Speţe fundamentale


VIII. Răspunderea instituţiilor



Yüklə 214,18 Kb.
səhifə8/8
tarix18.04.2018
ölçüsü214,18 Kb.
#48541
1   2   3   4   5   6   7   8

VIII. Răspunderea instituţiilor



1. Cazul: Lütticke (Alfons) GmbH vs. Commission, 1971, nr.4/69



Situaţia de fapt

L a dat în judecată Comisia, solicitând daune, în temeiul art. 288 (2), reclamând faptul că aceasta nu a impus Guvernului german modificarea unei dispoziţii controversate dintr-o lege internă. Sub imperiul acestei dispoziţii L era obligat să plătească taxe, despre care el alega că sunt în contradicţie cu reglementările comunitare.


Dreptul aplicabil

Articolul 288 (2) TCE


Soluţia şi principii degajate de CJCE

Curtea a stabilit că nu a existat nici un act ilegal sau omisiune, deoarece Comisia a depus toate diligenţele necesare în timpul negocierilor cu Guvernul german. În temeiul art. 288 nu se poate stabili răspunderea delictuală, întrucât pentru aplicarea acestuia se cere îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

(a) existenţa uni act ilegal sau omisiv care emană de la o instituţie comunitară sau de la un funcţionar al acesteia;

(b) existenţa uni prejudiciu cauzat reclamantului;

(c) existenţa unei legături cauzale între actul greşit sau omisiv şi prejudiciu.

Spre deosebire de răspunderea delictuală, nu există reguli comunitare speciale privind încălcările contractuale. În lumina art. 288 (2) răspunderea contractuală a instituţiilor comunitare este guvernată de legea aplicabilă contractului respectiv.


Evaluare

Comunitatea Europeană trebuie să repare orice prejudiciu cauzat de instituţiile sale sau de funcţionari acestora în exerciţiul funcţiei lor, conform principiilor generale de drept comune tuturor legislaţiilor statelor membre.




2. Cazul: Schöppenstedt (Aktien – Zuckerfabrik) vs. Council, 1971, nr.5/71




Situaţia de fapt

Petiţionarul, un comerciant de zahăr, a solicitat despăgubiri în temeiul art. 288 (2) pentru prejudiciul suferit ca urmare a unei reglementări, susţinând că aceasta contravine unei alte măsuri precum şi art. 34 (3) (principiul nediscriminării în temeiul Politicii Comune pentru Agricultură). Consiliul a obiectat, susţinând că acţiunea compromite sistemul controlului de legalitate , în virtutea art. 230.


Dreptul aplicabil

Articolul 288 (2) TCE


Soluţia şi principii degajate de CJCE

Hotărârea CJCE în cazul Lütticke a fost aceea de admitere a acţiunii. Cu toate acestea încălcarea nu a fost considerată flagrantă, astfel încât acţiunea nu a avut succes. Curtea a statuat, deci, că nu poate fi răspunzătoare Comunitatea Europeană pentru măsurile legislative care conţin şi elemente de politică economică, decât dacă se încalcă în mod grav o normă privind protecţia intereselor particularilor.


Evaluare

Majoritatea reglementărilor comunitare privesc şi aspecte de politică economică. Astfel, este datoria CJCE să examineze actele instituţiilor comunitare şi să stabilească dacă acestea sunt susceptibile de a da naştere la despăgubiri în favoarea unor particulari. Aceasta nu echivalează însă cu protejarea particularilor de efectele negative ale fluctuaţiilor pieţei.




3. Cazul: Laboratoires Pharmaceutiques Bergaderm and Goupil vs. Commission, 2000, nr.C-352/98P



Situaţia de fapt

Reclamantul, într-un apel împotriva unei decizii a Primei Instanţe, a solicitat despăgubiri Comisiei pentru pierderile suferite ca urmare a unei directive a acesteia privind cosmeticele. Directiva interzicea utilizarea mai multor substanţe presupuse a fi cancerigene, dintre care una era utilizată de petent (singura companie care o utiliza astfel) la obţinerea unor loţiuni. Prin urmare compania a intrat în procedura de lichidare. Prima Instanţă a clasat dosarul şi a respins pretenţiile reclamantului, motivând că directiva era un act administrativ şi nu unul legislativ. Reclamantul a înaintat cazul CJCE, care a menţinut hotărârea Primei Instanţe.


Dreptul aplicabil

Articolul 288 (2) TCE


Soluţia şi principii degajate de CJCE

Legislaţia comunitară dă dreptul la despăgubiri dacă sunt îndeplinite condiţiile:

(a) regula de drept încălcată conferă drepturi particularilor;

(b) violarea trebuie să fie suficient de gravă;

(c) există o legătură cauzală între încălcarea unei obligaţii care incumbă statului şi prejudiciul suferit de partea vătămată.
Evaluare

Din decizia Curţii rezultă că nu este semnificativă natura măsurii, fiind irelevant dacă actul este administrativ sau legislativ, ci gradul de autonomie de care se bucură instituţiile comunitare.

De asemenea, trebuie reţinut că sintagma „ încălcare suficient de gravă” trebuie interpretată în acelaşi sens atât pentru instituţiile comunitare cât şi pentru statele membre.


4. Cazul: CNTA vs. Commission, 1975, nr.74/74



Situaţia de fapt

Acest caz se referă la sistemul despăgubirilor băneşti (MCAs) plătibile exportatorilor, în virtutea Planului Comun pentru Agricultură, pentru a compensa fluctuaţiile ratei de schimb. CNTA s-a angajat în numeroase contracte de export, înainte ca acest sistem să fie desfiinţat în Franţa de către Comisie, întemeindu-şi preţurile contractuale pe acest sistem (MCAs). CNTA a solicitat despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a desfiinţării acestui sistem de către Comisei.



Soluţia şi principii degajate de CJCE

Reglementarea Comisiei a încălcat principiul stabilităţii juridice (legal certainty) şi în special pe cel al aşteptărilor legitime. În absenţa unui interes public, Comisia a încălcat o regulă superioară deoarece nu a adoptat măsuri tranzitorii pentru protejarea comercianţilor. Cu toate acestea, întrucât nu s-a produs nici un prejudiciu real nu au fost stabilite despăgubiri.


Evaluare

Actul ilegal a fost acela de a nu-i notifica pe comercianţi, într-un termen rezonabil, despre înlăturarea sistemului de compensaţii, iar nu adoptarea respectivei reglementări, care nu a fost declarată nulă.




5. Cazul: Bayerische Hnl Vermehrungsbetriebe GmbH & CO. KG vs. Council and Commission, 1978, nr.83, 94/76, 4, 15, 40/77



Situaţia de fapt

Pentru a epuiza maldărele de laptele praf degresat Consiliul a adoptat o reglementare solicitând producătorilor de hrană pentru animale să cumpere lapte praf degresat de la agenţiile de intervenţie ale Comunităţii Europene. Acesta era mai scump decât soia, care fusese anterior utilizată ca aliment. Unii fermieri au introdus acţiuni în faţa instanţelor naţionale, care au ajuns în temeiul art. 234 la CJCE. Alţii au cerut despăgubiri la CJCE.


Dreptul aplicabil

Articolul 234 TCE


Soluţia şi principii degajate de CJCE

Reglementarea a fost declarată nulă întrucât contravenea principiilor nediscriminării şi proporţionalităţii, în temeiul art. 234.

În virtutea art. 215 s-a constatat încălcarea unei norme de drept superioare care avea ca scop protecţia particularilor. Totuşi această încălcare nu a fost suficient de gravă încât să atragă răspunderea Comunităţii Europene. Astfel încât fermierii nu au primit nici un fel de despăgubiri.
Evaluare

Deşi a fost declarată nulă în virtutea art. 234, reglementarea nu era suficient de viciată pentru îndeplini condiţiile Formulei Schoppenstedt (art. 288).




6. Cazul: Kampffmeyer vs. Commission, 1967, Joined Cases no. 5, 7, 13 – 24/66



Situaţia de fapt

Solicitanţii – importatori de cereale, nemţi – au solicitat autorităţilor germane o licenţă de import de grâne din Franţa. Autorităţile germane au refuzat acordare licenţei şi au suspendat importurile. Comisia a confirmat această decizie. În temeiul Regulamentului 19, asemenea solicitări pot fi respinse numai dacă există ameninţarea unei dezechilibrări a pieţei. Petenţii au contestat hotărârea Comisiei în faţa CJCE, în temeiul art. 173 şi au dat în judecată Guvernul german în faţa instanţelor interne.



Soluţia şi principii degajate de CJCE

Deşi regulile de drept în discuţie nu vizau în mod direct interesele particularilor aşa cum prevede art. 230, s-a avut în vedere protejarea intereselor particulare ale petenţilor. Astfel acţiunea a fost admisă. Întrucât nu exista ameninţarea unei tulburări a pieţei, hotărârea Comisiei nu era justificată şi a fost anulată.


Evaluare

O regulă de drept care beneficiază unei categorii de particulari, beneficiază şi individual acestora.




IX. Recursul prealabil



1. Cazul: Rheinmühlen – Düsseldorf vs. Einfuhr-Und Vorratsstelle Getreide, 1974, Joined Cases no.146 & 166/73



Situaţia de fapt

R, un exportator german de cereale, s-a adresat fără succes Tribunalului Fiscal din Hessian pentru a obţine scutire pentru export. S-a adresat şi Tribunalului Fiscal Federal (Bundesfinanzhof), care a casat hotărârea instanţei inferioare, statuând că R are dreptul la scutire. Cazul a fost trimis înapoi la Curtea din Hessian pentru a decide anumite aspecte de fapt. Curtea din Hessian, deşi obligată de legislaţia germană să se supună hotărârilor Curţii Federale, a refuzat să respecte decizia acesteia, şi s-a adresat CJCE cu o serie de întrebări, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 234. R a sesizat din nou Instanţei Superioare cu privire hotărârea instanţei din Hessian de a solicita recurs în interpretarea legii. Curtea Federală a adresat întrebări suplimentare CJCE pentru a determina întinderea atribuţiilor unei curţi inferioare de a cere recurs în interpretare Curţii Comunităţilor Europene în asemenea circumstanţe.


Dreptul aplicabil

Articolul 234 TCE


Soluţia şi principii degajate de CJCE

Competenţa unei instanţe inferioare de a face recurs în interpretare nu poate fi abrogată de o lege internă; aceasta trebuie să fie liberă să solicite îndrumări în situaţia în care consideră că soluţia instanţei supreme o poate determina să dea o hotărâre care să contravină dreptului comunitar.


Evaluare

Articolul 234 prevede un mecanism prin care CJCE este împuternicită să emită hotărâri preliminare în ceea ce priveşte:



  1. interpretarea Tratatului;

  2. validitatea şi interpretarea actelor instituţiilor Tratatului şi ale Băncii Centrale Europene;

  3. interpretarea statutelor organismelor înfiinţate prin acte ale Consiliului.

Această procedură a avut un rol important în dezvoltarea dreptului comunitar deoarece Tratatul este un act – cadru şi, deci, conţine puţine amănunte şi definiţii. Astfel, prin intermediul ei CJCE a explicat şi clarificat dispoziţiile Tratatului.


2. Cazul: Broekmeulen (C.) vs. Huisarts Registratie Commissie, 1981, nr.246/80



Situaţia de fapt

Comisia Germană de Apel pentru Medicină Generală (nu este vorba de o curte sau un tribunal care judecă sub imperiul legii germane) a respins solicitarea lui B de a profesa ca medic în Olanda. În cadrul raportului elaborat de CJCE, Comisia a fost considerata ca fiind o curte sau un tribunal pentru a putea fi îndeplinit scopul art. 234.


Dreptul aplicabil

Articolul 234 TCE


Soluţia şi principii degajate de CJCE

Comisia de Apel, care funcţionează cu încuviinţarea autorităţilor publice şi cu sprijinul lor şi care emite hotărâri definitive în urma unei proceduri contencioase trebuie asimilată curţilor sau tribunalelor pentru a-i putea fi aplicabil art. 234.


Evaluare

Pentru ca un organism să poată fi considerat curte sau tribunal, acesta trebuie să exercite o activitate judiciară. Un organism administrativ nu poate intra sub incidenţa art. 234. Atunci când un organism arte atât atribuţii administrative cât şi judiciare, el va putea solicita CJCE interpretarea reglementărilor comunitare numai în ceea ce priveşte activitatea sa judiciară.




3. Cazul: Cilfit SRL. and Lanificio di Gavardo SPA. vs. Ministry of Health, 1982, nr.283/81



Situaţia de fapt

Importatori de lână au contestat colectarea de taxe pentru inspecţii de salubritate impusă de Guvernul Italian importatorilor de lână din afara Comunităţii Europene, motivând că lâna este un produs de origine animală ( pentru care cheltuielile nu pot fi stabilite prin acte normative) şi de aceea nu sunt supuse acestor cheltuieli. Guvernul italian a invocat faptul că interpretarea sintagmei „ produs de origine animală” era în mod evident făcută în virtutea principiului acte claire, caz în care nu este necesară nici o solicitare în temeiul art. 234. Curtea Suprema italiana a deferit cauza CJCE.


Dreptul aplicabil

Articolul 234 (2) TCE


Soluţia şi principii degajate de CJCE

O solicitare de interpretare adresată Curţii nu este necesară când:

(a) problema de drept comunitar este irelevantă;

(b) problema a fost deja dezbătută de Curte iar aceasta s-a pronunţat asupra ei;

(c) sensul corect este evident şi nu lasă loc la interpretări.
Evaluare

Atunci când o problemă de interpretare a reglementărilor comunitare este ridicată în faţa unei curţi sau a unui tribunal al unui stat membru, acea curte sau tribuna, dacă apreciază că acea interpretare îi este necesară pentru a emite o hotărâre, poate solicita CJCE să se pronunţe asupra ei.




4. Cazul: Da Costa En Schaake NV, Jacob Meijer NV & Hoechst – Holland NV vs. Nederlandse Belastagingenadministratie, 1963, nr.28 – 30/62



Situaţia de fapt

O curte în ultima instanţă a înaintat un recurs în interpretarea legii pentru chestiuni identice cu cele din cazul Van Gend en Loos asupra cărora Curtea se pronunţase de curând. Comisia a solicitat respingerea dosarului pentru lipsa cauzei, întrucât nu rămânea nici o problemă de interpretat.


Dreptul aplicabil

Articolul 234 TCE


Soluţia şi principii degajate de CJCE
Atunci când a fost deja emisă o hotărâre imperativă a fost emisă pentru o problemă identică, instanţele naţionale trebuie să nu se mai adreseze CJCE pentru interpretare. In orice caz, nici o instanţă internă nu poate fi lipsită de posibilitatea de a solicita interpretarea unei dispoziţii pentru care Curtea a dat deja o soluţie.
Evaluare

Solicitările în baza art. 234 nu sunt preîntâmpinate de existenţei unei hotărâri anterioare a Curţii preferitoare la aspecte similare.




5. Cazul: Foglia (Pasquale) vs. Mariella Novello (no.1), 1980, nr.104/79



Situaţia de fapt

F şi N, comercianţi de vin, în Franţa şi Italia, au inserat în contract o clauză prin care se obligau să nu plătească nici o taxă care contravine reglementărilor comunitare. F a cerut recuperarea de la N a unei taxe plătite în Franţa de un transportator de bunuri. Se pare că părţile au inventat în mod artificial termenii contractuali şi litigiul pentru a obţine o hotărâre privind validitatea legii franceze.


Dreptul aplicabil

Articolul 234 TCE


Soluţia şi principii degajate de CJCE

Curtea este obligată să emită decizii în ceea ce priveşte cazurile veridice. A hotărî în circumstanţe ca cele din prezentul caz ar periclita sistemul prin care particularii s-ar putea apăra împotriva reglementărilor fiscale contrare Tratatului.


Evaluare

Problemele deferite de instanţele interne CJCE trebuie să se refere la situaţii reale privind legislaţia comunitară, altfel urmând a nu fi luate în considerare de Curte.




6. Cazul: Foto – Frost (Firma) vs. Hauptzollamt Lübeck – OST, 1987, nr.314/85



Situaţia de fapt

O instanţă germană s-a adresat CJCE cu privire la competenţa unei curţi naţionale de a invalida o dispoziţie a unei reglementări comunitare ( era vorba de decizie care venea în contradicţie cu un act normativ).


Dreptul aplicabil

Art. 234 TCE


Soluţia şi principii degajate de CJCE

Curţile naţionale nu sunt competente să declare nule acte ale instituţiilor comunitare, însă pot stabili validitatea acestora.


Evaluare

Curtea a statuat că o excepţie de la această regulă ar putea duce la o hotărâre de amânare.



7. Cazul: Zuckerfabrik Süderdithmarschen A.G. vs. Hauptzollamt Itzehoe, 1991, nr.C-134/88 & C-92/89



Situaţia de fapt

Z, un producător de zahăr, s-a plâns că o hotărâre germană privind impunerea unor taxe, întemeiată pe un act normativ al Comunităţii Europene, este nulă. Curtea germană a adresat CJCE un număr de întrebări, printre care şi una referitoare existenţa unui posibil temei pentru suspendarea unei măsuri naţionale bazate pe o reglementare comunitară care s-ar putea să fie nulă.


Dreptul aplicabil
Art. 234 TCE
Soluţia şi principii degajate de CJCE

O instanţă naţională poate suspenda o măsură naţională menită să implementeze un act comunitar dacă:

(a) aceasta are îndoieli serioase cu privire la validitatea actului comunitar şi dacă ea însăşi deferă cauza CJCE;

(b) există ameninţarea unor pagube grave şi ireparabile pentru solicitant;

(c) curtea internă ţine cont de interesele comunitare.
Evaluare

Instanţele interne nu sunt oprite de art. 249 de la a suspenda aplicarea unor măsuri administrative naţionale adoptate în baza unor acte comunitare.





1 Articolul 28 TCE dispune: „Sunt interzise între statele membre restricţiile cantitative la import, precum şi toate măsurile cu efect echivalent acestora.”

2 Articolul 39 TCE dispune:

  1. Este asigurată prin prezentul tratat libera circulaţie a lucrătorilor în interiorul Comunităţii.

  2. Aceasta implică înlăturarea oricăror discriminări fondate pe naţionalitate între lucrătorii statelor membre, în ceea ce priveşte locul de muncă, salariul şi condiţiile de lucru.

  3. Sub rezerva unor limitări justificate prin motive de ordine publică, securitate publică şi sănătate publică, aceasta implică dreptul:

  1. de a răspunde ofertelor de muncă;

  2. de a se deplasa în mod liber pe teritoriul statelor membre;

  3. de sejur pe teritoriul unui stat membru în scopul exercitării unei meserii în conformitate cu dispoziţiile legislative, regulamentare şi administrative, care reglementează condiţiile de muncă pentru lucrătorii naţionali;

  4. de a rămâne, în condiţii care vor face obiectul unor regulamente de aplicare ale Comisiei, pe teritoriul unui stat membru, după ce au lucrat pe teritoriul respectiv.

3 „Sunt incompatibile cu piaţa comună şi, deci, interzise toate acordurile între întreprinderi, toate deciziile asociaţiilor de întreprinderi şi toate practicile concertate care sunt susceptibile să afecteze comerţul între statele membre şi care au ca obiect sau efect să împiedice, să restrângă sau să dăuneze liberei concurenţe în interiorul pieţei comune şi în special:

  1. fixarea directă sau indirectă a preţurilor de cumpărare sau de vânzare sau alte condiţii ale vânzării;

  2. limitarea sau controlul producţiei, desfacerii de mărfuri, dezvoltării tehnice sau investiţiilor;

  3. repartizarea pieţelor sau a surselor de aprovizionare;

  4. aplicarea partenerilor comerciali de condiţii inegale pentru prestaţii echivalente;

  5. condiţionarea încheierii unor contracte de acceptarea de către parteneri a unor prestaţii suplimentare care nu au legătură cu obiectul acestor contracte.”

4 „Este incompatibilă cu piaţa comună şi interzisă, în măsura în care afectează sau riscă să afecteze comerţul dintre statele membre, exploatarea abuzivă de către una sau mai multe întreprinderi a unei poziţii dominante pe piaţa comună sau pe o parte substanţială a acesteia.

Aceste practici abuzive pot să fie, în special, următoarele:



a. fixarea directă sau indirectă a preţurilor de cumpărare sau de vânzare sau alte condiţii ale vânzării;

    1. limitarea producţiei, desfacerii de mărfuri, dezvoltării tehnice sau investiţiilor;

    2. aplicarea partenerilor comerciali de condiţii inegale pentru prestaţii echivalente;

    3. condiţionarea încheierii unor contracte de acceptarea de către parteneri a unor prestaţii suplimentare care nu au legătură cu obiectul acestor contracte.”



5Cazurile 89, 104, 114, 116, 117, 125-9\85

6 Merchant Shipping Act

7 haulage contractor

8 în contextul Directivei nr.93\113 cu privire la termeni contractuali (unfair)

9 trawler; trawl = năvod

10 Conform „formulei Schoppenstedt” - cazul Zuckerfabrick Schoppenstedt vs. Council (Cazul 5\71), 1971.

11 De exemplu, British Telecommunications şi Mercury

12 a se vedea şi cazul Konle vs. Austria (Cazul C-302\97)




Yüklə 214,18 Kb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5   6   7   8




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin