) Amînarea sau eşalonarea stingerii obligaţiei fiscale se acordă în baza unui contract-tip, aprobat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, care se încheie între:
Modul de intrare în vigoare, de suspendare, de modificare şi de reziliere a contractului este prevăzut în acesta. (6) În cazul nerespectării de către contribuabil a clauzelor contractului de amînare sau eşalonare, acesta este nul din momentul în care organul fiscal a depistat încălcările. (7) Nu se admite încheierea unui nou contract de amînare sau eşalonare a uneia şi aceleiaşi obligaţii fiscale cu contribuabilul care nu a îndeplinit condiţiile contractului precedent. (8) Pînă la expirarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale, modificat prin amînare sau eşalonare, nu se vor întreprinde acţiuni de executare silită asupra obligaţiei fiscale care este obiect al contractului.”. Casa naţională de asigurări sociale la art.180 alin.(1) după sintagma bugetul public naţional de completat cu „сu excepţia bugetului asigurărilor sociale de stat». Asociaţia Auditorilor şi Consultanţilor în Management din Republica Moldova "Ecofin-Consult" In cazul în care va avea loc o împrejurare imprevizibilă şi de neînlăturat, care împiedică în mod efectiv capacitatea de producţie pe o perioadă lungă de timp şi executarea obligaţiei contractuale a contribuabilului, pentru a cere eşalonarea plăţii va fi necesar de prezentat un act confirmativ emis de autorităţile competente. Credem că urmează a se indica expres despre care autorităţi competente este vorba. Banca Naţională a Moldovei (BNM) La modificarea articolului 180, aliniatul 1: Noţiunea “rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei la creditele pe termen scurt” urmează să fie actualizată în conformitate cu Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei şi anume „rata dobînzii de politică monetară stabilită de Comitetul executiv al BNM şi publicată periodic de Banca Naţională”.
Referitor la modificarea propusă la art.180 alin.(7) din Codul fiscal, privind interzicerea încheierii unui nou contract de amînare sau eşalonare cu contribuabilul care nu a îndeplinit condiţiile contractului precedent, este necesar a se face distincţie între cazurile în care neexecutarea este sau nu imputabilă contribuabilului. Se acceptă, în următoarea redacţie: „(1) În cazul admiterii restanţelor la bugetul public naţional, cu excepţia bugetului asigurărilor sociale de stat, termenul de stingere a obligaţiei fiscale poate fi modificat, în conformitate cu prezentul articol, pe o perioadă maximă de 12 luni consecutive, cu calcularea unei majorări de întîrziere, în conformitate cu prevederile art.228, şi cu aplicarea măsurilor de asigurare a stingerii obligaţiei fiscale sub formă de gaj.”. Nu se acceptă. Conform art.606 din Codul civil, împrejurare imprevizibilă şi de neînlăturat, care împiedică în mod efectiv capacitatea de producţie pe o perioadă lungă de timp şi executarea obligaţiei contractuale a contribuabilului reprezintă forţă majoră. Reieţind din faptul că, confirmarea forţelor majore poate fi realizată de mai multe instituţii, acest fapt nu poate fi indicat în redacţia art.180. Se acceptă, în următoarea redacţie: „(1) În cazul admiterii restanţelor la bugetul public naţional, cu excepţia bugetului asigurărilor sociale de stat, termenul de stingere a obligaţiei fiscale poate fi modificat, în conformitate cu prezentul articol, pe o perioadă maximă de 12 luni consecutive, cu calcularea unei majorări de întîrziere, în conformitate cu prevederile art.228, şi cu aplicarea măsurilor de asigurare a stingerii obligaţiei fiscale sub formă de gaj.”. Se acceptă parţial, în următoarea redacţie: „(1) În cazul admiterii restanţelor la bugetul public naţional, cu excepţia bugetului asigurărilor sociale de stat, termenul de stingere a obligaţiei fiscale poate fi modificat, în conformitate cu prezentul articol, pe o perioadă maximă de 12 luni consecutive, cu calcularea unei majorări de întîrziere, în conformitate cu prevederile art.228, şi cu aplicarea măsurilor de asigurare a stingerii obligaţiei fiscale sub formă de gaj.”. Nu se acceptă. Norma respectivă este reglementată în art.180 din Codul fiscal de mai mulţi ani şi urmează afi menţinută şi în continuare, avînd funcţia de a responsabiliza contribuabilul la achitarea obligaţiilor fiscale şi aşa neachitate în termenul legal, dar eşalonate sau amînate, fapt ce îl avantajează faţa de alţi contribuabili, urmînd să asigure indiferent de circumstanţe achitarea sumelor eşalonate sau amînate. Articolul 187. Prezentarea dării de seamă fiscale (1) În cazurile prevăzute de legislaţia fiscală, contribuabilul este obligat să prezinte în termenul stabilit dări de seamă pentru fiecare tip de impozit sau de taxă. (2) Cu excepţia cazurilor expres prevăzute de legislaţia fiscală, contribuabilul este obligat să prezinte organului fiscal în care se află la evidenţă dări de seamă privind impozitele şi taxele.
la alineatul (2) cuvintele ,,organului fiscal în care se află la evidenţă” se înlocuiesc cu cuvintele ,,oricărui organ fiscal teritorial”; (21) Darea de seamă fiscală se prezintă utilizînd, în mod obligatoriu, metode automatizate de raportare electronică, în forma şi în modul reglementat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, după cum urmează: a) începînd cu 1 ianuarie 2012 – de către subiecţii înregistraţi în calitate de plătitori ai T.V.A. care se deservesc de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, Inspectoratul fiscal de stat pe municipiul Chişinău, Inspectoratul fiscal de stat pe municipiul Bălţi şi Direcţia administrării fiscale Comrat din cadrul Inspectoratului fiscal de stat pe unitatea teritorială autonomă Găgăuzia; b) începînd cu 1 ianuarie 2013 – de către subiecţii înregistraţi în calitate de plătitori ai T.V.A., cu excepţia celor specificaţi la lit.a). alineatul (21) se completează cu litera c) cu următorul cuprins: ,,c) începînd cu 01.01.2016 – de către subiecţii care au declarate subdiviziuni şi/sau au mai mult de 10 persoane angajate prin contract individual de muncă ori prin alte contracte în vederea executării de lucrări sau prestări de servicii.”;
Credem că această măsură nu este în spiritul conformării voluntare a contribuabililor întrucât aceasta nu se manifestă ca o pârghie de motivare a contribuabililor în utilizarea raportării electronice, ci de impunere a acestora şi de generare a unor costuri adiţionale. Mai mult decât atât, data preconizată a intrării în vigoare (01.01.2016) este una anterioară, creând astfel premise artificiale de nerespectare a legislaţiei fiscale de către contribuabili. În acest context, considerăm necesară revizuirea:
În opinia noastră termenul stabilit în proiect de 01.01.2016 nu mai este relevant, propunem aplicarea prevederii din 01.01.2017. Pentru evitarea unor situaţii confuze propunem stabilirea unui alt termen rezonabil la acest articol. Totodată, solicităm excluderea sintagmei ”subdivziuni şi/sau” din proiect. Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti Data indicată la lit. c) a art.187 din proiect, urmează a fi substituită cu o dată ulterioară şi nu una anterioară, or, 01.01.2016 este o dată depăşită, iar modificările Codului Fiscal aflîndu-se la nivel de proiect. În altă privinţă în nota informativă a proiectului se menţionează că modificările întroduse în proiectul vizat „ au drept scop perfecţionarea, concretizarea şi corelarea legislaţiei fiscale," în acest sens fiind necesară corelarea acesteia şi cu prevederile legislaţiei execuţionale.
Înţelegem, că această obligaţie se va răsfrîge asupra agenţilor economici care au înregistrate cel puţin 2 subdiviziuni, în cazul unei subdiviziuni nu va fi aplicabil. Avînd experienţa aplicării arbitrare a legislaţiei de către autorităţi, credem că urmează a se specifica expres, dacă e vorba despre cel puţin 2 subdiviziuni, sau e suficientă existenţa uneia. Ministerul Justiţiei Redacţia lit.c) propusă pentru completarea art.187 alin.(21), vizînd prezentarea dărilor de seamă pentru anumite categorii de subiecţi începînd cu 01.01.2016, se va revizui prin prisma principiului neretroactivităţii actului legislativ. Potrivit art.46 alin.(1) din Legea nr.780-XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative, actul legislativ produce efecte numai în timpul cît este în vigoare şi nu poate fi retroactiv sau ultraactiv. Obiecţie valabilă şi pentru Art. XIV referitor la modificarea Legii nr. 1056-XIV din 16 iunie 2000 pentru punerea în aplicare a Titlului VI din Codul fiscal (art. 4 alin. (3) lit. d)). Se acceptă în redacţia autorului: alineatul (21) se completează cu litera c) cu următorul cuprins: ,,c) începînd cu 01.07.2016 – de către subiecţii care au mai mult de 10 persoane angajate prin contract individual de muncă ori prin alte contracte în vederea executării de lucrări sau prestări de servicii.”; Se acceptă în redacţia autorului. A se vedea redacţia propusă mai sus. Se acceptă în redacţia autorului. A se vedea redacţia propusă mai sus. Se acceptă în redacţia autorului. A se vedea redacţia propusă mai sus. Articolul 188. Darea de seamă fiscală corectată (1) Darea de seamă fiscală corectată este versiunea dării de seamă fiscale precedente. (2) Contribuabilul care descoperă că darea de seamă fiscală prezentată anterior conţine o greşeală sau o omisiune are dreptul să prezinte o dare de seamă fiscală corectată, conform formularului