Studiu ects

3.7.Autoritatea ce decide alocarea creditelor pentru disciplină

O alta problemă care reiese din analiza răspunsurilor la aceste chestionare este cea a lipsei de participare a cadrelor didactice în ceea ce priveşte mecanismul aplicării creditelor.

Întrebarea care a pus în dificultate cadrele didactice chestionate a fost identificarea structurilor / persoanelor care decid alocarea punctelor credit pentru fiecare disciplină în parte. Varietatea mare a răspunsurilor sugerează faptul că majoritatea persoanelor chestionate nu sunt implicate în cuantificarea volumului de muncă a studentului.

3.8.Definirea unui credit ECTS în termeni de volum de muncă depus de studenţi

În cuantificarea numărului de ore/punct de credit ECTS regăsim în răspunsurile celor chestionaţi mai multe variante – fiecare universitate având propriul indice, numărul variind de la 15 la 30 de ore/credit, după cum urmează:

• 
  ULIM – 15 ore/credit (începând cu a.u. 2005/2006 valoarea va coborî până la 12 ore/credit);
  
• 
  UTM – 16 ore/credit;
  
• 
  UASM – 22,5 ore/credit;
  
• 
  USM – 30 ore/credit.
  

De menţionat că la cuantificarea numărului de ore / punct credit, ca reper, se iau orele de contact cu studenţii, „volumul de muncă individuală a studentului” se adaugă ulterior în raport de 1:1 sau 2:1 (două ore de contact : o oră de muncă individuală) şi nu influenţează la numărul de puncte credit acordate pentru curs.

Se poate pune sub semnul întrebării oportunitatea păstrării la USM a cuantumului de 30 ore/credit pentru specialităţile cu profil real, deoarece actualmente (conform chestionarelor completate) rezultă că un viitor inginer instruit la USM este obligat să muncească dublu faţă de colegii săi de la alte universităţi.

Din analiza efectuată se poate constata că în caz de includere, după definirea criteriilor de apreciere, a „volumul de muncă individuală a studentului” în cuantificarea numărului de ore pentru un punct credit se poate ajunge, cu uşurinţă, la valoarea de 25  30 ore/credit – respectând recomandările Ghidului utilizatorului ECTS.

O altă concluzie care se poate enunţa este justificarea lipsei studenţilor transferaţi de la o universitate / facultate la alta în baza ECTS – fiecare universitate având propriul principiu de cuantificarea a numărului de ore/punct de credit ECTS, face imposibilă acest deziderat.

3.9.Cuantificarea volumului de muncă a studentului asupra examenului şi tezei de licenţă

Analizând numărul punctelor credit ECTS acordate examenului de licenţă (cu două probe) şi, mai ales, numărului creditelor alocate activităţii studentului asupra tezei de licenţă se constată o diferenţă destul de importantă, de la o universitate la alta, în aprecierea acestei activităţi.

Pentru examenul de licenţă (2 probe) universităţile, participante în studiu, alocă următoarele puncte credite:

USM şi ULIM – 4 puncte credit;

UTM – 10 p.c.

UASM – 12 p.c.

Activităţilor legate de proiectarea şi susţinerea tezelor de licenţă, universităţile au alocat următorul număr de puncte credit:

ULIM – 3 puncte credit;

USM – 4 p.c.

UASM – 6 p.c.

UTM – 15  20 p.c.

Analizând aceste cifre apare (cel puţin) o întrebare firească: Cât de mult diferă tezele de licenţă ale absolvenţilor, să zicem de la specialitatea Informatica (Tehnologii Informaţionale), de la UTM, USM şi ULIM? Toate trei instituţii instruiesc specialişti în acest domeniu.

3.10.Diseminarea informaţiei

O importanţă deosebită în aprecierea eforturilor depuse de universităţi, dar nu numai, în vederea promovării prevederilor Procesului de la Bologna, în special a celor ce ţin de Sistemul European de Credite Transferabile, este nivelul de recepţie a acestora din partea cadrelor didactice. Toţi participanţii la chestionare s-au arătat mulţumiţi de nivelul de informare, menţionând mai multe forme sub care au fost instruiţi privind prevederile ECTS. Din cele mai întâlnite modalităţi de informare au fost menţionate:

• 
  seminare la nivel de universitate – UASM (100%), ULIM (100%), USM (83%);
  
• 
  adunări generale ale colectivului profesoral – UASM (67%);
  
• 
  şedinţele de catedră – UTM (96%), UASM (94%).
  

Situaţia, pe ansamblu, este prezentată în figura 9. Dacă vom compara aceste rezultate cu alte răspunsuri, adeseori contradictorii, legate de prevederile ECTS vom putea aprecia şi eficacitatea acestor training-uri.

3.11.Beneficii şi Bariere

După cum am menţionat anterior, toate universităţile participante la studiu au iniţiat activităţile legate proiectarea şi implementarea sistemului de învăţământ bazat pe credite transferabile fără a exista vreo recomandare sau act legislativ al Ministerului Educaţiei Tineretului şi Sportului. Acest lucru pare, la prima vedere, straniu însă pe de altă parte demonstrează clarviziunea conducerii acestor universităţi în ceea ce priveşte viitorul european al învăţământului din R. Moldova. Asumându-şi binevol un surplus de muncă, prezintă interes care au fost beneficiile de care au profitat universităţile în cauză. Generalizând răspunsurile responsabililor universitari, pot fi formulate următoarele beneficii:

• 
  Apariţia posibilităţii reorganizării programei de învăţământ cu tendinţa de unificare / armonizare a planurilor de învăţământ pentru specialităţile înrudite;
  
• 
  Ridicarea nivelului de transparenţă a procesului de învăţământ – prin publicarea anuală a pachetului informaţional;
  
• 
  Revizuirea şi modificarea principiului de evaluare a studenţilor, reorientând munca studentului din perioada de examinare pentru întreg semestru;
  
• 
  Creşterea gradului de implicare şi responsabilitate a cadrelor didactice şi a studenţilor – prin participarea ambelor categorii în elaborarea planurilor de învăţământ;
  
• 
  Implicarea şi participarea studenţilor în alcătuirea traseului propriu de studii – prin selectarea cursurilor la alegere – iar pe de altă parte creşterea flexibilităţii planurilor de învăţământ şi diversificarea gamei de opţiuni pentru studenţi;
  
• 
  Ca urmare a apariţiei cursurilor la alegere a apărut concurenţa dintre cursuri, implicit între profesori, lucru care a dus spre ridicarea calităţii acestor cursuri.
  

Printre barierele întâlnite pe parcursul implementării ECTS au fost enunţate:

• 
  Existenţa unor contradicţii între prevederile Regulamentul de funcţionare a ECTS şi legislaţia în vigoare.
  
• 
  Cheltuieli de mijloace şi eforturi în lipsa funcţionalităţii depline a ECTS şi a unei finanţări corespunzătoare pentru munca depusă.
  
• 
  Cuantificarea diferită a volumului de muncă pentru acelaşi curs (disciplină) la diferite universităţi, iar ca consecinţă apare lipsa de încredere între universităţi.