Teorii gramaticale contemporane: gramatica centrilor de sintagma

(27) (a) Ion aşteaptă un autobuz/un coleg. (b) Ion mă/îl aşteaptă.

(28) (a) Poliţia a arestat demonstranţii/*autobuzul. (b) Poliţia m/te/l/-a arestat.

A doua distincţie – cea dintre realizarea lexicală şi clitică a argumentului - explică faptul că româna, ca şi franceza şi italiana, are clitice argumentale.

A treia constrângere arată că, în plus, cliticele româneşti pot fi şi dependenţi nonargumentali.

A patra constrângere plasează româna în aceeaşi “familie” cu spaniola, în care unele obiecte directe sunt marcate (în spaniolă, de „prepoziţia” a).

Ultima constrângere explică ce este un GN anticipat de un clitic: el este un GN care modifică acel clitic.

În cadrul teoriei HPSG, putem codifica toate aceste distincţii mulţumită unui sistem ierarhic de constrângeri lexicale cu moştenire multiplă.
2. Conform analizei de mai sus, cliticul joacă un dublu rol: el poate fi un argument noncanonic al verbului, sau (când este modificat de un GN) devine, în plus, sursa de caz a GN anticipat. Faptul că îşi păstrează calităţile referenţiale infirmă ipoteza (exprimată în Monachesi (2000)) că anticiparea obiectului direct în limba română este o formă de marcare a acordului dintre verb şi obiectul său direct.
3. Faptul că cliticul-argument apare în lista de dependenţi nu înseamnă că el poate fi supus extracţiei. Într-adevăr, într-o teorie caracterizată de un lexicalism puternic, aşa cum este HPSG, afixele nu participă la procese şi relaţii sintactice.
4. Considerăm că explicaţia dată în această lucrare fenomenului de ACD în română poate fi folosită şi pentru alte limbi şi dialecte care ACD (de exemplu bulgara sau spaniola argentiniană vorbită în Rio de la Plata). Ne referim aici la relaţia de modificare dintre GN anticipat şi clitic. Modificarea este o relaţie suficient de generală pentru a da seama de toate cazurile de anticipare clitică, indiferent de motivele care determină realizarea acestui tip de structură (bineînţeles, motive diferite de la o limbă la alta).


Bibliografie
Barbu, A.-M Complexul verbal, manuscris, 1998 (sub tipar, Studii şi Cercetări Lingvistice)

Borer, H. Parametric Syntax, Foris, Dordrecht, 1984

Borer, H. (ed.), Syntax and Semantics, vol.19, The Syntax of Pronominal Clitics, Academic Pres, Inc., Harcourt Brace Jovanovich, Publishers, Orlando, 1986

Black, J. R. and V. Montapanyane (eds.) Pronouns, Clitics and Movement,, John Benjamin, Publishing Company, Amsterdam / Philadelphia 1998

Bouma, G. R. Malouf and I. A. Sag Satisfying Constraints on Extraction and Adjunction, manuscris, 1999

Balari, S. and L. Dini (eds.) Romance in HPSG, CSLI, Stanford, 1997

Cornilescu, A. A Note on Dative Clitics and Dative Case in Romanian, Revue Roumaine de Linguistique, tome XXXII, No. 3, 1987, p. 213-225

Dobrovie-Sorin, C. The Syntax of Romanian, Mouton De Gruyter, Berlin, New York, 1994

Farkas, D. Direct and Indirect Object Reduplication in Romanian, Proceedings of the 14 Regional Meeting of the CLS, Chicago, 1978, p. 88-97

Gerlach, B. and J. Grijzenhout (eds.) Clitics in Phonology, Morphology and Syntax, John Benjamins Publishing Company, Amsterdam / Philadelphia, 2000

Gierling, D. Clitic Doubling, Specificity and Focus in Romanian, in Black and Montapanyane (1998), p.63-85

Guttiérez-Rexach, J. The Formal Semantics of Clitic Doubling, manuscris,1999

Guţu-Romalo, V. Morfologie structurală a limbii române, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1968

Ionescu, E. Accusative Weak Pronouns in Romanian, in Cahiers de Linguistique Théorique et Appliquée, tomes XXXII-XXXIII, 1995-1996, p. 40-52

Ionescu, E. On the Status of PE in the Direct Object Construction in Romanian, manuscris, 2001 (sub tipar, Proceedings of the Romanian Academy)

Jaeggli, O. Three Issues in the Theory of Clitics:Case, Doubled NPs, and Extraction, in Borer (1986), p.15-42

Miller, Ph. and I. A. Sag French Clitic Movement without Clitic or Movement, Natural Language and Linguistic Theory, 15 (3), 1997, p. 573-639

Monachesi, P. Decomposing Italian Clitics, in Balari and Dini (1997) p. 301-354

Monachesi, P. Clitic Placement in the Romanian Verbal Complex, in Gerlach and Grijzenhout (2000), p. 255-294.

Sanfilippo, A. Thematically Bound Adjuncts, in Balari and Dini (1997) p. 355-391

Pollard, C. and I. A. Sag Head-driven Phrase Structure Grammar, The University of Chicago Press, Chicago, 1994

1 Termenii “adjunct” şi “complement” sunt folosiţi aici în sens nonconfiguraţional: ei denumesc “funcţii”, nu “poziţii”.

2 În această lucrare, termenii “pronume neaccentuat” şi “clitic” vor fi consideraţi sinonimi.

3 Plasamentul şi liniarizarea cliticelor nu fac obiectul acestei lucrări (vezi Dobrovie-Sorin (1994) p. 49-81, pentru o analiză din perspectivă GB, şi (Monachesi (2000) pentru o analiză din perspectivă HPSG).

4 Dacă grupul nominal este în poziţie preverbală avem de-a face cu o structură de dislocare la stânga cu clitic. De exemplu: (i) Eu romanul _i l _i -am citit.

5 Exemplul este împrumutat din Sanfilippo (1997) p. 357.

6 Proprietatea de la punctul 5 nu este implicată în ninci un fel în construcţia argumentaţiei din această lucrare.

7 Această analiză se întâlneşte cu interpretarea dată de Valeria Guţu-Romalo verbelor auxiliare, pe care le consideră elemente afixale şi nu lexicale (Guţu-Romalo (1968)). Analiza noastră este de asemenea compatibilă cu aceea a Anei-Maria Barbu, care demonstrează că alături de pronumele neaccentuate şi de verbele auxiliare, semiadverbele şi negaţia verbală au acelaşi statut afixal (Barbu (1998)).

8 Pentru discuţia de faţă, nu este relevant la ce teorie a legării aderăm.

9 Există, bineînţeles, şi verbe tranzitive care nu admit pasivizarea (a comporta, a avea etc). Această subclasă de verbe nu reprezintă însă un contra-exemplu la argumentul invocat aici. Noi ne construim argumentul observând ce se întâmplă cu obiectul direct atunci când verbul admite pasivizarea, şi nu observând dacă verbul admite sau nu pasivizarea.

10 Pronominalizarea “în gol”ar însemna, în acest caz, substituţia, în secvenţa o…pe Ioana, a unei ocurenţe a lui o cu o altă ocurenţă a lui o.

11 Argumente numeroase în acest sens se găsesc în Ionescu (2001)

12 Cu singura diferenţă că în cazul nostru GN anticipat manifestă proprietăţi de complement în relaţia cu verbul care-l guvernează şi proprietăţi de adjunct în relaţie cu cliticul.

13 În ciuda unor explicaţii, această parte a lucrării presupune o anumită familiarizare a cititorului cu HPSG.

14 Din considerente de uniformitate, preferăm să păstrăm notaţia standard, adică aceea din limba engleză.

15 Aceste tipuri ne-au fost sugerate de Ana-Maria Barbu.

16 Un synsem canonic este synsem-ul unui obiect lingvistic care poate participa în structuri sintactice. De exemplu, synsem-ul unui cuvânt sau al unei sintagme este canonic. Un synsem noncanonic, pe de altă parte, este synsem-ul unui obiect lingvistic care nu poate fi implicat în construcţii sintactice. Synsem-urile afixelor sau ale “categoriilor vide” sunt noncanonice.

17 CONT înseamnă “conţinut”, IND înseamnă “index” şi se referă la informaţia de persoană, număr şi gen a numelui. Simbolul ref arată că un nume nu este expletiv. RESTR şi RELN înseamnă “restricţie”şi, respectiv, “relaţie”. În sfârşit, pron înseamnă “pronominal”.