şi modului de întocmire în vigoare pentru darea de seamă fiscală care se corectează. (3) Darea de seamă fiscală corectată, depusă înainte sau în termenul stabilit pentru prezentarea dărilor de seamă fiscale pe o anumită perioadă fiscală se consideră dare de seamă fiscală pentru perioada respectivă. (4) Darea de seamă fiscală corectată nu va fi luată în considerare şi, prin urmare, nu va fi modificată darea de seamă precedentă dacă cea corectată a fost prezentată: b) după emiterea de către conducerea organului care exercită controlul a unei decizii scrise cu privire la iniţierea efectuării unui control fiscal, al cărui obiect va fi şi darea de seamă prezentată greşit sau cu omisiuni; c) pe o perioadă supusă unei verificări documentare sau după ea.
„(41) Darea de seamă fiscală corectată va fi luată în consideraţie după efectuarea controlului fiscal, prin urmare va modifica darea de seamă precedentă dacă cea corectată a fost prezentată la solicitarea organului fiscal.”. Asociaţia Băncilor din Moldova (ABM) Considerăm neîntemeiată introducerea acestor cerinţe noi de recunoaştere a erorilor în dările de seamă doar după efectuarea controlului fiscal (mai ales aceasta se referă la prezentarea dării de seamă cu privire la impozitul pe venit din activitatea de întreprinzator). Aceasta va duce în mod cert la creşterea numărului controalelor fiscale din partea agenţilor fiscali. Înlăturarea erorilor constatate de sinestătător de către institruţiile financiare nu ar trebui să cadă sub necesitatea coordonării cu organele fiscale, iar modul de corectare a erorilor ar putea fi uşor verificat în cadrul controalelor generale efectuate la contribuabil. Nu se acceptă. Conform art.188 alin.(4) din Codul fiscal, darea de seamă fiscală corectată nu va fi luată în considerare şi, prin urmare, nu va fi modificată darea de seamă precedentă dacă cea corectată a fost prezentată. Astfel, norma propusă va permite acceptarea şi modificarea dării de seamă precedente prezentate greşit sau cu omisiuni de către contribuabil, dacă cea corectată (urmare efectuării controlului) a fost prezentată la solicitarea organului fiscal.
(1) Organul fiscal calculează impozitele şi taxele contribuabililor în urma controalelor fiscale, dacă au fost stabilite cazuri de nerespectare a legislaţiei fiscale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţia fiscală. (2) Dacă în timpul controlului fiscal sumele impozitelor şi taxelor care urmau să fie vărsate la buget nu pot fi determinate din lipsă de evidenţă contabilă ori din cauza ţinerii ei neconforme, dacă contribuabilul (reprezentantul acestuia) sau persoana lui cu funcţie de răspundere nu prezintă, în totalitate sau în parte, documentele de evidenţă şi/sau dările de seamă fiscale, organul fiscal calculează impozitele şi taxele prin metode şi din surse indirecte, efectuînd ulterior recalcularea lor după restabilirea evidenţei, în conformitate cu legislaţia, sau după prezentarea documentelor respective. (3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) pot fi aplicate persoanelor fizice cetăţeni ai Republicii Moldova care nu desfăşoară activitate de întreprinzător în cadrul utilizării metodelor indirecte de estimare în conformitate cu prevederile cap.111 din prezentul titlu.
Asociaţia Investitorilor Străini (FIA) Considerăm că introducerea in acest text a ”contribuţiilor sociale de stat obligatorii şi a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală” vine in contradicţie cu prevederile Codului fiscal, deoarece aceste contribuţii şi prime nu fac parte din lista taxelor şi impozitelor stabilite de sistemul fiscal al Republicii Moldova. Aceste obligaţii se reglementează de legi speciale aşa ca Legea bugetului de asigurări sociale de stat pe anul respectiv şi Legea de aprobare a fondurilor asigurărilor medicale obligatorii pe anul respectiv. Astfel propunem ca norma respectivă să fie exclusă din proiectul de lege. Se acceptă, cu excluderea propunerii din proiectul de lege. Articolul 196. Regulile generale de executare silită a obligaţiei fiscale (5) Organul fiscal este în drept să aplice una sau mai multe modalităţi de executare silită a obligaţiei fiscale. Executarea silită a obligaţiei fiscale în modul prevăzut la art.194 alin.(1) lit.b), c) şi d) se face în temeiul unei hotărîri emise de conducerea organului fiscal pe un formular tipizat aprobat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, care are valoare de document executoriu.
,,Din momentul emiterii şi aducerii la cunoştinţa contribuabilului a hotărîrii de executare silită a obligaţiei fiscale, se interzice înstrăinarea de către contribuabil a bunurilor sub orice formă, inclusiv grevarea acestora, iar în cazul în care se admit asemenea cazuri, actele respective sînt nule de drept. Prevederile prezentului alineat nu se aplică bunurilor sechestrate sau gajate pînă la emiterea hotărîrii de executare silită a obligaţiei fiscale.”. Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti Completarea respectivă o găsim nejustificată. Aceasta, creîndu-i statului - în calitatea sa de creditor condiţii absolut diferite în comparaţie cu alte persoane care deţin aceiaşi calitate în contextul documentelor executorii specificate la art.11 Cod de executare al Republicii Moldova. Mai mult, unul din principiile de bază ale legislaţiei execuţionale este principiul egalităţii, care prevede condiţii similare de punere în executare a documentelor executorii. Prioritatea statului în raport cu alţi creditori este subliniată la art.145 Cod de executare, potrivit căruia impozitele, taxele, amenzile, penalităţile şi alte plăţi aferente bugetului public naţional, sînt atribuite la categoria a doua de creanţe. La fel, art.68 al Legii finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar - fiscale, prevede posibilitatea creditorului de a solicita executorului judecătoresc iniţierea executării silite, conform procedurii stabilite de Codul de executare, doar după expirarea termenului de 6 luni de la data prezentării documentului executoriu administratorilor de bugete sau autorităţilor bugetare respective. În această consecutivitate, precizăm că completarea sus-enunţată cauzează discriminarea altor creditori în raport cu statul, în ceea ce priveşte dreptul de acces la justiţie şi executarea hotărîrii judecătoreşti în termeni rezonabili. Executarea hotărîrii judecătoreşti este considerată ca fâcînd parte din procesul judicicar în sensul art. 6 din CEDO, fiind impusă necesitatea garantării justiţiabilului accesului liber la justiţie prin executarea silită. Concomitent, CEDO statuează în repetate rînduri că dreptul de acces la justiţie ar fi iluzoriu şi lipsit de eficienţă practică dacă ordinea juridică internă a statului, care respectă preeminenţa dreptului, ar permite ca o hotărîre judecătorească sau alt înscris ce constituie titlu executoriu să rămînă neexecutată în detrimentul unei părţi. Statul în calitate de depozitar al forţei publice este chemat să manifeste un comportament vigilent şi să-1 asiste pe creditor în executarea hotârîrii care îi este favorabilă, dreptul la executarea unei hotărîri judecătoreşti fiind unul dintre aspectele dreptului de acces la justiţie şi reclamă, prin natura sa, o reglementare din partea statului. Asigurarea unei executări efective, în calitate de obligaţie îi revine statului în general, considerent din care în eventualitatea constatării unei încălcări în ceea ce priveşte executarea hotărîrii judecătoreşti în termen rezonabil, prejudiciul cauzat urmează a fi reparat de către stat şi ulterior, doar în cazul constatării vinovăţiei altei persoane (decît statul) în ceea ce priveşte încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, statul are drept de regres faţă de persoana vinovată. Acesta fiind remediul eficient de apărare a dreptului la executare în termen rezonabil. Potrivit, prevederilor Hotărîrii Plenului Curţii Supreme de Justiţie cu privire la aplicarea de către instanţele judecătoreşti a unor prevederi ale Codului de Executare al Republicii Moldova nr. 10 din 16.12.2013, nu numai neexecutarea unor hotărîri judecătoreşti definitive, ci şi amînarea momentului la care ea îşi produce efectele poate face dreptul la un proces echitabil inoperant şi iluzoriu în detrimentui uneia dintre părţi. Ministerul Economiei Amendamentele propuse nu se susţin. În acest sens, invocăm şi statuările expuse în Hotărîrea Curţii Constituţionale nr.21 din 20.10.2011 privind interpretarea articolului 46 alin.(3) din Constituţie, potrivit cărora „prezumţia caracterului licit al dobândirii averii, prevăzută de alineatul (3) al articolului 46 din Constituţie, constituie o garanţie constituţională a dreptului de proprietate privată, fiind în deplină concordanţă cu alineatul (1) din acelaşi articol, potrivit căruia: „Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sînt garantate”. Mai mult, instituirea sancţiunii nulităţii în cazul înstrăinării gajului aduce încălcări şi principiului opozabilităţii gajului faţă de terţi. Or, conform art.486 alin.(2) al Codului civil „bunul grevat cu gaj se consideră liber de gaj în cazul în care dobînditorul consideră cu bună-credinţă că nu există gaj şi nu sînt circumstanţele în a căror virtute ar fi trebuit să ştie despre existenţa gajului”. Prin urmare, întemeindu-ne argumentele pe principiul conform căruia orice act sau fapt juridic este prezumat licit pînă la proba contrarie, considerăm că, declararea nulităţii unui act juridic prin care un terţ de bună-credinţă a dobîndit dreptul de proprietate sau de gaj asupra unui bun, drept o normă ce contravine actelor legislative menţionate. Eventual soluţia propusă de autori ar putea fi acceptată doar în cazul în care executarea silită a obligaţiei fiscale este efectuată în temeiul unei hotărîri definitive a instanţei judecătoreşti.
Nu susţinem amendamentele propuse la art.196 alin.(5), potrivit cărora din momentul emiterii şi aducerii la cunoştinţa contribuabilului a hotărîrii de executare silită a obligaţiei fiscale, se interzice înstrăinarea de către contribuabil a bunurilor sub orice formă, inclusiv grevarea acestora, iar în cazul în care se admit asemenea cazuri, actele respective sunt nule de drept. Instituirea sancţiunii nulităţii în cazul înstrăinării bunului, inclusiv grevării acestora, aduce atingere drepturilor atît a proprietarului cît şi dobînditorului bunurilor înstrăinate sau grevate. Pornind de la scopul autorului de a sancţiona debitorul obligaţiei fiscale, este inadmisibil de sancţionat terţii de bună credinţă. Se impune necesitatea înregistrării gajului legal şi doar din acel moment terţii pot suporta consecinţe. În acest caz, nu este necesar a se stabili nulitatea actului juridic, ci dobîndirea grevată de gaj. Al doilea enunţ din amendamentul propus la art.196 alin.(5) este inutil în partea în care repetă prima propoziţie şi inadmisibil în partea în care exceptează toate operaţiunile anterioare, înclusiv înstrăinarea.
Considerăm că, această normă contravine în totalitate principiilor relaţiilor civile în societate, precum şi conţine elemente serioase de imixiune în activitatea de întreprinzător. Autorităţile conştientizează că imixiunea organelor de control în activitatea economică este în defavoarea creşterii economie. Pe de o parte, Guvernul Republicii Moldova examinează posibilitatea impunerii unui moratoriu la controalele organelor abilitate, iar pe de alta, admite un şir de împuterniciri care nu se încadrează în această logică a politicilor economice. Din punct de vedere juridic, nulitatea absolută a unei tranzacţii poate fi admisă doar în condiţiile legii, care sunt expres menţionate în legislaţia civilă. În aceste situaţii, opinăm că poate fi doar nulitate relativă a actelor. De asemenea, norma în cauză contravine principiului certitudinii juridice, deoarece voinţa părţilor este afectată de o situaţie care nu ţine de ei. Totodată, sintagma "Din momentul emiterii şi aducerii la cunoştinţa contribuabilului" are două termene de timp de aplicare care rareori pot coincide (de emitere, de aducere la cunoştinţă), ceea ce poate servi un temei pentru abuz în privinţa unor întreprinzători. Sintagma "se interzice înstrăinarea de către contribuabil a bunurilor sub orice formă, inclusiv grevarea acestora" norma în cauză nu este clară, deoarece poate afecta direct capacitatea economică a contribuabilului şi cauza prejudicii considerabile, în cazul producerii şi realizării bunurilor uşor alterabile. Drept urmare, considerăm că propunerea de modificare în cauză urmează a fi exclusă, deoarece contravine mai multor principii şi prevederi legale în vigoare. Se acceptă, cu excluderea propunerii din proiectul de lege. Se acceptă, cu excluderea propunerii din proiectul de lege. Se acceptă, cu excluderea propunerii din proiectul de lege. Se acceptă, cu excluderea propunerii din proiectul de lege. Yüklə 3,33 Mb. Dostları ilə paylaş:
|