Test Page for the Apache Web Server on Red Hat Linux

Verificarea cunoştinţelor

1. 
   Pe ce nivel ISO-OSI aţi situa cablurile UTP folosite pentru cablarea unei reţele de calculatoare?
   
   1. 
      Reţea
      
   2. 
      Transport
      
   3. 
      Fizic
      
   4. 
      Legătură de date
      
2. 
   Care nu este un avantaj al standardizării?
   
   1. 
      Produsele sunt mai ieftine
      
   2. 
      Stimulează dezvoltarea unor tehnologii noi
      
   3. 
      Permite interconectarea echipamentelor produse de firme diferite
      
3. 
   Care este ordinea celor 7 niveluri tre ISO-OSI?
   
   1. 
      Fizic, Legătură de date, Transport, Reţea, Sesiune, Prezentare, Aplicaţie
      
   2. 
      Fizic, Reţea, Legătură de date, Transport, Prezentare, Sesiune, Aplicaţie
      
   3. 
      Legătură de date, Fizic, Transport, Reţea, Prezentare, Sesiune, Aplicaţie
      
   4. 
      Fizic, Legătură de date, Reţea, Transport, Sesiune, Prezentare, Aplicaţie
      
4. 
   Ethernet-ul pe cablu torsadat are:
   
   1. 
      topologie fizică stea, topologie logică stea
      
   2. 
      topologie fizică magistrală, topologie logică magistrală
      
   3. 
      topologie fizică stea, topologie logică magistrală
      
5. 
   Mapaţi nivelurile OSI noţiunilor corespunzătoare:
   

   Fizic	Protocol IP
   Legătură de date	Placă de reţea
   Reţea	Formatul JPEG
   Transport	Browser web
   Sesiune	Cabluri şi conectori
   Prezentare	Segmentarea datelor şi flow control
   Aplicaţie	Dialog, conversaţii

6. 
   Care dintre următoarele scheme sunt adevărate pentru corespondenţa nivelurilor OSI şi TCP/IP?
   
   1. 
      Reţea şi Legătură de date - Reţea
      
   2. 
      Transport şi Sesiune - Transport
      
   3. 
      Fizic şi Legătură de date - Acces la mediu
      
   4. 
      Aplicaţie, sesiune şi Prezentare - Aplicaţie
      
   5. 
      Transport şi Reţea - Internet
      

7. 
   Mapaţi corespunzător denumirile unităţii de încapsulare pentru fiecare nivel menţionat:
   

   Fizic	Cadre
   Legătură de date	Segmente
   Reţea	Pachete
   Transport	Biţi

8. 
   Care este nivelul care se ocupă de accesul la mediu, la încapsularea datelor în cadre?
   
   1. 
      Fizic
      
   2. 
      Legătură de date
      
   3. 
      Reţea
      
   4. 
      Sesiune
      
9. 
   Definiţi termenii de LAN, MAN, WAN şi daţi câte un exemplu pentru fiecare.
   
10. 
    Definiţi termenul de protocol.
    
11. 
    Gândiţi-vă la trei motive pentru a impune o standardizare. Enunţaţi trei exemple despre ce s-ar întâmpla în viaţa de zi cu zi dacă nu ar exista anumite standarde (în afara lumii IT).
    
12. 
    Explicaţi câteva diferenţe fundamentale între modelele OSI şi TCP/IP.
    
13. 
    Explicaţi diferenţa între model şi stiva de protocoale.
    
14. 
    Gândiţi-vă la ultimele trei reţele pe care le-aţi văzut recent şi spuneţi ce topologie fizică şi logică aveau.
    
15. 
    Enumeraţi trei organizaţii de standardizare pe care le-aţi reţinut şi spuneţi în linii mari câteva cuvinte despre ce fac ele.
    

3. SERVICII INTERNET

3.1. Serviciul de DNS

A doua modalitate de adresare este utilizarea adreselor prin specificarea de domenii, cunoscute ca adrese Internet. Adresa IP este utilizată la nivelul programelor de comunicaţie în reţea şi este mai greu de manevrat de utilizatori. Sistemul de adresare prin intermediul adreselor Internet este conceput astfel încât să permită utilizatorului o scriere mai comodă, mai sugestivă şi mai elastică a adresei gazdelor decât cea cu adrese IP, unde în loc de numere se utilizează şiruri ASCII. La nivelul utilizatorului, identificarea calculatoarelor se face printr-un nume de calculator gazdă (host), iar corespondenţa între specificarea de subdomenii şi adresele IP revine protocolului de aplicatie DNS – Domain Name System (Sistemul Numelor de Domenii, protocol definit în RFC 1034-1035).

Un nume de calculator gazdă este constituit din maxim cinci nume de domenii separate de caracterul punct, ce va reprezenta legătura cu nivelul superior, domeniul din stânga fiind de nivel inferior, iar domeniul cel mai din dreapta având nivelul cel mai înalt.

De exemplu

nume5.nume4.nume3.nume2.nume1

reprezintă următorul drum în arborele administrat de DNS:

Figura 24. Drum în arborele de administrare
Nume1 este considerat domeniul principal, iar celelalte sunt subdomenii. Structura ierarhică generată de domenii şi subdomenii este definită în funcţie de diferite unităţi de organizare sau de diverse domenii de activitate.

O adresă Internet are o structură relativ simplă, dar ordinea cuvintelor în adresă este esenţială. Între cuvinte şi separatorii care compun adresa nu trebuie să apară spaţii. Principalul separator între cuvinte este caracterul "." (punct).

O adresă Internet poate avea una dintre următoarele trei forme:

1. 
   [e-mail]2. … domeniun;
   
2. 
   nume_utilizator@nume_host.domeniu1.domeniu2. … domeniun;
   
3. 
   nume_host.domeniu1.domeniu2. … domeniun;
   

unde:

• 
  nume_utilizator indică numele utilizatorului de pe calculatorul nume_host (pentru tipul 2 de adresare) sau din domeniul domeniu1. Numele utilizatorului nume_utilizator se scrie înaintea caracterului @. Primele două tipuri de adrese sunt echivalente, în sensul că nume_host poate înlocui domeniile pe care le gestionează el. Aceste două tipuri de adrese sunt utilizate în principal la comunicaţiile prin postă electronică sau în discuţiile interactive. Adresele de forma a treia sunt utilizare pentru a indica host-uri din cadrul unei reţele.
  
• 
  succesiunea domeniu1.domeniu2. … domeniun indică nivelele de organizare, de la stânga spre dreapta. Astfel adresa de host:
  

ns.fst.uab.ro

care înseamnă calculatorul cu numele ns, conectat la reţeaua subdomeniului fst din subdomeniul uab al domeniului ro, se poate reprezenta grafic ca în figura 25.

Figura 25. Reprezentarea de domenii în cadrul unei adrese

Conceptual, Internet-ul este împărţit în câteva sute de domenii de nivel superior, fiecare domeniu cuprinzând mai multe sisteme gazdă. La rândul lui, fiecare domeniu este subdivizat în subdomenii şi acestea la rândul lor partiţionate, ş.a.m.d.

Când se scrie o adresă trebuiesc respectate nişte reguli, şi anume:

1. 
   fiecare nivel de organizare este indicat printr-un nume de domeniu, care este cuprins în domeniul scris în dreapta sa. Fiecare domeniu este denumit de calea în arbore până la rădăcină, iar componentele sunt separate prin punct. Deci un nume de domeniu se referă la un anumit nod în arbore si la toate nodurile de sub el. Fiecare domeniu îsi defineste propriile subdomenii, le administrează si le face publice. Pentru a crea un nou domeniu, se cere permisiunea domeniului în care va fi inclus. De exemplu reteaua de calculatoare a Universitătii "1 Decembrie 1918" Alba Iulia, care este subreţea în cadrul reţelei ROEDUNET (Romanian Educational Network) are ca nume de subdomeniu uab. La rândul lor administratorii acestei reţele au decis ca fiecare dintre subdomeniile sale să desemneze o facultate, un serviciu, sau un departament. La rândul lor, dacă este cazul, subdomeniile de facultăţi se pot divide s.a.m.d. Astfel unele din subdomeniile domeniului uab sunt:
   

   Fst	Facultatea de Ştiinte
   Fteo	Facultatea de Teologie
   Fisfi	Facultatea de Filologie si Istorie
   Fdrs	Facultatea de Drept si Ştiinta Sociale
   Cobj	Colegiu Blaj

2. 
   numărul total de domenii (n) nu este fixat apriori ci depinde numai de sistemul de organizare adoptat. Cele mai generale domenii, şi anume domeniile de pe primul nivel (cele care se scriu cel mai în dreapta), pot fi: generice sau de ţară. Domeniile generice (care indică în general un domeniu organizaţional) sunt:
   

com	Organizaţii comerciale si societăţi comerciale
edu	Instituţii academice si educaţionale (universităţi, colegii)
gov	Organizaţii guvernamentale
int	Organizaţii internaţionale (NATO, ONU, etc.)
mil	Organizaţii militare SUA (armată, marină)
net	Centre de administrare a reţelelor mari (Internet)
org	Organizaţii non – profit

3. 
   Dacă domeniul este în afara SUA, atunci se utilizează un domeniu de tară, şi este un cod care indică ţara de apartenenţă. De obicei, acesta este din două litere si coincide cu codul internaţional de marcare a autoturismelor.
   

Au	Austria	It	Italia
Ca	Canada	Pl	Polonia
Ch	Elvetia	Ro	România
De	Germania	Ru	Federatia Rusă
Fr	Franta	Uk	Marea Britanie

Alte reguli de scriere a adreselor: domeniile sunt separate prin punct (ns.fst.uab.ro); numele de domenii nu fac distincţie între literele mari şi literele mici (fst sau FST reprezintă acelaşi lucru); lungimea unui domeniu nu poate depăşi 64 de caractere (ns, fst, uab), iar întreaga cale de nume nu trebuie să depăşească 255 de caractere (ns.fst.uab.ro).

Adresele Internet sunt cele folosite de utilizatori, dar reţeaua înţelege numai adrese binare (adrese IP), deci apare necesitatea unui mecanism care să convertească şirurile ASCII în adrese de reţea. Corespondenţa dintre adresele Internet (care sunt adresele ţinute de utilizatorii reţelei Internet) şi adresele IP (adresele numerice recunoscute de calculatoare), după cum am mai spus, o face protocolul DNS. Acest protocol converteşte adresa Internet în adresa IP corespunzătoare calculatorului destinatar. Esenţa DNS-ului constă dintr-o schemă ierarhică de nume de domenii şi a unui sistem de baze de date distribuite pentru implementarea acestei scheme de nume. În principal este utilizat pentru a pune în corespondenţă numele sistemelor gazdă şi adresele destinaţiilor de e-mail cu adrese IP, dat poate fi utilizat şi pentru alte scopuri.

În general fiecărei adrese Internet a unei gazde îi corespunde o adresă IP unică. Este posibil însă ca unei adrese IP să-i corespundă mai multe adrese Internet. De exemplu, adresele ns.fst.uab.ro, ftp.fst.uab.ro şi www.fst.uab.ro corespund la aceeaşi adresă IP: "101.140.10.1". Aceste adrese se numesc adrese sinonime ale aceluiaşi calculator. Astfel, primul nume reprezintă numele propriu-zis al calculatorului, al doilea este numele server - ului FTP, iar al treilea este numele server-ului de Web. Cele două servere se găsesc pe acelaşi calculator ns.

Mecanismul DNS presupune că reţeaua Internet este împânzită de calculatoare speciale, numite servere de nume, prescurtat NS – Name Server. Fiecare NS conţine două tipuri speciale de informaţii:

• 
  tabele de corespondentă între adresele Internet si adresele IP ale unui grup de host-uri aflate în vecinătatea lui;
  
• 
  adresele IP si Internet ale câtorva NS vecine lui.
  

Fiecare domeniu trebuie să aibă desemnat cel puţin un NS care să-i asigure corespondenţa adresă IP – adresă Internet pentru subdomeniile proprii. Este posibil, dacă domeniul este mare, ca aceste corespondenţe să fie distribuite pe mai multe NS ale domeniului respectiv.

Atunci când se execută operaţia de recunoaştere a calculatorului destinaţie, se pot întâlni mai multe situaţii:

1. 
   server-ul local cunoaşte adresa destinatarului deoarece este în baza de date a lui. Acest lucru este în general valabil pentru calculatoarele din acelaşi domeniu;
   
2. 
   server-ul local al reţelei cunoaşte adresa destinatarului deoarece ea a fost solicitată recent de către un utilizator din reţea. În general server - ele păstrează pentru o perioadă de timp adresele solicitate, în scopul optimizării mecanismului de căutare;
   
3. 
   server-ul local nu cunoaşte adresa cerută, dar ştie cum să o afle. El contactează un server rădăcină, care stie adresele serverelor de nume (server - DNS) pentru zona celui mai înalt nivel (de exemplu ro).
   

În prezent, mediul Internet este construit din circa 8500 de reţele conectate, aproape 3 milioane de calculatoare, circa 21.000 de domenii şi milioane de utilizatori folosesc resursele sale.

Conform conectărilor în reţeaua Internet, un calculator gazdă este subordonat din punct de vedere al comunicaţiilor altui calculator gazdă care subordonează la rândul său alte calculatoare gazdă. Numele unui calculator gazdă reprezintă modul de localizare în structura generală de interconectarea calculatoarelor în reţeaua Internet.

Comenzi mai des utilizate

Toate utilitarele din tabelul care urmează se găsesc, alături de multe altele, în directorul c:/windows/system32.

nume	scurtă descriere
arp	Vizualizarea şi manipularea tabelelor de corespondenţă adrIP -> adrMAC menţinute de entitatea ARP.
finger	Obţinerea de informaţii despre utilizatori internet (identificaţi prin email) de la un server "finger".
ftp	Trimiterea şi primirea de fişiere de pe sisteme distante prin protocolul FTP.
ipconfig	Afişează setările interfeţelor de reţea ale calculatorului.
net	Obţinerea de informaţii despre diferite aspecte ale organizării specifice Windows ale reţelei (de exemplu grupuri de lucru). Una dintre facilităţile interesante este că permite trimiterea de mesaje scurte către alte calculatoare din reţea care apar ca mici ferestre de dialog.
netstat	Afişează starea entităţilor TCP şi UDP.
nslookup	Interogarea a diverse servere DNS (Domain Name Server)
ping / ping6	Măsurarea timpului dus întors până la diverse staţii prin intermediul unor pachete ICMP peste IPv4, respectiv peste IPv6.
telnet	Conectarea distantă la alte sisteme. Vezi ssh din Linux.
tracert / tracert6	Explorează calea (ruterele) urmate până la o anumită staţie.
winchat	Chat simplu intre două calculatoare (cu interfaţă grafică).