Teaching Individuals with Developmental Delays: Basic Intervention Techniques Dr. O. Ivar Lovaas


CAPITOLUL 13 Imitatia Non-verbala



Yüklə 2,07 Mb.
səhifə10/46
tarix25.07.2018
ölçüsü2,07 Mb.
#57960
1   ...   6   7   8   9   10   11   12   13   ...   46

CAPITOLUL 13




Imitatia Non-verbala

Indivizii tipici achizitioneaza multe comportamente complexe cum ar fi cel social, recreativ si abilitati ale limbajului prin observarea si imitarea comportamentelor altor persoane. Totusi, indivizii cu intarzieri in dezvoltare adesea nu reusesc sa imite comportamentele altora. Aceasta nereusita de a invata prin imitatie reprezinta o cauza majora a intarzierii in dezvoltare. Modelarea si inlantuirea comportamentelor (discutate in capitolele 9 si 10) il pot ajuta pe elevul cu intarzieri in dezvoltare sa asimileze anumite comportamente simple cum ar fi statul pe scaun, sau aruncarea cuburilor intr-o galeata si urmarea unor instructiuni elementare (ex: "Vino aici!"). Modelarea si inlantuirea vor esua sau vor fi mult prea greu de utilizat pentru a-l ajuta pe elev sa asimileze comportamente complexe cum ar fi jucatul, receptionarea limbajului si abilitatile sociale. Invatarea elevilor cu intarzieri in dezvoltare sa imite este un pas important in vederea ajutarii acestora sa isi depaseasca intarzierea.

Ultima etapa a Programului de Deprindere a Imitatiei Non-verbale este a-l invata pe elev imitatia generalizata. Imitatia generalizata are loc atunci cand elevul invata sa imite noile comportamente fara sa fie invatati in mod special sa o faca. Avantajul practic al imitatiei se remarca in invatarea intr-o singura proba, in care o persoana desfasoara un comportament nou pentru o perioada de timp foarte scurta iar elevul o imita imediat fara asistenta si in conformitate cu modelul. Programul de Invatare prin Observatie este prezentat intr-un viitor volum de programe avansate in care este descrisa modalitatea prin care elevul invata prin observarea celorlalti elevi care la randul lor invata de la un profesor intr-un mediu scolar obisnuit. In literatura de specialitate, asemenea tipuri de comportamente nou asimilate se refera la invatarea sociala. S-a considerat ca acest tip de invatare nu poate fi explicat prin principii separate de invatare. Totusi, se pare ca nu este cazul. Cercetarile au demonstrat ca aceste comportamente imitative pot fi invatate si ca profesorul se poate baza pe principiile operationale de invatare (prezentate in acest manual ca probe individuale) pentru a preda aceste abilitati. La fel ca in alte programe de deprindere a asocierii, similaritatea intre comportamentul elevului si al altei persoane ar putea deveni intaritor pentru elev. In literatura populara, acest lucru este cunoscut ca formare a unei tendinte sau capacitati imitative.

In ceea ce priveste celelalte programe din acest manual, deprinderea abilitatilor prin programul de fata se realizeaza in etape. La inceput, elevul este invatat cu ajutorul sugestiei si intaririi sa imite comportamentele simple ale unui adult, cum ar fi aruncarea unui cub intr-o galeata sau miscarea mainii. Incet si treptat, elevul este invatat sa imite comportamente mai complexe, cum a se juca cu jucarii, a scrie sau a juca jocuri specifice perioadei prescolare. Mai concret, elevul este invatat sa imite anumite comportamente motorii grosiere, cand profesorul spune "Fa asa" si in acelasi timp demonstreaza actiunea (ex. aruncarea unui cub intr-o galeata, miscarea unei masinute inainte si inapoi, o miscare de bataie usoara pe masa). Odata deprinse, noile comportamente imitative pot fi extinse in vederea invatarii prin imitatie a unor comportamente autoajutatoare de baza (ex. a bea dintr-un pahar, a-si pieptana parul, a se spala pe maini), jocuri si sporturi potrivite stadiului incipient (ex. Semnul Rosu – Semnul Verde, Urmeaza Conducatorul, aruncarea mingii la cos, a se da peste cap), abilitati prescolare (ex. a desena, a scrie, a decupa, a lipi) si comportamente sociale adecvate (ex. a plange atunci cand plang si altii, a rade atunci cand rad si altii). Prin acest program, elevul invata sa acorde mai multa atentie celorlalti si devine motivat sa invete prin urmarirea comportamentului acestora. Pe scurt, a invata elevul sa imite comportamentul altora intensifica procesul de dezvoltare sociala, emotionala si intelectuala al elevului.

Intr-o anumita masura, toti elevii pot deprinde imitatia nonverbala, dar exista diferente individuale mari atat in ceea ce priveste nivelul progresului si finalul procesului. De exemplu, toti elevii pot invata sa imite comportamente simple, cum ar fi acele abilitati de a se autoajuta si toti elevii cu intarzieri in dezvoltare pot imita copii normali in ceea ce priveste jucatul unor jocuri prescolare simple, cum ar fi Ring Around the Rosie. Totusi, va exista un numar mic de elevi care nu va reusi sa imite nici cele mai simple comportamente din program.

Exersarea imitatiei nonverbale poate incepe atunci cand elevul a invatat sa stea pe scaun fara a avea prea multe momente de intrerupere a atentiei.

De asemenea este important ca elevul sa fie orientat vizual catre profesor. Deprinderea imitatiei nonverbale este facilitata de capacitatea elevului de a urma anumite instructiuni de baza invatate in Capitolele 9 si 15. Atat Programul de Deprindere a Imitatiei Nonverbale cat si Programul de Deprindere a Asocierii si Sortarii (Capitolul 12) pot fi incepute ............

Dupa o ora de predare a acestui program, ar trebui sa putem observa daca elevul evolueaza sau stagneaza (vezi Capitolul 33). Progresul apare atunci cand elevul incepe sa imite unul dintre comportamentele adultului sau cel putin atunci cand a inceput diminuarea procesului de sugestie. Daca elevul nu avanseaza, este necesar ca membrii echipei sa se ajute reciproc pentru identificarea potentialelor probleme in probele individuale, procesul de sugestionare sau de recompensare. De asemenea lipsa progresului trebuie sa conduca la revizuirea tipurilor de sarcini ce au fost predate. De exemplu, un nivel scazut al abilitatii motorii ar putea impiedica elevul sa imite comportamentele demonstrate de profesor.

Inainte de a continua, trebuie precizata necesitatea ca profesorul sa se familiarizeze cu procedeele invatarii diferentiate (vezi Capitolul 16). Pasii implicati in predarea imitatiei nonverbale sunt aceiasi cu cei specificati in capitolul despre invatarea diferentiata.

Imitatia Motorie Grosiera Folosind Obiecte

Predarea imitatiei nonverbale trebuie introdusa prin folosirea obiectelor (ex. invatati elevul sa imite aruncarea cuburilor intr-o galeata, miscarea unei masinute de jucarie, asezarea cercurilor in jalonul special, lovirea unei tobe cu bete speciale). Nu conteaza daca elevul a invatat deja sa foloseasca unele dintre aceste obiecte deoarece Programul de Deprindere a Imitatiei Nonverbale il invata pe acesta sa imite modul in care profesorul foloseste obiectele.

Avem trei motive atunci cand recomandam ca la inceputul predarii imitatiei nonverbale profesorul sa fie cel care manuieste obiectele. In primul rand, majoritatea elevilor sunt intariti de actiuni ce implica jucarii sau ajung sa descopere proprietatile intaritoare ale acestora dupa implicarea in astfel de actiuni. In al doilea rand, comportamentele care implica manuirea unui obiect ar putea fi mai diferentiate decat cele care implica numai corpul. In al treilea rand, de cele mai multe ori actiunile ce implica obiecte creaza zgomot, conducand la feedback-uri diferite ce faciliteaza diferentierea (atentia la) asocierii dintre comportamentul elevului si intarirea oferita pentru acel comportament (din punct de vedere tehnic, feedback-urile diferite il ajuta pe elev sa diferentieze intarirea accidentala.

Atunci cand elevul invata sa imite primele cateva comportamente ale profesorului, ar putea sa para la prima vedere ca acesta a invatat sa imite. Totusi in majoritatea cazurilor, elevul nu a invatat sa imite, dovada fiind faptul ca noi comportamente ale profesorului probabil nu numai ca nu vor fi imitate ci vor fi chiar indici ai unor comportamente deja deprinse in stadiile incipiente ale invatarii.

Cu toate acestea, dupa un numar crescut de exercitii, elevul va invata sa se concentreze asupra anumitor aspecte ale comportamentului profesorului.

In stadiile incipiente ale predarii, tineti elevul pe scaun pentru 5-6 probe si lasati-l in pauze de joaca cam 30 de secunde intre seturi de probe. La inceputul procesului de invatare, statul pe scaun nu trebuie sa depaseasca 2 minute intre pauze. Pe masura ce elevul avanseaza in programul din acest manual, profesorul poate extinde durata retinerii elevului pe scaun de la 1 la 5 minute, permitand astfel desfasurarea mai multor probe. Atunci cand este timpul pentru o pauza de joaca, semnalizati acest lucru spunand "Gata" si in acelasi timp ajutati-l sa mearga la joaca. In toate programele, semnalizati pauza de joaca numai dupa un raspuns corect (nesugerat atunci cand este posibil). Asigura-ti-va ca elevul nu primeste pauza atunci cand nu asculta, cand este agitat sau atunci cand da un raspuns incorect.

La inceputul programului de invatare, elevul trebuie sa stea la masa langa profesor. Aceasta pozitionare il ajuta pe profesor sa sugereze manual elevului cum sa imite actiunile cu jucarii. De asemenea, prin asezarea langa elev, profesorul poate controla mai bine comportamentul acestuia, ca de exemplu sa previna o eventuala fuga a elevului de la masa. Dupa ce, atat profesorul, cat si elevul acumuleaza mai multa experienta, unele sarcini ar putea fi mai usor rezolvate prin pozitionarea profesorului vis-a-vis de elev. Mai tarziu, profesorul si elevul pot depasi conditia de pozitionare fizica, cum ar fi asezarea la masa si imitatia poate fi deprinsa in mediul obisnuit al elevului. Avantajul inceperii programului cu pozitionarea la masa este acela ca permite profesorului sa controleze mai bine mediul in care se produce invatarea. Acest control il ajuta pe elev sa se concentreze asupra modelului comportamental al profesorului, facilitand astfel, cresterea gradului de asimilare a elevului.

Pentru modelarea primului comportament, profesorul are nevoie de urmatoarele materiale: doua cuburi identice si o galeata mare dintr-un material care sa produca zgomot atunci cand sunt aruncate cuburile. Modelarea celui de-al doilea comportament, implica folosirea a doua cercuri identice si a unui jalon cu baza plata pentru acestea. Pentru cel de-al treilea comportament sunt folosite doua masinute de jucarie identice.



  • Pasul 1

Asezati doua cuburi identice unul langa celalalt la o distanta de 1 picior (cca 30 cm) intre ele, in fata unei galeti, pe masa. Asezati un cub in fata dumneavoastra si celalalt in fata elevului. Pentru unii elevi ar putea fi de ajutor ca initial sa asezati galeata intre genunchii dumneavoastra, facand-o astfel mai accesibila pentru elev (in aceasta situatie dumneavoastra si elevul ar trebui sa stati unul fata celuilalt, si nu unul langa altul)

Prezentati SD1, adica sa spuneti "Fa asta" cu voce tare si clara, in timp ce luati unul din cuburile de pe masa si il aruncati in galeata. Este de preferat sa prezentati SD in timp ce elevul se orienteaza asupra materialului didactic.Trecerea cubului prin fata elevului ar putea de asemenea sa faciliteze orientarea acestuia. Imediat dupa prezentarea SD1, sugerati R1. Intrucat elevul stapanea deja R1, aruncarea unui cub in galeata in perioada programelor de inceput poate sa necesite doar o sugestie minima. Puteti sugera fie prin instruirea elevului "Arunca cubul" sau prin ghidarea manuala a elevului, adica sa-l luati de mana, sa-l ajutati sa apuce cubul si sa-l duca la galeata . Dupa un raspuns complet, intariti elevul. Repetati proba si incepeti sa diminuati sugestia prin scaderea treptata a numarului de cuvinte folosit sau a sugestiei manuale. Sugestia manuala poate fi diminuata gradat prin acordarea din ce in ce mai putin a ajutorului, pana cand aceasta se schimba treptat intr-o sugestie vizuala mai putin evidenta (ex: aratand catre un cub in timp ce prezentati SD1). Sugestia verbala poate fi diminuata prin micsorarea intensitatii vocii sau prin eliminarea sistematica a cuvintelor, incapand cu ultimul cuvant. Stabiliti finalul procesului de asimilare la 9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte nesugerate.

De-a-lungul prezentarilor succesive ale SD, asezati galeata in diferite pozitii pe masa pentru a evita sugestii nedorite legate de pozitie (ex: cubul poate fi aruncat in galeata cu conditia ca galeata sa se afle intr-o anumita pozitie. Incercati sa asezati galeata pe podea intr-una din lateralele scaunului pe care sta elevul si apoi pe cealalta parte. Daca elevul nu raspunde sau raspunde gresit, sugerati cat se poate de putin pentru a obtine raspunsul corect. In timpul diminuarii sugestiei, aveti in vedere sa exersati ocazional probele nesugerate pentru a determina daca este necesar sa diminuati mai mult sugestia. Daca elevul nu raspunde corect, sugerati imediat, intariti raspunsul corect si reduceti diminuarea sugestiei. Intariti insistent elevul in cazul in care raspunde fara sugestie in vederea evitarii intaririi dependentei de sugestie. In situatia in care galeata este asezata in diferite pozitii, stabiliti finalul procesului de asimilare la 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte nesugerate si apoi treceti la pasul 2.


  • Pasul 2

Pentru a facilita diferentierea intre SD1 si SD2, comportamentele foloside ca si SD trebuie sa fie foarte diferite unul de altul. Asezarea unui cerc in jalon este un comportament tinta foarte bun pentru SD2. Luati galeata si cuburile de pe masa si asezati jalonul pentru cercuri cu cele doua cercuri identice in fata lui. Prezentati SD2, adica spuneti "Fa asta" in timp ce asezati cercul in jalon. Sugerati manual raspunsul direct (in acelasi timp sau nu mai tarziu de 1 secunda dupa SD), adica luati elevul de mana, ajutati-l sa apuce cercul si apoi sa-l aseze in jalon. Intariti, apoi repetati prezentarea lui SD2. Din nou, sugerati raspunsul si intariti. De-a-lungul urmatoarelor cateva probe reduceti treptat sugestia prin scaderea orientarii manuale de-a-lungul probelor pana cand o simpla atingere pe mana elevului sau aratandu-i cercul, conduce la obtinerea R2. Dupa 9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte nesugerate, incepeti o serie de probe care implica mutarea jalonului de cercuri in diferite pozitii pe masa.

Odata ce SD1-R1 si SD2-R2 sunt asimilate separat, trebuie sa ajutati elevul sa diferentieze cele doua actiuni prin utilizarea procedeelor de invatare diferentiala. Incepeti prin asezarea celor doua cuburi in fata galetii si cele doua cercuri in fata jalonului pentru cercuri, pe masa, in fata elevului. Asezati cele doua seturi de obiecte la o distanta de 12 inci.



  • Pasul 3

Combinati SD1 (aruncand un cub in galeata) si SD2 (asezarea unui cerc in jalon).
Intrucat SD2 a fost ultimul asimilat, este probabil ca elevul sa dea R2 atunci cand ii este prezentat SD1. Pentru a evita o proba neintarita, sugerati si intariti R1 atunci cand prezentati SD1. Prezentati mai multe probe ale SD1 pe masura ce diminuati sugestia. Stabiliti finalul procesului de asimilare la 3 raspunsuri corecte nesugerate consecutive. La 2 secunde de la asimilarea SD1 (aruncarea unui cub intr-o galeata), prezentati SD2 (asezarea unui cerc intr-un jalon) si in acelasi timp sugerati elevului raspunsul corect. In vederea scaderii numarului de probe sugerate, experimentati cu probe nesugerate. Stabiliti finalul procesului de asimilare la 3 raspunsuri corecte nesugerate consecutive. Pentru urmatoarele probe, alternati intre cele doua instructiuni. Daca elevul greseste dand R2 pentru SD1, nu intariti ci mai degraba spuneti un "Nu" informational si apoi prezentati imediat SD1 in timp ce sugerati raspunsul. Intariti si continuati sa prezentati SD pana cand toate sugestiile au fost diminuate.

Prin alternarea SD1 cu SD2, cereti din ce in ce mai putine raspunsuri corecte succesive inainte de prezentarea SD alternativ (ex: 3 consecutive, apoi 2, apoi 1). Este important sa schimbati SD1 cu SD2 dupa un raspuns corect nesugerat la fiecare SD pentru a ajuta la stabilirea diferentelor. Dupa mai multe probe combinate succesiv si intarite diferential, elevul va face din ce in ce mai putine greseli si va arata in cele din urma faptul ca a asimilat invatarea diferentiala. Acest lucru se intampla deoarece asocierile intre SD1-R1 si SD2-R2 sunt intarite, in timp ce greseli cum ar fi SD1-R2 si SD2-R1 sunt slabite deoarece nu sunt intarite ci mai degraba eliminate. In final elevul va raspunde corect, fara sugestii, de prima data cand ii sunt prezentate instructiunile prin comparatie.

Elevul ar putea invata sa persevereze (sa adopte o tactica repetitiva) atunci cand ii sunt prezentate mai multe probe consecutive ale unui anumit SD. De asemenea, elevul ar putea sa asimileze o tactica de alternanta atunci cand SD1 si SD2 sunt in mod constant alternate. Introducerea rotatiei la intamplare, asa cum este descrisa in capitolul despre invatarea diferentiala (Capitolul 16) este importanta pentru prevenirea unor astfel de probleme si a altora. Elevul asimileaza diferentierea odata ce a raspuns corect la 9 din 10 sau 19 din 20 incercari nesugerate cu SD-urile prezentate pe sarite. Prima diferentiere este deobicei cea mai dificilasi trebuie considerata cea mai mare realizare a elevului. In consecinta, este important sa o intarim. Astfel, odata ce elevul invata sa diferentieze intre SD1 si SD2, va recomandam sa generalizati diferentierea dupa cum urmeaza: (a) schimbati pozitia obiectelor in diferite locuri pe masa; (b) puneti toti membrii echipei sa exerseze prin prezentarea de SD-uri; (c) exersati diferentierea in diferite medii; (d) exersati diferentierea de-a-lungul urmatoarelor 4-5 zile. Aveti in vedere faptul ca schimbarea mediilor si a profesorilor poate determina elevul sa faca greseli. Pentru ca elevul sa aiba rezultate maxime, profesorii si mediile trebuie schimbate treptat. De exemplu, asezati un profesor cunoscut langa unul necunoscut in timpul primei probe si apoi cresteti treptat distanta dintre profesorul cunoscut si cel necunoscut. Atunci cand schimbati mediul schimbati usor pozitia mesei si a scaunelor in sala de curs, apoi treceti treptat in alte camere ale casei sau la alt etaj.

Avand in vedere faptul ca elevul a asimilat diferentierea SD1 – SD2, ati putea conduceti sedintele de generalizare intr-o maniera mai serioasa si mai putin informala decat aceea in care ati condus sedintele de practica. Daca in acest timp elevul pierde notiunea de diferentiere, intorceti-va la pasii anteriori si restabiliti procesul de asimilare inainte de a trece mai departe.

Cea de-a treia imitatie SD3 trebuie sa fie foarte diferita de primele doua. Miscarea unei masinute in fata si in spate poate fi folosita ca SD3. Pentru a prezenta SD3, pastrati cadrul initial cu dumneavoastra si elevul unul langa altul, cu fata la masa. Asezati doua masinute identice pe masa, pe o linie orizontala, la cca 12 inci intre ele. In fata fiecaruia trebuie asezata o masinuta.


  • Pasul 4

Prezentati SD3 spunand "Fa asta" si in acelasi timp miscati inainte si inapoi cea mai apropiata masinuta. In timp ce faceti acest lucru, sugerati raspunsul manual, adica asezati mana dreapta a elevului pe masinuta si ajutati-l sa o miste inainte si inapoi.

Intariti raspunsul corect. Diminuati sugestia prin eliminarea treptata a orientarii manuale, Apoi, in loc de a lua mana elevului si de a o directiona catre masina, diminuati pana la o sugestie vizuala cum ar fi a arata catre masinuta in timp ce prezentati SD3. Daca sugestia este diminuata prea rapid, elevul nu va raspunde corect si va trebui sa reveniti si sa introduceti cea mai putin intensa sugestie necesara pentru obtinerea raspunsului corect. Aveti in vedere diminuarea completa a tuturor sugestiilor si pastrarea celor mai intense intariri pentru probele nesugerate. Stabiliti criteriul de finalizare al procesului de asimilare la 9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte nesugerate.



  • Pasul 5

Odata ce SD3 – R3 este asimilat in majoritatea probelor, invatati elevul sa diferentieze intre SD3 si SD1 (aruncarea unui cub in galeata) si apoi intre SD3 si SD2 (asezarea unui cerc in jalon). Aveti in vedere repetarea diferentierilor anterioare intre SD1 si SD2. Daca diferentierea a fost partial uitata in timpul invatarii celorlalti SD, reveniti si restabiliti prin sugestie, prin diminuarea sugestiei si rotatia la intamplare. Odata ce elevul asimileaza, adica raspunde corect la prezentarile aleatorii ale SD1, SD2 si SD3 (adica 9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte nesugerate), introduceti SD4.

  • Pasul 6

Batutul la toba poate fi folosit ca SD4. Retineti cadrul initial cu elevul asezat langa dumneavoastra. Asezati o toba si doua bete pe masa. Prezentati SD4 spunand "Fa asta" in timp ce ridicati cel mai apropiat bat si bateti la toba. In acelasi timp, sugerati elevului raspunsul corect, ajutandu-l sa ia batul si sa bata la toba. Intariti raspunsul corect. In urmatoarele probe diminuati treptat sugestia prin scaderea orientarii manuale. Daca studentul nu raspunde sau raspunde gresit, reveniti si introduceti sugestia cea mai putin intensa necesara pentru obtinerea raspunsului corect. Diminuati complet toate sugestiile. Stabiliti finalul procesului de asimilare la 9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte nesugerate.

  • Pasul 7

Odata ce SD4 (batutul la toba) este asimilat in majoritatea probelor, invatati elevul sa diferentieze intre SD4 si SD1 (aruncarea unui cub in galeata), apoi SD4 si SD2 (asezarea unui cerc in jalon) si in final, SD4 si SD3 (miscarea unei masinute inainte si inapoi). Odata ce aceste diferentieri sunt asimilate (9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte nesugerate) combinati toate cele 4 SD odata. Daca marimea mesei nu va permite prezentarea simultana a tuturor celor 4 seturi de obiecte, prezentati doua sau trei seturi de obiecte odata. Amintiti-va, totusi, sa rotiti aleatoriu prezentarea celor 4 SD.
Imitatii suplimentare folosind obiecte

Odata ce elevul a asimilat primele 4 imitatii, incercati adaugarea unor noi imitatii bazandu-va pe experienta castigata din asimilarea celor anterioare. In continuare va sunt prezentate exemple de alegeri posibile pentru urmatoarele cateva imitatii:

Imitatii Suplimentare folosind obiecte SD "Fa asta"

5 prefaceti-va ca beti dintr-o cana

6 prefaceti-va ca mancati un aliment de jucarie

7 aruncarea unui servetel mototolit intr-un cos de gunoi asezat langa masa

8 asezarea unei papusi intr-un patut (folositi doua papusi identice)

9 puneti o palarie pe cap (evitati palariile largi, flexibile)

10 miscarea unei masinute pe rampa unui garaj de jucarie

11 jucati-va cu un calut (aratand cum galopeaza) pe masa

12 ridicati capacul de la o cutie surpriza (cea din care iese o figurina in momentul ridicarii capacului)

13 cantati la un xilofon (orice tip de instrument cu clape) cu betisoare de toba

14 cantati o tamburina

15 loviti cu un ciocan de jucarie

16 asezati 2 animale de jucarie int-un tarc (folositi 4 animale identice)

17 pieptanati parul

18 va prefaceti ca cititi o carte

19 aspirati podeaua cu un aspirator de jucarie


Exerciţiile de imitare sunt enumerate în ordinea nivelului aparent de dificultate. Din cauza diferenţelor individuale semnificative care există între elevi, o parte din acţiunile care pot fi stăpânite cu uşurinţă de către un elev, pentru alt elev pot fi dificile. Dacă, după 1 oră de exersare, nu se înregistrează nici un progres sau doar unul nesemnificativ în cadrul unui exerciţiu de imitare, încercaţi o altă acţiune şi reveniţi mai târziu la exerciţiul respectiv de imitare.

Ţineţi cont de faptul că oricare dintre exerciţiile de imitare enumerate poate fi folosit drept un punct de plecare pentru imitaţii similare. Spre exemplu, SD5 (băutul dintr-o ceaşcă) poate fi extinsă la ridicarea unei linguri, poziţionarea acesteia pe o farfurie, ridicarea unui şerveţel şi ştergerea la gură, şi o serie de alte acţiune asociate cu mâncatul la masă. Datorită stimulentelor şi modelelor de comportament corespunzător la masă, există nenumărate oportunităţi de extindere a Programului de Imitaţie Nonverbala la acest program zilnic (vezi capitolul 21 referitor la abilităţile de a se descurca pe cont propriu).

În acelaşi mod în care SD5 oferă o gamă largă de oportunităţi educative şi SD8 (aşezarea unei păpuşi într-un pătuţ) poate fi de asemenea extins. Spre exemplu, faptul că un copil este învăţat să imite cum să sărute o păpuşă, să o bată pe spate, să o mângâie pe păr, să o hrănească şi să o aşeze în pătuţ, îl ajută să îşi formeze un comportament corespunzător de joacă (vezi secţiunea referitoare la joaca cu păpuşile din Capitolul 19). Un astfel de comportament de joacă corespunzător poate fi iniţiat prin comanda "Fă asta," în timp ce este modelat respectivul comportament. Mai târziu această comandă poate fi înlocuită cu instrucţiunea "Joacă - te cu păpuşile " pe măsură ce modelul este eliminat (vezi Capitolul 15).

Un alt exemplu care ilustrează modul în care un singur SD poate fi extins pentru a dezvolta noi comportamente constă în învăţarea elevului, prin intermediul imitaţiei, să împingă o maşină pe rampa unui garaj de jucărie (SD10). Acest comportament poate conduce la urcarea rampei cu maşina, conducerea maşinii pe elevatorul de maşini, rotirea manetei pentru a ridica maşina spre nivelul superior al garajului, conducerea maşinii către pompă, şi umplerea rezervorului cu benzină (vezi secţiunea referitoare la joaca cu maşini din Capitolul 19). Acest fel de joc poate fi extins mai târziu la noi jocuri în cadrul cărora elevul simulează că tricileta sa este o pompă de incendiu, pe care o umple cu gaz înainte de a demara pentru a stinge un incendiu imaginar.

SD7 (aruncarea unui şerveţel mototolit în coşul de gunoi) poate fi extins cu uşurinţă astfel ca elevul să înveţe să strângă după ce a servit masa. SD9 (punerea pălăriei pe cap) poate fi primul pas în învăţarea elevului să se îmbrace singur. SD13 (cântatul la xilofon) poate fi extins la imitaţia folosirii altor instrumente (ex., triunghi, tamburină, xilofon, baghete de cadenţă). SD17 (perierea părului) ar putea fi extins la spălarea dinţilor, a feţei şi la alte activităţi similare de igienă personală.

Ţineţi cont de faptul că este practic imposibil, sau foarte greu realizabil să modelaţi fiecare dintre aceste comportamente în mod separat; totuşi, acţiunea de modelare devine utilă sub forma unei etape suplimentare în cadrul ajustării metodelor de joacă ale copilului şi ale abilităţilor de a se descurca pe cont propriu în scopul de a se apropia cât mai mult de comportamentul persoanelor tipice. Trebuie de asemenea să ţineţi cont de faptul că, în cazul în care vizaţi mai multe comportamente din aceeaşi sferă (ex., joaca cu păpuşile), este probabil ca elevul să dobândească o imitaţie generalizată a comportamentelor din aceeaşi sferă. Este mai puţin probabil să se obţină o imitaţie generalizată în cazul unei schimbări radicale în cadrul SD, cum ar fi trecerea de la abilităţile de a se descurca pe cont propriu la joaca cu păpuşi.

Puteţi observa că unele exerciţii de imitare necesită două comportamente relativ complexe. Acestea pot fi denumite imitaţii cu două părţi. Spre exemplu, imitarea acţiunii de hrănire a păpuşii presupune ca elevul să găsească atât păpuşa, cât şi biberonul şi apoi să pună biberonul în gura păpuşii. Din cauza complexităţii acţiunii, unii elevi nu reuşesc să imite astfel de comportamente. Elevii care întâmpină dificultăţi pot fi învăţaţi prin intermediul unui proces cu două etape: În primul rând, elevul trebuie să înveţe să imite comportamentele în mod separat. În al doilea rând, comportamentele trebuie să fie înlănţuite. Este spre avantajul elevului să amânaţi imitarea unor comportamente complexe până când acesta stăpâneşte un număr relativ mare (50 până la 100) de imitaţii mai simple. Consultaţi "Înlănţuirea exerciţiilor de imitare formate din două şi din trei părţi " din acest capitol pentru detalii referitoare la modul de predare a exerciţiilor complexe de imitare.

Metodele de instruire descrise în această secţiune (ex, în cazul manierelor la masă) ar putea părea foarte nepotrivite. Totuşi nu trebuie să uităm că persoanele tipice dobândesc o mare parte din comportamentele sociale corespunzătoare prin proceduri similare, deşi într-o măsură mai redusă. Spre exemplu, nu este neobişnuit ca părinţii copiilor tipici să modeleze comportamentul la masă al copiilor şi să corecteze sau să modeleze manierele la masă, modul de a se îmbrăca şi alte comportamente similare pe viitor.



Yüklə 2,07 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   6   7   8   9   10   11   12   13   ...   46




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin