Spiritualitatea în psihologie

MISTICĂ SAU HALUCINAŢII?

Motto: „Dacă se va găsi o singură persoană normală,
eu o voi vindeca!”

Psihanalistul Carl Gustav Jung, spre sfârşitul vieţii sale
- citat de Jacques Brosse -

După criteriile doctorilor, în prezent, foarte mulţi oameni suferă de tulburări psihice, mult mai mulţi decât cei luaţi în evidenţa cabinetelor medicale. De vină ar fi, în principal, stresul adus de societatea dură capitalist-consumistă, dar şi degenerarea speciei.

După criteriile misticilor dintotdeauna, aproape toată populaţia are tulburări de percepţie a realităţii, cu alte cuvinte mintea oamenilor este foarte limitată la concretul cotidian. Mai clar, misticii afirmă că adevărata cunoaştere nu este intelectuală, ci este efectul experienţei mistice. Ei o descriu prin diverse concepte cum ar fi: iluminarea conştiinţei, absorbţia ego-ului în realitatea ultimă, neidentificarea cu lumea, uniunea cu Dumnezeu, beatitudinea Sinelui, cunoaşterea că totul este o unitate etc. Ca urmare, misticii sunt, în general, catalogaţi şi ei drept „nebuni”, deşi au o perspectivă foarte elevată şi perfect coerentă asupra vieţii, inspirată de Divinitate.

Circulă informaţii că unele persoane s-au ţicnit urmând diverse tehnici şi învăţături „esoterice”. Totuşi, nu trebuie să generalizăm, căci fiecare caz este unic. Oricum, se pot trage nişte concluzii de bun-simţ:

- În astfel de cazuri nefericite, există o vulnerabilitate nativă sau o sensibilizare psihică provocată de impunerea unei alimentaţii sărace sau unilaterale, ori altor asceze nepotrivite.

- Apoi, poate fi vorba de adoptarea unor învăţături nefireşti, în care semnul distinctiv al „iniţiatului” ar fi să aibă o gândire anormală şi un comportament aberant. De la „a face pe nebunul” până la „a-ţi pierde minţile” nu e o distanţă aşa de mare.

- Cel mai important este că unele tehnici meditative sunt greşit înţelese sau prost concepute din start. Unii tineri doresc să aibă experienţe supranaturale, ieşite din comun, pe care le numesc „transă”. Aşa ajung nerăbdătorii să consume droguri (alcool, etnobotanice, prafuri ilegale etc.) sau, mai nou, aşa-zisele „droguri electronice” (ascultarea la căşti sau în localuri a unor sunete special create pentru a dezechilibra creierul). În acelaşi scop, apelează şi la metodele meditative orientale. Ei îşi doresc cu ardoare să evadeze din realitate şi să aibă senzaţii tari, iar mintea lor le slujeşte dorinţele, furnizându-le halucinaţiile atât de mult visate. (N.B. Folosirea de plante sacre, precum ayahuasca – numai sub controlul specialiştilor şamani -, se pare că nu este periculoasă şi nu dă dependenţă sau efecte secundare pe termen lung.)

În zilelor noastre, au răsărit mulţi „profeţi” şi „mântuitori” având anumite dezechilibre psihice, pe care le declară mândri ca fiind calităţi superioare. Desigur, oricine se poate informa astăzi despre teoriile fizicii cuantice, teoriile conspiraţiei, teoriile despre „ascensiunea” Pământului, teoriile parapsihologice şi multe altele. Oricine le poate învăţa pe de rost şi apoi a poza în mare înţelept în faţa celor mai puţin informaţi. În plus, percepţiile extrasenzoriale prezente în unele tulburări mentale le pot da posesorilor lor o aură mistică, mai ales când le afişează cu o mare siguranţă de sine. Dar spre deosebire de autenticii clarvăzători, impostorii fie nu îşi pot folosi „ciudăţeniile” în slujba semenilor, fie ceea ce „văd” este cu totul pe lângă subiect şi atunci inventează, disimulează, fabulează. Acesta nu e misticism, ci mistificare!

Misticismul îi atrage irezistibil pe bolnavii psihic, sperând poate într-un miracol sau să afle că boala lor e semn de normalitate. Totuşi, toate căile mistice organizate îi resping de la început pe cei grav bolnavi psihic, pentru că ei nu vor beneficia de metodele predate, ci poate dimpotrivă, iar ulterior vor denigra şcoala mistică respectivă.
Plecând de la aceste exemple, dacă transa s-ar defini ca un dezechilibru temporar, boala psihică ar fi o dezechilibrare permanentă a funcţionării creierului. Cu alte cuvinte, maladia ar fi o „transă”, din care pacienţii nu mai pot ieşi.

Dar oare misticii nu au şi ei aceleaşi disfuncţii cerebrale? Psihologia transpersonală face paşi mărunţi, dar siguri pentru explorarea stărilor de conştiinţă modificată, apelând la tehnică sofisticată şi meditatori autentici, garantaţi. Totuşi, până la obţinerea unor concluzii ştiinţifice clare despre ce este patologia psihică şi ce este mistica sănătoasă, va mai trece timp. Ce putem spune deocamdată este că:

 

1 – STĂRILE MODIFICATE DE CONŞTIINŢĂ NU SUNT PATOLOGICE

„Bolnavul” se caracterizează prin aceea că el nu îşi poate controla stările de transă. Starea vine când vrea ea, iar bolnavul nu are puterea să o împiedice să apară. De obicei, acesta este şi motivul pentru care ajung la medic. În principiu, stările modificate de conştiinţă nu sunt patologice. Dar atunci când intrarea într-o realitate psihică paralelă se face fără acceptul omului, deja ieşim din misticism.

Trebuie să ţinem seama că nu orice experienţă paranormală merită numele de „mistică”, ci doar cele foarte înalte, apropiate de Divinitate. Dar cum aceste stări sunt subiective şi, din afară, nu ne putem pronunţa asupra calităţii lor, luăm în calcul alte criterii, cum ar fi cât de bun, moral, coerent este individul în afara stărilor de transă.

De obicei, calea mistică foloseşte metode spirituale, o ştiinţă sacră, practici individuale de iluminare a conştiinţei şi uniune cu Dumnezeu. Astfel de învăţături sunt astăzi răspândite la liber şi folosite de oameni de pretutindeni. Experimentarea lor pe scară largă dovedeşte că, până la realizarea finală mult visată, există etape intermediare de contact cu lumile paralele, aşa-numitele experienţe paranormale. Practic, „paranormalul” este un nume modern al unei părţi din domeniul mistic. Îi puteţi spune şi „psihonautică”, dacă vă sună mai savant! Sunt de-a dreptul ridicoli şi încă tributari ideologiei leniniste cei care se ruşinează la auzul cuvântului „misticism”!

Uneori, şi misticul dedicat poate cunoaşte stări neplăcute, dar inconvenientele dispar de la sine, cu timpul. Depinde şi de mediul social în care trăieşte un astfel de om. În societăţile primitive, apropiate de natură, misticismul nu e considerat boală. Dimpotrivă, în societatea modernă, materialistă şi pragmatică, un om care vorbeşte despre paranormal este rapid catalogat ca „dus cu capul”. Misticismul este tolerat de religiile doctrinare doar în interiorul curentelor esoterice, iniţiatice (cabala în iudaism, sufismul în islam, şivaismul vedantic sau kaşmirian în hinduism, isihasmul ortodox şi diverse ordine catolice în creştinism etc.). Mai sunt şi alte căi mistice precum budismul (zen, tibetan), şamanismul, taoismul etc.

Se cunosc diverse stări modificate de conştiinţă, foarte diferite între ele. Este clar că o stare de genul coşmarului nu e de dorit, pe când o stare de fericire este preferabilă. Patologia psihică însă nu este definită neapărat de tipul plăcut sau neplăcut al experienţelor. Sataniştii nu pot fi scuzaţi că ar fi bolnavi, fiindcă mulţi dintre ei sunt perfect conştienţi de ceea ce fac şi de stările mizerabile pe care le trăiesc cu nesaţ.
Ca să diferenţiem stările de transă la modul cel mai simplu, putem spune că ceea ce numim peiorativ drept „halucinaţie” #1 nu oferă un fir logic al percepţiilor, e precum un vis absurd în stare de veghe, #2 instigă pacientul la acţiuni periculoase sau de tip repetitiv, fără utilitate, #3 pacientul se exteriorizează ciudat, spre spaima şi îngrijorarea celor din jur.

În schimb, în „transa mistică” #1 percepţiile extrasenzoriale oferă revelaţii cu utilitate ulterioară - sufletească, spirituală, intelectuală,  #2 omul are un comportament normal, #3 manifestările sale de transă nu sunt periculoase pentru nimeni, iar de multe ori misticul nu se exteriorizează deloc.

Iată o scurtă listă cu câteva stări modificate de conştiinţă, în care undele cerebrale prezintă tipare diferite de cele din stare de veghe şi distincte între ele:

• 
  Somnul, privarea de somn, paralizia în faza REM a somnului.
  
• 
  Starea hipnagogică şi hipnopompică (dintre somn şi veghe).
  
• 
  Visul cu ochii deschişi, fantezia în stare de trezie.
  
• 
  Hipnoza.
  
• 
  Coma, leşinul.
  
• 
  Stările negative precum anxietatea (a trăi sub ameninţare), depersonalizarea (a trăi ca într-un vis), panica, isteria (excesul emoţional) etc.
  
• 
  Extazul (stare euforică, însoţită de ruperea completă de lume).
  
• 
  Percepţiile extrasenzoriale.
  
• 
  Experienţa de ieşire din corp (sau out of body experience - OBE, extracorporalizare, proiecţie astrală, autoscopie).