Stenogramă [Șerban Ţigănaş

Șerban Ţigănaş]: Pe de altă parte, toate bugetele anuale sunt la dispoziţia dumneavoastră, pentru că ele se votează în Consiliul Naţional în fiecare an pentru anul următor.

[Un domn din sală]: Mulţumesc.

[Alt domn din sală]: Înțeleg următoarele lucruri: Planul național de dezvoltare este doar un proiect care nu s-a maturizat, nu știm ce se întâmplă cu el, dar îl facem. Deci, Planul național de dezvoltare profesională continuă nu e definitivat, nu știm dacă e obligatoriu, nu știm cum se face, nu e nimic hotărât. Dar va trebui să votăm pentru el, deoarece este inclus în Regulamentele de funcționare.

[Șerban Ţigănaş]: Nu.

[Același domn din sală]: Ba da, este pomenit în mai multe locuri. Centrele teritoriale de competență nu sunt definitivate, nu se știe foarte exact cum funcționează, ce se va întâmpla acolo, nu avem un buget pentru ele, dar le vom vota.

[Șerban Ţigănaş]: Nici asta nu este...

[Același domn din sală]: Deci, ce ne cereți dumneavoastră în momentul de față este un cec în alb să faceți ce vreți.

[Șerban Ţigănaş]: Nici vorbă, n-ați înțeles.

[Același domn din sală]: Este exact asta.

[aplauze]

[Șerban Ţigănaş]: Îmi pare rău.

[Același domn din sală]: Deci, domnule preşedinte, nu este nimic definitivat, nimic nu este funcţional, sistemul acela de informaţii asupra costurilor nu este funcţional, dar ne lăudăm cu el, Centrul Teritorial de Competenţă înseamnă cele două colege pe care le felicit pentru entuziasmul cu care îşi fac treaba, dar ne cereţi să extindem acest model, în condiţiile în care existau multe alte soluţii de a face un proiect pilot funcţional online, astfel ca el, după aceea, să devină într-adevăr un exemplu care să poată fi extins. Îmi cer scuze, dar nu cred că merită să votăm regulamentele... [aplauze]

[Șerban Ţigănaş]: Este opțiunea dumneavoastră.

[Același domn din sală]: Şi aş vrea să-l asigur pe colegul arhitect de interior că, dacă vom respinge Regulamentele, vom găsi totuşi o formă ca arhitecții de interior să fie incluşi în rândurile noastre. Vă mulţumesc.

[aplauze]

[Costin Moga]: Dacă-mi permiteţi o completare, Costin Moga mă numesc, sunt dintrun grup care am depus câteva amendamente când ele s-au discutat acum niște luni de zile, iar unul dintre amendamente a fost costul DPC. Şi am propus să fie gratis, susţinut de către Ordin. Răspunsul a fost simplu: nu se poate, e prea scump pentru Ordin. Dacă e prea scump pentru Ordin, n-o să fie prea scump şi pentru noi? Ce se întâmplă cu DPC-urile la alte meserii? Vă dau un exemplu, şi, atenţie, asta o să votaţi astăzi: costă aproximativ o mie de lei pe an. ASTA VOTAŢI ASTĂZI! O mie de lei pe an!

[aplauze]

[Corina Moldovan]: Corina Moldovan, membru OAR Cluj. Ca orice membru, doresc să propun şi eu un vot. Pentru că la ora 10 s-a propus un vot, şi pot şi eu să propun un vot. Cine e de acord ca astăzi să nu votăm nimic până când toată documentaţia va fi bine pusă la punct, să ridice mâna sus. [aplauze] Se poate lua în calcul acest vot?

[Șerban Ţigănaş]: Nu.

[Corina Moldovan]: Dar votul de la ora 10 a putut să fie luat în calcul!

[Șerban Ţigănaş]: Nu, îmi pare foarte rău.

[Costin Moga]: Era doar un exerciţiu mental.

[Șerban Ţigănaş]: Am observat chestiunea asta, asta este opţiunea dumneavoastră. Este foarte firesc, exact aşa cum spuneau şi alţi oameni, să avem păreri diferite. Şi asta ne caracterizează organizaţia. Un exerciţiu democratic înseamnă să ne spunem punctele de vedere, le ascultăm, după aceea decidem şi votăm. Vă mulţumesc foarte mult. Vă rog.

[Adriana Udrea]: Bună ziua. Adriana Udrea de la Filiala Bucureşti. Vreau să spun că punctul de vedere al colegului meu nu este singular. Şi eu sunt de părere că ne cereţi să votăm ceva, un cec în alb, atâta vreme cât programul de dezvoltare profesională nu ştim cum arată, câtă vreme s-au depus o grămadă de critici la adresa lui şi nu ni s-a răspuns la ele, ni s-a răspuns doar formal, nu ne puteţi cere să fim de acord cu el. O dovadă de bună-credinţă era să...

[Șerban Ţigănaş]: Dar nu trebuie să fiţi de acord cu el!

[Adriana Udrea]: Lăsaţi-mă să termin. O dovadă de bună-credinţă era să retrageţi complet acest Program de dezvoltare profesională din acest regulament. Ca să nu-i încurcaţi nici pe colegii arhitecţi de interior, şi nici celelalte minunate propuneri de restructurare ale Ordinului. Ne cereţi să votăm în alb. Nu pot fi de acord. Mulţumesc.

[aplauze]

[Șerban Ţigănaş]: Este opţiunea dumneavoastră, vă rog să-mi permiteţi să vă dau un răspuns. Nu este un vot în alb. Nu aprobăm, nu votăm Planul naţional de dezvoltare profesională. Nu votăm aşa ceva.

[Adriana Udrea]: Votăm introducerea lui în regulament! Introducem în regulament ceva ce nu ştim cum o să arate.

[Șerban Ţigănaş]: Pot să vă răspund? Daţi-mi voie să mă exprim. Am introdus doar competenţa cea mai înaltă a organizaţiei de a aproba orice despre acest plan. Cred că lucrul ăsta este ferm exprimat, deci Conferinţa Naţională, şi numai în condiţii speciale, poate să discute şi să aprobe proiecte legate de acest plan. Cred că lucrurile sunt foarte clare, daţi-mi voie să termin această propoziţie, cred că, sigur, dumneavoastră aveţi un punct de vedere pe care-l respect şi toată lumea trebuie să-l respecte. Daţi voie acestei organizaţii să decidă cum va continua. M-aţi acuzat de rea-credinţă. Aşa aţi spus, că nu este o dovadă de bună-credinţă. Eu vă asigur că nu există nicio rea-credinţă aici. Este cuvântul meu de onoare, puteţi să ţineţi cont de el – da sau nu.

[Adriana Udrea]: Mulţumesc.

[Șerban Ţigănaş]: Este foarte multă muncă aici cu foarte bune intenţii, şi din ce în ce mai deschise către moduri de a discuta lucrurile, pe care vă rog să le observaţi. Evident că le puteţi anula sau le puteţi dinamita sau arunca în aer sau puteţi să aduceţi astfel de acuze. Nu este nici vorbă de rea-credinţă. Vrem să fie un Ordin mai bun, mai performant, arhitecţi care se pricep la ceea ce trebuie să se priceapă, cred că lucrurile astea sunt foarte evidente pentru cei care vor să le vadă, nu pentru cei care...

[Adriana Udrea]: Acum mă acuzaţi dumneavoastră pe mine de rea-credinţă.

[Șerban Ţigănaş]: Nu, nici vorbă.

[Adriana Udrea]: Deci mă străduiesc de 2 luni de zile, am studiat, am trimis observaţii cu privire la Planul de dezvoltare profesională, nu mi s-a răspuns la ele.

[Șerban Ţigănaş]: Planul de dezvoltare profesională continuă va fi discutat. Avem un punct pe ordinea de zi. Ce vreţi mai mult decât această bună-credinţă că-l aducem în discuţie?

[Adriana Udrea]: Păi o să aducem în discuţie ceva ce încă... deci noi votăm acum că o să aducem în discuţie ceva ce nu ştim cum o să fie.

[Iulia Stanciu]: Aş vrea să aduc o precizare. Cunoaşteţi regulamentul actual?

[Adriana Udrea]: Da.

[Iulia Stanciu]: Ştiţi că acolo scrie exact aceeaşi formulă: „se va preocupa de formarea profesională”? Aveţi exact acelaşi lucru în regulamentul actual.

[Adriana Udrea]: Da, dar nu e vorba despre Planul naţional de dezvoltare profesională. Acuma Planul ne-a fost şi pus într-o formă pe care am comentat-o, la care am trimis observaţii..., i-am dat o formă foarte concretă.

[Șerban Ţigănaş]: Pe care n-o supunem aprobării! Cred că am fost clarisim.

[Iulia Stanciu]: Toate observaţiile primite se află la bord şi se lucrează asupra lui!

[Sorin Albăcan, Cluj]: Sorin Albăcan, Cluj. Onorat prezidiu, domnule prezident. Miam pierdut două nopţi citind cele trei documente pe care le votăm astăzi. Două observaţii: o observaţie vizavi de cele trei documente: Regulamentele pe care ni le-aţi adus în faţă nu mai au absolut nimic cu democraţia, cu principiul democratic de la care noi am luat fiinţă [aplauze] şi pentru care în 1989 eu am fost pe baricade. Şi la înfiinţarea Ordinului am fost pe baricade. Pentru a respecta o democraţie. Am impresia că câmpul tactic nu mai este de acord ca inclusiv în asociaţia noastră, în organizaţia noastră, să nu mai existe principiu democratic.

Când aţi pornit la elaborarea acestei transformări a regulamentelor, aţi pornit de la un studiu făcut de către o firmă corporatistă care face regulamente pentru funcţionarea unei corporaţii. Noi nu suntem o corporaţie şi, eu personal, nu doresc să devenim această corporaţie, [aplauze] în slujba a 5-6 oameni care conduc Ordinul temporar, la nivel de vârf. Nu ne putem transforma Consiliul Naţional în 40 de oameni, pentru că principiul democratic dispare. Aţi vrut să transformaţi Consiliul Naţional, care, după Conferinţa Naţională, este al doilea for de decizie al acestei asociaţii, într-un for de execuţie. Pur şi simplu.

În altă ordine de idei, banii pe care i-aţi dat firmei de consultanţă pentru a vă face această schiţă de regulamente, puteaţi să-i puneţi la temelia înfiinţării Casei Naţionale de Pensii a Arhitecţilor [aplauze] Pentru că vom ajunge, ca meserie, la vârsta pensionării, vedeţi ce se întâmplă în ţara asta nenorocită: cei care vor fi la vârsta pensionării, din tineret, vor ajunge să cerşească la colţ de stradă. Eu nu-mi fac campanie electorală, de 17 ani încerc să conving conducerile Ordinului, temporare sau mai puţin temporare, să înfiinţăm Casa Naţională de Pensii a Arhitecţilor, aşa cum avocaţii şi-au făcut Casa Naţională de Pensii. Şi este la latitudinea Conferinţei Naţionale să emită o hotărâre prin care Colegiul Director, grupul de lucru care se va înfiinţa, va avea ca scop promovarea legii, pentru că avem nevoie de o lege a înfiinţării Casei Naţionale de Pensii. Vă mulţumesc.

[aplauze]

[Șerban Ţigănaş]: Şi eu vă mulţumesc. Vă rog.

[Alexandru Panaitescu]: În primul rând, vreau să vă spun că mă asociez cu toţi cei care resping Programul, forma, proiectul de program de pregătire profesională, programul, nu ideea, inclusiv metodologia de stagiu, care este o necesitate absolută, dar nu în forma promovată, dar asta nu înseamnă să facem confuzie cu regulamentele. Regulamentele supuse acestei conferințe creează cadrul statutar ca să avem, într-o bună zi luminoasă, un Program de pregătire profesională pentru care ne vom bate să fie bun, să avem o metodologie de stagiu care să convină la toată lumea, dar, pentru ca să facem acest lucru, trebuie să avem un cadru statutar, doamnă! Asta este toată problema!

Sunt membru în grupul de lucru. M-am mai retras, m-am mai supărat, m-am certat cu voi acolo, dar ştiu că au fost şi tentative mai oculte, au fost şi... povestea cu firma care n-a făcut regulamentul, sunt de acord, li s-au dat bani, dar regulamentul l-au făcut cei care au lucrat în grup şi sub spiritul domnului Ionașiu. Ionașiu este tatăl regulamentului ordinului de 17 ani, ne place Ionașiu sau nu ne place, e cel mai competent în domeniul ăsta şi ne-a condus excepțional, prin emailuri, timp de 6 luni și şi-a impus punctul de vedere.

În ceea ce priveşte reducerea Consiliului Naţional, eu eram adeptul formulei delegatului mandatar, în ideea de a avea un mandatar al filialei bine legat de filială, nu cum se întâmplă acum, când avem o sută de reprezentanţi care se reprezintă fiecare pe el. Nici în forma actuală, susţinută de colegul Ionașiu, cu 40 de reprezentanți, mie nu mi-e foarte clar cum sunt responsabilizaţi membrii Consiliului Naţional faţă de filială. Pentru că, dacă nu sunt legaţi de filială, nu primesc banii de deplasare, de diurnă de la filială şi nu sunt oamenii filialei, va fi tot ca acum. Nu ştiu, cred că n-am citit bine forma ta Adriane, dar viaţa ne va arăta.

Dar forma Regulamentului, ca principiu, s-a bătut în cuie pe 26 iunie, printr-un vot al Consiliului Naţional. Eu vă aduc aminte de nişte lucruri. Iar după aceea, cele două regulamente şi organigrama au fost votate cu o majoritate covârşitoare pe 1-2 octombrie! Ce mai vreţi? Acum discutăm despre arhitecţii de interior? Sunt foarte onorabili, dar nu este subiectul Conferinţei. Avem 8 ore. Din păcate, din 8 ore, am măsurat, o oră şi trei sferturi este pentru dezbatere. Eu mănânc mult din acest timp, îmi pare foarte rău, îmi cer scuze. Deci asta este problema.

În ceea ce priveşte dezbaterea, este foarte bună pe proiectul de pregătire continuă, este bine că se face o dezbatere, pentru că nimic sau aproape nimic din ce s-a hotărât pe 1-2 octombrie nu s-a adus la îndeplinire: nu s-a lărgit sau nu s-a schimbat grupul de lucru, probabil că nici nu se va schimba şi va rămâne tot aşa, dar nici noi nu ne vom lăsa până nu vor dispărea creditele şi caracterul didactic-pueril al acestui program nu va fi schimbat la nivelul unor profesionişti şi al unor arhitecţi, nu al unui curs de şcoală primară. Vă mulţumesc.

[Șerban Ţigănaş]: Vă mulţumesc şi eu foarte mult. O să vă rog ultimele două intervenţii.

[Cristina Delia Cristescu]: Vă mulţumesc. Cristina Delia Cristescu, Filiala Bucureşti. Voi începe prin a spune că nu suspectez pe nimeni de rea-credinţă. Dar aflu astăzi, cu surprindere, că aceste modificări vor avea un impact bugetar pozitiv. Dar aş vrea să ştiu care este documentul care dovedeşte acest lucru şi de ce nu ni l-aţi pus la dispoziţie? Şi vă voi mai spune că, în cadrul Conferinţei Teritoriale Bucureşti, am întrebat acest lucru referitor la impactul bugetar specific Planului de dezvoltare continuă și mi s-a spus că mi se va răspunde, dar până astăzi nu am primit un răspuns. Vă mulţumesc.

[Șerban Ţigănaş]: Mulţumesc şi eu. Un răspuns foarte scurt. Bugetul Ordinului este de fapt o sumă de bugete ale filialelor. Documentele filialelor le aveţi la dispoziţie prin filială. Despre impactul asupra bugetului Ordinului Naţional, sigur că acest lucru ţine de felul în care construim Ordinul şi cred că doamna Butică poate să adauge sau să confirme câteva lucruri.

Modul sau strategia de operare a acestor Centre Teritoriale de Competenţă: din start spun foarte clar că ele au ca temă ideea de a fi sustenabile financiar. Există acest proiect pilot care are un buget. Cred că ăsta este documentul de la care trebuie să pornim, buget care a fost aprobat şi care permite ca el să funcţioneze. Se va încheia programul la sfârşitul lunii decembrie, precum şi toată analiza pe acest proiect, pentru că asta de fapt încearcă el, ne va da răspunsul la întrebarea dumneavoastră. Îmi pare foarte rău dacă ciclul trebuie să se închidă pentru a avea un răspuns final, dar eu cred că este logic în această formă. Mulţumesc foarte mult.

Ultima intervenţie, dacă se poate... mai luăm trei, dacă sunteţi de acord, pentru că suntem foarte întârziaţi. Vă rog, vă ascult.

[Mircea Ungureanu]: Deci pot să iau cuvântul? Mulţumesc foarte mult. Nu vreau să intru în istoria modificării Legii 184 şi începutul unor polemici referitoare la arhitecţii de interior. Vreau să mulţumesc cel puţin în nume personal tânărului coleg care ne-a luminat ce înseamnă arhitectura de interior. Chiar nu ne interesează legislaţia europeană de care aţi spus dumneavoastră înainte, care vă priveşte. Sunteţi o profesie paralelă, colaterală arhitecturii, cum este şi designul, cum sunt şi decoratorii cu perdele, cum sunt şi producătorii de uşi. Pun o întrebare: [din sală: vă rog, vă rog, e păcat...] Am să termin. Pun o întrebare: la aroganţa cu care ne-aţi explicat, aproape că ne-aţi certat, nouă ne mai daţi voie să semnăm proiecte de modificări de interior? Bun. Mai pun încă o întrebare, şi de data aceasta Ordinului Naţional: dacă va lua atitudine în alte situaţii, nu să stăm cu mâinile încrucişate, că ni s-a impus modificarea legii noastre de căpătâi. Nu mi se pare normal. N-aţi ştiut? 90% din colegi n-au ştiut de aşa ceva, pur şi simplu s-a pus pe masă.

[Șerban Ţigănaş]: Nu-i aşa, îmi pare rău. Trebuie să vă contrazic.

[Mircea Ungureanu]: Daţi-mi voie să termin, domnule preşedinte, şi pe urmă stau şi ascult.

[Șerban Ţigănaş]: Vă rog.

[Mircea Ungureanu]: Cum am făcut până acum. Poate nu ştiu colegii. La Facultatea de Agronomie există o secţie care se numeşte „arhitectură peisageră” sau de peisaj exterior, ceva de genul acesta. Dacă dumnealor solicită intrarea în ordin, că tot cu arhitectură începe denumirea facultăţii sau a secţiei, îi primim şi pe aceştia? Atunci să nu ne mai mirăm că profesia noastră este luată în derizoriu de cei mai mulţi dintre decidenţi. Mulţumesc.

[Șerban Ţigănaş]: Da, mulţumesc şi eu. Doamna Joger... Beatrice. Dacă sunteţi amabil să transmiteţi microfonul... e vorba de o replică la arhitecţii de interior. Eu vă rog foarte mult să transmiteţi microfonul, vă mulţumesc şi apreciez gestul dumneavoastră Aştept şi intervenţia dumneavoastră.

[Beatrice Joger:]: Vă mulţumesc şi eu, bună ziua, sunt arhitect Beatrice Joger, Decanul Facultăţii de Arhitectură de Interior, care funcţionează de 15 ani la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism ”Ion Mincu”. Pentru cei interesaţi, programa noastră există pe site-ul universității, alături de programele celorlalte specialităţi pe care universitatea noastră le predă, le pregăteşte.

În ceea ce priveşte arhitecţii de interior, îmi pare rău că nu aţi fost informaţi, dezbaterea este, într-adevăr, de foarte mulţi ani, legea prin care arhitecţii de interior capătă dreptul de a semna doar interioare a apărut în mai 2014, deci acum 3 ani şi jumătate, au existat dezbateri la nivelul Ordinului pentru actualizarea Legii 184, deci Legea arhitecturii, care s-a făcut şi a fost publicată în Monitorul Oficial în ianuarie 2016, iar noi suntem de doi ani şi jumătate în dialog cu Ordinul pentru a pune în aplicare acea Lege 64/2014, prin care arhitecţii de interior au şi ei dreptul de a realiza arhitectură de interior, şi subliniez, noi vrem distingerea de conductorii de arhitecţi, pentru că arhitecţii de interior nu au dreptul să semneze construcţii noi, deci este o diferenţă, şi prin consultări cu Ordinul, au fost elaborate materiale, s-au discutat sau discutăm aproape de un an de zile, materialele ştiu că au circulat la toate şedinţele teritoriale, deci s-au trimis tabele comparative la regulament, care sunt completările, apăreau întotdeauna partea de arhitecţi de interior. Mi se pare foarte ciudat că...

[Șerban Ţigănaş]: Îmi permiteţi să aduc o completare. Mulţumesc pentru precizări. Vreau să spun un lucru foarte clar aici pentru toată lumea, şi lucrul ăsta se poate documenta, pentru că toată corespondenţa noastră oficială este arhivată.

În primul rând, Ordinul Arhitecţilor din România nu a fost pentru introducerea arhitecţilor de interior în Legea 184 şi în organizaţia noastră. Avem dovezi foarte clare ale corespondenţei cu Ministerul Dezvoltării Regionale, cu argumentaţiile pe care le-am făcut şi am considerat nenecesar acest lucru. Ministerul Dezvoltării şi Parlamentul României au decis altceva. Confirm şi eu ceea ce spuneţi dumneavoastră, după ceea ce acest lucru a fost introdus în lege, a durat foarte mult şi s-ar putea să mai dureze ca lucrurile să se regleze şi să se rezolve, însă trebuie să ne supunem legii şi, după ce am făcut acel studiu, l-am prezentat într-o primă instanţă într-o conferinţă dedicată acestui lucru în această sală aici în Bucureşti, dar sigur, trebuie să fii şi interesat să discuţi această problemă, şi, după aceea, în Consiliul Naţional. Cred că problema este amintită, dezbătută, cunoscută şi că, a spune când ceva nu-ţi convine sau este un alt punct de vedere că n-a fost adus la cunoştinţa tuturor sau întregii organizaţii, este puţin un exces. Mulţumesc foarte mult.

Aş vrea să vă rog să continuăm cu ultimele puncte de vedere, v-am văzut pe toţi, domnul care a aşteptat foarte mult microfonul, mulţumesc foarte mult. Stelian, urmezi tu şi după aceea să ne îndreptăm către...

[Răzvan Comănescu]: Mulţumesc. Răzvan Comănescu. Este o mare greşeală faptul că ne cereţi să votăm astăzi tot regulamentul, tot pachetul, pentru că sunt sigur că nu există nicio persoană care să fie de acord cu absolut toate măsurile. Eu nu ştiu ce votez printr-un singur buletin. Trebuia să avem măcar 20, avem doar 3. Poate sunt de acord cu modificările ce privesc arhitecţii de interior, dar voi vota nu pentru altceva ce... deci o mare greşeală organizatorică. Şi dacă acest vot va fi astăzi Nu, va fi o muncă degeaba şi o şedinţă degeaba, da? Pentru că, poate din cauza unui singur punct din acele modificări – cum e slide-ul anterior cu o listă de 10 – deci, dacă noi nu suntem de acord cu 1 sau 2, nu vom vota tot regulamentul. Foarte trist şi o risipă mare de resurse umane.

[Șerban Ţigănaş]: Vă înțeleg şi subscriu la această afirmaţie. Ceea ce trebuie să precizez foarte clar este că suntem după 16 ani de Ordin şi cu un regulament pe masă şi în mână, care ne conduce către această procedură. Asta este procedura. Putem să o schimbăm, dacă dorim, dar ne trebuie o platformă pentru asta.

Vă rog, domnul Constantinescu.

[Stelian Constantinescu]: Stelian Constantinescu, Filiala Bucureşti. Vizavi de detaliile care au fost discutate în timpul din urmă asupra acestor documente, după câte observăm, sunt foarte multe observaţii şi documentele au într-adevăr foarte mari probleme. Şi eu consider lucrul ăsta, cineva a spus la un moment dat că sunt ca şi cum n-ar fi terminate, aşa par, aşa cred că sunt.

În ceea ce priveşte apariţia Centrelor de Competenţă, eu consider că este o birocratizare suplimentară şi am să revin asupra acestui lucru şi nu se poate spune despre ele că, în clipa în care apar pe organigramă şi noi votăm, vom vedea dacă le vom face. Sigur le vom face, va trebui să le facem, pentru că vor fi prinse în ROF, pentru că sunt prinse în Organigramă şi aşa mai departe.

Revenind acum un pic, aş vrea să revin la baze, pentru că eu am mai spus lucrul ăsta, mi-am mai exprimat punctul de vedere: foarte lăudabilă intenţia de transformare şi de eficientizare a OAR. Era, este, probabil, absolut necesar. S-a pornit la drum cu o cercetare sociologică din care au rezultat nişte aşteptări ale membrilor. E foarte în regulă şi putem să vedem lucrul ăsta în materialul de prezentare pe care l-aţi trimis. După ce dăm prima pagină însă, în care aceste aşteptări sunt consemnate foarte bine, nu ştiu dacă sunt neapărat reprezentative, pentru că puţină lume a participat atunci - dar acum s-a mobilizat mult mai multă lume - apar măsurile. Măsurile însă n-au nicio legătură cu aşteptările. Iar direcţia în care a luat-o tot acest proces este cu totul alta decât cea care ar fi rezultat din aşteptările pe care le aveau membrii. S-au investit sume importante, muncă, sunt lupte de orgolii... e păcat, până la urmă, ca asta să eşueze la un moment dat.

