Sociologia migraţiei Teorii şi studii de caz româneşti

Bibliografie
Appadurai, A., Modernity at large: Cultural dimensions of globalization, University of Minnesota Press, Minneapolis, MN, 1996.

Bădescu, G., „Romanian labor migration and citizenship”, în Pop, D., (ed.) New patterns of labour migration in central and eastern Europe, Editura AMM, Cluj-Napoca, Romania, 2004.

Bárdi, N., „Hungary and the Hungarians living abroad: a historical outline”, Regio, 2003, 121–38.

Basch, L. şi alţii, Nations unbound: Transnational projects, postcolonial predicaments, and deterritorialized nation-states, Gordon and Breach, New York,1994.

Billig, M., Banal nationalism, Sage Publications, London, 1995.

Biró, A.Z., „Egyéni és kollektí v identitás a kilépési gyakorlatban”, în Kommunikációs Antropológiai Munkacsoport – Regionális és Antropológiai Kutatások Központja (ed.), Elvándorlók? Vendégmunka és életforma a Székelyföldön, Pro-Print Könyvkiadó, Miercurea-Ciuc,1996.

Biró, A.Z., „«Csúcsok» és hétköznapok: szempontok a magyar-magyar reláció társadalomtudományi elemzéséhez”, în Glatz, F. (ed.), Magyarország és a magyar kisebbségek: Történeti és mai tendenciák, Magyar Tudományos Akadémia, Budapest, 2002.

Bonacich, E., „A theory of ethnic antagonism: the split labor market”, American Sociological Review 37(5), 1972, 547–559.

Bourdieu, P., „The social space and the genesis of groups”, Theory and Society 14(6), 1985, 723–744.

Bourdieu, P., „Identity and representation: elements for a critical reflection on the idea of region”, în Thompson, J. (ed.), Language and symbolic power, Cambridge, Polity Press, 1991.

Brubaker, R., Citizenship and nationhood in France and Germany, Harvard University Press, Cambridge, MA, 1992.

Brubaker, R., „National minorities, nationalizing states, and external national homelands in the new Europe”, în Brubaker, R., Nationalism reframed: Nationhood and the national question in the new Europe, Cambridge University Press, Cambridge, 1996.

Brubaker, R., „Migrations of ethnic unmixing in the «New Europe»”, International Migration Review 32(4), 1998, 1047–1065.

Brubaker, R. şi alţii, „Ethnicity as cognition”, Theory and Society 33(1), 2004, 31–64.

Brubaker, R. şi alţii, Nationalist politics and everyday ethnicity in a Transylvanian town, Princeton University Press, Princeton, NJ, 2006.

Caplan, R., Feffer, J. (eds.), Europe’s new nationalism: States and minorities in conflict, Oxford University Press, New York, 1996.

Centrul de Cercetare a Relaţiilor Interetnice (nedatat). Romániai magyarok röntgenképe, manuscris, 1999.

Cesarani, D., Fulbrook, M. (eds.), Citizenship, nationality and migration in Europe, Routledge, London, 1996.

Császár, M., „A kedvezménytörvény romániai gyakorlatáról – magyar igazolvány iránti kérelmek számának alakulása”, Demográfia (3–4), 2004, 321–334.

Csata, Z., Kiss, T., „Migrációs potenciál Erdélyben”, Erdélyi Társadalom 1(2), 2003, 7–38.

Csepeli, G. şi alţii, Nemzetek egymás tükrében: Interetnikus viszonyok a kárpátmedenceben, Balassi Kiadó, Budapest, 2002.

Csergő, Z., Goldgeier, J.M., „Nationalist strategies and European integration”, Perspectives on Politics 2(1), 2004, 21–37.

Deets, S., Stroschein, S., „Dilemmas of autonomy and liberal pluralism: examples involving Hungarians in Central Europe”, Nations and Nationalism 11(2), 2005, 285–305.

Fábián, Z., „Vélemények a cigányokról és az idegenellenesség Magyarországon”, în Sik, E., Tóth, J. (eds.), Idegenek Magyarországon. MTA Politikai Tudományok Intézete Nemzetközi Migráció Kutatócsoport Évkönyve, Budapest, 1998.

Fábián, Z. şi alţii, „Unióra várva: előí télet, xenofóbia és európiai integráció”, în Lukács, É., Király, M. (eds.), Migrációés Európai Unió, Szociális és Családügyi Minisztérium, Budapest, 2001.

Feischmidt, M., „A határ és a román stigma”, în Kovács, N. şi alţii (eds.), Tér és terep: Tanulmányok az etnicitás és az identitás kérdésköréből. Akadémiai Kiadó, Budapest, 2004.

Fowler, B., „Fuzzing citizenship, nationalising political space: a framework for interpreting the «Status Law» as a new form of kin-state policy in central and eastern Europe”, în Kántor, Z. şi alţii (eds.), The Hungarian Status Law: Nation building and/or minority protection, Slavic Research Center, Sapporo, Japan, 2004.

Fox, J.E., „National identities on the move: Transylvanian Hungarian labour migrants in Hungary”, Journal of Ethnic and Migration Studies 29(3), 2003, 449–466.

Giddens, A., A contemporary critique of historical materialism: The nation-state and violence, Vol. 2, University of California Press, Berkeley, CA, 1987.

Gödri, I., „A környező országokból érkező bevándorlók beilleszkedése magyarországon”, Demográfia (3–4), 2004a, 265–299.

Gödri, I., „A special case of international migration: Ethnic Hungarians migrating from Transylvania to Hungary”, Yearbook of Population Research in Finland, 40, 2004b, 1–28.

Guibernau, M., Nations without states: Political communities in a global age, Polity Press, Cambridge, 1999.

Hannerz, U., Transnational connections: Culture, people, places, Routledge, London, 1996.

Hárs, Á., „Mi korlátozza a külföldi munkavállalók keresletét?”, în Tóth, P.P., Illés, S. (eds.), Migráció: Tanulmánygyűjtemény, Vol. 2, KSH Népességtudományi Kutató Intézet, Budapest, 1999.

Hárs, Á., „A kedvezménytörvény várhatóhatása a magyar munkaerőpiacra”, în Örkény A. (ed.), Menni vagy maradni? Kedvezménytörvény és migrációs várakozások, MTA Kisebbségkutató Intézet, Budapest, 2003.

Hárs, Á., Tóth, J., Munkavállalás és EU csatlakozás: a személyek szabad mozgásának és a külföldiek foglalkoztatásának egyes, a munkaerőpiacra gyakorolt hatásáról, lucrare pregătită pentru Miniszterelnöki Hivatal Nemzeti Fejlesztési Terv és EU Támogatások Hivatala, 2003.

Hedetoft, U., Hjort, M. (eds.), The postnational self: Belonging and identity, University of Minnesota Press, Minneapolis, MN, 2002.

Hroch, M., Social preconditions of national revival in Europe: A comparative analysis of the social composition of patriotic groups among the smaller European nations, Columbia University Press, New York, 2000 (1985).

Joppke, C., Immigration and the nation-state: The United States, Germany, and Great Britain, Oxford University Press, Oxford, 1999.

Joppke, C., Selecting by origin: Ethnic migration in the liberal state, Harvard University Press, Cambridge, MA, 2005.

Juhász, J., „Illegal labour migration and employment in Hungary”, International Migration Papers (30), International Labour Office, Geneva, 1999.

Kántor, Z., „Nationalizing minorities and homeland politics: the case of the Hungarians in Romania”, în Trencsényi, B. şi alţii (eds.), Nation-building and contested identities: Romanian and Hungarian case studies, Regio Books, Budapest, 2001.

Kántor, Z. şi alţii (eds.), „Hungarian Standing Conference”, în The Hungarian Status Law: Nation building and/or minority protection, Slavic Research Center, Sapporo, Japan, 2004.

Keating, M., „European integration and the nationalities question”, Politics and Society 32(3), 2004, 367–388.

Kis, J., „Nation-building and beyond”, în Kymlicka, W., Opalski, M. (eds.), Can liberal pluralism be exported? Western political theory and ethnic relations in eastern Europe, Oxford University Press, Oxford, 2001.

Kovács, M.M., „The politics of non-resident dual citizenship in Hungary”, Regio 8, 2005, 50–72.

Kürti, L., The remote borderland: Transylvania in the Hungarian imagination, State University of New York Press, Albany, NY, 2001.

Kymlicka, W., Opalski, M. (eds.), Can liberal pluralism be exported? Western political theory and ethnic relations in eastern Europe, Oxford University Press, Oxford, 2001.

Levy, D., Weiss, Y. (eds.), Challenging ethnic citizenship: German and Israeli perspectives on migration, Berghahn Books, New York, 2002.

Mák, F., „Az új nemzeti politika és a Határon Tú li Magyarok Hivatala (1989–1999): a nemzeti érdekek és a politikai gondolkodás megú julása”, Magyar Kisebbség (3), 2000.

Mann, M., The sources of social power: The rise of classes and nation-states, 1760–1914, Vol. 2, Cambridge University Press, New York, 1993.

McGarry, J., Keating, M. (eds.), European integration and the nationalities question, Routledge, London, 2006.

Miles, R., Racism and migrant labour, Routledge & Kegan Paul, London, 1982.

Mungiu-Pippidi, A., Transilvania subiectivă, Humanitas, Bucureşti, 1999.

Pulay, G., „A vendégmunka mint életforma: széki épí tőmunkások Budapesten”, în Feischmidt, M. (ed.), Erdély-(de)konstrukciók: Antropológiai kísérletek, Erdély-mítoszok és nemzeti önreprezentáció, erdélyi és magyarországi magyarok viszonyának értelmezésére, Néprajzi Múzeum, PTE Kommunikáció- és Médiatudományi Tanszék, Budapest, 2005.

Rothschild, J., Ethnopolitics: A conceptual framework, Columbia University Press, New York, 1981.

Schöpflin, G., Nations, identity, power: The new politics of Europe, Hurst & Company, London, 2000.

Sik, E., „«Emberpiac» a Moszkva téren”, Szociológiai Szemle 9(1), 1999, 97–119.

Sik, E., Simonovits, B., A migrációs potenciál mértéke és társadalmi bázisa a kárpát-medencei magyarok körében, MTA Kisebbségkutató Intézet, Budapest, 2003.

Simonovits, B., „A kárpát-medencei magyarok munkaerő migrációjának tervezett irányai”, în Örkény, A. (ed.), Menni vagy maradni? Kedvezménytörvény és migrációs várakozások, MTA Kisebbségkutató Intézet, Budapest, 2003.

Skrentny, J. şi alţii, „Defining nations across borders: state preferences for co-ethnic return migrants in Europe and east Asia”, lucrare prezentată la Întâlnirea Anuală a Asociaţiei Sociologilor Americani, Philadelphia, PA, 13–16 august, 2005.

Smith, A.D., Nations and nationalism in a global era, Polity Press, Cambridge, 1995.

Snyder, J., From voting to violence: Democratization and nationalist conflict, W.W. Norton, New York, 2000.

Soysal, Y.N., Limits of citizenship: Migrants and postnational membership in Europe, The University of Chicago Press, Chicago, IL, 1994.

Spohn, W., Triandafyllidou, A. (eds.), Europeanisation, national identities and migration: Changes in boundary constructions between western and eastern Europe, Routledge, London, 2003.

Stewart, M., „The Hungarian Status Law: a new European form of transnational politics?”, Diaspora 12(1), 2003, 67–101.

Suny, R.G., Kennedy, M.D. (eds.), Intellectuals and the articulation of the nation, The University of Michigan Press, Ann Arbor, MI, 2001.

Szakáts, M.E., „Az Erdélyből áttelepült magyarok otthonképe”, în Sik, E., Tóth, J. (eds.), Táborlakók, diaszpórák, politikák, MTA Politika Tudományok Intézete Nemzetközi Migráció Kutatócsoport Évkönyve, Budapest, 1996.

Torpey, J., The invention of the passport: Surveillance, citizenship and the state, Cambridge University Press, Cambridge, 2000.

Tóth, P.P., Haza csak egy van? Menekülők, bevándorlók, új állampolgárok Magyarorszagon (1988–1994), Püski Kiadó, Budapest, 1997.

Tóth, P.P., Turai, T., „A magyar lakosság külföldiekhez valóviszonyáról szóló szakirodalom összefoglalása”, Szociológiai Szemle (4), 2003, 107–132.

Triandafyllidou, A., Immigrants and national identity in Europe, Routledge, London, 2001.

Tsuda, T., Strangers in the ethnic homeland: Japanese Brazilian return migration in transnational perspective, Columbia University Press, New York, 2003.

Verdery, K., National ideology under socialism: Identity and cultural politics in Ceauşescu’s Romania, University of California Press, Berkeley, CA, 1991.

Verdery, K., „Beyond the nation in eastern Europe”, Social Text (38), 1994, 1–19.

Waldinger, R., Fitzgerald, D.,”Transnationalism in question”, American Journal of Sociology 109(5), 2004, 1177–1195.

Weaver, E.B., National narcissism: The cult of nation and gender in Hungary, Peter Lang, Oxford, 2006.

PARTEA A TREIA

MODELE DE MIGRAŢIE ROMÂNEASCĂ ŞI DINAMICI GLOBALE

Migraţia transnaţională ca imobilitate relativă într-o lume globalizată¹⁰³
Thomas FAIST

Pe de o parte, din cauza numărului crescând de migranţi, migraţia transnaţională este interpretată deseori ca un tip de globalizare. Pe de altă parte, putem remarca faptul c din totalul populaţiei lumii, procentul de migranţi nu a crescut semnificativ în ultima jumătate de secol. Însă ambele perspective trec cu vederea interogaţia sociologică centrală a imobilităţii relative: de ce sunt atât de puţini migranţi transnaţionali din cele mai multe locaţii din aşa-numitele ţări în curs de dezvoltare şi de tranziţie? De ce există, pe de altă parte, atât de mulţi migranţi din doar câteva locaţii, puţine la număr, din sud¹⁰⁴ şi est către nord şi vest? O analiză sistematică a factorilor imobilităţii şi mobilităţii relevă că resursele importante sunt, de regulă, concentrate la nivel local (local assets). În orice caz, migraţia transnaţională poate fi înţeleasă foarte bine din perspectiva mobilităţii crescânde a forţei de muncă calificate sau a densităţii crescânde a fluxurilor informaţionale şi a posibilităţilor de transport, ca un exemplu de transnaţionalizare a culturii şi vieţii cotidiene (lebensweltlich, n.tr., lumilor vieţii), în care resursele preponderent locale sunt mobilizate de către migranţi dincolo de frontierele statale.

1. Globalizare şi neglobalizare
După cum se ştie, mobilitatea spaţială a persoanelor reprezintă, pe lângă fertilitate şi mortalitate, al treilea factor decisiv al evoluţiei populaţiei. În ultimele decenii, imigraţia a jucat un rol principal în cazul creşterii populaţiei multor ţări OECD¹⁰⁵ , iar conform prognozelor existente îmbătrânirea rapidă a societăţilor industriale vestice poate fi cel puţin încetinită şi prin urmare ameliorată prin imigraţie (United Nations Secretariat, 2001). Migraţia transnaţională care stă la baza unor astfel de analize este însă interpretată în moduri variate de observatorii interesaţi.

Conform uneia dintre versiuni, care poate fi numită scenariu de mobilitate, migraţia transnaţională a crescut continuu în ultimele decenii şi va genera o problemă a controlului tot mai mare pentru ţările bogate, chiar şi în cazul aplatizării curbelor de creştere a populaţiei din ţările în curs de dezvoltare. Conform acestei reprezentări, diferenţele de dezvoltare socio-economică foarte mari între statele bogate şi cele sărace, războaiele, catastrofele ecologice, schimbările climaterice şi mai ales războaiele civile pot duce la o creştere a potenţialului de migraţie. La o primă analiză, scenariul de mobilitate pare plauzibil. Numărul absolut al migranţilor transnaţionali era, la limita dintre milenii, într-adevăr sensibil mai mare decât la mijlocul anilor ‘60 (tabelul 1): numărul persoanelor care trăiesc în afara ţărilor lor de origine s-a dublat între 1965 şi 2005. El a crescut de la circa 75 de milioane la aproximativ 135 de milioane¹⁰⁶. În ansamblu, scenariul de mobilitate corespunde imaginii dominante despre globalizare, în care toate fluxurile transfrontaliere – de capital, de mărfuri, de servicii şi de persoane – sunt supuse în mod asemănător unei transnaţionalizări. Presupoziţia scăderii capacităţii statelor naţionale de a controla fluxul transfrontalier, cum ar fi cel al capitalului financiar, joacă rolul unui exemplu foarte sugestiv care este transferat şi asupra migraţiei (vezi Castles, Miller, 1993).

Tabelul 1: Migraţia globală (stocks), 1960-2005^107
în milioane
An: Regiune:	1960	1965	1970	1975	1980	1985	1990	1995	2000	2005
Întreaga lume	75,5	78,4	81,3	86,8	99,3	111,0	154,9	165,1	176,7	190,6
Regiuni dezvoltate	32,3	35,4	38,4	42,5	47,5	53,6	82,4	94,9	105,0	115,4
Regiuni mai puţin dezvoltate	43,1	43,0	43,0	44,3	51,8	57,4	72,6	70,2	71,7	75,2
Cele mai subdezvoltate ţări	6,4	7,0	7,2	6,8	9,1	9,1	11,0	12,2	10,2	10,5

Sursa: Date furnizate de Population Division of the Department of Economic and Social Affairs of the United Nations Secretariat (2006a; 2006b).
O perspectivă opusă acestei interpretări, ideea imobilităţii, este mult mai precaută. Această concepţie reduce ameninţarea aparentă pe care o constituie migraţia transnaţională, atrăgând atenţia asupra faptului că în prezent doar aproximativ 3% din populaţia globului trăiesc în afara graniţelor ţărilor de origine (vezi tabelul 2). Cu toate că numărul total al migranţilor a sporit în general, creşterea populaţiei a făcut ca de la mijlocul anilor ‘60 procentul relativ al migranţilor transnaţionali în cadrul populaţiei totale a lumii să crească foarte puţin. Chiar şi într-o perspectivă istorică comparată, migraţiile actuale, atât migraţia de masă, cât şi fluxurile de migraţie în lanţ, sunt caracterizate printr-o creştere de 2-4 milioane de persoane anual, fără a fi spectaculoasă. Astfel, volumul relativ al migraţiei transnaţionale voluntare din Europa secolului XX şi începutului secolului XXI a fost chiar mai mic decât în secolul XIX (vezi Segal, 1993). În ansamblu, conceptul imobilităţii atrage atenţia asupra faptului că nu toţi factorii de producţie sunt supuşi în aceeaşi măsură proceselor de globalizare, respectiv de transnaţionalizare. Din această perspectivă, mobilitatea transnaţională de persoane devine un caz de neglobalizare. State suverane, cel puţin cele din nord, par a fi totuşi capabile să îşi controleze cu succes frontierele din acest punct de vedere (Faist, Ette, 2007; vezi şi Torpey, 2000), chiar dacă încălcările iregulare arată totuşi că există o problemă a controlului frontalier.

Tabelul 2: Migraţia globală (stocks), 1960-2005
Procent din populaţie
An: Regiune:	1960	1965	1970	1975	1980	1985	1990	1995	2000	2005
Întreaga lume	2,5	2,3	2,2	2,1	2,2	2,3	2,9	2,9	2,9	2,9
Regiuni dezvoltate	3,4	3,5	3,6	3,9	4,2	4,6	7,2	8,1	8,8	9,5
Regiuni mai puţin dezvoltate	2,1	1,8	1,6	1,5	1,6	1,6	1,8	1,6	1,5	1,4
Cele mai subdezvoltate ţări	2,6	2,5	2,3	1,9	2,3	2,0	2,1	2,0	1,5	1,4

Sursa: Calcule proprii (procente) pe baza datelor furnizate de Population Division of the Department of Economic and Social Affairs of the United Nations Secretariat (2006a; 2006b).
Problema care rezultă din aceste două interpretări fundamental opuse duce la enigma imobilităţii relative. Imobilitatea ocupă un punct central pentru că doar o mică parte dintre toţi migranţii potenţiali sunt cu adevărat migranţi transnaţionali, ceea ce face ca potenţialul de migrare să fie cu mult mai mare decât numărul, respectiv procentul migranţilor reali. Prin migranţi potenţiali înţelegem aici acei migranţi care au motive şi oportunităţi pentru migraţia transnaţională. Această imobilitate poate fi considerată ca relativă în primul rând pentru că în anumite cazuri de migraţie transnaţională sud-nord se ajunge la o migraţie de masă, iar în al doilea rând pentru că persoanele se deplasează şi în interiorul ţărilor de origine, de exemplu în cadrul migraţiei rural-urban. Aşa este mobilitatea din interiorul Chinei, care depăşeşte migraţia transnaţională din China către alte ţări.

Fără îndoială că procesele de globalizare promovează migraţia transnaţională. Spre exemplu, atunci când globalizarea este înţeleasă ca dinamică transfrontalieră a fluxurilor de informaţii sau a mijloacelor ieftine de transport. Proliferarea prin mass-media a oportunităţilor de migraţie, recrutarea dinspre ţările de imigraţie şi costurile de transport suportabile reprezintă câţiva dintre factorii care favorizează migraţia transnaţională (Eurostat, 1995). Globalizarea joacă un rol şi în cazul în care considerăm universalizarea crescândă a unor metaprincipii, precum drepturile omului sau democraţia, ca fundament al guvernării politice legitime. Acest fapt se oglindeşte, de exemplu, în „cel de-al treilea val” al democratizării începând cu finele anilor ‘80 (Huntington, 1991)¹⁰⁸. În mod formal, din cauza limitării dreptului de emigrare, în sistemele autoritare există mai puţine posibilităţi pentru deplasarea geografică decât în sistemele democratice. În opoziţie cu acestea, sistemele democratice sau cvasidemocratice nu impun de regulă, restricţii mari pentru cetăţenii proprii. Acest lucru se poate observa începând cu sfârşitul anilor ‘80 nu doar în cazul statelor est-europene, prin renunţarea la politica frontierelor închise („closed borders”) din Europa după încetarea conflictului est-vest, dar şi în contextul sud-nord (Dowty, 1987). Pe de altă parte, globalizarea influenţează şi reglementarea migraţiei în ţările de imigraţie. Sisteme politice liberal-democratice sunt legate prin dreptul internaţional de regimuri internaţionale cum ar fi Convenţia pentru refugiaţi de la Geneva şi regulile umanitare ale reîntregirii familiei. Mecanismul regimurilor internaţionale – deci regulile şi normele cu caracter obligatoriu existente în relaţiile dintre state – acţionează mai ales în cazul migraţiilor deja începute, împiedicând statele de imigraţie să îşi schimbe unilateral şi spontan obligaţiile ce le revin în privinţa drepturilor omului (Hollifield, 1992)¹⁰⁹.

Procesele de globalizare nu au însă un efect constant nici la nivel transnaţional, nici la nivel subnaţional¹¹⁰ (Held şi alţii, 1999). Astfel, numărul celor care au migrat din Africa subsahariană către Europa este mai mic decât al celor care au plecat din Africa de Nord (mediteraneeană) către Europa de Sud (Hammar şi alţii, 1997, 7). O analiză mai atentă a ţărilor actuale de emigraţie– precum Mexic, Turcia sau Filipine – arată că în aceste state există, la nivel subnaţional, regiuni cu acelaşi nivel de dezvoltare economică şi libertăţi politice în care migraţia transnaţională este complet diferită (printre altele, Eurostat, 2000).

