Stilul vietii

Tratamentul anorexiei nervoase

Cei mai mulţi dintre pacienţi trebuie trataţi intraspitalicesc, într-o unitate pediatrică sau psihiatrică pentru mai multe săptămâni sau luni. Iniţial, sunt stabilizaţi din punct de vedere medical după care este începută reabilitarea nutriţională. Tratamentul este îndreptat şi spre identificarea şi tratarea tulburărilor coexistente, care includ tulburările de dispoziţie, anxietatea, tulburările de personalitate şi abuzul de alcool sau alte substanţe. După ce greutatea pacienţilor este readusă la o limită normală, antrenarea intensivă într-un model de viaţă sănătos consolidează eficienţa tratamentului.Tratamentul pacienţilor cu vârsta sub 18 ani are succes doar dacă este inclusă întreaga familie. Perioada de convalescenţă durează de obicei 2-3 ani şi include tratamentul individual, al grupului sau al familiei. Tulburările psihiatrice coexistente, în special tulburările de dispoziţie, de personalitate şi abuzul de substante, necesită cel mai mult timp şi sunt cele mai dificil de tratat. Mortalitatea poate fi redusă prin stabilizarea medicală promptă a scăderii în greutate şi a hipokaliemiei (hipopotasemiei) şi prin recunoaşterea şi tratamentul tulburărilor depresive apărute concomitent (în 30-50% din cazuri).

Tratamentul psihosocial şi terapia de grup au rol educaţional şi suportiv. Psihoterapia psihodinamică individuală s-a demonstrat a fi în general ineficientă. Cea mai valoroasă s-a demonstrat a fi terapia cognitiv-comportamentală care încearcă să schimbe atitudinile şi obiceiurile alimentare cât şi imaginea propriului corpl. Terapia familială este utilă pentru problemele relaţionale şi poate ajuta la reducerea simptomelor. Medicaţia se foloseşte adeseori în asociaţie cu psihoterapia, cuprinzând antidepresive şi uneori neuroleptice atipice.
Bulimia nervosa

Bulimia constă într-o manifestare de pierdere a controlului asupra comportamentului alimentar în timpul ingestiei de alimente şi de provocarea vomei sau alte comportamente de compensare a aportului de fiecare dată după îngurgitarea alimentelor.

Criterii de diagnostic

A. Episoade recurente de alimentare în binge (îndopare). Un episod de binge se caracterizează prin ambele din următoarele:

(1) consumarea, într-o perioadă definită de timp (de ex., într-o perioadă a 2 ore) a unei cantitati de alimente care este clar mai mare decât ceea ce ar mânca majoritatea oamenilor într-o perioadă de timp asemănătoare şi în circumstanţe similare.

(2) senzaţia de lipsă de control asupra mâncatului în cursul episodului (de ex., senzaţia că nu se poate opri din mâncat sau că nu poate controla ce sau cât mănâncă).

B. Comportament compensator recurent inadecvat, pentru a preintampina creşterea în greutate, cum ar fi vărsăturile auto-induse; abuzul de laxative, diuretice sau alte medicamente, clisme; încetarea alimentării (ţin ,,post"); sau exerciţiu fizic excesiv.

C. Alimentarea în binge şi comportamentul compensator inadecvat se manifestă, ambele, în medie de cel puţin 2 ori pe săptămână, timp de 3 luni.

D. Evaluarea de sine este excesiv influenţată de forma (aspectul) şi greutatea corpului.

E. Tulburarea nu apare doar în cursul episoadelor de anorexie nervoasă.

Există două tipuri descrise:

Tip evacuator (purging): în cursul episodului curcnt de bulimie persoana s-a angajat cu regularitate în auto-inducerea de vărsături sau în abuzul de laxative, diuretice sau clisme.

Tip neevacuator: în cursul episodului curent de bulimie, persoana a folosit alte comportamente compensatorii inadecvate, cum ar fi postul (nealimentarea) sau exer