Structura trofică a ecosistemului

COMPOSTUL - Îngrãsãmânt de naturã organicã ,rezultat în urma fermentãrii lente a diferitelor resturi vegetale ( frunze , paie , pleavã , buruieni ) , animale ( carne , sânge , pene , oase ) în amestec cu substante minerale , cenusa , etc .

In limba francezã contemporanã ,prin compostare se întelege în general o fermentare a materialelor bogate în compusi organici , termenul fiind folosit si pentru gunoiul de grajd ,etc..

In tara noastrã prin compost se întelege un îngrãsãmânt organic humifer , obtinut în gospodãrie , provenind dintr-un amestec alcãtuit din resturi de naturã vegetalã si animalã, împreunã cu pãmânt , mãturãturã de curte , gunoi , turbã , var, nãmol , cenusã , care au suferit un proces de transformare biologicã în conditii de fermentare aerobã si anaerobã .În

componenta compostului pot intra : resturi de paie, pleavã ,vreji de cartofi , tulpini si teci de leguminoase , buruieni , frunze de copac cãzute toamna , gunoi de curte , oase fãrâmate, resturi menajere , nutreturi si alimente alterate , cartofi zbârciti înlãturati primãvara din silozuri , fecale , gunoi de pãsãri , rumegus de lemn , cenusã , deseuri de tescovinã , nãmolurile de la statiile de epurare a apelor reziduale din orase .

Din gunoaiele si resturile menajere organice colectate de la salubrizarea oraselor se obtin composturi ca îngrãsãmânt ,de foarte bunã calitate. Fermentarea urmãreste obtinerea unui produs cu un continut scãzut de glucide în care raportul C/N sã scadã la 15-20 , iar elementele nutritive sã devinã accesibile pentru plante.

COMPOSTUL – O SOLUTIE LA PROBLEMATICA DESEURILOR

Pe mãsurã ce pe întregul pãmânt gunoaiele se acumuleazã , apare una dintre cele mai dificile probleme ale epocii noastre.Tehnologia modernã , cu toate cã este specializatã în producerea gunoaielor, deseurilor , se pare cã nu prea stie ce sã facã atunci când este vorba sã se debaraseze de ele. În naturã nu existã, de exemplu notiunea de deseu , existã cicluri succesive ale materiei vii , între nastere si moarte , în care deseurile unor specii devin utilizabile altor specii .Ori, omul , prin însusirea de a gândi , a contribuit pe baza unor decizii constiente la transformarea fundamendala a naturii – si nu numai a ei – cu o viteza de care n-au fost capabile milioane de ani de evolutie biologicã . Omul a devenit astfel producãtor de deseuri pe care natura nu le-a mai putut asimila , contribuind astfel la degradarea într-un ritm fãrã precedent a factorilor de mediu . Problema este deci în primul rând , de a creea industrii ecologice , adicã , industrii care sã-si prelucreze propriile deseuri pentru a obtine alte produse biodegradabile .

Solutiile stiute, vechi de secole, prezintã o multime de probleme.

Intrucât depozitarea gunoaielor,deseurilor poate polua pânza de apã freaticã din apropiere,solul si mediul în general , multe tãri au închis locurile în care se depozitau gunoaiele. In plus, în urma arderii gunoaielor rãmâne cenusã si se pot elibera substante chimice toxice , apãrând astfel problema debarasãrii de ele. Prin urmare,în multe pãrti ale lumii , incineratoarele moderne pentru gunoaie nu se bucurã de popularitate.

Ce altã solutie mai existã ? Unii sugereazã debarasarea de deseurile solide “ pe cale naturalã “- un fel de “ foc “ biologic numit compostare . Asemenea focului , compostarea transformã materia organicã într-o serie de produse secundare, în timpul acestui proces fiind eliberatã cãldurã. Produsele secundare rezultate pot fi foarte utile. Gazele si cãldura pot fi folosite ca surse de energie iar produsul secundar solid , compostul propriu-zis ,este un valoros îngrãsãmînt pentru agriculturã .

Compostarea câstigã din ce în ce mai multã popularitate.

Ca o urmare inevitabilã a civilizatiei umane actuale , toate regiunile locuite de oameni suferã de o crestere mai mare sau mai micã a depozitelor de deseuri solide.acumularea si eliminarea deseurilor . Si reziduurilor solide , au devenit în ultimul timp, o problemã de mare importantã pentru calitatea mediului înconjurãtor. Acestea au ajuns în ultimii ani, la asemenea cantitãti încât solul este afectat pe suprafete mari.

Se apreciazã cã , în prezent , un locuitor al Terrei produce zilnic în medie, 2-4 kg deseuri si gunoaie, ceea ce pentru întreaga populatie a globului înseamnã 8-10 milioane tone pe zi sau 3-6 miliarde tone pe an (Constantinescu ,1976 ).

Numai în S.U.A. , deseurile si reziduurile solide reprezintã circa 4 miliarde tone pe an din care 1,2 miliarde tone pe an sunt reziduuri de la exploatãrile miniere,circa 400 milioane tone pe an sunt deseuri si gunoaie urbane ,etc..(Giddings si Monroe ,1972)

La nivelul anului 2.000,se prognozeazã cã deseurile si reziduurile solide rezultate din productie si consum vor ajunge la 15 miliarde de tone (Rauta si Cârstea ,1983).

Pentru a demonstra utilitatea compostãrii în România vom trata

pe scurt situatia deseurilor menajere privind cantitatea si compozitia

reziduurilor menajere ( în %) , din tara noastrã comparativ cu alte tari .

1.2.1. REZIDUURILE MENAJERE

Legislatia de specialitate din tara noastrã , denumeste reziduuri

menajere cele rezultate în mod obisnuit din activitatea casnicã , resturile provenite din magazine , hoteluri , cantine , unitati de alimentatie publicã ,

institutii de învãtãmânt si orice alte institutii publice , precum si cele de aceeasi categorie provenite din unitãti industriale, ateliere, gospodãrii personale ,etc..

Nu se considerã reziduuri menajere, deseurile industriale provenite din procesul tehnologic al întreprinderilor , resturile din activitatea de constructii, gunoiul de grajd, cadavrele de pãsãri si animale, resturile provenite din grãdini , reziduurile lichide de orice fel .

1.2.1.1 COMPOZITIA REZIDUURILOR MENAJERE

Principala caracteristicã a reziduurilor menajere este aceea cã sunt foarte eterogene cu variatii mari de la o localitate la alta , functie de

anotimp, pozitia geograficã, gradul de dezvoltare, specificul si nivelul de viatã ,etc . Datoritã acestui fapt ,compozitia fizico-chimicã a reziduurilor menajere este foarte variabilã, ceea ce face necesarã determinarea unei compozitii medii pe ani, sezoane etc., mai ales când se pune problema valorificãrii acestora.

În tara noastrã pe baza unor analize efectuate în orasele mai mari

( Bucuresti , Brasov , Cluj-Napoca , Timisoara , Iasi , Baia -Mare , Oradea , Sibiu , Galati , Craiova ) compozitia medie a reziduurilor menajere, prezintã urmãtoarele limite de variatie (Jianu si Alecsandrescu 1979 ):

Tabelul nr.1

Nr.Crt.	COMPONENTE	% din greutate
1.	Deseuri fermentabile	40-70
2.	Hârtie , cartoane	10-15
3.	Textile	2-5
4.	Plastic ,cauciuc	1-2
5.	Oase	1-3
6.	Sticlã , ceramicã	2-4
7.	Metale	2-6
8.	Pãmânt ,cenusã	15-25
9.	Lemn,frunze	2-5

Cantitatea reziduurilor solide menajere se defineste prin douã notiuni:

• 
  cantitatea medie anualã în kg/locuitor/an si
  
• 
  cantitatea medie zilnicã ,exprimatã în kg/locuitor/zi.
  

Indicele de producere a reziduurilor menajere variazã în limitele de 0,5-0,8 kg/locuitor/zi, respectiv 180-300 kg/locuitor/an.

În tabelul de mai jos , sunt prezentati comparativ, indicii de producere a reziduurilor menajere din România , cu cei din alte tãri

(Rojanschi, Bran, Diaconu, Iosif, Toderoiu , 1997 )

In concluzie compostarea reziduurilor menajere si vegetale constituie una dintre cele mai economicoase solutii de neutralizare a deseurilor din Romania, fãrã a exclude celelalte metode.

1.3. IMPORTANTA COMPOSTÃRII

A. Motivatii ecologice :

• 
  prin compostare materia organicã intrã în circuitul biologic;
  
• 
  compostarea este un procedeu de reciclare naturalã ;
  
• 
  energia pe care plantele au luat-o pamântului pentru a creste o vor reda din nou pãmântului ;
  
• 
  prin compostare se micsoreazã multimea de deseuri supusã depozitãrii;
  
• 
  compostarea ajutã la evitarea emanãrii gazelor din depuneri (pentru cã se reduc cantitãtile de deseuri supuse depozitãrii);
  
• 
  compostarea este parte integrantã a sistemului de economie a deseurilor (în conditii economice si ecologice);
  
• 
  prin compostare se evitã încãrcarea ecologicã , pentru cã arderile elibereazã cu precãdere CO₂ ;
  
• 
  prin compostare azotul N face legãturi strict organice. Acest fapt are avantajul de a mentine fertilitatea solului si a mentine o umiditate constantã ;
  
• 
  compostarea este o metodã ecologicã bunã pentru îmbunãtãtirea fertilitãtii solului si o resursa de hranã pentru plante ;
  
• 
  prin folosirea compostãrii se înlãturã formarea de turbãrii;
  

B.Motivatii economice :

- compostarea ajutã la reducerea cantitãtii de deseuri si economisirea spatiilor de depozitare;

- reprezintã modul de valorificare al deseurilor care cere cel mai redus consum de energie ;

• 
  compostul substitue o mare cantitate de îngrãsãminte chimice, degrevând societatea de o mare parte de cheltuieli privind investitia suplimentarã pentru industria chimicã ;
  
• 
  compostul reprezintã o metodã putin costisitoare de îmbunãtãtire a structurii solului , si un îngrãsemânt foarte bun pentru agriculturã în general si pentru horticulturã în mod special .
  
• 
  compostul este un îngrãsemânt organic si ecologic în acelasi timp foarte valoros, care contine o gamã bogatã de elemente nutritive pentru plante;
  

reprezintã un substrat valoros pentru amestecurile de pãmânt folosit în horticulturã

METODE DE COMPOSTARE

Cercetarea stiintificã a procesului de compostare a dejectiilor de la animale nu au împlinit încã 100 de ani , desi transformarea gunoiului de grajd si chiar a dejectiilor umane în compost este cunoscutã de mii de ani .

Cercetãtorii francezi Dehérain (1886) si Hébert (1892) au fost printre primii cercetãtori care au studiat procesul compostãrii gunoiului de grajd . Dehérain scria în 1886 cã existã douã tipuri de procese biologice de descompunere a materiei organice: un proces aerob (fermentare aerobã ) când temperaturile în grãmada de compostare se ridicã la 65-70 ºC si un proces care se desfãsoarã în absenta aerului (fermentatie anaerobã) , unde temperatura nu depãseste 30 - 35ºC .

Un alt cercetãtor , germanul König (1907) a continuat cercetãri similare cu cele ale lui Hébert(1892)cu privire la modul cum intrã în descompunere diferitele componente organice din gunoiul de grajd.Ambii cercetãtori au constatat cã substantele solubile în apã, grãsimile si pentozanele ( pectinele ) sunt primele care se descompun. Acestea sunt urmate de celulozã , iar lignina este cea mai rezistentã la descompunere.

În mod izolat ,alti doi oameni de stiintã au întreprins cercetãri cu privire la tehnologia de compostare a gunoiului de grajd si a altor reziduuri organice. Cercetãrile lor dateazã din al doilea deceniu al secolului nostru si s-au aplicat în practicã sub denumirea de metoda biodinamicã de compostare si procedeul Indore de compostare a deseurilor vegetale si animale .