Stenogramă [Șerban Ţigănaş

În viitor bineînţeles o să continuăm întâlnirile cu alte administraţii cu care încă nu le am putut organiza şi o voi lăsa pe Roxana să continue.

[Roxana Pătrulescu]: Bună ziua, numele meu este Roxana Pătrulescu, aş vrea să vă spun un singur lucru din perspectivă personală, în ceea ce priveşte partea mea de Centru Teritorial de Competenţă, şi anume faptul că atât din postura de arhitect stagiar, cât şi din cea de arhitect cu drept de semnătură care a activat în diverse birouri de proiectare din Timişoara, am resimţit lipsa unor acţiuni de genul celor pe care le organizăm şi pe care le vom organiza prin acest Centru Teritorial de Competenţă şi le-aş fi considerat binevenite şi m-aş fi bucurat de ele. Evident, cred în beneficiile pe care ele le aduc.

În continuare, şi eu mi-am început activitatea cu o perioadă de training, care a avut loc la Bucureşti, timp în care am formulat şi am lansat un chestionar către membrii celor trei filiale arondate CTC-ului - chestionarele sunt în continuare deschise- prin care urmărim să aflăm care sunt nevoile membrilor în ceea ce priveşte stagiul şi dezvoltarea profesională continuă.

Am iniţiat dialog şi am avut întâlniri cu diverse asociaţii, instituţii, care ne pot deveni parteneri în cadrul CTC, cu diverse firme de materiale de construcţii care pot susţine atât financiar, cât şi cu material didactic, acţiunile noastre, cu posibili lectori, persoane care pot deveni speakeri în cadrul acţiunilor noastre, şi am avut o comunicare continuă cu membrii celor trei filiale cu ajutorul secretariatelor, dar şi cu membrii Colegiilor Directoare, cărora le şi mulţumesc pentru deschiderea la dialog şi pentru disponibilitatea de care au dat dovadă, şi am organizat 9 acţiuni de dezvoltare profesională continuă, la care a participat un număr de 220 de persoane, dintre care marea majoritate sunt arhitecţi cu drept de semnătură, dar au fost inclusiv arhitecţi stagiari şi chiar pot să spun, câteva persoane din afara Ordinului care au dorit să participe şi al cărui acces nu l-am îngrădit, inclusiv studenţi arhitecţi.

Din aceste 9 acţiuni, 6 au fost vizite de şantier care au avut loc la Timişoara, Arad şi în judeţul Hunedoara; 2 prezentări la Timişoara, la care i-am avut invitaţi pe Rudolf Graef şi Alexandru Găvozdea, care ne-au prezentat platforma de precalcul, ne-au vorbit despre SIC, SIOAR, managementul unui birou de arhitectură, contractul standard, precum şi o prezentare susţinută de domnul Köllő Miklós, pe care l-am şi văzut în sală şi-i mulţumesc din nou, care a fost susţinută financiar inclusiv de o firmă de materiale de construcţii. În urma tuturor acestor acţiuni de fiecare dată am lansat chestionare către participanţi şi am obţinut un procent de 92% de răspunsuri pozitive, care spuneau că se doreşte continuarea acestor acţiuni.

În continuare, pentru lunile care urmează, pentru luna noiembrie şi luna decembrie, avem în plan o serie de prezentări: o dată o prezentare în parteneriat cu Direcţia Judeţeană pentru Cultură Timiş, cu care am reuşit să iniţiem un dialog şi să avem o întâlnire, şi cu Asociaţia Peisagiştilor din România, filiala teritorială Vest, dar şi două seminarii alături de inginerul Marius Şoflete, unul pe structuri din lemn şi unul pe conformarea energetică a clădirilor, care ştiu din surse sigure că au avut un mare succes la Bucureşti, precum şi un seminar pe legislaţia construcţiilor şi, desigur, continuăm cu seria de vizite de şantier care au fost cerute chiar de către participanţi prin intermediul chestionarelor. Cam atât momentan.

[aplauze]

[Șerban Ţigănaş]: Mulţumesc pentru prezentare şi mai ales pentru efort și pentru ceea ce aţi reuşit, vreau să rog pe cei din sală care se află aici şi vin din zona respectivă, deci din filialele în care aţi operat, să ne ofere un punct de vedere în oglindă, dacă se poate, pentru că e foarte important.

[Victor Popovici-Timiş]: Vă mulţumesc foarte mult, mă numesc Victor Popovici de la filiala Timiş, fac parte şi din Colegiul Director al filialei. Ce aş dori să spun? Că acest Centru Teritorial, în puţinele luni în care a acţionat, a avut o activitate foarte consistentă şi absolut remarcabilă, am şi participat la două dintre acţiuni, este o activitate benefică şi care cred că ar trebui sub orice formă continuată, şi cred că orice filială ar avea doar de câştigat prin faptul de a avea un centru de competenţă care să-i ajute în activitate. Mulţumesc.

[Șerban Ţigănaş]: Mulţumesc foarte mult, vă rog....

[un domn reşiţean- filiala Timiş]: Sunt şi din filiala Timiş şi sunt şi reşiţean de origine, şi mă bucur super mult că se întâmplă ceva la Reşiţa, fiindcă e un oraş pe care nu l-a uitat numai arhitectura în ultimii 25 de ani, l-a uitat şi toată societatea şi economia română, şi sunt foarte bucuros că există o mişcare acolo şi că e primul oraş, şi care e şi oraşul meu natal, şi în care o să fie un concurs în zona de vest, în mulţi, mulţi ani. Şi ceea ce ne arată lucrul ăsta e că dacă vrem să avem concursuri şi dacă vrem să se întâmple lucruri, trebuie să existe oameni potriviţi angajaţi să facă aceste lucruri; lucrurile n-or să se întâmple doar fiindcă le dorim, doar fiindcă le declarăm sau doar dacă ni le propunem. Şi cred că link-ul ăsta între ce vrem şi efortul necesar e foarte important, şi aici se vede că merită să-l faci.

[Șerban Ţigănaş]: Mulţumesc foarte mult. Să mai continuăm?

[Florin Virvescu]: Bună ziua, Florin Virvescu de la filiala Arad, într-adevăr feedbackul la nivelul membrilor filialei a fost foarte pozitiv primit din toate întâlnirile, pe de o parte. Pe de altă parte, întâlnirea cu administraţia, şi cu Consiliul judeţean, şi cu Primăria, promite. Promite că se vor realiza concursuri mai multe. Am avut un concurs de arhitectură organizat pe vremea când era arhitect colegul de la Timişoara, sperăm să mai fie, şi organizate profesional, cum trebuie. Interes din partea administraţiei se pare că este, stagiarii au primit foarte bine vizitele pe şantier, prezentările care au fost, participarea şi din partea noastră a fost peste aşteptări şi... este Ok, din punctul nostru de vedere.

[Sorin Ciurariu]: Sorin Ciurariu de la Timişoara, arhitect şef. Uitaţi-vă bine la fetele astea... aici e viitorul. [aplauze].

[Adrian Ionaşiu]: Adrian Ionaşiu, tot de la filiala Timiş. În primul rând vizavi de concursuri, aici lucrurile stau destul de bine din punct de vedere financiar, pentru că la un moment dat în discuţiile pe net se punea problema cum şi ce s-ar putea face, cum s-ar putea susţine activitatea Centrului respectiv, cred că la nivelul concursurilor lucrurile ar putea, cel puţin în prima fază până când demarează şi pot fi susţinute din concursuri efective, lucrurile sunt destul de clare, se poate susţine din Timbrul pe arhitectură şi ar trebui să fie o prioritate, de fapt cum se întâmplă şi acuma, că Centrul acesta e susţinut din Timbrul pe arhitectură, deci cel puţin în prima fază lucrul ăsta ar putea merge înainte.

Eu personal nu văd însă Centrul ăsta, partea asta de concursuri, existând în Centrul Teritorial, care oricum şi-a restrâns mult din ceea ce-şi propunea iniţial; văd mai degrabă la Centrul de Cultură Urbană, dar e o chestiune despre care o să discutăm la sfârşitul zilei astăzi, şi închid aici discuţia legată de concursuri.

Despre stagiu şi dezvoltarea profesională continuă, vreau însă să caracterizez ceea ce se întâmplă în clipa asta ca o construcţie fără proiect şi vreau să vă spun că sunt pe deplin conştient de ce spun. De ce zic lucrul ăsta? Pentru că nu putem să începem să facem cursuri de orice fel, fără să avem norme de stagiu şi să ştim exact ce vrem cu stagiul respectiv, şi planul de dezvoltare profesională să fie acceptat de membri. Pentru că s-ar putea să existe cu totul alte modalităţi în care lucrul ăsta să fie viabil. Din punctul ăsta de vedere eu consider că ceea ce se face acuma, care este evident un experiment, este acela al unei construcţii fără proiect, şi gândiţi-vă cum ar arăta să te duci tu ca arhitect pe un şantier unde s-a început ceva şi vezi că lucrurile merg prost. S-ar putea ca aici să meargă bine, eu personal sunt şi am îndoieli şi chiar vreau să mai continui. Vreau să spun că o parte din ceea ce se vinde aici ca stagiu este o reclamă mincinoasă, o reclamă mincinoasă pentru că aceste vizite pe şantier care sunt vândute stagiarilor ca parte din stagiul lor nu poate fi luată, oricâtă bunăvoinţă am avea, în considerare, pentru că nu o permite legea. Da, poate să ajute stagiarul, dar nu în modalitatea în care noi acum o vedem. De fapt – şi aici vreau să fiu foarte clar – pentru că în clipa asta nu avem speaker, nu am avut ce să vorbim în lunile astea scurse, deci 4 luni, de fapt, nu 3 cum s-a scris acolo, s-a început cu vizite pe şantier. Şi s-au tot făcut vizite pe şantier. Nu cred că este o soluţie rezonabilă la nivelul stagiului. La nivelul stagiului noi avem, conform regulamentului, obligaţia de a face conferinţe de stagiu o dată pe an cel puţin. Deci aş vrea să se concentreze Centrul ăsta, ca la sfârşitul anului ăstuia să avem o conferinţă de stagiu.

Din punctul meu de vedere Centrul ăsta nu şi-a îndeplinit încă obiectivele şi nu-l văd viabil cel puţin în modul în care este structurat acum sau în care se face o propunere de restructurare a Ordinului. Dar pentru că toate aceste discuţii legate de dezvoltare, de stagiu şi de reorganizare sunt puse după ce noi votăm toate aceste materiale, am spus cel puţin câteva lucruri aici. Ar fi fost bine ca să putem să discutăm înainte şi după aceea să votăm, eu personal voi vota împotriva organigramei, vreau să vă anunţ de acuma.

[aplauze]

[Roxana Pătrulescu]: Se poate să răspund scurt domnului Ionaşiu? Aşa cum aţi spus şi dumneavoastră, într-adevăr acesta este un proiect pilot, se află în construcţie şi contrar a ceea ce cred că consideră marea majoritate dintre cei care se află aici, acesta nu se confundă cu planul de dezvoltare profesională continuă. Planul este un document în lucru care va fi dezbătut ulterior, revin la faptul că e un proiect pilot la care lucrăm, pe care-l construim - inclusiv am invitat membrii celor trei filiale să vină cu păreri şi să spună prin acel chestionar şi nu numai, pot oricând lua legătura cu noi, să ne transmită ceea ce au nevoie şi prin ce poate acest Centru pe partea de dezvoltare profesională continuă să îi ajute. Cum putem să îi deservim.

În ceea ce priveşte acele vizite de şantier, nu a spus nimeni că ele de sine stătătoare pot fi conţinut al dosarului cu care merge stagiarul la acordarea dreptului de semnătură, ci ceea ce deprinde stagiarul, cunoştinţele pe care le deprinde stagiarul în urma acelor vizite, pot constitui o bază de dialog în cadrul Comisiei de acordare a dreptului de semnătură. Pot fi un suport. Cu siguranţă se învaţă lucruri. Asta s-a văzut în timpul vizitelor, în momentul în care stagiarii au pus anumite întrebări al căror răspuns ar fi trebuit să-l ştie dar, uite, cu această ocazie, prin acea vizită, l-au aflat, chiar dacă nu l-au ştiut, aşa cum ar fi trebuit, dinainte.

[aplauze]

[Victor Popovici]: Un lucru vreau să vă spun, Centrul de Competenţă din punct de vedere al meu, ca preşedinte de filială şi al Colegiului director, are deplina noastră susţinere şi considerăm că este un lucru absolut benefic, sunt conştient că s-a petrecut o schimbare, chiar dacă – aşa cum s-a vorbit şi în Conferinţa noastră teritorială – s-au făcut asemenea lucruri organizate prin şcoală sau în afara ei. Colegul nostru Bogdan Demetrescu a organizat o serie de sesiuni, de mini-conferinţe cu stagiarii. Dar este cu totul altceva să ai două persoane, sau în cazul pregătirii acesteia a dezvoltării continue o persoană plătită pentru asta, cu 8 ore pe zi, este altceva decât muncă patriotică după un alt serviciu. Deci vă rog, şi domnul Ionaşiu a votat altfel în Consiliul OAR, înţeleg că suntem în plin caragialism aici,mulţumesc.

[aplauze]

[Șerban Ţigănaş]: Vă rog foarte mult, ultimele intervenţii din filialele respective, pentru că aţi fost acolo. Puteţi să duceţi microfonul... după aceea cer permisiunea celor care n-aţi fost beneficiari ai acestor servicii să participaţi la dialog, ca să putem avansa. Eram interesaţi de cei din filialele respective şi de relaţia lor.

[Mirel Drăgan]: Mirel Drăgan, tot Timiş. În primul rând, înainte de a-mi lua piatra care sigur va veni spre mine în momentul ăsta, vreau să spun că o critică constructivă nu înseamnă neapărat că sunt împotriva proiectului, cum zicea şi Rudolf Graef la şedinţa noastră locală, OAR-ul are tendinţa să devină un om mic cu un cap foarte mare. Deci o idee foarte bună şi e lăudabil până la urmă că ceea ce ar fi trebuit să se întâmple central devine un pic mai decentralizat şi se creează nişte centre de pregătire, până la urmă, local. Şi ai nişte oameni care vor avea un pic de eficienţă în ceea ce încearcă să facă. Clar. Vin şi vă întreb: în spatele vorbelor frumoase prezentăm nişte proiecte frumoase, totul este ideal, făcut de noi pentru noi, cum evităm subiectivismul din spatele lucrurilor ăstora, pentru că vin şi vă întreb: nu ştiu câţi dintre voi sunteţi familiari cu ceea ce nişte studenţi arhitecţi de-ai noştri au reuşit să facă la Herculane. Dumneavoastră ştiu că sunteţi pentru că susţineţi. Deci avem nişte studenţi care din pură întâmplare au ajuns, au făcut nişte poze hai-hui într-una din plimbările lor, le-au postat pe nişte site-uri de profil, au avut o vizualizare incredibilă, au atras atenţia, au pornit un val întreg de resuscitare a staţiunii, au ajuns să aibă susţinere inclusiv de la Bruxelles cu nişte personalităţi marcante, recunoscute de-ale noastre, inclusiv români, încurajaţi inclusiv de domnul Ţigănaş, care ne este preşedintele, şi care, surprinzător, am înţeles că în ciuda Centrului Teritorial de Competenţă, care este în beta version, n-au avut niciun fel de susţinere din partea Ordinului Timiş şi n-a fost nimeni la evenimentele pe care ei le-au organizat acolo. Te rog, răspunde-mi, pentru că mi se pare că genul ăsta de tineri chiar merită să fie încurajaţi.

[aplauze]

[Roxana Pătrulescu]: N-o să răspund din partea filialei Timiş sau de ce n-am fost la eveniment. Dar ce voiam să spun e că am discutat cu studenţii care se ocupă de Băile Herculane, deja am construit un material pe care-l trimitem administrației publice de acolo, pentru organizarea sau pentru iniţierea unor discuţii de concurs de arhitectură.

[aplauze]

[Rudi Graef]: Şi eu am fost invitat direct acolo, dar nu am putut să merg din motive de timp şi personale, îmi pare rău, îmi cer scuze personal pentru asta.

[Robert Jianu]: Bună ziua, Robert Jianu de la filiala Timiş. Vreau doar să mă joc cu imaginea pe care a desenat-o domnul Ionaşiu, proiectul ăsta nu mi se pare mie că este o construcţie fără proiect, cred că e de fapt la nivel de proiect în stadiul de studiu-soluţie sau concept.

[aplauze]

[Alexandru Rugescu]: Bună ziua, Alexandru Rugescu, preşedintele filialei Hunedoara. Deşi nu sunt din Timiş, vorbesc şi eu. Una caldă, una rece. În legătură cu CTC-ul, să ştiţi că noi am păstrat legătura cu persoanele care se ocupă de treaba aceasta şi dânşii au contactat atât Consiliul judeţean, cât şi Primăriile unor municipii, răspunsul a fost elegant. Acuma noi nu stăm degeaba, am discutat cu dânsele şi urmează ca săptămânile care vin, pe baza unor relaţii ale noastre cu consilierii locali, să generăm această întâlnire din partea consilierilor primăriilor, vizavi de Centrul Teritorial, şi le solicităm prezenţa pentru a putea discuta şi din partea cealaltă a fileului. Pentru că, probabil, un primar sau probabil un aşa-zis arhitect şef nu este interesat de ce se întâmplă în localitate. Dar consilierii, până la urmă ei sunt cei care hotărăsc. Şi dacă există un gând bun din partea acestora, un dialog pe care-l avem de multă vreme şi acum am discutat şi probabil săptămâna viitoare ne vom întâlni, sperăm să putem să demarăm şi la noi nişte concursuri care poate anul viitor se vor şi întâmpla. Mulţumesc.

[Șerban Ţigănaş]: Mulţumesc şi eu, Alexandru. O să vă cer permisiunea să opresc aceste intervenţii pe Centrul Teritorial acum – bine, una scurtă...

[Alexandru Bunea]: Bună ziua, Alexandru Bunea de la Timiş, vreau să leg puţin şi cu ce s-a discutat înainte de pauză referitor la stagiu şi dezvoltare personală continuă, personal am participat la o vizită de şantier şi la o prezentare pe care am mai revăzut-o şi am dorit s-o revăd din nou, a domnului Köllő Miklós, apropo de ce zicea colegul de la Timiș cu chirpici şi lemn şi materiale din astea mai puţin importante, şi referitor la stagiul strict cred că stagiarii uită un lucru foarte important - şi probabil şi unii dintre coordonatorii noştri, că nu-i aşa important după doi ani de zile – vorbesc din postura stagiarului, chiar dacă am terminat facultatea în 2010 n-am alergat niciodată după dreptul de semnătură – dintr-un motiv foarte simplu: atunci când mă duc în faţa Comisiei prefer mai degrabă să fiu pregătit decât să-mi obţin ştampila foarte repede şi eventual după aia s-o suspende pentru că nu vreau să plătesc cotizaţia întreagă, şi oricum mai există poate vreo două sau poate trei ştampile în firmă.

Mai vreau să fac o precizare apropo de statistica participării la evenimente. Majoritatea oamenilor care s-au înscris la evenimentele astea au fost arhitecţi. Deci nu stagiari, nu studenţi arhitecţi, deci arhitecţi. Atât de puţin importante cum sunt, totuşi răspunsul vine de la sine că ele trebuie să continue. Mulţumesc.

[aplauze]

[Șerban Ţigănaş]: Mulţumesc foarte mult. Cu permisiunea dumneavoastră, vă rog foarte mult să închid acest punct aici, mai avem dezbateri, trebuie să nu deviem, am întârziat foarte mult de la obiectele principale. Sunteţi foarte insistent, vă rog foarte mult, ultima intervenţie, vine microfonul spre dumneavoastră. Fac apel la a încerca să stăm... dacă nu aveţi cumva alte intenţii. [20 de minute am avut mâna sus...] – Sigur că da, de aia v-am dat şi cuvântul.

[Chivu, Constanţa]: Au fost foarte multe teme şi n-am reuşit să-mi spun câteva puncte de vedere. Îmi cer scuze, stimată conducere, stimaţi membri, Chivu din Constanţa. Doresc să fac o referire atât pe tema concursurilor, cât foarte succint şi pe celelalte teme mai devreme discutate pentru că am ridicat mâna dar n-am avut ocazia, din păcate. Apreciez foarte mult aceste concursuri, dar România din punctul meu de vedere are nevoie de câteva mii de astfel de concursuri dacă dorim în perioada vieţii noastre o transformare reală a acestei ţări. Din punctul meu de vedere.

S-a discutat puţin mai devreme de colaborarea cu Viena, ştiu că ea este puţin mai veche, chiar de pe vremea domnului Ochinciuc, s-a discutat problema onorariului arhitecţilor, este complet alt stil de lucru decât ce se practică la noi, dar la dânşii a existat o lege prin care administraţia obliga investitorii să organizeze concursuri de arhitectură. Aşa s-a creat o educaţie a investitorilor şi a celor care consumă acest... a comandatorilor de proiecte de arhitectură. E adevărat că şi oamenii au alt nivel de educaţie, simpla locuire într-un astfel de oraş îi supune la un act de educaţie. Tema concursurilor consider că este cea mai importantă pentru România.

Pe partea de comunicare am avut onoarea să discut cu domnul Ghenciulescu, i-am prezentat foarte pe scurt un eveniment cultural pe care l-am organizat în faţa Cazinoului din Constanţa. Dacă oamenii nu înţeleg un mesaj, acela de protest, eu am venit cu un eveniment cultural, prin care am atras atenţia acestor probleme, la acest eveniment am prezentat chiar şi proiecte de arhitectură. Eu cred că Ordinul Arhitecţilor nu este absolut deloc cunoscut în rândul comunităţii. Chiar şi eu, când am venit în Constanţa, am aflat de filială după o perioadă de timp, pentru că aceste evenimente nu se desfăşoară în piaţa publică, ele se desfăşoară în câteva cercuri restrânse şi oamenii chiar nu află de existenţa acestui Ordin.

[Șerban Ţigănaş]: Îmi cer scuze că intervin, puteţi să rezumaţi? O să mai avem dialog, vă rog foarte mult, suntem la un anumit punct...

[Chivu, Constanţa]: Foarte pe scurt vă rog să-mi permiteţi, pentru că voiam să fac referire şi la celelalte subiecte, alţii au vorbit de 2-3 ori, eu n-am vorbit.

[Șerban Ţigănaş]: Nu e foarte bine, pentru că nu încăpem...

[Chivu, Constanţa]: Foarte scurt. O sugestie, în 4-5 ore încap şi eu, un arhitect, sunt singurul arhitect care am mâncat bătaie salvând un monument de la incendiere. Ca un gest de compasiune câteva măcar minute în plus.

Pe partea de comunicare fac totuşi această sugestie de prezentare în piaţa publică a activităţii Ordinului.

Pe partea de stagiu, cred că ar trebui incluse vizitele obligatorii ale tinerilor pe şantier, pentru că într-adevăr ei sunt exploataţi în birouri, dar această exploatare ţine de educaţie. Cred că depăşeşte puţin capacitatea Ordinului: cum facem noi pe cei care conduc aceste businessuri să se comporte, să spunem, civilizat cu tinerii arhitecţi. Probabil că introducerea vizitelor pe şantier obligatorii în cadrul acestui program de stagiu poate fi benefică şi poate veni în sprijinul celor tineri.

De asemenea, acum putem la nivel de Ordin să promovăm arhitecţi care au o bună conduită, pentru că eu am lucrat în Constanţa la un arhitect care era prieten cu Mazăre - avea un caracter cel puţin îndoielnic. Cum să putem să facem să susţinem arhitecţi care au o conduită mai bună ca ei să pregătească tinerii, şi nu cei care sunt prieteni cu primarii.

Problema cea mai gravă din punctul meu, în România: acea a patrimoniului. Suntem cea mai mare uniune de arhitecţi la nivel de ţară, şi nu se discută problema patrimoniului, problema monumentelor care se distrug, se autodistrug sau sunt distruse cu buldozerul.

[Șerban Ţigănaş]: Îmi pare rău, se discută problema patrimoniului.

[Chivu Constanţa]: Nu s-a discutat până acum.

[Șerban Ţigănaş]: Ba da, s-a discutat. Există proiecte prioritare pe patrimoniu, există foarte multe lucruri, este una din zonele pe care proiectele culturale s-au masat cel mai mult. Îmi pare rău, dar trebuie să vă contrazic.

[Chivu Constanţa]: Îmi pare rău, poate sunt 2-3 proiecte, dar sunt mii de monumente care se distrug.

[Șerban Ţigănaş]: Sunt foarte multe proiecte, nu sunt 2-3 proiecte.

[Chivu, Constanţa]: Nu există niciun fel de atitudine publică a Ordinului, cu ...

[Șerban Ţigănaş]: Nu-i adevărat.

[Chivu, Constanţa]: La mine nu a ajuns niciun proiect.

[Șerban Ţigănaş]: Deci vorbiţi despre filiala respectivă. Trebuie să vă spun – permiteţi-mi vă rog să intervin. Aţi spus că Ordinul nu se manifestă în spaţiul public. În foarte multe filiale se manifestă în spaţiul public. Dacă nu s-a manifestat la Dobrogea sau la Constanţa sigur că da, ar trebui făcut lucrul ăsta. Sesizaţi foarte bine. Dar nu puneţi vă rog sub semnul generalizării o astfel de afirmaţie...

[Chivu, Constanţa]: E adevărat că zona Transilvaniei este complet o altă regiune şi complet altă mentalitate.

[Șerban Ţigănaş]: Şi atunci nu face parte din Ordin?

[Chivu, Constanţa]: Mă refer în special la Bucureşti, aici unde este nucleul, şi la Constanţa, e adevărat un oraş foarte important.

[Șerban Ţigănaş]: Sunt convins că m-aţi înţeles.

[Chivu, Constanţa]: Da. Şi dumneavoastră pe mine. După perioada comunistă, foarte scurt, închei, nu există niciun proiect amplu care să corecteze problemele distrugerilor urbanistice din perioada comunistă. Deci au venit comuniştii, au creat nişte bulevarde, noi n am venit absolut cu nimic să corectăm aceste probleme. Am văzut de curând o poză de epocă din zona Pieţii Unirii, o zonă superbă, dar este acolo un bulevard părăsit, nu se întâmplă absolut nimic. Eu am avut o propunere concretă către dumneavoastră, am prezentat şi domnului Ghenciulescu personal şi pe email, în care am prezentat un cartier de clădiri moderne de birouri care să îmbrace Casa Poporului. Al doilea proiect pe care vi l-am propus personal este un parc [aplauze]. Această dominantă a unei epoci apuse [aplauze]... această dominantă constructivă [aplauze]. Mulţumesc.

[Șerban Ţigănaş]: Vă rog foarte mult, dacă doriţi să vă încheiaţi...

[Chivu, Constanţa]: Mulţumesc pentru aprecieri. [aplauze, râsete]. Această dominantă puternică a unei epoci de mult apuse noi nu am reuşit să o îmbrăcăm încă, deşi ar fi trebuit foarte simplu să exploatăm terenul. Dacă vă uitaţi în spatele blocurilor care delimitează bulevardul Casei Poporului, sunt clădiri părăsite și nu avem o densificare urbană.

Şi al doilea proiect pe care vi l-am propus, la fel, personal, toate râurile din Europa, oraşe la care ne raportăm, mergem la Viena şi întrebăm cât costă proiectul, dar să vedem cum integrează ei Dunărea în oraş, să vedeţi câte parcuri au, câte zone de promenadă şi aşa mai departe, de loisir. Am făcut o propunere prin care să deviem circulaţia auto şi să facem un parc...

[Șerban Ţigănaş]: Vă rugăm să nu intraţi în detalii, vă rog foarte mult...

[Chivu, Constanţa]: Dar văd că colegii mă apreciază. Da, închei.

[Șerban Ţigănaş]: Vă rog să vă precizaţi punctul de vedere.

[Chivu, Constanţa]: Închei cu o scurtă concluzie. Două citate puţin mai devreme le-am auzit la colegii mei: „arhitectul răspunde de banii beneficiarului - cum daţi dumneavoastră această putere arhitectului, ca el să răspundă de banul beneficiarului?”, deci o mare răspundere, şi al doilea lucru: în prezentarea sa - „apărăm arhitectura de calitate”. Ce înseamnă „arhitectura de calitate” şi cine are acest drept de a defini ce înseamnă arhitectura de calitate? Nepotul meu locuieşte în Josefstadt, un oraş foarte modern din Viena, când mă duc acolo îl găsesc într o uşoară depresie, vin la Constanţa şi merg la o familie de nevoiaşi care aleargă cu măgarul şi cu căţelul toată ziua şi sunt fericiţi. Cred că nu doar arhitectul defineşte ce înseamnă arhitectură de calitate, iar răspunderea arhitectului este în primul rând aceea legată de patrimoniu, pentru că suntem arhitecţi, răspundem de ceea ce moştenim ca să perpetuăm şi să dezvoltăm. Nu sunt de acord cu spaţiul pe care l-aţi închiriat astăzi, pentru că eu ca arhitect român nu am absolut nicio legătură. M-aş fi simţit mult mai bine la Ateneul Român. Mulţumesc, sănătate.

[Șerban Ţigănaş]: Vă mulţumesc foarte mult şi eu. Avem în vedere pe viitor Ateneul Român.

[Mircea]: Am o veste bună şi o întrebare dificilă la răspuns. Aveţi ştiinţă că luni se lansează Concursul naţional pentru Pavilionul României, sau Pavilioanele României, la bienalele de la Veneţia?

[Șerban Ţigănaş]: Da, sigur că da.

[Mircea]: Organizat de către Ministerul Afacerilor Externe, Institutul Cultural Român şi Uniunea Arhitecţilor. Pot să ştiu şi eu de ce nu este părtaş şi Ordinul Arhitecţilor la această lansare?

[Șerban Ţigănaş]: Da, mulţumesc şi eu. Tocmai am răspândit această veste, mă simt părtaş un pic la treaba asta. Vă rog să-mi permiteţi să trecem mai departe, mulţumesc pentru toate intervenţiile, este foarte important să filtrăm şi să ne organizăm şi de aceea v-am propus să avem şi dezbateri.

Trecem la prezentarea Propunerii de modificare a regulamentului de organizare şi funcţionare a Ordinului Arhitecţilor din România, o să vă cer permisiunea să fac o scurtă introducere.

Acesta este un rezumat al procedurii prin care acest document pe care dumneavoastră l-aţi primit, îl aveţi în mape, care a fost livrat atât în forma de tabel comparativ pentru a vedea cât mai bine care sunt în paralel intervenţiile şi modificările, dar şi în forma consolidată - numită de noi, adică Regulamentul care a rezultat, vine după 7 sesiuni de lucru ale Grupului de lucru de regulamente şi cod deontologic, după o transparenţă decizională care la solicitarea membrilor a fost extinsă ca perioadă, după un lucru pe acest document tocmai pentru a avea dimensiunea devenirii unui astfel de regulament, care a însemnat procesarea a 424 de amendamente primite atât de la filiale, grupuri de arhitecţi sau persoane, arhitecţi membri ca persoane independente, au existat 327 de propuneri pentru Regulamentul de organizare-funcţionare al Ordinului, 95 de propuneri pentru Regulamentul cadru al filialelor şi 2 propuneri pentru organizarea Ordinului, respectiv organigramă - cum îi spunem noi.

Pe lângă aceste propuneri, şi ăsta este lucrul foarte important şi din nou proiectez discuţia către ceea ce vom dezbate la sfârşit, au existat nu numai amendamente, ci şi alte tipuri de observaţii. Deci am constatat că a arunca în discuţie Regulamentele Ordinului înseamnă de fapt a genera o dezbatere mult mai largă şi am colectat propuneri care sunt sistematizate şi trebuie să facă obiectul unor discuţii viitoare, care sunt dincolo de acest Regulament.

Evident, metodologia de stagiu care, iată, sau problema stagiaturii, ca să nu-i spun doar metodologie sau norme de stagiu cum a propus domnul Ionaşiu, sau cum m-a corectat domnul Ionaşiu, sau alte formule, este una din chestiunile care ne interesează foarte mult şi nu pot decât să constat din nou că există puncte de vedere diferite, extrem de importante, dar trebuie să decidem asupra direcţiei pe care dorim să mergem pentru a fi coerenţi.

Sunt trei documente, cum spuneam, de votat astăzi: unul este Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al Ordinului Arhitecţilor din România, cu nişte modificări, sigur că s-a pornit pe structura documentului existent, aşa cum ştiţi; al doilea document va fi prezentat şi votat ulterior, este vorba de Regulamentul cadru al filialelor care este în directă legătură, pentru că aşa cum ştiţi foarte bine, filialele prin lege îşi votează Regulamente de Organizare şi Funcţionare proprii, care trebuie să respecte condiţia de a nu fi contradictorii cu Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al întregii organizaţii, şi ultimul document este legat de organizarea sau organigrama, repet, a Ordinului.

Există aici două pagini de sinteză, de principii şi elemente de fapt – nu principii, principiile sunt cele pe care le-am mai discutat, alte transformării – de elemente care au fost modificate. Şi sigur, în mod normal mizez pe faptul că delegaţii sunt la curent cu documentele, cu conţinutul lor, cu elementele care au venit din dezbaterile din Consiliul Naţional şi vă sunt supuse votului.

Ceea ce este foarte important este un pachet de astfel de modificări de Regulament care ţin de responsabilizarea celor aleşi. Există mai multe tipuri de astfel de elemente, care fac în intenţia noastră, şi în intenţia Consiliului Naţional prin care am trecut toate aceste elemente, ca cei care candidează pentru orice funcţie în Ordin, şi cei care sunt aleşi, să fie o dată în cunoştinţă de cauză cu responsabilităţile pe care şi le asumă, şi să existe anumite proceduri prin care îndeplinirea acestor responsabilităţi este raportată periodic organizaţiei, la toate nivelurile, astfel încât să se confirme de fapt traseul pe care şi l-au asumat prin mandat.

Unul dintre celelalte elemente de regulament foarte importante care a fost transportat în acest Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Ordinului este referitor la Dezvoltarea profesională continuă. Exact aşa cum a rezultat din discuţiile şi amendamentele făcute, din discuţiile în spaţiul public şi în reţelele de socializare, ne aflăm în situaţia în care este necesară sau considerăm larg că este necesară continuarea discuţiei despre dezvoltarea profesională continuă, şi ceea ce a putut să facă Consiliul Naţional a fost să însărcineze cel mai înalt forum de conducere al Ordinului cu deciziile legate de acest proiect şi să aloce un timp obligatoriu, am spus noi, de maturizare a unui astfel de proces. Asta veţi regăsi în acest ordin.

Deci toate acele întrebări pe care le-am auzit în diverse moduri sper că s-au limpezit, sau dacă nu accentuez asupra lor, nu există nicio intenţie, niciun risc sau niciun pericol de a vota un plan naţional de dezvoltare profesională continuă pentru că el nu este construit, el este în construcţie - nici în această conferinţă, nici în conferinţa din 2018, ci doar după ce modul de construcţie va fi rediscutat, modul de comunicare şi de participare la această construcţie va fi discutat şi pus în practică, structurile Ordinului, Colegiul Director, Consiliul Naţional, vor putea să intervină şi să observe în momentul în care li se face o propunere de structurare şi să îşi impună punctul de vedere, proiectul poate fi transpus în construcţie – ca să iau metafora sau comparaţia care s-a făcut înainte – şi se testează această formulă, şi după aceea ajungem în faţa Conferinţei Naţionale probabil în ciclul următor, poate de acum în 5 ani de zile dacă nu va mai avea loc o Conferinţă Naţională Extraordinară, prin care să observăm dacă acest program s-a maturizat şi dacă ne putem permite să îl adoptăm.

Alte lucruri extrem de importante pe care le găsiţi în acest Regulament - este reprezentarea în Consiliul Naţional, pe care o ştiţi foarte bine, noi am încercat s-o şi explicăm în turul pe care l-am făcut în mai multe filiale în cadrul conferinţelor teritoriale, aici proiectul nostru de transformare avea în vedere o altă formulă care a fost abandonată, pentru că Consiliul Naţional a decis să rămână pe o reprezentare similară cu cea pe care o avem acuma, respectiv de un om – un vot, fiecare consilier să aibă un vot, dar a ajustat norma de reprezentare de la 1 la 100 la 1 la 300, în principal, după un tabel pe care-l cunoaşteţi, astfel încât Consiliul Naţional, dacă ar fi să fie alegeri în secunda aceasta, la numărul de membri pe care-l avem acuma, să conducă la o adunare de 43 de membri şi nu de circa 120.

Sigur că lucrul ăsta este în pas cu creşterea organizaţiei şi discuţiile care au avut loc în Consiliul Naţional au condus către faptul că această formulă ne va asigura, în ritmurile unei creşteri actuale, o distanţă de 1-2 mandate probabil rezonabile ca număr de membri, şi bineînţeles am discutat şi felul în care tranşele de reprezentare sunt alocate.

Mai există elemente legate de raportare şi tot de responsabilizare, cum vă spuneam, deci faptul că Consiliul Naţional este obligat să anunţe, tot ca procedură de anticipare şi responsabilizare, calendarul şi tematica generală a şedinţelor din anul următor, astfel încât să poată să existe o racordare pe subiectele respective din rândul filialilor şi membrilor; există elemente care ţin de operaţionalizare a anumitor proceduri care erau formale, legate de Consiliul Naţional; lucruri foarte importante, le-a amintit şi Iulia mai înainte: posibilitatea de detaşare a membrului stagiar era şi este o acţiune în favoarea stagiarului, faptul că el poate să-şi facă stagiul în altă filială, acolo unde lucrează, chiar dacă pe perioada stagiului el nu s-a stabilit, nu are domiciliul stabil – cum spune legea – acolo, cred că era o corecţie în ajutorul stagiarilor pe care trebuia să o facem, şi bineînţeles, sunt şi elemente de corecţie, cum ar fi de exemplu ultimul punct de acolo, cu corelarea dispoziţiilor legale de comunicare a actelor în procesele disciplinare.

Asta ar fi un rezumat. Acuma, sigur, dumneavoastră aveţi buletinele de vot alocate pentru fiecare dintre documente, eu v-aş propune să discutăm puţin dacă doriţi să facem un vot unic, deci să vă deplasaţi la urnă după ce trecem prin toate cele trei documente, eu cred că ar fi o formulă mai convenabilă, văd un oarecare accept din partea dumneavoastră, atunci am să îl rog pe domnul Andriu să facă câteva comentarii legate de următorul regulament.

[Ion Andriu]; Mulţumesc, am să fiu foarte scurt, suntem într-o mare criză de timp totuşi.

Înainte de a spune câteva cuvinte despre Regulamentul cadru al filialelor, pentru că n-a fost timp de vorbit despre legislaţie, am să vă spun într-o singură frază, cred că principala realizare în materie de legislaţie din acest mandat a fost faptul că am reuşit să devenim din nou parteneri de discuţie şi analize cu ministerul. Pentru că, ştim din istorie, că arhitecţii şi constructorii sunt foarte legaţi, firesc, de conducerea politică şi de starea socială şi economică a unei comunităţi în decursul istoriei, de aceea şi noi am avut momente mai bune în breasla noastră, cum ar fi să spunem pe timpul lui Carol I sau chiar pe timpul comunismului, în anii ’60-’70, după Revoluţie din păcate am reuşit să avem contacte bune cu autorităţile în anii ’90, dar după 2005 şi mai ales după 2012 s-a rupt parcă legătura asta şi am fost într-o situaţie la începutul mandatului că pur şi simplu nu am fost primiţi la minister, care-i principalul factor determinant în optimizarea legislativă şi a reglementărilor din domeniul nostru, să fim recunoscuţi ca parteneri.

Am reuşit totuşi în 2015, pentru prima oară să obţinem acest statut, şi mai mult, cu acel Protocol pe care l-am făcut cu celelalte organizaţii profesionale din domeniul adiacent nouă, adică inginerii de structuri, instalatorii, constructorii, managerii din construcţii, avem un cuvânt mai puternic astăzi în discuţiile cu ministerul, asta cred că este o realizare.

Şi lucrurile merg bine cu codul ATUC, s-a făcut un început foarte promiţător, care ne dă speranţe că există o şansă destul de bună să obţinem nişte simplificări şi reglementări în domeniul legislaţiei, cu care astăzi ne confruntăm într-un mod atât de dramatic, din păcate.

Vreau să mai spun ceva scurt înainte de asta, am discutat cu câţiva inclusiv preşedinţi de... mă rog, delegaţi să spun, care nu ştiau mai nimic despre treaba cu asigurările. Vă reamintesc că Ordinul Arhitecţilor este pentru al doilea an când a făcut asigurări minimale prin filiale, prin Groupama, fiecare membru al Ordinului Arhitecţilor este asigurat până la o daună de 7500 de euro, cu un cost de 4 euro pe an pentru filială, şi vom continua probabil şi anul viitor această procedură. Pentru lucrările mai mari, firmele care doresc şi au obligaţia şi au necesitatea să facă un alt contract mai complex, pot face sigur pentru întreaga firmă sau numai pentru arhitecţi un contract separat pentru respectivele lucrări. Mulţumesc, atât despre asta.

Despre Regulamentul cadru, foarte pe scurt, principalele modificări cuprind nişte corelări legate de Regulamentul de Organizare şi Funcţionare, cum s-a amintit şi înainte, primirea arhitecţilor de interior, un lucru foarte important care trebuie făcut conform noilor reglementări din 184; aspecte legate de Centrele Teritoriale de Competenţă care privesc filialele, posibilitatea de detaşare a membrului stagiar pentru timpul efectuării stagiului, un lucru important şi rezolvat – cel puţin temporar, faptul că membrii forului de conducere trebuie să prezinte rapoarte de activitate, o condiţie de responsabilizare şi la nivel local, s-a făcut eliminarea obligativităţii de a motiva amendamentele formulate, ceea ce este totuşi o mână întinsă către cei care vor să facă propuneri, pentru că vedeţi, avem foarte multe păreri, dar când e vorba de propuneri concrete lucrurile sunt mai dificile, adică am văzut că toată lumea are tot felul de păreri, aproape toţi membrii organizaţiei noastre au, în mod firesc, păreri despre toate domeniile care ne interesează, dar când e vorba de făcut soluţii concrete şi complete lucrurile sunt puţin mai dificile.

Şi problema corelării calendarului şi tematicilor şedinţelor Consiliului de conducere cu cel ale Consiliului Naţional, un lucru care va ajuta foarte mult la o fluidizare a activităţii organizatorice a Ordinului.

La fel, diminuarea componenţei factorilor de conducere, ca număr, care se regăseşte şi în Regulamentul general se face şi la nivelul filialelor, ceea ce va diminua cheltuielile şi poate discuţiile mai puţin eficiente.

La fel, raportarea semestrială de către secretarul organizaţiei la modul cum se exercită profesia de către membrii filialelor, ar putea fi unul din mecanismele care ar mai putea combate semnătura de complezenţă.

Referitor la propunerile de organizare a aparatului administrativ, aici lucrurile sunt mai simple, în sensul că s-a urmărit acoperirea tuturor sectoarelor cu cadrele care se ocupă de respectivele probleme şi sarcini, într-un mod minimal ca formulă de cadre, dar vedeţi că avem şi la ora actuală câteva posturi care încă nu sunt ocupate, totuşi e o schemă care în mod ierarhic rezolvă problemele, cel puţin la nivel teoretic, cu care se confruntă Ordinul.

Ce-aş vrea să vă spun, că în principiu ne-am gândit ca Centrele de Competenţă să se autofinanţeze, adică ele nu sunt finanţate nici de filiale, nici de centru pentru activitatea lor ideea este să se finanţeze singure prin activitate, ceea ce va descărca puţin bugetul şi al filialelor, şi al organizaţiei centrale.

Cam asta aş vrea să vă spun. Cred că alte discuţii ar fi bine să le facem în partea rezervată prin Ordinea de zi pentru aceste lucruri.

[Șerban Ţigănaş]: O să luăm şi acuma întrebări şi intervenţii, fără îndoială. Dacă sunteţi de acord, 15 minute de discuţii.

[Adrian Ionaşiu]: Eu am să fiu foarte scurt, nu vreau să-mi dau cu părerea legat de documentele astea, vreau să pun doar o singură întrebare legat de cele două regulamente. Scrie la final că ele intră în vigoare în momentul adoptării lor, deci astăzi, de mâine începând.

[Șerban Ţigănaş]: Dacă vor fi adoptate, bineînţeles.

[Adrian Ionaşiu]: Dacă vor fi adoptate. Dar problema este alta. Nu toate prevederile din actualul regulament pot fi puse în aplicare de mâine. În mod normal ar fi trebuit scris la finalul acestora că regulamentele intră în vigoare începând cu data de, şi trebuie stabilită o dată. Deci nu cred că poate să intre în vigoare în clipa asta. Dacă intră aşa, vă atrag atenţia că toţi membrii Consiliului vor fi plătiţi de filiale, deci se schimbă structura bugetelor, structura bugetelor teritoriale, sunt multe lucruri aici care se schimbă şi care nu mai corespund în regulamentul nou faţă de regulamentul vechi. Deci e o problemă aici.

[Ion Andriu]: Se poate să vă răspund, ca să fim cât mai scurţi.

[Șerban Ţigănaş]: Şi eu, dacă-mi dai voie Ionuţ, mulţumesc foarte mult pentru observaţie, e foarte pertinentă.

[Ion Andriu]: Totuşi, o secundă să-i pot răspunde punctual. Scrie şi la început în Regulament că el intră în vigoare în momentul publicării în Monitorul Oficial. Asta pe de o parte. Deci, ca şi orice act normativ, intră în vigoare oficial în momentul când e publicat în respectivul organism.

Pe de altă parte, domnul Ionaşiu, este în mod firesc o serie întreagă de prevederi vor intra în vigoare practic cu noul mandat. Adică de-abia atunci se vor concretiza anumite lucruri. Nu facem acum o revoluţie începând din decembrie... este nerealist şi inopinat. Deci acesta este răspunsul.

[Șerban Ţigănaş]: Mulţumesc. Vă rog, în continuare, dacă daţi microfonul.

[Mihail Cristian Lotreanu]: Mihail Cristian Lotreanu şi voiam să vorbesc despre patru probleme care sunt în Regulamentul de Organizare şi Funcţionare, dar înainte de asta rămân şi eu puţin confuz pentru că apar două chestiuni în discuţia de acuma. O dată: nu este foarte clar dacă regulamentele, odată ce au fost cândva publicate în Monitorul Oficial sunt valabile modificările din momentul de astăzi, de mâine, sau odată cu publicarea în Monitorul Oficial. După cum vedeţi, doi membri ai Colegiului Director au două opinii diferite. Deci...

[Șerban Ţigănaş]: Care sunt cei doi care au? Publicarea în Monitorul Oficial este cea care dă valoare actului.

[Mihail Cristian Lotreanu]: Ok. Asta înseamnă că trebuia scris exact aşa peste tot. Şi a doua chestiune este legată de faptul că se aplică sau nu la prezentul Colegiu Director sau Consiliul Naţional. La Consiliul Naţional mi-e clar că nu se aplică decât de la următorul, acum ar fi să vă întreb direct dacă se aplică şi la Colegiul Director această publicare...

[Șerban Ţigănaş]: În mod clar, toate persoanele care au fost alese pentru 4 ani, cum spune legea, au dreptul...

[Mihail Cristian Lotreanu]: Nu de persoane vorbim. De poziţii.

[Șerban Ţigănaş]:Nu înţeleg întrebarea.

[Mihail Cristian Lotreanu]: Uitaţi de ce. Dacă vă uitaţi în dreapta, avem un...

[Șerban Ţigănaş]: Vă referiţi la structura de angajaţi.

[Mihail Cristian Lotreanu]: La structură, nu la persoane.

[Șerban Ţigănaş]: Şi care-i întrebarea?

[Mihail Cristian Lotreanu]: Colegiul Director are pe diagrama pe care aţi prezentat-o un „vicepreşedinte concursuri”, iar cea din dosar are „vicepreşedinte organizatoric”.

[Șerban Ţigănaş]: Care-i întrebarea?

[Mihail Cristian Lotreanu]: Păi asta! Sunt două structuri diferite pe aceeaşi diagramă.

[Ion Andriu]: Viitoarea structură va intra în mod firesc la următorul mandat.

[Mihail Cristian Lotreanu]: Acuma, pentru ceea ce voiam să vă supun atenţiei evident că la peste 300 de intervenţii rezultatul final este, aşa cum au spus-o şi cei dinaintea mea, o să folosesc alt cuvânt, ceva de tipul unui mozaic. Acuma eu vreau să vă supun atenţiei patru poziţii în acest mozaic unde măcar la trei dintre ele e vorba de nişte goluri pe care le putem completa şi acum, dacă nu cumva ele sunt lăsate intenţionat aşa, şi la a patra situaţie de o chestiune care ţine de natura umană.

[Șerban Ţigănaş]: Puteţi fi mai concret?

[Mihail Cristian Lotreanu]: Foarte concret din momentul ăsta. Dacă consideraţi că este normal ca în ce priveşte cvorumul de şedinţă la nivelul Conferinţei Naţionale – întâmplător ne aflăm aici, deci în niciun caz nu este ceva, l-am pregătit înainte de a se întâmpla tot ce se întâmplă – să nu existe o prevedere cu privire la constatarea la fiecare vot deschis a forului de şedinţă ala cum există la şedinţele Consiliului Naţional care este după părerea mea echivalent ca procedură.

Dacă consideraţi că ar trebui să fie aşa, am pregătit deja pentru dumneavoastră alin. 3 în care menţionez aşa: „la începutul Conferinţei Naţionale, respectiv la momentul unui vot deschis, secretarul general verifică şi informează preşedintele respectiv pe membrul prezidiului care conduce lucrările cu privire la numărul celor prezenţi”.

[Șerban Ţigănaş]: Pentru formulare trebuie să vă spun că documentele intră în vot aşa cum au fost aprobate de Consiliul Naţional. Nu este posibil să facem propuneri în acest moment, a existat o procedură care permitea acest lucru, putem avea în vedere şi colecta o astfel de chestiune pentru viitor. Asta este procedura regulamentară şi este şi procedura logică, şi altfel am ieşi din...

[Mihail Cristian Lotreanu]: Sunt perfect de acord cu ce spuneţi. Eu vorbeam despre omisiuni, şi nu despre propuneri.

[Ion Andriu]: Numai o secundă, pot să vă spun ceva. Nu este nicio omisiune. Dacă numărăm numărul de voturi şi-l adunăm, este clar dacă avem cvorum. Ce rost are să mai prevedem în regulament încă un lucru...

[Mihail Cristian Lotreanu]: Cvorumul se schimbă permanent în timpul unei şedinţe.

[Șerban Ţigănaş]: Am înţeles. Puteţi să-mi spuneţi celelalte trei puncte? Vă rog.

[Pauză]

[Mihail Cristian Lotreanu]: Al doilea loc este cu privire – le-am luat într-o ordine aleatorie, alfabetică de fapt – revocarea Colegiului Director. Avem la secţiunea IC alin. 6 se prevede acest lucru, dar la acesta se prevede la Colegiul Director. În articolul 32. În ce priveşte cine revocă se spune clar acolo, deci nu am o problemă. Încă o dată spun, eu nu vorbesc despre conţinut, vorbesc numai şi numai despre omisiuni. Ceea ce e cu totul altceva. Acolo se spune că este o atribuţie a Consiliului Naţional, ceea ce ştiam. În schimb, când ne uităm la Consiliul Naţional, la articolul 30, nu apare acest lucru, care trebuie să apară explicit.

[Șerban Ţigănaş]: Am înţeles şi chestiunea aceasta. Eu cred că principial putem accepta că ele se cumulează, din moment ce sunt prezente în regulament, şi omisiunea cred că asta poate fi corectată, vă mulţumesc.

[Mihail Cristian Lotreanu]: Încă un lucru care ţine de data asta de procesul decizional este, ca peste tot, ordinea în care sunt menţionate ceea ce noi numim foruri. Cu o singură excepţie sunt în ordinea pe care o vedem şi pe această diagramă, bună sau rea – nu e cazul să comentez eu – cu o singură excepţie la art. 3, unde avem la literele c) şi d) următoarea ordine: Colegiul Director şi Preşedintele Ordinului. Peste tot, în rest, este invers. Adică Preşedintele Ordinului şi Colegiul Director, inclusiv pe diagrama pe care o aveţi în faţă.

[Șerban Ţigănaş]: Cred că e o chestiune care din nou intră în categoria corectabilă. Mulţumesc foarte mult şi pentru asta.

[Mihail Cristian Lotreanu]: Şi a patra, care este o chestiune subiectivă, deci aici poate că sunt mai aproape de ce spuneaţi dumneavoastră. După părerea mea, în viitor, cu privire la menţiunea corectă – iarăşi, nu intru pe fond, ci numai pe formă – cu privire la posibilitatea ca preşedintele care nu mai este după terminarea mandatului în funcţie să continue ca membru fără drept de vot şi aşa mai departe, nu despre prevederea în sine discut, ca o situaţie pe care trebuie să o avem totuşi în vedere, cred că această prevedere a pornit de la o situaţie reală. Deci nu este pornită dintr-un caz teoretic. Din punctul meu de vedere, sunt 4 variante totdeauna în situaţiile reale, pentru că vorbim de două persoane: vorbim de preşedintele nou ales şi de fostul preşedinte. Deci fiecare dintre ei are câte două opţiuni. Şi acest lucru a fost trecut cândva, odată, şi nu a fost reţinut în cele 327 de propuneri, pentru că l-am văzut pe internet. Şi anume: fiecare dintre cei doi să-şi dorească această colaborare, sau să nu şi-o dorească, sau să şi-o dorească unul şi celălalt să nu şi-o dorească. Aşa cum e scrisă acum, dincolo de tot ce mi-aţi spus la primele trei, este imperativ. Deci vrea-nu vrea, acest cuplu de cei doi preşedinţi este obligat pe o perioadă, cât o fi, să convieţuiască.

[Șerban Ţigănaş]: Eu n-aş interpreta acest lucru.

[Mihail Cristian Lotreanu]: Vă rog să recitiţi textul.

[Șerban Ţigănaş]: Problema a fost discutată în Consiliul Naţional care a finalizat, prin punctul de vedere prin care în mod evident fostul preşedinte sau preşedintele sortant poate să joace un rol de consiliere pe lângă Colegiul Director şi preşedintele nou. Şi aici nu e vorba doar de o persoană, ci e vorba de întreaga echipă. Modelul este internaţional dar noi n-am respectat acest model, pentru că s-a considerat că poate să fixeze prea mult o persoană în această poziţie. Am și eu regulamentul, îl am și eu. A, e ceea ce ați propus dumneavoastră...

Evident că aveţi dreptate aici, consilierea nu se poate produce decât dacă persoanele recurg la această consiliere, dar eu sunt de părere că forma în care este scrisă acolo permite ca lucrurile bune să se întâmple şi cele care nu sunt dorite să nu se întâmple.

Mulţumesc foarte mult, alte intervenţii, dacă se poate.

[Sergiu Porumboiu]: Sunt Sergiu Porumboiu, filiala Dunărea de Jos. Preşedintele filialei - şi vin şi vă prezint nişte observaţii făcute de membrii filialei noastre.

Constatăm că din nou se deschide uşa din dos pentru accesul în meseria noastră. Precedentul creat cu urbaniştii, cărora li s-a dat drept de semnătură fără a fi noi consultaţi la nivel de conductor-arhitect, şi aici prezint opinia unui coleg: oameni buni, eu ca arhitect, când fac o căsuţă, o aranjez în curte. Deci îi fac practic PUD-ul. Eu n-am voie practic să semnez PUD-ul dacă nu-s membru RUR. Ori un inginer de drumuri sau un mai ştiu eu ce, care-i urbanist, i s-a dat drept de semnătură conductor-arhitect, şi după aia să facă şi proiectul de căsuţă. Una la mână.

Acum deschidem uşa şi pentru arhitecţii de interior, despre curriculul lor habar n-avem ce fac ei, vă atrag atenţia că mai există şi arhitecţi peisagişti, există şi la IT arhitecţi de sistem, hai să ducem în derizoriu titlul de arhitect, care nu e mai e architekton, cel care coordonează constructorii, ci oricare visează urât dimineaţă se trezeşte şi se numeşte arhitect. „El şi câinele lui”, ca să îi citez pe englezi. Mulţumesc.

[aplauze]

[Șerban Ţigănaş]: Şi eu vă mulţumesc, o precizare foarte importantă. Mă refer la tot ce aţi spus. Am fost consultaţi cu urbaniştii. Punctul nostru de vedere nu a fost asumat de minister [din sală: deci nu existăm!] - nu. Am spus “punctul nostru de vedere nu a fost asumat de minister”, ceea ce înseamnă cu totul altceva.

Al doilea lucru: acceptarea arhitecţilor de interior este clar explicită în lege, numai pentru proiecte de arhitectură de interior. Am discutat foarte mult lucrurile astea, le-am explicitat, n-ar trebui să cădem în eroare să înţelegem altceva. Mulţumesc foarte mult.

[Ana Maria Zagariade]: Şi nu se echivalează cu conductorul.

[Șerban Ţigănaş]: Şi nu se echivalează cu conductorul. N-are nicio... vă rog.

[Tania Iancu]: Sunt Tania Iancu de la filiala Bucureşti.

În completarea acelor articole despre care a vorbit domnul arhitect dinainte, o altă modificare care ar trebui făcută, în viitor probabil, pentru că se vede clar că Regulamentul nu este un document finalizat, la art. 17: Hotărârile Conferinţei Naţionale. Deja astăzi s-a creat un precedent, pentru că se spune în regulament: „documentele supuse Conferinţei Naţionale se aprobă şi/sau se adoptă prin vot deschis”, deci trebuie să alegem. Deja punem în regulamentul ăsta modificat acuma sau la conferinţa următoare modificarea aceasta, că poate fi prin vot deschis sau prin vot secret, sau numai prin vot secret, sau cum alegem?

[Ion Andriu]: Stimată doamnă colegă, aţi fost în grupul de lucru, am mai discutat lucrurile astea – în grupul de lucru cu regulamente. Nu sunt de acord că nu-i finalizat. Cum? Documentele sunt finalizate! Cum puteţi spune că nu-i finalizat?

[Tania Iancu]: Păi nu-i finalizat pentru că sunt foarte multe lucruri neclare, după cum se vede.

[Ion Andriu]: Pentru dumneavoastră, dar aţi fost în grupul de lucru şi puteaţi să ne propuneţi atunci nişte...

[Tania Iancu]: Da. Grupul de lucru a fost atât de mic, şi format din voluntari...

[Șerban Ţigănaş]: Să nu discutăm în contradictoriu. Am înţeles punctul de vedere, admiteți un răspuns...

[Tania Iancu]: Deci trebuie făcute nişte corecturi şi m-ar interesa dacă la conferinţa următoare se vor face aceste corecturi, cea din 2018, sau când se vor face.

[Șerban Ţigănaş]: Cred că acest grup de lucru care nu are de ce să nu-şi continue activitatea pentru că problemele de legislaţie, cod şi aşa mai departe sunt perpetue, poate să facă astfel de propuneri. Deci din punctul meu de vedere, este extrem de posibil. Mulţumesc.

[Tania Iancu]: Bun. Este vorba de art. 9, Atribuţiile Conferinţei Naţionale, litera l), unde se spune că se stabileşte caracterul facultativ sau obligatoriu al Planului Naţional de dezvoltare de către conferinţă. Conferinţa Naţională. La care Conferinţă Naţională se va stabili aceasta

[Șerban Ţigănaş]: Nu vă pot spune la care. Poate că doar în momentul în care Consiliul Naţional a aprobat un astfel de plan. Lucru care se poate întâmpla peste cel puţin 3 ani de zile, deci s-ar putea ca să fie supusă Conferinţa Naţională unei astfel de propuneri în 2023 sau mai târziu.

[Tania Iancu]: Bun.

[Ion Andriu]: Deci, dacă citiţi până la capăt, spune: după 3 ani de testări.

[Tania Iancu]: De testări. Dar nu ştiu de când încep testările, pentru că încă nu e gata planul şi deci...

[Șerban Ţigănaş]: Eu cred că e destul de clar, totuşi.

[Tania Iancu]: Bun. Deci la Regulament se va lucra în continuare, asta mă interesa.

[Șerban Ţigănaş]: Sper să continuaţi şi dumneavoastră. Mulţumesc foarte mult.

[Tania Iancu]: Şi se va mai lucra în continuare voluntar?

[Șerban Ţigănaş]: Grupul de lucru are un buget.

[Tania Iancu]: Eu n-am primit nimic. În afară de masa de prânz...

[Șerban Ţigănaş]: Asta nu cred că e o discuţie pe care s-o facem acuma.

[aplauze]

[Șerban Ţigănaş]: Așteptați microfonul, şi continuăm.

[Tomniţa Florescu]:Îmi cer scuze, două cuvinte: în primul rând aţi înţeles că nu se modifică acest document, dar am ceva în legătură cu luarea de cuvânt a domnului care atacă violent arhitecţii de interior. Vreau să vă spun ceva: am înţeles că nu cunoaşteţi deloc curricula. Eu predau de cel puţin 10 ani acolo, deci ştiu cum sunt aceşti oameni. Şi aţi înţeles şi în ce condiţii vor lua acest drept de semnătură. Iar dacă câinele dumneavoastră o să facă 5 ani de arhitectură de interior, o să-şi ia diploma.

[aplauze]

[Șerban Ţigănaş]: Vă rog nu intraţi în polemică. Domnul Rugescu. Junior.

[Răzvan Rugescu]: M-a prezentat deja domnul preşedinte, mulţumesc. O să fiu foarte scurt. Cred că nu s-a răspuns foarte bine problemei puse de domnul Porumboiu. Într-adevăr, lumea nu cunoaşte curricula. Doamna, colega, o cunoaşte, noi nu o cunoaştem pe cea de la arhitectură de interior. Cronologia a fost în felul următor: nu mai ţin minte exact când am primit Legea 184 modificată pe email. „Aceasta este noua lege în noua ei formă”. Cu arhitecţii de interior, stimaţi colegi. După care nu s-a mai discutat de subiectul ăsta foarte mult, cel puţin în Consiliul Naţional a ajuns la un moment dat, am discutat...

[Șerban Ţigănaş]: Va trebui să te contrazic.

[Răzvan Rugescu]: Ok, termin imediat. În Consiliul Naţional s-a discutat asta după ceva timp, după un an sau doi. Eu atunci am propus să se discute în consiliu în ce măsură este bine sau nu, sau cum ne afectează acest fenomen ca breaslă. Am spus doar să se discute, să se dezbată lucrul acesta. Şi răspunsul a fost: „legea a fost modificată acum 2 ani, e tardiv să mai discutăm acest lucru. Ar trebui răspuns la acest lucru până la urmă.

[Ion Andriu]: Legea o modifică parlamentul!

[Șerban Ţigănaş]: Mulţumesc foarte mult pentru întrebare. Despre arhitecţii de interior se discută din 2008. E adevărat că n-aţi făcut parte din consiliile anterioare şi nu aveţi probabil, sau n-aţi avut curiozitatea să intraţi în arhivă să vedeţi discuţiile care au avut loc.

Pe de altă parte, în Colegiul Director am discutat cu reprezentanţii Asociaţiei Arhitecţilor de Interior din România, cu reprezentanţii Universităţii de Arhitectură şi Urbanism mai bine de un an şi jumătate. Cred că doi ani şi jumătate, dacă nu mă înşel, după ce am făcut studii referitoare la profesia de arhitect de interior în Europa şi după ce am făcut corespondenţă cu asociaţiile şi cu camerele şi ordinele de arhitecţi din Europa pentru a vedea dacă-i au ca membri sau nu şi în ce condiţii, şi după ce aceste informaţii le-am prezentat personal în Consiliul Naţional. Acuma e adevărat că nu toate informaţiile ajung la toată lumea, dar îmi cer scuze, trebuie să vă contrazic. Problema este profund discutată şi adusă la cunoştinţă. Mulţumesc foarte mult, doamna Lotreanu...

[M.C. Lotreanu]: Monica Lotreanu, filiala Bucureşti. M-aţi măgulit astăzi, deşi am o impresie urâtă despre mine, v-am părut tuturor de la prezidiu invizibilă. Mă bucur. Credeam că sunt ceva mai corpolentă...

[Șerban Ţigănaş]: Nu comentez...

[M.C. Lotreanu]: Să revenim la chestiune. Sunt absolut conştientă că toate propunerile sau obiecţiunile pe care le-am aduce sunt într-un fel inutile, pentru că deja s-a votat în Consiliul Naţional forma finală a documentelor care sunt supuse spre vot.

[Șerban Ţigănaş]: Aşa e procedura.

[M.C. Lotreanu]: Bun. Atunci totuşi, ca să nu fim totalmente opaci, dacă anumite lucruri se constată chiar în ziua de astăzi că nu funcţionează, ne opunem numai pentru că Consiliul Naţional a votat afirmativ? Bun.

[Șerban Ţigănaş]: Pot să răspund?

[M.C. Lotreanu]: Nu, pentru că deocamdată n-am pus eu întrebările.

[Șerban Ţigănaş]: Dar aţi intonat cu semnul întrebării la sfârşit...

[M.C. Lotreanu]: Nu. Era o chestiune de principiu afişat. Deci susţin ce a spus Tania Iancu apropos de revizuirea procedurii de vot. De fapt, domnule preşedinte, astăzi pe la ora 10,30 ne-aţi întrebat pe toţi. Ai supus votului deschis: „sunteţi de acord să încălcăm regulamentul sau nu?” Asta era de fapt întrebarea.

[Șerban Ţigănaş]: Nu, că ţin minte. Chiar dacă a fost de mult...

[M.C. Lotreanu]: Asta era de fapt întrebarea.

[Șerban Ţigănaş]: Nu. Nu, nu e adevărat. Nu. Aici am avut o discuţie şi cu domnul Fenyo. Numai o secundă.

[M.C. Lotreanu]: Nu, asta aţi întrebat. Dar nu-i o problemă.

[Șerban Ţigănaş]: Dacă nu-i o problemă, haideţi să depăşim momentul.

[M.C. Lotreanu]: Ca să nu ne mai jucăm cu regulamentul, haideţi să punem în această formă să adăugăm că documentele se pot vota prin vot secret. Se pot vota prin vot secret. Nu e nicio problemă. Pe urmă: eu aş propune ca orice Conferinţă Naţională Extraordinară care are ca misiune să adopte nişte documente, să nu poată fi organizată sub 12 luni până la următoarea Conferinţă Naţională ordinară. Am spus chestia asta.

[Șerban Ţigănaş]: De ce?

[M.C. Lotreanu]: Pentru că sunt bani cheltuiţi aiurea.

[Șerban Ţigănaş]: Nu înţeleg de ce, motivaţi vă rog.

[M.C. Lotreanu]: Pentru că nu are rost! Cu 8 luni înainte?

[Șerban Ţigănaş]: Dar de ce nu are rost?

[M.C. Lotreanu]: Cu 8 luni înainte încercăm să adoptăm nişte documente? Vă aduc aminte aşa: ştiţi cât a trecut în 2011 de la adoptarea în 28 octombrie, exact acum 6 ani, de la Conferinţa Naţională până la publicarea în Monitorul Oficial? Au trecut 6 luni! Vi se pare normal ca noi acum să decidem ceva şi peste 6 luni să adoptăm numai pentru că o viitoare Conferinţă Naţională va trebui să miște anumite lucruri?

[Ion Andriu]: Stimată doamnă, numai o secundă să-mi permiteţi. Vreau să facem puţină istorie. În 2005 a fost o Conferinţă Naţională cu schimbarea regulamentului, în mai şi respectiv în iunie 2006 a fost alt regulament. A fost în 23 noiembrie, pentru rigoare. Dar conferinţa de alegeri din iunie 2008 are cu totul altă temă, deci nu e nicio problemă, nu poate fi o economie de ...

[M.C. Lotreanu]: Cred că nu m-aţi auzit. Eu mă refeream la 2011. 28 octombrie 2011, Conferinţa Naţională Extraordinară...

[Ion Andriu]: 23 noiembrie.

[Șerban Ţigănaş]: Vă rog să nu vă contraziceţi. Ascultăm punctele de vedere...

[M.C. Lotreanu]: noiembrie să fie. Este chiar şi mai în avantajul principiului meu.

[Șerban Ţigănaş]: Bun, am înţeles. Continuaţi vă rog.

[M.C. Lotreanu]: Bun. Asta au fost mărunţişuri. Partea mai importantă este aşa: am solicitat acum câteva zile o analiză de principiu, de impact a înfiinţării acestor Centre Teritoriale de Competenţă O analiză care să vizeze cheltuielile, costurile, dar şi de unde s-ar putea lua resursele financiare şi resursele umane.

[Șerban Ţigănaş]: Mi se pare o idee bună, o avem în vedere.

[M.C. Lotreanu]: Da. Dar dumneavoastră mă puneţi acum să votez o organigramă fără ca eu să am acces la această întemeiere.

[Șerban Ţigănaş]: Tocmai v-am explicat, pot acum să dau nişte răspunsuri? Legat de chestiunea Centrelor Teritoriale de Competenţă şi a organigramei. Aşa cum ştiţi foarte bine probabil, şi repet, această organigramă nu presupune angajarea persoanelor respective, ci presupune crearea unor posturi vacante care nu pot să fie ocupate decât dacă există bugetul, după ce se fac procedurile de selecţie respective şi se întrunesc mai multe condiţii. În cazul nostru am afirmat foarte clar de la acest microfon, şi a spus-o şi colegul meu Andriu, Centrele Teritoriale de Competenţă după exerciţiul proiectului pilot care nu s-a terminat, se termină la sfârşitul anului, din punct de vedere strategic trebuie să treacă pe sustenabilitate economică. Deci avem în vedere realizarea unui astfel de studiu, analiză economică, care să ne spună exact în ce măsură sau cum va trebui să negociem contractele pe care le avem pentru concursuri, pentru alte activităţi, astfel încât Ordinul să nu cheltuie din alte resurse. Cred că e destul de clar.

[M.C. Lotreanu]: Am înţeles punctul dumneavoastră de vedere. Asta mie îmi explică un lucru, şi anume, deci eu voiam să afirm faptul că am constatat că această organizare şi funcţionare a Centrelor Teritoriale de Competenţă este pusă la nivel normativ cu o timiditate excesivă. Deci acum înţeleg – o să vă explic imediat de ce.

[Șerban Ţigănaş]: Dacă se poate puţin mai repede.

[M.C. Lotreanu]: Pentru că de fapt nu exista această analiză şi de fapt noi trebuie să adoptăm un document blind, deci în orb.

[Șerban Ţigănaş]: Nu, nu trebuie.

[M.C. Lotreanu]: Bun. Atunci fie şi aşa, nu-i o problemă.

[Șerban Ţigănaş]: Nu, vă contrazic aici.

[M.C. Lotreanu]: Eu vă contrazic că mă contraziceţi pe mine. Dar în fine, nu asta e o problemă. De ce în Regulamentul de organizare şi funcţionare, Centrele Teritoriale de Competenţă a căror într-un fel înfiinţare noi o votăm aşa, măcar la nivel...

[Șerban Ţigănaş]: Posibilitatea înfiinţării, dacă se întrunesc condiţiile...

[M.C. Lotreanu]: De ce apare în doar câte un articol din fiecare regulament? În Regulamentul de Organizare şi Funcţionare apare numai acolo unde se spune: „Consiliul naţional are competenţa de a adopta Centrele de...”

[Șerban Ţigănaş]: Ok, am înţeles întrebarea, vă răspund.

[M.C. Lotreanu]: Întrebarea este aşa: vi se pare normal ca statutul unei organizaţii, Regulamentul este statutul unei organizaţii!, să nu apară definirea unei structuri pe care o înfiinţăm?

[Șerban Ţigănaş]: Da, mi se pare normal că regulamentul operează cu elemente de reglementare şi nu cu definiţii. Putem într-adevăr discuta despre această chestiune după acest proiect-pilot. Tocmai asta este, dacă puteţi să observaţi un proces în devenire, atunci înseamnă că atunci avem o logică similară.

[M.C. Lotreanu]: Atunci eu vă propun să le scoatem deloc.

[Șerban Ţigănaş]: Daţi-mi voie să vă explic aceste lucruri şi să vă răspund şi să vă spun foarte clar că este suficient să fie într-un singur loc, pentru a deschide posibilitatea organizaţiei de a observa în ce măsură astfel de centre se pot înfiinţa, şi aici vă mai spun un lucru foarte important: eu personal cred că dacă lucrurile se vor îndrepta către această formulă – poate nu – în mod evident aceste centre teritoriale se vor înfiinţa nesimultan, ci acolo unde există grupările de filiale care au o anumită maturitate – dacă pot să mă exprim aşa – şi dorinţă, şi iniţiativă, de a apela la o astfel de structură. Deci probabil, după părerea mea, dacă vom intra într-o astfel de chestiune, discutăm despre acoperirea întregii Românii cu centrele astea teritoriale într-o perioadă care poate să dureze mai mult de un mandat. Şi ele vor începe să lucreze acolo unde va fi cazul, unde sunt dorite, unde se întrunesc condiţiile.

[M.C. Lotreanu]: Bun. Şi atunci de ce nu lăsăm totuşi apariţia unui capitol distinct în structura Ordinului: Centre Teritoriale de Competenţă, pe un viitor regulament...

[Șerban Ţigănaş]: Şi asta este o întrebare capcană. Asta a fost viziunea grupului de lucru şi al Consiliului Naţional, nu pot să vă răspund de ce. Sigur că foarte multe lucruri care într-un fel se pot structura, sau face, sau spune, sau scrie altfel. Fără îndoială. Nu vă pot răspunde de ce nu e altfel decât aşa. Este vorba de rezultatul unui proces care a condus către o anumită formulă şi pe care-l aveţi în faţă, pentru care vă puteţi manifesta opţiunea de vot prin da sau nu.

[M.C. Lotreanu]: Eu v-aş sugera un singur lucru în contextul ăsta.

[Doina Butică]: Aş vrea să-mi daţi şi mie voie...

[M.C. Lotreanu]: ...Dacă tu... vă rog. Poftiţi.

[Doina Butică]: Legat de impactul bugetar al procesului de transformare, acest proces de transformare are impact negativ dacă vreţi în sensul că apar cheltuieli noi, doar în acest punct de Centre de Competenţă. În celelalte puncte impactul este pozitiv, pentru că scad, se fac economii, scad cheltuielile Ordinului.

În afară de aceasta, avem, am calculat cam care ar fi necesarul pentru a porni un Centru de Competenţă, nu pentru a-l susţine tot timpul. Ele reprezintă 5% din bugetul Ordinului Naţional. Eu cred că ne putem permite treaba asta.

[M.C. Lotreanu]: Şi de ce nu ni l-aţi comunicat şi nouă? Era aşa o mare problemă?

[Șerban Ţigănaş]: Încă o dată îmi cer scuze, totul a fost comunicat. Consiliul Naţional a dezbătut aceste chestiuni. În Consiliul Naţional sunt reprezentanţii tuturor filialelor.

[M.C. Lotreanu]: Bun. Întrebaţi-i pe cei de la Tucă, Zbârcea şi Asociaţii dacă Consiliul Naţional va putea să decidă înfiinţarea

[Șerban Ţigănaş]: Mai spuneţi-mi o dată de la cine?

[M.C. Lotreanu]: întrebaţi-i pe cei de la Tucă, Zbârcea şi Asociaţii, care au fost consultanţii dumneavoastră în această chestiune, dacă Consiliul Naţional, la anul sau oricând va putea, are temeiul legal şi normativ, adică Regulament, să poată să aprobe înfiinţarea unui Centru Teritorial de Competenţă

[Șerban Ţigănaş]: Ok. Am notat.

[Ion Andriu]: Înainte de a lua alte întrebări vreau să vă spun un lucru: noi procedăm acum la modificarea şi adoptarea eventuală a unui Regulament, pe baza Regulamentului existent. Acolo se spune că nu se mai pot depune amendamente după un anumit termen. Deci orice amendament la ora actuală este caduc. Noi lucrăm după un Regulament. Pentru rigoare şi pentru respectarea unor proceduri legale. Deci amendamente la ora actuală nu se mai pot face potrivit art. 13 din actualul Regulament. Mulţumesc.

[Ion Andriu]: O secundă, dacă îmi dați voie, domnul Ionaşiu. Suntem la a treia Conferință Naţională de modificare a Ordinului. La toate s-a votat în felul acesta, prin buletine de vot. Şi în iunie 2006, şi în noiembrie 2011 tot aşa, s-a considerat că este mai rezonabil şi mai operativ şi fără ca să fie discuţii. Că altfel, la două sute şi ceva de oameni sau la trei sute de oameni cu mâna sus puteau fi discuţii şi contestări. Aşa lucrurile sunt foarte clare şi riguroase. Deci poate Conferinţa Naţională să facă această precizare, există precedent.

[Gabriel Ionuţ Mândrişcanu]: Gabriel Ionuţ Mândrişcanu, sunt arhitect de interior, doar eu, nu şi câinele meu, reprezint aici Asociaţia Arhitecţilor de Interior din România, o structură care din punct de vedere juridic există de 19 ani şi vorbesc în numele a peste 500 de arhitecţi de interior care au absolvit facultatea de arhitectură de interior de la Mincu, începând cu anul 2006.

De asemenea asociaţia noastră este membru ECIA, European Council of Interior Architects, o structură care reuneşte asociaţiile profesionale ale arhitecţilor de interior din 15 ţări europene, în septembrie am fost şi am reprezentat pentru prima dată România la Adunarea generală a ECIA în Estonia, unde am fost asiguraţi de tot sprijinul lor în toate demersurile pe care le facem la nivel naţional şi am luat la cunoştinţă diferenţele legislative în primul rând care există în toată Europa, pentru că spre exemplu în unele ţări se numesc arhitecţi de interior, în altele designeri de interior şi aşa mai departe. Spre exemplu Camera naţională a arhitecţilor din Germania, echivalentul OAR, are o sută de mii de arhitecţi, cu aproximaţie, şi şase mii de arhitecţi de interior. Acelaşi lucru se întâmplă în Olanda, în Belgia, în Franţa de exemplu majoritatea designerilor de interior – că aşa se cheamă acolo – vin dinspre partea de pregătire profesională artistică şi nu arhitectură, sunt alte legi – lăsaţi-mă vă rog să termin – în Elveţia nu există drept de semnătură şi nu există niciun fel de reglementare dar lucrurile merg sublim, e alt context, e alt bun-simţ acolo, prin urmare arhitecţii de interior există, nu suntem o invenţie românească. Sub nicio formă. Şi aş vrea să fac câteva clarificări: Mizăm pe o relaţie de incluziune. Noi vrem să fim într-un cerculeţ mic în interiorul unui cerc mult mai mare pe care îl reprezentaţi dumneavoastră, nu există drepturi exclusive pe care să le solicităm. Nu mai dorim asocierea cu conductorii-arhitecţi, e un lucru foarte important, nu dorim să construim. Discutăm despre un drept special pentru lucrări de arhitectură de interior. De ce? Din cauza semnăturii de complezenţă la care suntem obligaţi să apelăm în cazul, în medie ce-i drept, a 3 din 10 proiecte de arhitectură de interior pe care le avem, pentru că aşa cum ştiţi, multe nu au nevoie de autorizare. Considerăm că includerea noastră o să contribuie la creşterea calităţii actului de arhitectură şi dacă-mi permiteţi, pentru că foarte pe scurt se discută aici despre faptul că dumneavoastră nu aţi luat la cunoştinţă despre modificările care urmează să fie făcute, dincolo de modificările interne ale Regulamentului de Organizare şi Funcţionare a Ordinului, am discutat, noi, Asociaţia Arhitecţilor de Interior cu conducerea Ordinului pe marginea unor amendamente la legea 50/91. Şi dacă îmi permiteţi, o să vă citesc trei dintre ele.

[Șerban Ţigănaş]: O să vă rog să fie cât se poate de scurt.

[Gabriel Ionuţ Mândrişcanu]: Se va preciza că documentaţiile tehnice şi proiectele tehnice care se elaborează de colective tehnice de specialitate vor putea fi întocmite de către arhitect sau arhitect de interior cu diplomă recunoscută de statul român pentru proiectarea părţii de arhitectură de interior pentru toate obiectivele de investiţii, de asemenea se va face o definiţie a lucrărilor de arhitectură de interior, orice fel de lucrări necesare la interiorul construcţiilor pentru obţinerea performanţelor estetice, funcţionale, de siguranţă şi de exploatare a spaţiului interior, inclusiv a instalaţiilor aferente, în scopul asigurării duratei de exploatare, prin aducerea acestora la nivelul cerinţelor esenţiale de calitate prevăzute de lege. Fac parte din categoria lucrărilor de arhitectură de interior următoarele: asigurarea funcţionalităţii spaţiilor interioare existente şi propunerea de funcţiuni noi, inclusiv prin schimbarea de destinaţie; lucrările de realizare şi modificare de elemente arhitecturale, înlocuirea de finisaje şi instalaţii; proiectarea de mobilier special adaptat spaţiilor şi funcţiunilor etc.

Şi mai departe o singură chestiune: eu discut aici despre amendamente aduse la Legea 50. Acestea se vor discuta cu dumneavoastră [rumoare, voci în sală].

[Șerban Ţigănaş]: O să vă rog să rezumaţi.

[Gabriel Ionuţ Mândrişcanu]: O singură chestiune vreau să mai citesc, propunere de aliniat nou la normele metodologice de aplicare a Legii 50: „arhitecţii de interior cu diplome recunoscute de statul român pot elabora şi semna în cadrul colectivelor tehnice prevăzute la aliniatul 1, documentaţii pentru obţinerea autorizaţiei de construire în cazul: construcţiilor cu caracter provizorii şi a lucrărilor de arhitectură de interior, definită mai sus, care pot cuprinde schimbarea destinaţiei, lucrări de modificare şi lucrări de reabilitate aferente interioarelor”.

[Șerban Ţigănaş]: Îţi mulţumesc foarte mult. Sunt propuneri de amendamente. Vă rog, dau cuvântul în continuare în spate, continuaţi vă rog.

[Un domn din sală]: În legătură cu organizarea concursurilor şi raportarea la proiectul pilot pe care l-aţi reprezentat, consultanţa către autorităţile publice locale, voiam să vă întreb dacă v-aţi gândit sau dacă aţi luat în consideraţie suprapunerea cu legislaţia în vigoare, mă refer la Ordonanţa Guvernului 34 cu sistemul de achiziţii publice.

[Șerban Ţigănaş]: Da. Răspunsul este da fără îndoială, este unul dintre documentele fără de care nu putem lucra în nicio negociere.

[Un domn din sală]: Şi, cu permisiunea dumneavoastră şi cu marele respect, chestiunea la buget. Aşteptăm înainte să intrăm la vot chestiuni despre buget. Exerciţiul bugetar.

[Șerban Ţigănaş]: Exerciţiul bugetar, conform regulamentului – te rog, Doina, intervino...

[Doina Butică]: Exerciţiul bugetar nu s-a terminat, deci

[Un domn din sală]: 2014-2017 nu s-a terminat?

[Șerban Ţigănaş]: 2018. Mandatul este pe 2018.

[Doina Butică]: Este pe mandat, şi în conferinţa din iunie 2018 va fi prezentat Raportul trezorierului şi Raportul cenzorilor.

[