Printre lucrurile la care aş vrea să mă mai refer: la stagiu. Povestea cu stagiul, după părerea mea, din experienţă, din discuţiile pe care le-am avut, din poveştile pe care le-am auzit, s-a transformat, cum au mai subliniat şi alţii, într-o exploatare a omului de către om, într-o formă de exploatare a omului de către om. Nu ştiu dacă lucrurile astea trebuie împinse mai departe. S-a subliniat aici că avem o problemă că nu putem, de fapt, să susţinem stagiul tinerilor, pentru că nu există suficiente firme competente să facă lucrul ăsta. Sunt multe probleme şi cred că trec prea repede.

La fel cu Programul de perfecţionare continuă. Eu am considerat întotdeauna că perfecţionarea continuă şi-o face fiecare arhitect. La urma urmei, acesta este un element de competitivitate. Fiecare om îşi organizează cum crede activitatea în aşa fel încât să facă faţă pe piaţă. Concurenţa poate să rezolve toate lucrurile astea foarte bine.

Ceea ce nu se întâmplă însă, nu se realizează şi nu şi-a propus Ordinul niciodată să realizeze, este o legătură trainică cu administrația. Administrația este cea care este responsabilă de interesul public. Nu Ordinul Arhitecţilor este interesat să susţină neapărat interesul public. Administraţia trebuie să apere interesul public. Deci, calitatea arhitecturii astăzi este cum este pentru că administraţia nu-şi face datoria în mod corect. Şi noi nu controlăm în niciun fel chestia asta. Primim în organizaţie arhitecţi de interior, urbanişti etc., la un moment dat probabil că se va extinde, dar nu avem grijă de arhitecţii care lucrează în administraţie. Eu lucrez în administrație, vin de acolo şi fac un apel: trebuie să avem grijă să-i cuprindem pe arhitecţii din administraţie într-un fel în organizaţia asta, ei trebuie şi protejaţi pe de o parte, iar, pe de altă parte, trebuie să ajungă acolo numai nişte oameni bine pregătiţi. [Aşa e! aplauze]

Cam cred că... acuma, având în vedere toate aspectele astea, aş putea reveni asupra unei idei: se spune că transformarea Ordinului a alunecat într-o direcţie pe care, după părerea mea, nu cred că ne-o dorim...

[Șerban Ţigănaş]: Am înţeles, aţi mai spus-o o dată.

[Stelian Constantinescu]: Am mai spus-o o dată şi mai spun acuma: voi vota împotriva tuturor documentelor. Mulţumesc mult.

[aplauze]

[Un domn]: Se poate? Numai o secundă. Da. Încercăm să deblocăm situaţia asta. Mie mi se pare că se greşeşte asupra unui cuvânt: plan. Cred că nu este un plan, ci un proces şi aici este toată cheia situaţiei. S-a vorbit mai devreme despre faptul că nu exista sau nu există aşa ceva. Nu-i adevărat, există pentru fiecare firmă obligaţia de a face pregătire profesională, iar ăsta este un trend care poate că ar trebui să fie ancorat în acest proces sau în planul care va fi în final elaborat. Dacă schimbăm cuvintele astea poate că este mult mai simplu pentru fiecare ca să voteze un Da. Nu ştiu să spun mai bine.

[Șerban Ţigănaş]: Mulţumesc.

[Tiberiu Bucşa]: Bună seara, Tiberiu Bucşa sunt, două lucruri prin care voi da târcoale problemei. Primul este că, în 2016, dicţionarele Oxford au votat cuvântul anului, „post-adevărul”, care, pe scurt, poate fi caracterizat prin mascarea informaţiei clare şi obiective prin apelul la afect. Şi constat că trăim în plin post-adevăr. Al doilea lucru: colegul meu a spus că trăim într-o ţară nenorocită; nu subscriu, nu cred că trăim într-o ţară nenorocită, în schimb, ce constat în ultimele ore, este că sunt înconjurat în fiecare luare de poziţie de foarte multă teamă, frustrare şi furie. Şi mă întreb: dacă lucrurile merg atât de bine, de unde această teamă, furie şi frustrare? Mulţumesc.

[aplauze]

[Șerban Sturdza]: O să vă rog să mă ascultaţi puţin. Împart discuția în câteva capitole: primul lucru este că nu poți să fii arhitect dacă nu ţii cont de arhitectura interioară. Şi ăsta este un act de cultură şi nu poţi pur şi simplu să respingi chestia asta.

Felul cum se va regla, felul cum vom lucra, trebuie să fie o chestiune care se acordă din aproape în aproape, dar nu poţi să spui: „nu mă interesează arhitectura de interior” şi nu poţi, dacă vrei să faci o casă bună, să nu ai un colaborator care face arhitectură de interior şi care, câteodată, trebuie să ia o autorizaţie de construire. Deci, vă rog să vă gândiţi la rădăcinile meseriei şi la bazele ei.

Închei cu arhitectura de interior, susținând ideea de colaborare, care este absolut normală. Merg mai departe [aplauze]

Pregătirea continuă. Dacă noi n-am fi știut că trebuie să dăm nişte bani pentru asta şi dacă n-am fi ştiut că este obligatorie, eu cred că oricare dintre noi s-ar fi dus acolo unde-l interesează, fie că este o conferinţă, o expoziţie sau altceva care poate să-i completeze cunoştinţele pe care le are de la calculator sau de la planşetă. Să refuzi din start să te pregăteşti mi se pare, iarăşi, că este puţin paradoxal. Deci, problema pe care mi-o pun la ora asta, şi o să vă cer voie să mă lăsaţi să vorbesc până la capăt, pentru că mai sunt 6 luni şi după aia se fac alegeri şi o să trebuiască să vă gândiţi la chestia asta bine, deci, problema de a refuza de la început să faci un proiect pilot, să încerci să vezi cum merge, înseamnă că, de la început, denunţi ideea că tu, ca arhitect, primeşti o temă începând din anul I, şi ai un proiect pe care nu ştii cum să-l faci, şi ai o temă foarte clară şi după aia trebuie să dai răspunsuri pas cu pas la această temă. Asta este viaţa noastră zilnică şi asta este şi ceea ce facem aici. Eu votez chestia asta, nu vă cer vouă să votaţi ceea ce este acolo, pentru că fiecare, după cum am discutat, trebuie să aibă liberul arbitru să gândească pe pielea lui.

Eu votez asta nu din cauză că există un articol despre care am îndoieli. Am îndoieli cu privire la toate articolele. Dar ăsta este un drum care mă face să ies dintr-o stare de amorţeală care nu mai poate să continue în felul ăsta.

Merg mai departe. O mare parte dintre obiecţiunile și nemulţumirile pe care le avem sunt, evident, în curtea administrației. Gândiţi-vă cât de greu este să faci un proiect, dar gândiţi-vă cât de greu este să capeţi un aviz, să ai o consultare, să duci la bun sfârşit sau să recepţionezi un proiect. Şi atunci vă întreb dacă nu e normal să avem arhitecţii-şefi şi pe cei din administraţie de o parte cu noi - asta e una la mână. În al doilea rând: să nu considerăm că putem face ceva perfect într-o ţară care este imperfectă. Suntem obligaţi, pentru cei care urmează după noi, să dăm posibilitatea ca ei să împingă lucrurile înainte, iar tot planul ăsta de aici este un plan imperfect, dar către o direcţie corectă.

Nu vă rog să-l votaţi, pentru că mi se pare incorect, iar cei care anunţă: „să ştiţi că eu nam să votez, deci haideţi şi voi după mine” mi se pare că procedează incorect, atâta timp cât ei au venit aici ca să reprezinte numai părerea lor. Dacă vrem să facem mici grupuri şi partide şi atunci să ne unim între noi, vă propun să pregătim de acum următoarele alegeri, să vedem cine va fi preşedinte, să discutăm cum le facem pe toate astea, dar să nu combinăm lucrurile. Mie mi se pare stupid să vorbesc despre un sindicat, chit că aş vrea să-l am şi că sunt pensionar la ora asta, dar nu ăsta-i subiectul, domnule Albăcan. Subiectul este cu totul altul. Trebuie să ne concentrăm pe un lucru imperfect, dar care are o direcţie, exact ca orice temă de proiectare pe care o rezolvă un arhitect.

[aplauze]

[Șerban Ţigănaş]: Mulţumesc foarte mult, vă invit la vot şi, după aceea, va fi pauză. Toate voturile se depun în aceeaşi urnă, ele sunt colorate, iar comisia de numărare poate să le preia.