Studiul elaborat de echipa din Romania pentru proiectul Securitatea Frontierelor si Stabilitatea Regionala


Ameninţări la adresa securităţii regionale



Yüklə 252,15 Kb.
səhifə4/11
tarix07.01.2019
ölçüsü252,15 Kb.
#91365
1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11

Ameninţări la adresa securităţii regionale

Poziţia geografică a celor trei state: Republica Moldova, România şi Ucraina, aflate la răscrucea unor importanţi vectori internaţionali de transport şi comerciali, reprezintă un factor determinant în includerea acestora în principalele rute folosite de reţelele crimei organizate. Schimbările politice ale anilor ‘90, pe fondul unei instabilităţi economice, a permeabilităţii frontierelor, a corupţiei ridicate a lucrătorilor la frontieră au determinat o dezvoltare alarmantă a reţelelor criminale.


În România, autorităţile de frontieră au trebuit să-şi schimbe atitudinea faţă de public, trecînd de la starea de instituţie represivă la cea de partener de încredere al pasagerilor şi companiilor transportatoare şi de comerţ nou-înfiinţate. Atît Republica Moldova, cît şi Ucraina, foste state membre ale Uniunii Sovietice, au fost nevoite după declararea independenţei să-şi creeze propriile structuri de frontieră.
Toate aceste evoluţii necesită voinţă politică, resurse financiare şi umane. În acest sens, statele din regiune au beneficiat de asistenţă tehnică şi echipamente prin intermediul proiectelor finanţate de Comisia Europeană (PHARE şi TACIS, Twinning, etc.) cît şi de Banca Mondială.
Trebuie remarcat aportul considerabil adus la Programele Phare în România, mai ales în ce priveşte dotarea Poliţiei de Frontieră. Programul Naţional Phare 1999 prevede achiziţionarea de autovehicule şi ambarcaţiuni de patrulare în valoare de 4 milioane de EURO, precum şi echipament, calculatoare şi aparatură specifică în valoare de 3 milioane de EURO. În 2000, Programul Naţional Phare prevede achiziţionarea de autovehicule şi ambarcaţiuni de patrulare în valoare de 3,75 de milioane de EURO, echipament, calculatoare şi aparatură specifică în valoare de 2,02 milioane de EURO, aparatură de supraveghere în valoare de 5 milioane de EURO şi sistem de comunicaţii în valoare de 2,5 milioane de EURO. Programul Naţional Phare 2001 prevede achiziţionarea de aparatură specifică în valoare de 0,41 milioane de EURO. Livrarea mijloacelor tehnice obţinute prin programele Phare se va finaliza în prima jumătate a anului 2002. Pentru anul în curs, au fost înaintate proiecte de finanţare a căror valoare se ridică la aproximativ 17 milioane de EURO.

Modalitatea de finanţare a proiectelor Comisiei Europene, care a condiţionat derularea fazelor de proiect de adoptarea unor reglementări de bază a impulsionat autorităţile în iniţierea şi promovarea cadrului legal necesar desfăşurării în condiţii normale a activităţilor de trecere a frontierei. Ca o caracteristică a regiunii, reforma legislativă (armonizarea cu legislaţia Uniunii Europene) cît şi adoptarea procedurilor moderne sunt în proces de desfăşurare.




Cooperarea în combaterea infracţionalităţii transfrontaliere

Războaiele din Balcani, conflictele din Transnistria au determinat un mediu instabil la nivel regional, foarte atractiv şi profitabil pentru activităţile criminale. Aceste regiuni de conflict au devenit, pe rînd, ţinte pentru diferitele tipuri de trafic ilegal (droguri, arme, fiinţe umane). Atacurile criminale asupra Statelor Unite ale Americii din 11 septembrie 2001 au determinat intensificarea investigaţiilor în această regiune, rezultînd dovezi clare ale legăturilor existente între reţelele criminale şi organizaţiile teroriste.


Din cauza poziţiei geografice şi a condiţiilor economice şi sociale, cele trei state sunt traversate de rutele folosite în transporturile ilegale, fiind fie ţări de tranzit, fie sursă. Poziţia geo-strategică a celor trei state, constrîngerile financiare permanente necesare organizării eficiente a unor autorităţi moderne de urmărire a aplicării legii sunt provocări continue adresate liderilor politici din sud-estul Europei. Este un fapt bine cunoscut, că nu se poate vorbi de lupta împotriva crimei organizate fără existenţa sprijinului politic la cel mai înalt nivel, programele de combatere şi eradicare a corupţiei şi crimei organizate fiind priorităţi actuale ale programelor naţionale.
Este un fapt unanim recunoscut că nu se poate discuta de lupta eficientă împotriva crimei organizate fără o coordonare a eforturilor autorităţilor naţionale şi internaţionale. Demersurile în acest sens presupun stabilirea de comun acord, la nivel politic, a unei strategii globale de combatere a diverselor manifestări ale crimei organizate. În elaborarea unui plan de acţiune specific, trebuie să se ia în considerare rapiditatea cu care se organizează reţelele criminale, cît şi flexibilitatea cu care îşi reorientează obiectul activităţii, contactele bune pe care le au în afara graniţelor statului pe teritoriul căruia îşi au reşedinţa şi nu în ultimul rînd, resursele financiare şi mijloacele moderne de comunicaţie pe care le au la dispoziţie.
Cadrul juridic de cooperare pentru combaterea criminalităţii transfrontaliere între România şi Republica Moldova îşi are fundamentul în Acordul dintre Guvernul României, Guvernul Republicii Moldova şi Cabinetul de Miniştri al Ucrainei privind cooperarea în domeniul combaterii criminalităţii, semnat la Kiev la 6 iulie 1999, ratificat de România în 2001. Acest Acord, în baza prevederilor Memorandumului Preşedinţilor României, Republicii Moldova şi Ucrainei cu privire la colaborarea în combaterea criminalităţii din 22 octombrie 1998, stabileşte că cele trei state vor colabora şi îşi vor acorda sprijin reciproc în prevenirea şi descoperirea infracţiunilor, în identificarea persoanelor care le-au săvîrşit, luptînd împreună împotriva fenomenelor infracţionale transfrontaliere cum ar fi crima organizată şi corupţia, terorismul, traficul ilegal de armament, muniţii, substanţe explozive şi toxice, materiale radioactive, traficul de droguri, contrabanda, traficul cu fiinţe umane, prostituţia şi exploatarea copiilor în scopuri sexuale, migraţia ilegală.
În vederea implementării prevederilor Acordului, cele trei state au stabilit formele colaborării, care să se realizeze prin schimb de informaţii şi schimb de experienţă. Totodată, se are în vedere realizarea de consultări, întruniri, seminarii şi cursuri de instruire, schimb de acte juridice naţionale, date statistice, rezultate ale cercetărilor ştiinţifice, broşuri şi publicaţii, planificarea şi realizarea de acţiuni coordonate în lupta împotriva criminalităţii, în care să fie implicate structurile competente ale fiecărui stat: în România - Ministerul de Interne, Ministerul Public, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Ministerul Finanţelor şi Direcţia Generală a Vămilor; în Republica Moldova - Procuratura Generală, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Securităţii Naţionale, Departamentul Controlului Vamal iar în Ucraina - Ministerul de Interne, Procuratura Generală, Serviciul de Securitate, Comitetul de Stat pentru Problemele Pazei Frontierei de Stat a Ucrainei, Administraţia Fiscală de Stat a Ucrainei şi Serviciul Vamal de Stat al Ucrainei.
Referirile din acest capitol au menirea de a puncta încă o dată faptul că, la probleme globale se răspunde cu o colaborare regională. Fenomenele care depăşesc prin amploarea lor graniţa geografică a unui stat sunt de rezolvat de către toate statele vecine afectate. Acest lucru ţine de considerente de tipul încredere, conştientizarea importanţei schimbului constant de informaţii, convingerea că este spre avantajul tuturor ca problemele să fie soluţionate eficient şi nu să fie “asumate” ca fiind cîştigul unui stat sau al altuia. Din păcate, pe fondul lipsei de încredere şi a unei strategii pragmatice de colaborare în domeniu dintre autorităţile competente din România şi Republica Moldova, chestiunile la care ne referim rămîn arzătoare.
Deşi cadrul de colaborare pe plan regional este trasat şi agreat de către conducerile statelor partenere, consecvenţa punerii în practică a acestor înţelegeri regionale şi rezultatele efective ale conlucrării în acest plan rămîn mai degrabă la nivel declarativ. Impedimentele în acest sens se leagă cel mai adesea de lipsa de comunicare între autorităţile corespondente din fiecare stat partener, implicit de lipsa unui canal de informare constant, eficient şi operativ.
Astfel, pentru o implementare durabilă, prevederile acordurilor şi înţelegerilor regionale trebuie să fie urmate de stabilirea de protocoale şi acorduri între autorităţile statale corespondente pe domeniile vizate, astfel încît scopul înţelegerilor regionale să fie atins la nivelul local direct vizat, de exemplu de către autorităţile cu atribuţii la frontieră. Descentralizarea deciziei şi responsabilităţii către autorităţile din plan local este un mijloc important prin care aceste înţelegeri regionale pot să contribuie într-o mai mare măsură la combaterea fenomenelor infracţionale transfrontaliere, desigur, în acord şi cu legislaţia şi strategiile naţionale de luptă împotriva crimei organizate, stabilite de fiecare stat partener.

Yüklə 252,15 Kb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin