Strategii didactice
Yüklə 22,32 Kb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Strategii didactice Mijloace de instruire
- 2. Anunţarea subiectului lecţiei şi a obiectivelor
- „Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului" (Psalm 102, 15)
- (Isaia 11, 6-7) . „Pentru că făptura
- 5. Obţinerea performanţei (reflecţia)
- 6. Concluzii şi realizarea feedbak-ului
● să admire puterea, înţelepciunea şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu în natură şi prin natură, pentru oameni
1. Moment organizatoric Salutul
Rugăciunea „Doamne, Doamne Ceresc Tată” Notarea absenţelor Evaluare iniţială (verificarea temei pentru acasă) Pregătirea pentru începerea orei: 2. Anunţarea subiectului lecţiei şi a obiectivelor Astăzi vom învăţa despre datoriile noastre faţă de natură, care este şi darul lui Dumnezeu pentru oameni, cum să o îngrijim de ea. 3. Predarea noului conţinut (realizarea sensului)
„El (Dumnezeu) umple norii cu apă şi din întunecimea furtunii sloboade fulgerele. Iar norii, învârtindu-se în cercuri, aleargă după planurile Sale, astfel că îndeplinesc tot ce le porunceşte, în lungul şi în latul lumii Sale pământeşti. Şi Domnul îi trimite: aici ca o bătaie pentru pământ, dincolo ca o milostivire a voinţei Sale." (Iov 37, 11-13) „Veniţi să ne bucurăm de Domnul şi să strigăm lui Dumnezeu, Mântuitorului nostru. Să întâmpinăm faţa Lui întru laudă şi în psalmi să-I strigăm Lui. Că Dumnezeu mare este Domnul şi Împărat mare peste tot pământul. Că în mâna Lui sunt marginile pământului şi înălţimile munţilor ale Lui sunt. Că a Lui este marea şi El a făcut-o pe ea, şi uscatul mâinile Lui l-au zidit." (Psalmul 94, 1-5) Pornind de la aceste texte, indicaţi raportul dintre Dumnezeu şi lume. (Pentru această lecție, elevii pot fi solicitați să aducă fotografii reprezentative legate de natură, din portofoliul personal). ●Profesorul adresează elevilor întrebarea: De ce ne-a dat Dumnezeu să stăpânim natura? Precizare: „Ia întreabă dobitoacele şi te vor învăţa, şi păsările cerului, şi te vor lămuri; sau vorbeşte cu pământul, şi-ţi va da învăţătură, şi peştii mării îţi vor istorisi cu de-amănuntul. Cine nu cunoaşte din acestea că mâna Domnului a făcut aceste lucruri?"(Iov 12, 7-9) Un îndrăgostit se duce la întâlnire cu flori sau cu un alt cadou; aşa şi Dumnezeu, Care ne iubeşte, ne trimite daruri, pentru a-L căuta şi a-L iubi. Natura e un dar al lui Dumnezeu către noi. Dacă vom citi în cartea naturii, vom afla cum este Dumnezeul nostru: de la unele lucruri din natură aflăm că Domnul este iubitor, de la altele aflăm că El este puternic, înţelept, milostiv, purtător de grijă. Ce învăţăm, spre exemplu, de la ploaie, despre Dumnezeu? - Ploaia ne învaţă că Dumnezeu o trimite şi peste cei drepţi, şi peste cei nedrepţi, deci că El e milostiv.
- Dacă noi privim iarba şi ne aducem aminte de asemănarea ei cu scurtimea vieţii noastre, mare folos avem: „Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului" (Psalm 102, 15). Să ne gândim cât de repede trece tinereţea şi vine bătrâneţea şi moartea - aşa cum se usucă şi prea frumoasele flori. Dar buruienile ne învaţă ceva? - Bineînţeles. De exemplu, cucuta este hrana principală a graurilor. Deci, ar fi dispărut specia graurilor, dacă nu mai era cucuta. De aici învăţăm că orice lucru lăsat de Dumnezeu pe pământ e folositor cuiva. Iar neghinele ne amintesc de pilda neghinelor şi ne trezesc la paza adevăratei credinţe. Aşa că de la fiecare plantă şi animal avem de învăţat ceva. Adam ştia în Rai la ce e bun fiecare; noi azi nu mai ştim la fel de bine, dar avem la îndemână două căi pentru a şti: să studiem şi să ne apropiem de Dumnezeu printr-o viaţă sfântă. În împărăţia cerurilor, în cerul nou şi în pământul nou, omul va fi din nou în pace şi iubire cu natura. Animalele sălbatice vor deveni paşnice şi vor mânca iarăşi iarbă şi fructe. „Atunci lupul va locui laolaltă cu mielul şi leopardul se va culca lângă căprioară, şi viţelul şi puiul de leu vor mânca împreună şi un copil îi va paşte. Junica se va duce la păscut împreună cu ursoaica şi puii lor vor sălăşlui la un loc, iar leul ca şi boul vor mânca paie." (Isaia 11, 6-7). „Pentru că făptura (natura) aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu (a Sfinţilor). Căci făptura a fost supusă deşertăciunii - nu de voia ei, ci din cauza aceluia care a supus-o (a omului) - cu nădejde, pentru că şi făptura însăşi se va izbăvi din robia stricăciunii, ca să fie părtaşă la libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu." (Romani 8, 19 - 21) La sfârşitul lumii, când vor învia oamenii şi cei ce au viețuit cu dreptate vor deveni luminoşi, nemuritori şi cu trupul, atunci întreaga natură se va transforma şi va fi mai frumoasă decât o vedem noi astăzi. Până atunci însă, să avem grijă de natură ca de un preţios dar de la Dumnezeu şi să mergem pe calea sfinţeniei.
● Profesorul dă întrebări ce privesc conţinutul transmis: Cine a creat lumea? Cine a fost numit stăpânul naturii? De ce nu i se mai supun omului animalele la fel ca în Rai? De ce ne-a dăruit Dumnezeu natura? Ce învăţăm de la natura înconjurătoare? Ce înseamnă „cer nou şi pământ nou"? Gândiţi-vă ce putem învăţa despre Dumnezeu de la furnică, de la albină şi de la trandafir.
● Se solicită elevii să formuleze învăţături folositoare cum să îngrijim natura. 7. Aprecierea activităţii ● Se fac aprecieri generale şi individuale privind implicarea elevilor în predarea noilor cunoştinţe 8. Încheierea lecţiei ● Profesorul anunţă tema pentru acasă: ● Rugăciunea la sfârşitul lecţiei. ● Salutul  Yüklə 22,32 Kb. Dostları ilə paylaş:
| ||||||