Întrebarea pe care încercăm să o clarificăm în continuare este de ce în afara graniţelor migrează doar puţini dintre potenţialii migranţi. Aici nu sunt luate în considerare părerile conform cărora aceste migraţii sunt prea mici pentru a fi analizate sau opiniile conform cărora migraţiile sunt chiar de dorit pentru scopuri economico-demografice (de exemplu, multe articole în Bade, Münz, 2002), sau cele care stigmatizează migraţiile ca fiind noi migraţii apocaliptice care fragmentează multietnic societăţi naţionale omogene cultural şi care produc mai degrabă probleme pe piaţa muncii şi a asigurărilor sociale din cauza capitalului cultural considerat insignifiant (Birg, 2001). De aceea, întrebările potrivite nu ar fi de ce există atâţia migranţi transnaţionali sud – nord sau de ce există atât de puţini migranţi transnaţionali. În schimb, întrebările relevante din punct de vedere sociologic sunt, în primul rând, de ce sunt atât de puţini migranţi dinspre cele mai multe regiuni sudice spre nord şi, în al doilea rând, de ce există atât de mulţi migranţi din aşa puţine locuri din sud spre relativ puţine locaţii din nord. Atât teza mobilităţii, cât şi cea a imobilităţii – dar şi tezele globalizării şi neglobalizării – se aplică doar parţial şi trebuie înlocuite printr-o interpretare diferenţiată.

Analiza poate porni de la două supoziţii plauzibile: în primul rând nu merită cercetate exclusiv cauzele macrostructurale ale migraţiei sud – nord, cum ar fi, de exemplu, dezechilibrele socio-economice între Sud şi Nord, sau asuprirea politică în ţările de origine. Trebuie în schimb să ne interogăm asupra resurselor care trebuie activate pentru ca potenţialii migranţi să devină migranţi efectivi. În cercetarea mişcărilor sociale, prăpastia care se cască parţial între potenţialii migranţi şi cei care migrează efectiv este o problemă cunoscută de mult timp (McPhail, Miller, 1973). Aici nu este vorba, în primul rând, doar de transferul capitalului economic, sub formă de bani, sau de capital cultural, sub formă de calificări, şi anume diplome de studii. Un rol important îl are mai degrabă transferul de legături sociale şi simbolice – adică tranzacţii între persoane şi colectivităţi. Legăturile sociale şi simbolice sunt un exemplu tipic pentru astfel de resurse locale. Acestea pot fi transferate în anumite condiţii, cum sunt, spre exemplu, migraţia pionierilor, reţele sau recrutarea instituţionalizată. Astfel, apropierea socială nu este în mod necesar legată de o apropiere geografică (Simmel, 1992, partea IX).

În al doilea rând, trebuie diferenţiat între migraţia transnaţională şi schimbul de bunuri, capital şi servicii. Mobilitatea spaţială transfrontalieră depinde de legăturile sociale şi culturale ale celor mobili şi ale celor sedentari. Pe lângă globalizare, în sensul unei creşteri absolute a numărului migranţilor transnaţionali şi universalizarea posibilităţilor de emigrare şi parţial de imigrare, mobilitatea transnaţională se referă în special şi la transnaţionalizarea legăturilor locale primare, a resurselor şi interpretărilor. Deoarece aici este vorba mai ales de legăturile actorilor nestatali, se poate vorbi mai degrabă de transnaţionalizări limitate regional¹¹¹. În cazul migraţiei transnaţionale, transnaţionalizarea nu implică neapărat şi deschiderea progresivă generală a graniţelor statale pentru a permite migrarea persoanelor.

Mai întâi, vom clarifica enigma imobilităţii relative, adică se va analiza întrebarea de ce există în acelaşi timp atât de mulţi, dar şi atât de puţini migranţi. În al doilea rând, ne vom întreba cum pot fi completate, printr-un punct de vedere mai adecvat, perspectivele globalizării şi ale neglobalizării, respectiv scenariile mobilităţii şi ale imobilităţii.